POVESTEA A ZECEA

Nevasta tunui doctor, crezandu-_i ibovnicul mort i1

ascunde intr-o lad. pe care odoi camátari o duc
acas
la ei: acolo ibovnicul, care era adormit
cu opiu, se
trezeste _i e luat drept ho; la judecat, slujnicadefemeii.
spunand ca ea u pusese in lad, il scap
spánzurtoare, iar cei doi cmtari sunt osándii la
gloab pentru lada furat.

kad reaele sfär_i cu vorba, Dioneo, care c numai el rmsese

_tia cu
titul în ziua aceea, vzând
povest
c regele îi porunce_te s-i fac datoria,
incepu precum urmeaz :

Povestile de jale istorisite azi, nu numai vou, doamnelor, dar chiar _i

mie mi-au stârnit i lacrimi _i durere in suflet, de aceea foarte mi-am dorit s
e sfärseasc odat. ^i fiindc acum, har Domnului, am isprvit cu ele (doar
dac nu m-oi apuca i eu, ferit-a Sfäntul, s mai adaug vreuna la _inul celor
povestite), ie_ind de pe fga_ul lor, am s vä povestesc ceva mai vesel, cci
poate în felul acesta voi da bun început i basmelor de mine
Aflati, dar, preafrumoase doamne, c la Salerno, nu de mult, tria un
doctor renumit în arta chirurgiei, pe care îl chema maestrul Mazzeo della
frumoas _i
Montagna _i care, btrân de tot fiind, se însurase c-o tânr
rochii i
pacuta, de fel tot din Salerno, pe care o îndestula cu fleacuri scumpecare plac
soiul de
Se, Cu giuvaieruri _i podoabe, cu tot Dar adevrul e c dänsa
ALICTILOr, a_a cum n-avea nici o alt femeie din ora_. srmana, de
vremea zgribulea, ce era cam prost acoperit,
udOata ca una

cum messer Ricciardo din

Chinzica, precum spuneam, ii
a c i dup nevestei c daca
la fel si dumnealui i
arta
fote culcivasta s in srbtorile,
zile ca s-i mai vii în puterSi alte
cu o femeie îi trebuie nu _tiu câte
Dar, îneleapt
fiind
i
baliverne; din care
Care j pricin femeia tria amarnic via.
s cheltuiasc
nu de
la
nobilälala suflet,
Obila în cas, se hotri
ea, ci de la t, s _i-_i puse in
spre a crua ce avea
2cid afl unul s-i plac
altul, _i umblând dup
el toat ndejdea,"
brbai,
De care lucru
tanarul
1s
nãdeides iubirea ei _i toat
fericirea.
dete ,oata
prinse i el
îndrägeasc .
s-o dar
i, aflând-o dup placul su, vlästar de
neam,
R ggieri acestui tânr,
era
din Jeroli, a_a-i zicea încât nu mai
apucase pe crri cu totul gre_ite _i deprinsese
atari
n ravuri,

mai rabde
în ochi; i
avea sau s -l care

lot Oracl Sau un

prieten care s-I îndr geasc _ialte rele, pe
ora_ul "POnegrea,învinuindu-l de tot soiul de tâlh rii

299
 dar nu-i psa de ele,
c ci dänsa pentru altel
ele
doamna _tia,
le
1äcu ce fãcu pusese OChii
_i izhuti
och
fiind de-o slujnic de-a e1, pe
imnrepan la urmà
bäiat; i, ajutat
s se întâlneasc Ruggieri. Dup ce petrecurå o
cu vreme
ticaloasa pe care o ducea sic
incepu s-l dojeneasc pentru viaa s-l
i

îndrepta, de dragul ei mcar; i

ca s-o poatä face, se apuc sä.; roage aa se
se
eie bani,
când mai mult, când mai puin.
Urmandu-_i ei într-acest chip petrecerea in mare tain , se intâmnls
doctorului s -i pice în män un bolnav beteag de un piCior; maestrul d ca

ce-l cut, le spuse rudelor c dac nu-i scoate din picior un os putred pe eacare
il avea acolo, bolnavul ori murea, ori daca nu, s-ar fi cázut sã-i taie tot
tot
piciorul; pe cât vreme a_a, dac-i scotea el osul, S-ar fi putut s scape _i sã se
e
fac bine, dar aduga c dumnealui nu-_i lua nici o rspundere în toat
treaha
asta _i numai ca atare se învoia s-l taie. Rudele bolnavului czur la învoiala
_i i-l läsar deci întru tocmeala aceasta. Doctorul, chibzuind c omul
fr sä
fie adormit n-ar fi rbdat durerea
_i nu s-ar fi lsat tiat, cum socotea s se
apuce de treaba aceea în asfinit, se apucde diminea _i puse s se scurg
dintr-un amestec de-al lui o ap adormitoare,
pe care, bänd-0 omul, s doam
atâta vreme cât socotea domnia-lui c-avea s
in operaia. ^i, poruncind s-i fie
adus acas apa aceea, o a_ez în odaia sa, fr s spuie nimnui ce fel de ap
este. In asfinit, tocmai la vremea când doctorul se
bolnav sä-l taie, pic un sol de la pregtea s mearg la
Amalfi, trimis de
domniei-sale, care-1 rugau cu dinadins s vie cât ni_te prieteni buni de-ai
de iute acolo, cci se
întâmplase o încierare _i de pe urma ei muli
ls pe a doua zi povestea cu
in_i fuseser rnii. Doctorul
Amalfi; din care pricin femeia, piciorul, se urc într-o luntre
_i se duse pan la
întoarc acas, î_i strecur ibovnicul _tiind c noaptea aceea
n-avea s se mai
inuntru, pån ce toti ceilali ai casei aveau dup obicei la ea în odaie
_i îl închise
s
Stând dar Ruggieri în odaie mearg la culcare.
de sete, ori c trudise în _i a_teptând-o pe femeie, cum îi era grozav
ziua aceea, ori c
deprins, ddu cu ochii în fereastr mâncase prea srat, ori c era
pentru bolnavul de picior; _i crezând peste clondirul cel cu apa anume a_a
gur _i bu pân la fund; c-i apä bun de
but,
pregtita
apoi, nu dup mult duse clondirul la
cumplit _i adormi bu_tean. Femeia cât putu mai iute
vreme, îl apuc un somn
aflându-l adormit, se se întoarse în
apuc s-l mi_te, odaie
Ruggieri nici gând s se mi_te ori s _optindu-i s se scoale. Da' ti-ai _i,
tulburat oleac, se rspund. Vzând gsit!
Somnoril; c dac îi apuc s-l
zgâltâie, zicându-i: ,Ci a_a, femeia, cam
mine!" Ruggieri,
era de
somn, trebuia s ,,Ci scoal odat,
odata,
dea vreun semn zgâlâit a_a, czu jos de pe
mergi acas _i nu s vii la
de via,
întocmai ca un mort. lavia pe care adormise, fr sa
Din care
pricin femeia, acu
300
 hinelca speriat , vränd S-l ridice de pe jos, prinse a-l mi_ca mai cu
de nas, ba-I trase _i de barb, dar fr de folos. Ruggieri
tere, il apuc
ormea tun: puteai så tai _i lemne pe el, tot nu s-ar fi trezit. Atunci femei
cepu s-i fie
teamá
cae mort; totu_i nu se läs btut i începu s-l pi_te _i
sã-i párleasc pielea lumanare aprins, dar toate, tot degeaba; drept care,
C-0
de_i barbatu-1 era c-i mort. Or,
doctor, crezu nestr mutat
ea nefiind vrci,
cum il îndrågea
ca pe ochii ei din cap, fu peste poate de mâhnit _i,
neindrznind s fac zgomot, se apuc s plâng deasupra lui înäbu_it _i s
se

vajete încet de vrjmä_ia sori. Dar, dup câtva timp, temându-se s nu

s afle fr întrziere
adauge nenorocirii i ru_inea, se chibzui c-ar fi trebuit
un
care s-l
mijloc prin poat scoate din cas; dar, fiindc nu era în stare s afle
artându-i ab tuse
singur mijlocul, î_i chem într-ascuns slujnica _i, ce necaz se

asupra ei, îi ceru S-0 invee ce s fac. Slujnica, minunându-se, dup ce-
sftui
zgåltâi _i-I ciupi _i ea, v zând c nu se mi_c, gândi ca _i stpâna _i-o
fr de alta s-l scoat afar din cas. La care doamna zise:
- Da' oare unde s-l lsm, ca nu cumva s b nuiasc cei care-or da

mâine de el c-a fost adus de aicea?

