Sfar_e_te cea de a doua =i a Decameroului i incepe

cea de treia, în sub

a care, sceptrul Weifilei.
vorbeste despre ace ia ce dobándesc prin iscusinta lor
un lucru mult dorit sau il cástig iar, de cumva l-au
pierdut.

Geana zrii din purpurie ce era

prindea topi în galben la
a se
apropierea
soarelui, când dumninic, regina, sculându-se din vreme, le porunci $i
celorlaliscularca. lar slujitorul ei, ce înc de cu noaptea în cap trimisese la
locul pe unde aveau s poposeasc toate cele trebuitoare _i odat cu ele _i
slugile, ca s pregteasc cele de cuviin, vzând-o pe regin c-i gata de
plecare, incrc degrab tot ce mai era de dus _i porni cu restul slujitorimii pe
urma stpânilor, ca _i când s-ar fi mutat de-a binelea din locul acela.
Regina, urmat _i întovr_it de cele _apte doamne _i cei trei cavaleri, o
apucà cu pas agale pe-o potecu neumblat , dar plin de verdea i flori
inmiresmate ce-_i deschideau potirele în zorii dimineii, _i cluzit de viersul
a zeci de priveghetori _i alte felurite paseri, o lu ctre apus, vorbind mereu
de câte toate, råzánd i _uguind cu ceilalti. i dup ce bätur astfel vreo doua
mii de pa_i, înc înaintea celui de-al treilea ceas al zilei, ajunser cu toi,
indrumai de regin, la un palat bogat _i falnic, ce se înäla semet pe vârful
unei coline. Dup ce intrar înuntru _i-i msurar întreg cuprinsul de la un
cap la altul, vzând ei slile de ospee, odäile curate _i mândru împodobite,
din plin indestulate cu tot ce-i trebuie unei odi, läudar foarte palatul, iar
pe
stäpânul lui îl socotir drept un strlucit senior. lar mai apoi când coborâr _i
mai vazur pe deasupra _i curtile încptoare i vescle ale palatului, _i
beciurile pline de cele mai alese vinuri, _i apa rece de izvor care tâ_nea de pe
sub bolti _i mai vârtos îl ludar.
In cele de pe urm, pesemne dornici de odihn, se a_ezar cu toii pe un
pridvor, de unde vzul cuprindea priveli_tea întregii curti, plin de verdea _i
de toate florile care înfloreau la vremea aceea a anului; _i acolo iscusitul
sluj tor al reginei le ie_i în cale cu felurite dulceturi _i vinuri minunate, ca
doamnele _i cavalerii, gustànd din toate cele, s prind iar puteri. Apoi,
poruncind s li se descuie u_ia unei grdini ce mrginea de-o latur palatul _i
peste tot în jur era împrejmuit de ziduri groase _i înalte, ptrunser cu totii
intr-însa; _i de îndat ce-i cälcar pragul, cuprinsul ei îi fermec într-atâta,
incât pornir
pe îndelete s-o cerceteze pas cu pas.
Gràdina, jur împrejurul ei _i a_ijderi _i la mijloc, era brzdat
pretutindeni de alei largi i drepte ca sgeata, acoperite pe deasupra cu

165
strea_in de vit, ce înc de pe vremea aceca dadea fgduintä t.

îmbel_ugat; _i findc via abia inflorISe. nireasma ei räzhai de.

de ro toamnci de
grdin, încât ptruns cum era _i de alte soiuri de miresme
ce
tra
crezi c te gåse_ti de-a dreptul într-o
vzduhul, te fcea s
pravlioar
ne

mirodenii de prin prile rsäritului. De o parte i de alta aleile

aleile erau ara
de tufe purpurii _i albe de trandafiri sälbatici i iasomie. astfel incat nb umbrte
le strbai în voie. plimbându-te sub umbra deas
miresmat, fr puteai
_i înmiresm
gri sa
te-ar putea atinge s geata Soarelui in zori sau mai cu seam c tre amia
N-a_ avea cuvinte _i timp destul s in_ir ce bogie de flori si de.
iazá.
se afla pe locul acela. ce soiuri minunate _i ce pläcut orânduite! copaci
Atátahr
spun c nu era copac sau floare. din tot ce are mai ales pmântul. car
creasc în tara noastr _i acolo s nu fie. lar în mijlocul grdinii
(lucru
nicidecum nu-i mai puin de ludat decât sunt toate celelalte care se Ce
afla
pe-acolo, ba dimpotriv chiar mai mult), se afla o paji_te btut de iarbä
deas, _i mai verde ca orice verde în lume, smluit cu felurite flori
poate
-