^i slujnica rspunse:
- Doamn, chiar ast-sear am vzut, destul de târzior; în faa prväliei
n-a dus-o
tâmplarului de lâng noi o lad nu prea mare _i care, dac me_terul
mortul în ea,
înc în cas, ne-ar prinde de minune; cci am putea s punem
cine-o da de el, nu
s-i dm vreo dou lovituri de cuit _i s-l läsm acolo. C
fost adus tocmai de aici _i nu de
_tiu zu, ce pricin ar avea s cread c-a
Ba dimpotriv, cum în via n-a fost chiar u_ de biseric, o
aiurea, bunoar.
a fost înjunghiat de vreun
s cread c, mergând s fac iar vreo boroboa,
du_man. s-aud, zicând
povata slujnicei; dar de înjunghiat
nu vru
Femeii îi plcu
c fi rbdat-o
n-ar inima pentru nimica-n lume s fac una Apoi ca aceasta. o

iar fata întorcându-se îi spuse

trimise iute s vad dac lada e pe locul acela,
tot acolo. Atunci, tânr fiind i zdravn la trup, cu ajutorul doamneiil
cà e stpâna în fa ca s vad
lua in spinare pe Ruggieri _i se pornir amândou,
ei. lar când ajunserä la lad, îl
de nu se arat cineva, iar slujnica pe urma
drumul.
a_ezar înuntru, închiser capacul _i apoi p-aci i-i
Tocmai în zilele acelea se nimeriser pe
acolo, întor_i acas de curând,
dornici de mari câ_tiguri fr prea mult osteneal i care,
doi tineri cmtari
nu prea aveau nimica în
Cu o zi înainte, v zând ldoiul cela în strad, cum
s-1 fure de-ar fi r mas i peste
noapte pe-acela_i loc ca
asa, Se hotrâser
dând de lad, fr a mai sta pe
zi. i la miezul noptii, ie_ind _i
Peste pe
vorba aia, li se pårea
lor ca-i cam grea, o
Sanduri, o in_fcar iute _i de_i,

301
 vecinå cu odaia unde d
într-o înc pere
duser la ei _i-o a_ezar
acas
la miezul noptii, s-o a_eze
dormeau
s-_i batã capul, atunci
m
muierile lor, fr
lumea; _i, dup ce-o lsar acolo, ddur fuga s se culce.
Ruggieri, care dormise o bucic _i mistuise bautura care-_i fcuse tro aba,
binelea _i-_i revenise
spre zori de zi se de_tept; totu_i, de_i era treaz de-a in
Simiri, r mase c-o amorteal în cap, care-l [inu ca ame it nu numai nes
este
noapte, dar chiar _i mai apoi, vreo dou sau trei zile in ir. lar când deschica
ochii, fr a vedea nimica în jur _i când, c utând cu mainile, Simi c-i intr-a
lad, o lu razna cu mintea, zicându-_i: ,,Ce-o mai ti _i asta? Oare pe unde
naiba sunt? Sunt treaz ori dorm? C doar asear îmi amintesc c-am fost acasa
la în odaia ei, _i-acu pare c-a_ fi într-o ladä. Ce vrea
iubit, chiar
asta? S se fi întors maestrul acas ori s se fi întämplat ceva _i dánsul
s-nsemne
m-a
ascuns aici în vreme ce
dormeam? S _tii c-a_a o fi, de bunå seam a_a". De
aceea amui
pe dat _i prinse a trage cu urechea, doar-doar va auZi ceva.
mult vreme _ezu
Dup ce
a_a, ca vai de el, cci lada era mic, simind c-l doare
latura pe care se
c dând cu
proptise, vru s se învârt pe cealalt
_i-a_a de bine se invârti,
_alele de-o parte a lzii, care fusese
aplec dintâi _i-apoi o rsturn;
nu
proptit pe loc oblu, o
iar lada
încât femeile de alturi prvlindu-se fcu atäta zgomot,
de_teptar, dar de fric tcur chitic amândou.
se
Ruggieri
sfecli, o
iscuiase acoperi_ul, simind
c lada se
rstoarn, dar când v zu c
izbitura
.auntru
gândi pân una-alta ar fi mai bine
c
decât s _az ascuns acolo. i, s ias pentru el
gase_te, începu s bâjbäie pe întuneric, habar cum
n-avea pe unde se
poart, pe unde s se poat duce. cercând s afle o ie_ire, fie
Femeile, auzind scri, fie
erau treze
amändou, strigar. bâjbâiturile alturi, cci
de
Cine umbl acolo?
-

Dar Ruggieri, vzând c-1

Atunci femeile începur s-1 glas necunoscut, nu
strige pe barbai, dar cutez s le
pân târziu, dormeau
bu_tean, fara s-auda ei, cum în rspund.
întâmpl în cas. Drept care, _i far s se ajun vegheaser
deschizând ferestrele, începur s înfrico_ându-se, femeile se sinchiseasc de ce se
-Särii, hoii, srii! ipe: se
ridicar _i, _i,
Vecinii, auzindu-le, care pe unde
dãdur fuga în cas; iar tinerii de
iei, Ruggieri apucar,de pe
apucara,
asemenea, pe acoperi_ ori
Ruge _i bietul, väzându-se in casa
s _tie cum
(care atâta
tmbälu pe ferestre,
tmbläu,
. ferestre.
rin ce loc sa
prin aceea, sta ca se
ce
ocârmuirii care veniser _i ei fug, fu prins
oadusi
adu_i de zarv
prins _i dat pe lovit
pe már înde_teptar
cap), fr
cum toi
_tiau ce poamn e, fiind Zzar acolo. olo. Si mâna
fata slujba_ilor
^i dus im
pus ecât la cazne,
numaidecât în
la caz
judecjii.c
mrturisi
302
p trunsese în casa c m tarilor anume pentru ca s fure. Judele, auzind
aceasta, fr a mai sta pe ganduri, se hotrí s-l spânzure.
doua zi, întreg ora_ul vuia de tirea c Ruggieri fusese prins furând în
A
caca unor c mätar1; Iucru pe care, auzindu-l femeia _i slujnica ei, se minunar
intr-atâta încât erau i-mai sa cread c cele svár_ite c-o noapte înainte le
Avársiser în vis; pe langa aceasta, ins, din pricina primejdiei în care se afla
Ruggieri, doamna räbda atta chin, de sta s înnebuneasc .
Chiar în aceea_1 diminea, pe la vreo _apte _i ceva, venind de la Amalfi,
doctorul puse s-i aduc apa cu pricina, cu gánd s-l taie pe bolnav; _i, fiind
osit clondirul gol, fcu un träboi cumplit, zicând c-n casa lui nu era chip
sã afli un lucru a_a cum il puneai. La care doamna, îmboldit de alte griji,
r spunse mänioas .

-Ce-ai zice dumneata, maestre, de-un lucru mai de seam, dac te apuci
s faci atâta glgie pentr-un clondir cu apã? C doar mai sunt destule, har
Domnului, pe lumea asta!
Brbatul îi rspunse:
- Nevast, tu socoi c era ap chioar în el; da' afl c te în_eli:
bäutur fcut dinadins ca s adoarm omul.
Si-i povesti de ce o fcuse. Femeia, cât ce-l auzi, i_i dete seama c
Ruggieri buse apa bucluca_ _i c din pricina aceea li se pruse lor cã-i mort.
^i zise:
N-am _tiut, brbate. Pune domnia-ta s-ti fac alta în loc.
Drept care doctorul, vzând c n-are încotro, puse s-i fac alt ap.
Nu dup mult vreme slujnica, care într-acestea se dusese mânat de
s vad mai vorbe_te despre Ruggieri în ora_, se întoarse _i îii
stpan ce se

spuse:
- Doamn, tot norodul îl ponegre_te pe Ruggieri _i dup câte am auzit,
nu s-a aflat un prieten sau rud, cum o fi, s-i sar într-ajutor; _i zice-se c
manezi de bun seam -l spânzur . Da' am sä-i spun i-o noutate, caci mi se

pare c-am aflat cum ajuns Ruggieri în casa cmtarilor.

a Ascult cum:

uomnia-ta il _tii prea bine pe tâmplarul cu lada in care l-am ascuns; mai
adineauri l-am vzut sfdindu-se
cu unula cui se prea c-i lada _i äla îi cerea
ci c-i
sa-1 deie banii înapoi, iar me_terul zicea c dânsul nu-i vânduse lada,
usese _terpelit de oarecine peste noapte. La care omul rspundea: ,,Nu-i
arept. Te _tiu eu c-ai vândut-o la cei doi cmtari, c doar chiar ei mi-au spus azi-
fcu: ,Mint amândoi,
,cand cu pania lui Ruggieri". La care me_terul
da' pasmite ei sunt ia de
p r i n gänd nu mi-a trecut s le vând lada; învoindu-se intre
au furat-o azi-noapte. Hai _i ne-om duce pân acolo". i,
S-au dus la c m tari acas , iar eu m-am repezit aicea. Pre cate vez1,

303
 face c Ruggierigàsit acolo; da' cum a inviat
a fost
stpân, a_a se din mori
asta z u c nu mai pot pricepe.
pe locu-acela, atunci cum se întmplase treaba, ii S n .
Doamna, înelegând
sá-l scape pe Rugpier
ce aflase de la
brbatul ei _i o rugå sa 0 ajute ca una
de la moarte pe el _i în acelasi ti una
fi vrut, s-l scape
putea
care, de-ar
curat din tot buclucul cela.
timp s
s ias cu faa
ajute _i pe ea

Slujnica îii rspunse:

- Doamn, arat-mi ce s fac, c eu sunt bun bucuroas sãti
sar
într-ajutor.
Femeia, îmboldit de grij _i nevoie, cât ai clipi din ochi gsi mijlocul
de-a ie_i din toat încurctura aceea _i o înv pe slujnic de-a fir-a-Dr
ce-avea s fac. Drept care slujnica se duse întâi i întâi la doctor _i-i zise
hohotind:
Stpâne, vin s-i cer iertare, cci i-am gre_it cu grea gre_al.
-

Maestrul o întreb:
Cu ce-ai gre_it anume?
lar slujnica plângând de zor
gri:
Domnia-ta _tii bine câte parale
face Ruggieri din Jeroli, cu care,
fiindc m plcea, mi-am cam fcut de
cap, fie de frica lui, fie c mi-era drag
_i mie; _i ieri, prinzând de veste el c dumneata te duci
btut la cap pân ce 1-am adus s doarm de-acas, atâta m-a
peste noapte cu mine în odi, i,
fiindu-i tare sete, cum nu _tiam de unde s-i
dau mai iute vin ori ap, ca nu
cumva stpâna, care _edea în sal, s dea cu ochii
c de cu sear väzusem la dumneata peste mine, mi-am amintit
în odaie un clondir cu
odaie, I-am luat, i-am dat s bea _i dup aceea l-am ap. Am dat fuga-n
dumneata, din pricina aceasta, te-ai pus la loc. Iar azi aud c
drept: mrturisesc supärat din cale-afar. Acu, ce-i drept e
c-am gre_it; da' oare cine nu
gre_e_te?
Sunt tare necjit
_i-mi pare ru de ce-am fcut; da' vorba-i c
aceasta, fie de ce-a urmat apoi, e în Ruggieri acu, fie din pricina
Dumnezeu te rog s-mi dai iertare sprimejdie de moarte. De aceea ca pe
_i m la_i s
a_a cum oi putea _i eu. merg s-i sar într-ajutor,
Maestrul, auzind ce spune, de_i era
mänios, îi zise în
Iertarea i-ai plätit-o cu vârf'
-

s te culci c-un tânr _i îndesat: c de unde batjocur:

care o s-i
scarmene ast-noapte gândeai c-ai
somnoros; de aceea du-te sntoas
i
cojocul, te-ai pomenit c-un
cumva s mi-l mai aduci în cas, vezi-ti de
iubitul tu, da' ai
ie _i pentru acu grij
c-apoi i-arät nu
atunci. eu
_i pentru
Sluinica, socotind c ast prim
intr-un suflet îincercare ii izbutise de
pân la închisoarea unde zcea închis minune, se duse
Ruggieri _i atâta îl ispiti
304
 nan ce omulo lasa sa stea de
vorb cu acela. ^i,
p epaznio
pe Ruggieri dup ce-I învä
ieri c e s-i
ce rspund judelui dac voia s scape, fcu
pe dracu-n patru
pe
pe
i la jude. lar judele, vzând-o c-i rumeioar _i voinic,
ajunse pân s n-o
S_iasculte, pofti întindà undia catre oia Donnului _i dânsa, ca s-i fie
nofti s întir ruga
ascultat,
mai bine ascultai nu se lsa prea mult poftit; iar când sfâr_ir mcinatul,
fata
ridic
se_i zise:
Messere, dumneata il /ii aicea pe Ruggieri din Jeroli drept hot, da' afla
c nu este.

Si. luand-o de la capat, ii povesti toat întâmplarea: cum ea, fiindu-i

ihovnic , il adusese in casa la doctor, cum acolo îi astâmp rase setea cu ap
dormitoare fr s _tie ce era intr-însa _i cum îl ascunsese în lad, crezând
c.i mort de-a binelea; iar dup aceea îi spuse ce auzise c vorbeau tâmplarul
il lämuri i cum de ajunsese în casa cmtarilor.
cu stapânul äzii _i cu aceasta cå
Judectorul, dändu-_i seama nu e greu s afle dac acesta e adevärul, il
intreb dintâi pe doctor dac-i adevrat ce zice fata despre ap _i afl c-a_a
s-I cheme pe me_terul tâmplar, pe cel a cui fusese lada, cât
era; apoi, punând
si pe cmtari, dup ce-i cercet îndelung, afl c peste noapte ace_tia de pe
îl chem pe Ruggieri
urm furaser lada _i o duseser acas. lar la sfâr_it
care,întrebat fiind unde dormise peste noapte, rspunse c de asta nu-i
s se culce cu slujnica
aducea aminte, dar c _tia c de culcat mersese
era grozav de sete;
maestrului Mazzeo, în odaia ei, unde buse ap, fiindc-i
în casa cmtarilor, vârât acolo într-o
c altceva nu mai _tia, decât c se trezise
lad.
aceste întâmplri, îi puse pe
Judele, auzindu-i _i foarte desf tându-se cu
cmtari s spuie în mai
toti cinci, pe fat adic, pe Ruggieri, pe me_ter _i pev zând c bietul Ruggieri
multe rânduri povestea de la capt. lar la sfär_it,
cmtari care furaser lada s
nu-i de vin, dup ce-i osândi pe cei doi
galbeni, îi ddu drumul tân rului care de mult bucurie nu-_i
plteasc zece
cu Ruggieri _i cu
mai vedea nici capul, nici el _i nici femeia. Apoi, stpâna,
înjunghie, fcur haz de multe ori _i
Iubita ei slujnic, care voise s-l
iubirea lor
umblând cu desf tarea _i cu
petrecur împreun pe socoteala asta,
da' fr s m pun-n lad.
din bine în mai bine, cum a_ dori _i eu s umblu,
întristare în inimile doamnelor, povestea
Dac pove_tile dintâi stârniser de
_i mai cu seam când fu vorba de jude _i
e pe urm atâta le fcu s râd, Ci
mila ptimit cu cele dinainte.
undit, încât î_i mai venir în fire din
c domnia lui era pe sfär_ite, cu
_i
gele, vzând c soarele prinde pli a
dat, care
drept
Orbe bine ticluite ceru iertare doamnelor pentru porunca nefericirea
un lucru a_a
de trist cum e
ua se povestise despre lu ndu-_i de
ridic în picioare i,
dup ce-_i ceru iertare,
se
Silor; iar