_i-o mie întreag de soiuri diferite _i împrejmuit de portocali _i cedri

-

vânjo_i _i verzi, purtându-_i sus prin ramuri _i roada coapt, _i necoapt,

care
_i florile deopotriv, pe lâng bucuria cu care umbra lor
te desftau îi odihnea privirea
_i cu mireasma ce-i îmbta simurile. Pe
era spat o fäntân, cldit în întregime din marmur
paji_te, drept la mijlo,
curat _i alb ca
zpada _i pretutindenea cioplit cu mare miestrie. lar
chip cioplit care sta întepenit pe-o coloan ce se dinäuntrul ei, printr-un
ta_nea în spre ceruri n-a_ _ti s spun, mânat
sus - fäntân, înla chiar din
chiar de mâna omului pe acolo atâta de-un izvor ori poate adusa
bogie de
-

pe urm stropii cu dulce sunet în ap cristalin, ce-_i revrsa

moar. lar plinul care
fäntän, încât puterea ei ar fi mi_cat _i 0
prisosea pe marginea fäntânii ie_ea pe sub pmânt din
paji_tea înflorit _i, ajungänd iar la lumin,
orânduite _i într-adins fcute, aluneca prin
jur împrejurul poieniei; _nulete frum0s
grdina in lung _i-n lat _i-n apoi,
igheaburi. la fel ca celelalte, tia apoi, prin
prin alte
alte
se aduna pe-un loc de undese
lacrima de limpede, curgea câtre desparea de ca _i, de acolo cele de pe urm
campie _i pâna a nu
luând-o în jos, ca
stra_nic putere _i mult ca_tig pentru
stapan, mi_ca deodat ajunge în vale, cu
Grdina aceasta minunat, oranduirea dou
râusoarele subiri ce izvorau dintr-insa ei
placut, copacii _imori.
trei cavaleri, încât placu atat de täntâna cu
mult
pe dmânt, fi
cu toii in cor
apucara a zice ca de-ar fi doamnelor si celor
n-ar putut s fie altfel de cum
era sä fie
fost ca raiul
gsit cu mintea lor alte gradina aceea _i
podoabe cu nici
frumusete. ^i umblând ei a_a, lermecai, carC n-ar fi
Sa
mal poata s-i
inflorite cununi _i ascultând viersul de prin gradin,
fäcându-si adäugeasc
paseri, ce
parc se întrecean din
i
166
 urite limbi. I^i mai dadurá seama de incä o frumusete, pe care pata
feluri
ncea, rapi[i peser
emne cum erau de celelalte toate, n-o luaserà in seaina.
alun

Väzur anume ca-I1 grädin se aflau poate _i-o sutà de soiuri de vieti _1,
tandu-_i-le unii altora, zariia ici zbuglhind un iepure de casá, dintr-alt
arätandu-_i-le

oher unul de camp, mai j0s niscaiva c prioare, dincolo pui de ceroi
pàscänd _i
ascand alte multe
i alte soiuri de blände
lau
mblau de colo-colo
de colo- lsate în voia lor.
vieti, care domesticite aproape