305
 timp ce
în
doamnele a_teptau ss vad cui
vadã ei:
i-o
pune, o a_ez
pe cap cununa,
blai al Fiammettei, zicând: cu
gingsie pe cre_tetul
Tie-ti a_ez cununa, ca
uneia care-ai sa tii mai bine ca ori
de maine, sufletul máhnit al prietenelar
ricare altasà
mângâi, cu ziua cea
noastre pentn
ziua rea de azi.
Fiammetta, cu prul ei care-i cãdea in bucle aurii pe umeri:
albi, cu faa-i rotunjoar care sclipea ca albul petalelor de crini amect
rosul impurpurat de trandafiri, cu ochii el de _oim pribeag _i cu gurita al
e
crei buze preau dou rubine, rspunse surázând:
Filostrato, primesc cu drag inimå cununa. i ca s-i
-

dai mai bin e

seama de ceea ce ai de fcut, inc de astzi poruncesc ca pentru mâine
fiecare
s-_i pregteasc o poveste, din care s se vad cum 1zbutesc
îndrgostitii
dup întâmpläri nenorocite s-ajung pân' la urm s aib parte de noroc.
Porunca Fiammettei fu tuturor plcut. De aceea, dup ce-I chem
pe
slujitorul ei _i hotrî cu el s rânduiasc toate cele, î_i învoi bucuroasä
tovarä_ii -

care într-aceasta se ridicaser de jos - s fac

ceasul cinei.
ce poftesc pân la
Pornir deci totii _i dup îndemnul inimii, cutar s-_i petreac seara
cu
unii plimbándu-se grdina de ale crei frumusei nu izbuteai s te mai
în
saturi, iar alii coborând în vale
spre cele dou mori. Iar pe înserate se
adunar cu toii laolalt,
dup obiceiul lor,
osptar cu multä bucurie, slujii fiind cu bun_i, a_ezai în preajma fäntânii,
sculändu-se de jos, se _i a_ezat rânduial. Apoi,
apucar de cântat _i dnuit, dup obicei, _i-n timp ce
Filomena ducea ea dansul de-ast
dat,
Filostrato, socot _i eu s fac ca regina mei:
-
zise:
ei, tot astfel vreau înainta_ii a_adar, precum au fcut
_i eu ca la
porunca mea s se cânte
sigur c toate cântecele
tale îti sunt ca
un cântec. ^i cum sunt
de aceasta s
nu mai vii
_i pove_tile, pentru ca-ntr-alt zi alara
acum un
s _i ne tulburi cu lacrimile tale,
cântec, care ti-o fi mai drag. vreau s ne zici
Filostrato rspunse c-o ascult
astfel: bucuros _i fr întârziere prinse a canta

Cu lacrimi vdesc
Ce jale
m-apas
Cu stramb fost prsit,
c-am
jurmánt în_elat i minit.
Cand dragoste, tu, in
suflet mi-ai pus-o
Pe-aceea ce-mi
smulge zadarnic suspin,
Vädit-ai într-insa

306
 Alatea virtui, încál pentru dánsa
U_or de rbdat imi prea orice chin
Cruia-n minte
i-n dorul fierbinte
Loc i-ai fi dat; dar azi, c-am
gre_it
Stiu bine. i focul m arde-ndoit.

Lumin in mintea-1n_elat mi-a pus

Chiar dánsa, iubita _i viata mea toat,
Plecând de la mine;
Cand eu, srmanul, gândeam c mtine
Mai drag printre dragi i slug
plecat,
Ea. fr-ndurare
De chin _i dogoare,
In inima ei pe altu-a primit,
Pe mine de-a pururi m-a izgonit.
Cand prins-am de veste c sunt alungat,
In suflet un plâns dureros m-a cuprins
i struie-n el
i blestem azi ziua i ceasul mi_el
Cand chipul ei dulce simirea mi-a prins,
Cu ro_ii bujori
Din obrajii de flori.
Credinta, ndejdea i focul cumplit,
Pe toate le blestem cu suflet sfár_it.

Cfocul meu n-are pe lume-alinare

Tu, Doamne, pricepi, cci pe Tine Te chem
Cu glas de durere;
i inc-i mai spun c moartea mi-e vrere,
Aa de amarnic m arde i gem.
Hai, moarte, gräbete,
In viata-mi love_te.
Lovese-n mânia i dorul smintit;
De ele aiurea voi fi maiferit.

307
 c rare i nici mangáiere
N-am al
Durerea s -mi st mpr: zeu dulce-al iubirii,
Moartea-mi rámane;
capt îi pune
Cu dansa durerii
un

de chinul iririi,
i crut-mi suflarea
Cfär de vin
Mi-e tihna strin.
lubita s fie de-al meu sfar_it
Ferice cume de noul iubit.

De nimeni le-nva, balad iubit,

Eu nu m máhnesc, cci nimeni pe lume
Ca mine te canl.
Ci-o rug-am s-ti fac: pe aripi te-váni,
l cat pe Amor, gse_te-l i-i spune
Cum m doboar
Viata amar
Vorbe_te-i i roag-l pe frm însorit
S-mi duc suflarea i trupulirudi

Cu lacrini vdesc etc., etc.

Cuvintele acestui cântec artar limpede ce doruri îl frmântau pe tänr

Si din ce pricin anume; _i poate chiar mai limpede le-ar fi vdit obrazul
uneia dintre doamne, ce se învârtea în dans, dac negurile noptii nu i-ar fi
tanuit ro_eaa care-i mijise în fa. Ci isprävindu-se acel cântec, se mai
cantar înc multe, pån veni pe nesimite _i vremea de culcare; _i atuncea, la
porunca Fiammettei, toat lumea se duse s se culce.

308
Ziua a cincea
 Sfarseste cea de a patra zi a Decameroului i incepe
cea de a cincea, in care, su1b sceptrul Fiammettei, se

vorbete despre ucei indràgostii ajung pånà la

care

urm, dupå intampläri nenorocite, s aib parte de

noroc.

Albea in zare rsäritul soarelui i razcle împrä_tiau lumin pretutindeni,

cantarea cea dulce a psrelelor
eand, Fiammetta, poftita de
care vesteau
ceas al zilei, se scul din somn _i porunci s-i scoale
voioase prin tufe primul
coboränd cu pas agale pe paji_te, porni la plimbare cu
si pe ceilalti toi; apoi,
iarba
doamnele _i cavalerii, vorbind de una _i de alta, prin câmpul nesfär_it _i
când simi c
inrourat, pån ce soarele se ridic oleac in sus pe cer. lar
razele i_i înteesc cäldura, ii indrum pe toi spre cas i, ajun_i acolo, le
curm puina osteneal cu vinuri scumpe _i cu dulciuri, iar dup aceea se

plimbar pån la ceasul prânzului, cutreierând în lung _i-n lat grdina aceea
sluga reginei gtind din vreme toate cele
-

incânttoare. Iar c tre amiaz

-

la mas, pe
dup ce mai cântar vreo dou -trei cântri, se a_ezar bucuro_i
s uite obiceiul
voia doamnei lor. i isprvind cu bine _i bucurie masa, fr
ori
statornicit cu dansul, jucar o bucat, cântând fie cu glasul, fie cu cobza
läuta. Apoi regina îi învoi s fac placul lor pân dup ceasul de odihn .
dup
drept care unii se iar alii, r mânând pe loc, petrecur mai departe.
culcar,
Dar când trecu de trei se adunar cu toi în jurul fântânii ca de obicei.
urmând placul reginei. ^i dânsa, a_ezându-se la loc de cinste printre ei,
se

bine.
întoarse ctre Pamfilo _i-i porunci zâmbind s deie început pove_tilor de
lar Pamfilo, bun bucuroas s povesteasc , începu a_a precum urmeaz :

311
 POVESTEA INTAIA

Iubind. Cimone învat carte i-o Jur pe Efgenia,

iubita lui, pe mare: e uzvarlit la Rodos in temni, de
unde scap mulfuit lui Lisimah, cu care o fur apoi
din nou pe Efigenia i, impren cu eu, pe Casandra
in ziua nuntii lor. fugind cu ele in Creta: la urmà.
dup ce se însoar cu fetele, sumt rechemati acas.