^i ele, diinpreun cu celeiaite

frumuse i. sporir _i n1ai mult pläcuta desftare a
Dup ce mai colndará o vreme
oaspeilor no_tri.
prin grädin, îndestulându-_i ochii cu mii
de frumusei, poruncira sa se a_cze
prânzul în jurui fântânii; _i acolo, dup ce
dintái cântar _ase cantece _i dänuir o bucat, se a_ezar cu totii la mese, pe
voia reginei, i find slujii cu bun _i
a_ezat rånduial, se osptar din
heisug cu bucate gustoase _i alese. Drept
care, înveselindu-se _i mai vârtos ca
inainte, se scularà de jos _i o luar iar de la
pân ce regina, din pricina ar_iei care
început cu cântece _i dansuri,
vremea de culcare
prinsese a dogorî, chibzui c venise
pentru
aceia ce-ar fi vrut s-_i mai aline osteneala. ^i
atuncea unii dintre ei pormir s se culce, iar aitii, fermecai de atâta
frumusete, rmaser pe loc, care citind
intrecându-se la _ah, în
pove_ti, care jucând table sau
timp ce
ceilali se odihneau.
Dup ce btu _i cel de-al treilea ceas al
somn _i rcorindu-_i dup-amiezii, sculându-se din
faa cu ap de izvor, pe placul reginei se adunarä
in jurul fäntnii, pe paji_tea cu toii
înflorit, unde, a_ezându-se în cerc, rmaser s-
a_tepte pe acela care avea så deie bun
început pove_tilor, dup subiectui
randuit. ^i primul cruia regina îi încredin cuvântul se nimeri s fie
Filostrato, care începu a zice a_a precum urmeaza:

167
 POVESTEA INTÁIA

se jace ca e mut i ajunge

Masetto din Lamporecchio
într-o m n stire de maici. unde care mai de
gradinar
care se
s se culce cu el.
inghesuie

Preafrumoase doamne, sunt muli brbai pe lumea asta _i asiidermera

atât de mrginii încât fat
î_i închipuiesc dacc-o
multe femei care-s
alb de micu _i-n spate strai cernit pierde simtirea
-

a_ezi pe frunte benti

de femeie _i muere_tile poftiri, ca _i cum clugria ar preschimba-o dintr-
dat, fcând din ea stan de piatr: iar dac ace_tia aud pe alii tgåduindu-le
cumva smintita lor încredinare, se tulbur cu scârb de parc cine tie ce
fapt urâcioas _i samavolnic, vezi Doamne, s-ar fi înf ptuit împotriva firi.
fr s _adä a cumpäni c ei, ce-s liberi întru totul s-_i multumeasc potele
nu _tiu s trag îndestulare din ast libertate, _i fr a se gândi câ putere
ascunde în schimb întru stârnirea poftelor huzurul _i lipsa de grij. De
asemenea mai sunt destui _si dintr-aceia care cred c sapa _i hârle ul, bucatele
srace _i lipsurile multe înäbu_e în plma_i
trupe_tile poftiri _i le ingroa_a
iudecata _i isteimea mintii. Ci acum, de vreme ce
fac. fr s ies din vorba ei, C-O mica regina mi-a poruncit so
istorioar am s v-ar t mai deslu_it
de amanic se în_al toi cei care gândesc
astfel.
ca
Prin prtile noastre se afla pe vremuri
_i se afl înc o
cAreia i se dusese faima de sranta ce era
l-al carei nume
mnstire de malc.
stirbi cumva din faimà. Or, nu nu vi-l spun
de muit, in acest spre a nu
sfânt lãcas. în care nu se aflau
pe atunci mai mult de opt maicue c-o
un om de treab, care ingrijea
stare în frunte
_i toate tinerele.,
inerele, tria
trad
s i fäcu grdana manastirii care, nefiind multumit cu
_i
socotelile cu vechilul
acas, în sat laLamporecchio. Acolo, printremaicilor isi se întoarse ap apol
bucuro_i, se imeri s pice i un pålma_printre ali steni care-l
mai tânr, - aleni care-l
fáptur _i pentru un tran ca el _i chipe_ pe deasupra Masetto
nic _i dup primira
prim
zdrav n la
voinic _i
ce-I întreb pe omul nostru pe unde råtäcise atâta .
cruia ii zicea Nuto, îi spuse pe unde umblase setto dup nume.
nume.
_i atuno: de
vreme. Omul,
ce anume le slujise pe maici la manastire. La
care Nuto asetto îl întreb cu
Pi iacá le grijeam grdina, ca era mare
ai mergeam _i la padure câteodat
_i
lat _i le-aduceanm rspunse:
frunoas,raspunse
ba pe
pe
de-acolo lemne,deassupra
168
cramm
 POVESTEA A OPTA

Ferondo inghite ni_te prauri i e ingropat. fiind

socotit mort: apoi e scos din mormánt de siareul care
tria cu nevasta lui. e întemniat i lsat s creadd cà
se aflá in Purgatoriu: la urm imvie din mori i cre_te
un copil de-al stareului. fàcut cu nevasta lu

Isprvindu-_i Emilia povestea ei cea lung - care totu_i nu

suprase pe
nimeni dintre cei de fa din pricina aceasta. ba
dimpotrivà, dat find
multimea intâmplrilor _i felurimea lor. pru tuturor pe scurt povestit
regina fcu semn Laurettei så vorbeascà mai
inceap astfel: departe. dàndu-i prilej så
-

lubite doamne,imi vine-n minte. _i trebuie så v-o spun, o întämplare

adevärat, care
pare mai degrab o nscocire decàt un
fost de fapt. Mi-am adus aminte adevár, a_a precum a
de ea ascultând
biet nenorocit e plâns _i povestea Emiliei, în care un
înmonnântat, fiind luat
e vorba
despre un om care a fost îngropat de viudrept altul. In povestirea mea
apoi, el însu_i, darmite ceilali, socoti c fiind luat drept mort i calc
din care pricin norodul il nu fusese viu, ci c-a înviat din
S-ar fi czut s-l
preaslvi ca
pe-un sfânt, când tocmai,
mot
pedepseasc pentru gre_ala lui.
Se afla pe vremurí în
dimpotrv
Toscana - i se mai
pe-un loc mai afl înc -o mnstire
neumblat
mnstirile; _i acolo fu ales ca de oameni, a_a precum sunt a zat
toate

toate, _i sfânt, _i evlavios, stare un a_ezate ma'

Atâta doar c treaba asta dar care nu rbda
preacinstit monah, cucern
încat, nu de _tiut, dar nici tia s-0 fac a_a de bine,
opreli_ti când era vorba ae feme.
intru toate sfânt _i intru macar de bnuit nu-l
_i se purta griya.
cu-atata 5
staretul acesta, legând toate drept era tinut debnuia aproz roape nimeni,
care
e îl prietenie
chema Ferondo
cu un
tran chiabur, un toti. Acu se întamimpl
ca

ici-colo vreun prilej de (prietenie in care el necioplit i

tate,

desfátare pepe s
desftare
intâmpl, zic, ca între acestea
nu
u afla nimic altceva Ju"cat
altceva decât
deco
nevast din cale-afar de s-si
s-_i dea spinarea
dea seama prostiei lui Ferondo),
prostiei Ferond0), 0
dup femeie, încât _i zi _i noaptemoas; _i într-a_a staretul c omulomul aare
s c numai la hal i
Ferondo acesta, a_a SE :aprinser clcâiele
se
ntâng _i fonfdânsa se
cum se gândea. Ci auzind
cumgandea. auzind stin
au sfinia
arta în
218
toate celea, in
dragostea
Onurta nevestei i în grija cu
ce 1-0
care
at pe-aci srmanul sa-_i piarda ori_ice _i-0 pzea era al naibii de
1Ste l Si-l înduplec pe Ferondo sa vie din
ndejde. Totu_i, _iret find.
când în când, dimpreun cu
1a ca s mai rsufle o leaca in
gradinia mnstirii. cu
nevasiadespre fericirea vietii
ne
Acolo _edea cu ei de
vorb ve_nice i le povestea cu
crestinesti svâr_ite de barbail i remeile de odinioar, pân umilin faptele
ce într-o bun zi
meia isi dori s i se spovedeasca i ceru invoirea lui
Ferondo, care-o làs s
fac a_a precum dorea.
Ducándu-se a_adar femeia så se spovedeasc la staret. spre bucuria
lui,
duo ce i se a_ez la picioare, incepu tr inconjur de-a
urmeaz :
dreptul dup cum
Parinte, dac Dumnezeu m1-ar fi dat un brbat ca lumea, sau dac mai
degrab nu mi-l ddea deloc. poate c mi-ar fi fost u_or, cu sfaturile dumitale,
S-apuc i eu pe calea ce ne-ai vdit c duce spre viaa fr moarte; dar eu, de
stai s te gánde_ti cine-i Ferondo sta _i cât e de ntâng, pot zice c mi-s
vduv, _i totu_i tot sunt mritat, cci cât trie_te el nu pot avea un alt
bärbat. lar el, zlud cum e, fr vreo pricin anume, e atâta de bnuitor, încât
eu
una nu mai pot tri cu el altminteri decât in scârb _i alean. De aceea, pân
a nu ajunge s-ti spun i altele, te rog. cu mult umilin, fii bun _i d-mi un
stat in toat treaba asta, cà dacà nu m-apuc de aici s osârdesc a face bine,
degeba m mrturisesc _i m trudesc, c tot n-ajut.
Vorbele acestea il unser la suflet la sfâr_it pe calug r, care socoti c
prin ele soarta îi deschide calea spre împlinirea celei mai mari dorine a lui.
De aceea îi zise
a_a:
-