Multe pove_ti
îmi vin în minte s vi le spun,
C-am fost ales s dau bun
pläcute doamne, acum
început zilei de azi, care se arat a fi o zi de veselie.
Dar dintre toate una îmi st mai mult la
suflet, cci din cuprinsul ei vei izbuti
ca s
pricepei nu numai telul fericit spre care tindem azi cu povestitul nostru,
dar în acela_i timp _i cât de
sfinte, cât de mari _i cât de binefctoare sunt
puterile iubirii, pe care muli le blestem _i le hulesc
Ori, cum v _tiu îndrgostite, socot, de nu nedrept, c
ce vorbesc. pe fr s _tie
mea fi m-n_el, povestea
va placul vostru.
pe
In Cipru dar, träia
pe vremuri, dup cum _tim cu toii din hronicile
Cipriote, un nobil de neam vechi _i
mare, pe nume Aristip, care trecea la
vremea lui drept cel mai
mare bogta_ din câi se aflau în
dac soarta nu l-ar fí
ctrnit c-o mare
Cipru; _i omul sta,
spuie c-i omul cel mai fericit din toat supärare, ar fi putut pe drept sa-$
lumea asta. Dar pricina mâhnirii lui
era c, printre ali feciori, avea _i unul care
trupului ii întrecea pe ceilalti flci de_i prin voinicia _i frumusetea
de seama lui - era
Sarmanul, _i boala asta n-avea leac. Pe scrântit la cap,
Galeso; dar fiindcänici prin truda nume
bietandrul fusese botezal
Vorbá bun, nici _i osteneala dasclilor, nici prin btaie ori
Sa-i Vâre în
taic-su _i nici ali me_teri prin iscusina lor nu izbutisera
cap o buche barem sau o
dimpotriv biatul avea apucturi deprindere aleas, ba fiindc tocmai
$l-un glas pocit a_ zice mai degrab de dobitoc decåt de
_i spart ca din butoi, mai toat om
Cimone, care pe limba lor înseamn cam lumea îl poreclise în ras
baiatului räbda, cum s-ar zice
,,Boul". Pår1ntele
srmanul, mare chin, _tiindu-I
anspre partea lui pierduse orice pierdut pe ve_nicie; _i fiindc
intristare uitându-se la ndejde, ca s nu aib zi de zi
dânsul, ii poruncise s se duc la tar i s _az
prilejde
acolo

312
cu cei care trudea pe ogoare; de care lucru tànrul fu foarte multumit, cci ii
ul ceau mai mult apucturile i traiul pälma_ilor dect acelea ale
ándu-se, a_adar, Cimone la tar orä_enilor.
_i deprinzándu-se pe-acolo cu treburile
s r a n . Sse întâmplä ca intr-0 Z1, cam
dup ceasul amiezii, pe cànd trecea c-o
Latn
ba Spate de pe un hotar pe altul, sa intre intr-o pdurice din
partea locului,
din cale-afar de frumoas _i înverzit toat, cci era tocma-n luna mai; _i
hatánd pdurea se întampla sa vazá norocul lui pesemne
-

într-o poian
imprejmuit de pomi inali ca brazi1, langà o fäntän minunat cu ape reci _i
limpezi care se atla de-o margine, o frumusee de copilä dormind pe paji_tea
inverzit; copila nu purta drept strai decât un väl a_a subtire, încât abia se
ascundea ceva din trupul ei mai alb ca spuma laptelui _i numai de la brâu în
ios era acoperit c-o ptur u_oar i albä ca omtul; iar la picioarele copilei
dormeau cu ea impreun dou femei i un bärbat, pesemne slujitorii ei. Când
o vazu Cimone, ca _i cum niciodat n-ar fi väzut trup de femeie, se rezem in
bât _i începu s mi se uite plin de încântare la copil, cu multä luare-aminte,
fär s scoatã o vorb . ^i-n pieptul lui cel necioplit, în care niciodat - in
ciuda a mii de indemnuri i d sc leli - nu pätrunsese nici umbr de sim ire

ori bucurie mai aleas, simi c se de_teapt un gând. care _optea minii lui
strâmbe _i încete c fata aceea de pe iarb era fptura cea mai mândr _i
lucrul cel mai minunat din câte ochi de muritor våzuser vreodat.
Apoi
deosebi pe-ncetul, parte de parte, trupul întreg _i prinse a-i luda cu prisosin
pärul, care-i prea de aur, fruntea, gura _i nasul, gâtul, pe urm braele _i mai
cu seamã pieptul abia mijit; _i, din plma_ ajuns deodat pretuitor de
frumusete, râvnea acum s-i vad ochii, pe care ea-i inea ascun_i, robii de
Somn sub pleoape. _i ca sã-i vaz nu o dat fu cât p-aci s o trezeasc.
Dar
fiindc o socotea cu mult mai frumoas decât orice femeie din câte mai
väzuse el, se chibzui c-o fi zeit; _i cum avea atâta cap încât s-i deie seama
c cele ce-s dumnezeie_ti sunt mult mai vrednice de slav decât cele lume_ti,
i_i stäpâni pornirea _i a_tept s se trezeasc ea singur din somn. Or, dei
a_leptarea i se prea nespus de lung, prins cum era de aceastá noua i
HCincercat bucurie, nu se-ndura s plece. Intr-un târziu copila, c reia ii zicea
genia, se de_tept din somn înaintea celorlali _i ridicându-_i capul,
ochii _i-l v zu pe Cimone, care _edea proptit în bât _i se uita la ea.
Cise
De care
lucru dânsa, mirat foarte, 11 ziSe.
-Ce cauti aici, Cimone, la ceasul sta prin pädure?
neamul vechi _i
mone, prin înfi_area _i felul lui de-a fi, cât _i prin
La vorbele
Coparnteasc , era _tiut de toat prin partea locului.)
lumea de
el,
pel tanärul nu r spunse. dar cât ce-i vzu ochii î_i ainti privirea in
prâ in c a und de dulceat ce-i revars in suflet o
dintr-în_ii purcede o

313
 atuneea n

de dänsul pân ata, vzându

neincercat
nicicand

aceea aintit du-l cum se

bucurie
se teme
nu cum privirea s-at
atâte in josnicelei
uitã. prinse
a

simturi vreun gând

mi_el prin
care dansa s aib
ptimi ru_ine _i, drep
a pätimi

femeile i-i zise

s c u l a n d u - s e în picioare: aceea
isichem
Cimone.
-
Rmâi cu Dumnezeu,

dânsul îi r spunse:
La care
tine.
-

Ba nu, eu vin cu
si desi fata nu vroia s fie inso ita, caciI se temea de el, nu izht:
izgoneasc pân ce nu ajunse Cu el pe urme pan acas. De acolo C: s-l
duse drept la taic-su _i-i spuse ca el unul nu mai voia cu nici un chin Se
se
intoarc iar la tar; _i de_i treaba asta Ii se paru greu de îndurat printelui si
alor si. se învoir totu_i, dorind s vazå ce anume il indemnase
a_a deoda
s-_i schimbe hotrârea.
Pâtrunzând dar sgeata dragostei stärnite de
inima bäiatului, în care nici o invätur
frumusetea Efigeniei in
nu izbutise s
scurt vreme, trecând de la ptrund, în foarte
un gând la altul, Cimone î_i uimi printele,
si _i pe toi cei care-l pe ai
_tiau. Intâi _i întâi, el îi ceru btrânului
s-i deie straie
_i alte podoabe bärbte_ti la fel cu ale
pe dat. Apoi, frailor, _i taic-su, bucuros, îl multumi
cum se cuvine s
împrietenindu-se cu tineri de isprav _i auzind din
se
poarte un om de neam _i mai cu seam gura lor
dintai, spre lauda tuturor, nu un
îndrgostit,
s numai c-nv în foarte scurt vreme s
buchiseasc, ci ajunse printre crturari scrie _i
iubirea fiind aceea care-i da el însu_i crturar de seama; apoi
voce cald
i plcut
ghes la toate
acestea), nu numai c-_i schimba in
me_ter cantre glasul su gros _i
noduros, dar mai ajunse pe
cu vocea
neintrecut in arta _i luta, _i
a_ijderea în
deasupra i
clriei _i-n mânuirea armelor scurt vreme se doveai
n-are rost s
mai în_ir cu pe ap _i uscat. Pe scurt
ani nu se împlinir din ziuade-amnuntul câte virtui î_i ( cacl
cel mai
plcut _i mai în care el se dobândise), nici
patru
Cu
insu_iri alese din desvâr_it întru îndrgostise de copil _i
ajunse a
câi flici de vârsta lui deprinderi _i purtare _i cel mai
vremea aceea îninzestra
Ce alta
am mai se aflau la
putea s spunem,
eama,
vrednic i-au atta doar c
însu_irile plcute doamne, despre
Cimone?
Cipru
fost alese pe De
Plaa, cu amarnic ferecate care cerul le
sãdise în sufletul lui
stra_nice
soarta; cci numai ctu_e pe care într-un n
ungher al inimii de soarta lu lui
uut dânsa, dragostea le-a frânt,
el orbitefora ei s împing dragostea, ca
in
cu
ca una
mai tare fiina caa
una care
aâ
toate însu_irile minile adormite,
inttntuneric de-o cea ctre lumin adormic, a
poate s scoat nemiloas,
le poate înlta.
la lumin vädind cu limpezime din ce
ascunse care au
zaa
mirile robite ei _i pe ce prpstiipstii dde
simirile
plaiuri însorit
piaiur rite
314
 d e s i Cimone, în dragostea ce 1-0 purta iubitei lui, în multe lucruri
trecea msura,
cam întrecea m sur cum fac adesea îndrgostiii, cu toate acestea Aristip,
cam e ccã dragostea fcuse
ândindu-se din Cimone om, din vit ce era, nu numai
ss-i
i fac
fac mendrele in voie, dar il mai _i îndemna s-_i multumeasc
cã-I l sa
nofi. Cinmone inså, care nu vO1a sä i se zic (Galeso, amintindu-_i c
orice pofi .
Efigenia il chemase pe numele dintâi, dorind s puie capät dorinei lui în chip
itil, trimise
cinstit, trimise vorb nuo datà pärintelui copilei, Cipseo dup nume, s-i deie
fata de nevast , dar Cipseo raspunse de tiecare dat c-o fäg duise lui
Pasimunda, un tânär nobil de prin Rodos, _i cä nu voia sä-_i ia cuvântul
fanoi. Venind dar _i sorocul nuntii i Pasimunda trimiând pe-ai säi dupä
mireas, Cimone î_iamzise iîn sineatinelui;om,Sosit-a clipa s-ti art, iubito, cât de
drag-mi e_ti. Eu ajuns prin _i sunt incredinat c, de-ai s fii a
sa ma inait mai sus ca orice zeu: de aceea ai s fii a mea, ori
mea, voi i1zbuti
dac nu, mai bine moartea".
Si zicând astfel, dup ce se rug în tain de câjiva tineri nobili, prieteni
de-ai si, s-l ajute, ddu pe ascuns porunci s i se încarce o corabie cu de
toate cele de trebuin unei1 încierri pe mare _i apoi porni cu ea în larg,

punându-se s-a_tepte corabia care avea s-o duc pe Efigenia la bärbat. ^i

dupã ce tatäl copilei îi preacinsti pe tinerii venii s-i ieie fata, ace_tia se
ii i
ponir cu ea cu tot spre Rodos. Cimone, care nu dormea, a doua
zi

aflau
ajunse din urm cu corabia lui _i de pe punte ddu glas c tre aceia ce se
pe nava Efigeniei, strigându-le:
vei fi zdrobii _i înecai în
-Oprii-v _i dai pânzele jos, ori dac nu,

mare
Vrajma_ii lui Cimone, suindu-_i armele pe punte, se pregtir de
aprare; drept care el, sfâr_indu-_i vorba, lu iute o cange încârligat _i
azvärlind-o în pupa coräbiei du_mane, ce luneca iute ca v ntul, o trase läng a
lui _i crunt precum un leu säri de unul singur pe puntea celorlali, de parc nu
i-ar fi psat de ei nici cât de cât; _i, mânat de dragoste, cu fore însutite se
azvärli printre du_mani cu palo_ul în mân _i ca pe ni_te oi îi doborî pe cei
care-i _edeau în cale, lovind ici unul, colo altul. Drept care rodienii vzând
acestea, îi lepdar fr de alta armele _i aproape într-un glas cu toii i se
dãdur prin_i. Cimone zise atunci
- Bäieti, s _tii c nu din ur _i nici de dragul przii m-am pornit eu din
Cipru _i-am dat nval peste voi cu armele în mån. Ceea ce m-a îndemnat
S-O lac e un lucru care mie îmi e de mare pre, pe cât vreme pentru voi e
neinsemnat _i ca atare putei s mi-l lsai cu inima împcat: pe Efigenia o
veau, iubita mea îndr git mai mult ca ori_ice pe lume, pe care neput nd S-o
am ca prieten de la tatl ei, prin pa_nic învoire, iubirea m-a silit s- smulg

315
 arma-i mân, ca vr im:
nana, vrajma_; doresc s-i
asimunda; dai-mi-o fiudeci,eu
acum, cu
voastr
din mâna fie prietenul vostru Pasimunda.
insumi ce-ar fi trebuit s-1
Dumnezeu intr-ale voastre.
cu
si-apoi plecai decat de bunvoie, ddur fata l
Tinerii, mai degrab silii imone. lar
v zând-o înl cr mat , îi zise:
el, - Doamn, nu mai plänge. Eu sunt Cimone al dumitale
ce tl-am purtat _i-ti port, sunt mult mai
car phin
dragostea indelungata vrednic s te
am decât e Pasimunda prin legmântul încheiat.
Si zicând astfel, dup ce-o duse mai intäi pe Efigenia pe nunto
se
intoarse la tovar_ii si, fr s 1a nimic de pe corabia invins
_i îi läs ne a
din Rodos s-_i vaz lini_tii de drum. Apoi mai tericit ca
nimenea pe lume
de dobândirea unei prz1 atat de scumpe
pentru el, ce dupå se czni o vreme
S-o mângâie pe fat, se sftui cu ai si C-ar fi mai bine acu
deodat s nu se
mai întoarc în Cipru: prin bun învoial
deci, se indreptar ctre
unde aproape toti, _i-n primul rând
Cimone, având o sumedenie de rude Creta, pe
prieteni, se socoteau la adpost cu Efigenia _i de
Dar soarta care-i împreun.
aleasa, în nestatornicia ei,
ajutase cu u_urint lui Cimone s-_i
schimbä pe nea_teptate în dobândeasc
nepretuita bucurie a bietului pläns amar _i jale
scurser de când, lsându-i îndrgostit. Nici patru ceasuri încheiate nu se
pe vrjma_i s
drum cu-ai si, când
noaptea
plece, Cimone se pornise _i el la
plin de desftri ca coborându-se noapte pe care el o a_tepta mai
-

ori_icare
vijelie îngrozitoare, care din câte cunoscuse
cu ea
deodat se porni o
-

drept care nimeni pe corabie umplu cerul de nori _i marea de

^i nici mcar nu mai
_tia nici ce s
cunmplite valuri,
pe punte nimeni nu fac, nici unde s se duc
poat încaltea s se izbutea s se mai
in pe
Cât se mâhni picioare,
apuce de vreo treab. ca så mai
intämplarea asta e de prisos s Cimone de toat
dorinta numai ca moartea m-ntrebai.
Era ca _i cum
zeii i-ar fi
de
neindurat. Ai säi se care altminteri i-ar fi prut o
-