Fica mea,c-i mare pacoste pe capul unei femei frumoase _

socot
ginga_e ca dumneata s aibä de brbat un ntru, dar socotesc c-i i mai
mare s aib un so b nuitor;
or, dumneata având _i una _i cealalta, nu-mi
Vine greu
s-i dau crezare când zici c rabzi atâta chin. La toate acestea a-l insa,
d vorbesc pe scurt, eu nu vd alt îndreptare, decât s încerc m
cere
de gelozie. Leacul care-i trebuie lui eu _tiu s-l fac, dar vezi, S-ar
C
ca
a
dumneata s täinuie_ti câte am s-ti spun acuma.
Femeia i rspunse:
m las mai bine
Farinte, dinspre partea asta s nu te temi; c eu
Cum sa
rata decât s suflu un cuvintel din câte ai s-mi spui. Da' vorba-l,
facem?
Staretul zise atunci:
de trebuin negre_it s mearg în Purgatoriu.
Ca s se lecuiasc, e
Il
viu acolo? întreb femeia.
-Darcum s ajung
Staretul ii rspunse:

219
 nu-i greu
S-ajunga,
s-ajunai.
iar
lui, noi ne-odup
moar l-apoi
Dintâi trebuie
s
lecuit de n ravul lui. . ce va
va fi
s fie -om
-

chin, încât O m
indurat atáta
anume, ca
s -l aduc iar la via sii Domnul nerugava deda
la viat
Dumnezeu cu
rugciuni
ascultare. v duv ? întreb femeia.
s r mân
Care va s zic o vreme. Si-n vren
dar numai pentru vremea asta va
-

Vezi bine, zise stareul,

cumva så te mrii cu altul. cá
-ai mânia
-

_i nu care
trebui s fii cu mult grij se întoarca Ea
aceasta; 1ar cand o fi s se intoarc
Dumnezeu de-ai face una ca
Ferondo,
întorci la el i atuncea in-te gelozie!
pe
ai så fii silit s te
Femeia îi zise atunci
- Pårinte, dac-i vorba s ias lecuit din toatä treaba asta, ca s mai rpot
leac în voie, eu n-am nimica împotriv. Domnia-ta f mm
_i eu sufla o

pofte_ti.De bun seam c-am s fac, r spunse stare ul; da-1 Vorba cu ce socoti

s m räsplte_ti pentru o treab ca aceasta?