împlinit
Eigenia, tânguiau _i ei, dar mai jucrie s-i fie acum
-

de val; plängând cu hohote, srmana, presus de ori_icine se

_i-n plânsul ei ea _i tremurând de fric
la orice
tängui1a
indrzneala, zicând c vijelia de blestema iubirea lui
Cimone,
izbiturà
vo1au cel care
ca bun seam se iscase îi
doar fiindc blestema
implini dorina _irâvnise s-o aib de nevast zeii nu
pofta
upa ce-nti ar fi vzut-o lui semeat, ci potrivnic vrerii lor,
murind
c doreau s
moar de a-_i s-ajung
ateie i mai pe ea sub ochii moarte rea,
timp ce vntul grozave, nestiind srmanii lui. Cu
atare
ratacesc, ceas de ceas as se
corbieri nici ei ce s _i tânguiri
de unde ajunser pån la urm prin întetea mai tare, fr sså _tie
mai
_ie baremn pe fac, în
_ti ce insul-i ropierea apropierea
Rodosulu pe unde
unde
ceea, se strduir în fel _i_i
aceea, Rodosului. Dar cum
chip s tragag la n-aveau
316 uscat, ca
 de înc
barem de inec s scape. i intru incercarea aceasta soarta le fu prielnic _i ii
ne-un
man cot de mare, unde cu puin
pe-un cot înainte trsese _i corabia pe care se
ma imasii lui.
aflau vrjma_ii lui Cimone. Dar n-apucar s-_i dea seama c ancoraser la
Rodos decât a doua zi, cand zorile, împr_tiind oleac de lumin pe cerul
innorat, se pomenir dintr-o dat departe cale de-o sgeat de oamenii _i de
c a r e în ajun se încieraser pe mare. Din care pricin Cimone,
orabia cu
náhnit ca vai
âhnit ca vai de el,
cl, le porunci tovar_ilor s pun spinarea înc-o dat numai
e ias de pe-acolo; c dac -ar fi ieit în larg, putea sã-i duc soarta oriunde
ar fi poftit, cci nic ieri nu le-ar fi fost mai ru decât acolo.
Tinerii î_i încercar puterile cu prisosin, dar nu fu chip s scoat
corabia în larg. Lovind-o drept în fa, vântul sufla näpraznic _i cu atâta for,
incãt departe de-a ie_i din cotu-acela al märii, de voie, de nevoie ii arunc pe
mal. Si cât ce-ajunser uscatul fur cu totii cunoscui de coräbierii rodieni, care
intr-acestea scoborâr de pe corabia lor. ^i atunci unul dintre dân_ii se repezi
sat care se afla pe aproape i-_i în_tiin stäpânii, pe prietenii lui
pan-ntr-un
Pasimunda care se duseser acolo, c vijelia azv rlise corabia lui Cimone, pe
care se afla _i fata, pe malurile lor. Tinerii, auzind aceasta, voio_i nevoie
mare, luar cu sine o multime de oameni de prin sat _i apoi dädur fuga cu
ei
la t mul mrii; de unde, atât Cimone - care într-acestea coborând cu ai si de
pe corabie s e hot r se s se ascund într-o p dure apropiat - cât _i copila

fur toii prin_i _i du_i apoi în sat. Iar de acolo, Lisimah în

_i ceilali
-

cu
mâna cui se afla puterea la vremea aceea-n Rodos - venind cu oaste din ora_,
il duse pe Cimone cu ai si la închisoare, cci astfel poruncise Senatul, ctre
care aflând de cele întâmplate - se jeluise Pasimunda. i într-acest chip.
Cimone, nefericitul îndrägostit, i_i rtci iubita putin inainte dobándit, dup
ce abia dac-i furase vreo dou srutri.
Cat despre Efigenia, ea fu primit clduros de doamnele de vaz din
Rodos, care o mângâiar atât de chinul pätimit prin trista împrejurare, cât _i
ae osteneala rbdat pe drum în furtun ; _i-n preajma lor r mase pân la
vremea cununiei.
Lui Cimone _i alor si în schimb, findc -n ajun, läsându-i liberi pe
din mrinimie, le fu cruat
Rodos, vdiser viaa -

cu toat struina
ineri
P'asimunda care cerea s fie omorâi dar fur osândii - la temni pe via,
de
_i 1ara samana
Care temni oricine î_i poate închipui cât de amri
ndejde triau.
sorocul cununiei, soarta,
imp ce Pasimunda grbea, pe cât putea, la cale
Se pesemne de pacostea zvârlit pe capul lui Cimone, puse
al un frate, mai mic
altceva
spre a-i veni într-ajutor. Avea numitul Pasimunda
de Ormisda i care sta de
Ca
el, dar tot atât de vrednic, pe care îl chema

317
 însoare cu o fata irumoasa i de neam.
neam, de-acolo din
de
mult vreme s se
indragea patim - dar nuntaorasdin
nume pe care Lisimah o cu
Cassandra dup
-

anume pricini era întruna amarnata. Drept care Pasimunda, stiindu.c

s ränduiasc însurätoarea cu nunta mare i bogat ,
du-se îndat
se chibzui c-ar f a a t

dac într-aceea_i zi l-ar însura _i pe Ormisda, ca s nu aib a chelne

trecere de dou ori în loc de-o dat. De aceea intr din si-a
Cassandrei _i de ast dat
vorha
nou în
cu prinii cazu la învoial;
apoi, cu frata su
impreun _i cu prinii fetei, statormici sa se cunune deodat amândo
Ormisda cu Cassandra _i Pasimunda cu Efigenia. Când auzi una
ca asta
Lisimah se mâhni foarte, cci î_i vedea pierdut
ndejdea sta,
întru care crezice
cã de bun seam Cassandra avea s fie a e
lui, dac Ormisda n-ar fi
Totu_i, drept om cu scaun la cap ce se afla a fi, i_i tinui luat-o
prinse a chibzui ce anume ar fi
putut s fac spre a împiedicanemulumirea si
nu gsi alt chip decât s-o fure
pe Cassandra. Acum, cu
însurtoarea; si
le avea la Rodos, o treab
ca aceasta i se
slujba _i rangul pe care
cu mult mai prea
necinstit a_a, decât dac n-ar fi u_oar; atâta doar c-o socotea
avut o
slujb ca aceea. Totu_i,
dup ce _ezu _i chibzui
iubirea _i drept îndelung, cinstea se dovedi
mai slab decât
a fi
hotrî,
aceea orice fi
gândindu-se ce oameni s-_i caute întâmplat, s-o fure pe Cassandra. ^i
tot s-ar

pe care îl tinea închis cu-ai

lui
drept însotitori, î_i aminti _i de Cimone
în închisoare, _i î_i ddu cu socoteala c
o
fapt ca aceasta n-ar fi fost
destoinic decât el. De chip s gseasc însoitor mai pentru
la dânsul în aceea, în
noaptea urmtoare puse s i-l aduccredincios _i mai
odaie _i-i
spuse dup cum urmeaz: pe ascuns
Cimone, a_a dup cum
-

zeii îi druiesc
bel_ug, la fel, cu mintea lor pe oameni cu toate celea din
Sufleteasc, iar pe aceia care ptrunztoare,
dau dovad de adeseori le-ncearc puterea
imprejurare îi rsplätesc din trie _i de statornicie puterea
s-i pun ie cu _i mai plin, cci vrednici sunt de în orice
dovezi mai mult temei virtutea rspltire. Zeii au dorit
gritoare decât cele pe care le-aila-ncercare,
casutei printe_ti fi dat în poftind
din partea ta
_i-n preajma unui tat
bogat. Drept care pe care eu îl marginile strâmte ale
dobitoc fr la-nceput,
precum
simire fcut-au om din tine am auzit,
_tiu peste msur
prin mijlocirea de
la urmå
prin aceast
nesuferit _-apoi, prin dragostei,
vrjm_ia sorii, iar acu
din
Schimbat cumva la întemniare, vor s
prada dobândit. suflet într-acest cunoasc dac tu
mai dat ^i, dac sufletul scurt rstimp iîn care-ai fost nu te-ai
nicicând o bucurie ca ti-e acela_i, atunci s ferice de
taimacesc aceea _tii c zeii nu
iar aceast bucurie, ca pe care ti-o
gtesc acum. ^i socot ti-au
îndrzneal.
orii tale, Pasimunda,
s
redobânde_ti
puterile pierdute _i ca s sã-i
bucuros de pacostea
gräbe_te pe cât poate nunta, ca ce te-a lovit _i dârz prinzi
s se bucure de
prada
prta_ al
318 pe care
soarta, blând dintru-nceput
Llandã dir cu tine, .1-a druit-o, iar pe urm, mânioas a_a
senin, .l-a
luat-o inapoi.
din bun
Acu, eu _tiu prin mine insumi cat trebuie s te doar o întâmplare ca

aceasta
dac iube_ti
iub intr-adevr a_a precum socot -

cci mie, fratele lui

mda.
Pasimunda, Ormisda
Orm dup nume, îmi pregte_te aceea_i ocar, într-aceea_i zi,
luándu-mi-o pe Cassandra, pe care o ubese mai mult ca ori_ice pe lume. Ori,
n e vedem scpai de vrajma_ia sorii _i de ocara ei, ea îns_i nu ne las
t singur ie_ire: täria sufletelor noastre _i-a braelor în care cuvine-se s
msnada _i s ne facem drum cu dänsa, rpindu-ne iubitele, tu pentru-a
in
d1a 0ar _i eu pentru întäia dat. De aceea, dac vrei s-ajungi a dobândi din
nou nu libertatea, cci de ea, fär iubit, socotesc c prea putin îti pas - ci
chiar pe dânsa, pe iubit, dac m-ajui i m urmezi pe mine, zeii îi vor da
prilejul s-o ca_tig1 cu mult u_urin.
Cuvintele acestea trezr iar la via curajul _i puterile s rmanului
Cimone; drept care, fr de zäbav rspunse:
-

Lisimah, pentru o treab n-ai fi putut gsi nicicând tovar_

ca aceasta
mai de-ncredere i mai puternic decât mine, dac e vorba s m-aleg cu ce
mi-ai spus mai adineauri, de aceea porunce_te-mi ce anume vrei s fac _i ai
s-i vezi porunca îndeplinit întocmai, cu forte neinchipuit de mari.
La care Lisimah rspunse:
- De azi în dou zile miresele au s calce pentru întâia oar în casele
brbailor, în care tu cu-ai ti _i eu cu câjiva oameni de-ncredere, înarmai,
vom ptrunde in faptul serii _i vom rpi miresele din mijlocul osptului,
ducându-le pe o corabie anume pregtit de mine pe ascuns i omorând pe
ori_icine va cuteza s ne stea în cale.
Porunca ii fu pe plac lui Cimone, care rmase în temni pân la ziua
sorocit, fr sä spun nimnui câte puseser la cale. lar când veni _i ziua
nuntii, în casa mirilor se încinse o nunt ca-n pove_ti, de n-ai mai fi gsit
ungher s nu räsune de cântäri, de zaiafet _i voie bun. Dar ctre sear,
Lisimah dup ce pregti tot ce fcea trebuin, î_i adun tovar_ii, pe Cimone
cu ai si _i câiva prieteni de-ai lui, toi înarmai pe sub ve_minte _i, când i se
päru cã-i vremea s-o porneasc, dup ce le vorbi dintâi înfläcrându-i _i pe ei
la gandul care-i sta pe suflet, îi împri în trei: pe unii îi trimise cu mare grij
in port, pentru ca ei s aib calea deschisä spre corabie când ar fi fost sã
plece, iar pe ceilali îi lu cu sine _i, ajun_i la casa cu pricina, ls o parte din
ei afar, ca s p zeasc la intrare spre-a nu fi-nchi_i cumva în cas ori prin_i
cand ar fi fost s ias, iar el cu-al treilea pålc _i cu Cimone alturi o apuc în
Sus pe scar. ^i ajungând în sala cea mare de ospee, unde miresele amândou
Cu multe alte doamne se rânduiser la mas _i a_teptau bucatele, se aruncar

319
 fie_tecare i_I Tua iubita _i lu-o în bratele
a_ezánd.
mesele,
inainte si r sturnând s le duc numaidecat pe corabie. Miresele
le incepura
rnoruncir sluiito.
apoi i doamnele si
s nlâng si s tipe. _i
cu ele impreuna
de larm . Cimone
ujitorii _i într-o
se umplu
casa
de planset _i Lisimah Cu-ai
clipit toat
färá de nici o împotrivire, ni
cãci
spadele, nu le sta
lor, scotând degrab scri dadura de Pasimunda
incale. o luar ctre _i, scoborandu-le, care

ciomag in mán, gräbea adus de larm; Cimone il 1zbi cu sete _i-i despic:
douã teasta, culcându-l mort pe jos. lar cand Ormisda, bietul, sri säi s
in
intr-aitutor, fu omorât _i el de-o lovitur a lui Cimone, _i toi ceilalti car
incercar s se apropie cât de cât fur rnii _i împin_i în lturi de oamenii
Lisimah _i-ai lui Cimone.
Apoi, lsând casa îndoliat, plin de
sânge _i de larm,de
jale, fr de nici lacrimi _i de
tot la malul
înmpotrivire,
o
umbländ strän_i laolalt,
ajunser cu pradã cu
mrii; _i dup ce-_i urcar iubitele-n
cu-ai lor pe urma fetelor în corabie, urcându-se _i ei
timp
-

veniser s scape pe cele

ce
rmul clocotea de oameni înarmai care
dou fete l sar
bucuro_i de drum. ^i ajungând în vâslele în ap,
de prieteni
_i de rude _i, Creta, fur primii acolo cu väzându-_i
mult bucurie
fie_tecare cu iubita, se desftarcununându-se apoi cu nunt mare
Rodos, pe urma acestui bucuro_i de prada _i frumoas,
vreme înc.
Dar mai la
furt, nemulumirea dobândit. In Cipru _i în
srir _i-ntr-un urm, prin ob_tei _i zarva struir destul
s puie omijlocirea rudelor _i-a
loc _i-n altul
S1, dup o
vreme
Cipru, iar Lisimah de surghiun,
vorb bun, se afl prietenilor,
cale
care
în Rodos cu Cimone cu Efigenia se
o
_i fericii
alturi de iubita draga lui întoarse de-ndreptare
bucuros in
sa în
tara lui de Cassandra, _i fiecare vieui ani
ba_tin. muli

320
 POVESTEA A DOUA

Gostanza il iubeste pe Martuccio Gomito i. auzind

C-ar fi murit. cu
de:ndejdea in
suflet se urc singur
intr-o barc. pe care väntul o impinge pán la cetatea
Susei: regsindu-_i iubitul teafr la Tunis. i se arat.
iar el, care dobandise prin sfaturile sale
favoarea
regelui din Tunis, o ia de nevast i apoi se intoarce
avut in Lipari, impreun cu dánsa.

Regina, vzând c povestea lui Pamfilo se sfär_ise, dup ce foarte o

läudã, îi porunci Emiliei s spun _i ea una. ^i dânsa începu a_a:
-

Pe drept cuvant oricine se cade s se bucure de faptele care-_i

primesc
rasplata cuvenit. Or, cum iubirea pân'la urm se-arat a fi mai vrednic de
bucurii decât de jale, mrturisesc c, povestind despre subiectul rânduit
pove_tilor de azi, voi asculta-o pe regin cu mai mult bucurie, decât 1-am
ascultat pe rege, ieri, când am vorbit despre întâmplri atât de triste.
Trebuie, a_adar, ginga_e doamne, s _tii c nu departe de Sicilia se afl
o insul micu, creia-i zice Lipari _i-n care nu demult tria o
prea frumoas
fat Gostanza dup nume, copila unor b_tina_i vrednici de toat cinstea.
de Gostanza aceasta se
^i
îndrgosti un täanr, de fel _i el din Lipari, Martuccio
Gomito pe nume, biat frumos, bine crescut
_i tare priceput în meseria lui.
Fata, pe de alt parte, se îndrgosti _i ea de el, ba înc a_a de tare, încât nu se
simtea ferice decât alturea de dânsul. ^i vrând Martuccio s se însoare cu ea,
trimise peitori s-o cear de nevast, dar tatl fetei îi rspunse c el era srac
i ca atare nu vroia s-i deie fata de nevast. Vzându-se dat la o
cauza srciei
parte din
lui, Martuccio, plin de obid, se jur câtorva prieteni _i rude
de-ale sale s nu mai calce în
Lipari altcum decât bogat. Plecând dar de pe
insulä, apuc s tâlhreasc
se
pe mare în preajma Berberiei, prdând pe
ori_icine se dovedea mai slab ca el. Or, întru atari isprvi soarta îi fu prielnic
-ar fi fost _i mai departe, de-ar fi _tiut încaltea s fie cumptat. Dar, fiindc
-l era de ajuns c-n scurt
ajunsese din cale-afar de bogat, _i el _i
vreme
Oitori lui, în timp ce încerca s-_i îndoiasc avuia, se întâmpl s cad-n
unor coräbii saracine _i, dup o lupt crâncen, saracinezii pe toi i
ra,Zvârlindu-i dup aceea pe cei mai muli în mare; _i cufundându-le

321