- Cu orice vrei, p rinte, numai s pot, gri femeia. Dar oare ce-ar putea
s fac una ca mine pentru un om cum e stinia-ta?
La care stareul rspunde:
Domnia-ta poi face cam tot acela_i lucru pe care îl fac eu de dragul
-

dumitale; cci precum eu sunt gata s fac orice spre mângâierea _i alinarea
dumitale, la fel poi _i domnia-ta sã-mi ferice_ti întreaga via.
Femeia îi rspunse:
Dac-i a_a, sunt gata s fac orice pofte_ti.
-

Atuncea, zise stareul, s-mi dai iubirea dumitale _i s m multume_ti

din plin, c eu m
prpdesc cu zile de când m tot gândesc la asta.
Femeia, auzind ce-i cere, rspunse buimcit:
Vai de mine, printe, cum vii
-

s-mi ceri una ca asta? Eu te credeam

sfant! Cuvine-se oare ca un
roage de povat?
sfinii s cear a_a ceva
femeilor care se duc sari

La care stareul îi zise:

-

Nu te mira, dråguo, c
printr-o fapt ca aceasta sfinenia nu-1
cci
sl_uie_te îin suflet, pe cât vreme
ea
_tirola
trupesc.-apoi fie cum o fi, vorba-i c ce-ti cer eu nu e decat pa at
m-au
zpåcit într-a_a chip, încât iubirea frumusetea _i farmecele dumita
mai pui c
dumneata, cu frumusetea m sile_te s fac a_a _i pace. n
ori_icare alta, de stai s te dumitale, te poi mândri mai mut ca
gândesti
deprin_i cu frumuseile cere_ti; iar c e
plcut sfinilor, care de! e
tiut ca
precum vezi, nu-s nici btrân. N-are la de_i sunt staret, sunt om ca toi ceilal,
eu,
dimpotrivà s-ar càdea s vrei _i ce s-ti vie greu s faci una ca asta, s
dumneata s-o faci, cci
pân ce Feronao >
220
 oci în.Diroatoriu,
Purgatoriu, eu, stâr
standu-ti lnoaptea in
O s Stie, caci toi ma cred unpreajm, te-oi alinta în locul lui.
Poc

Si nin slant, a_a cum m

aainte,
dumneata ba înc _i mai mull. Nu da cu
înainte, ba credeai _i
dumnea cci nici nu _tii cåte femei ar vrea s piciorul norocului trimis de
Dumnezeu,
Dumnc a de aib ce-ai putea domnia-ta
. bun seam, dac ai s-asculi cuminte povaa
Tlnde mai pui c _i ni_te giuvaieruri, pe care in
am
ce ti-o dau.
ruptul capului le-as da
nu
uiva decât domniei-tale. Fa dar, nadejdea mea, f _i tu
pentru mine câte
fac _i eu bucuros de dragul dumitale.
Femeia tinea obrazul în pmânt, fär s _tie
s zic, cci de invoit
ce
nu-i prea venea s se învotasca. Drept care staretul, vzând c de ascultat il
ascult dar c rspunsul întárzia, gândind c izbutise pe jumtate s-o
convingã. mai adug un val de vorbe la cele dinainte _i pân a nu sfår_i de
spus ii _i vâri în cap c bine face de-I ascult. De aceea, ru_inat foarte.
femeia ii räspunse c se învoie_te cu ce-i cere, dar c nu-i poate face în voie,
pån ce Ferondo nu ajunge in Purgatoriu.
La care stareul voios ii zise cu grbire:
Are s-ajung _i înc iute; numai s faci într-a_a fel ca maine sau
poimaine s vie aici la mine.
în mân un inel de toat trumusetea
S1 zicand astfel îi strecur pe ascuns

_i apoi o invoi s plece.

Femeia, bucuroas de dar, trgând ndejde s mai aib _i altele în
curand, intoarse la cumetrele cu care
se venise la m n stire _i se apucà sa le
In_ire tot soiul de minuni despre sfinenia stareului. Apoi, cu ele dimpreuna
se intoarse acas la b rbat.
aceea, Ferondo se
duse la m nästire _i stareul.
La vreo câteva zile dup nostru
ce-l hotrî, s-l trimit
våzu se în Purgatoriu. Acu, avea stareul
a de minuni, câ_tigate de
el prin pariie
SCaiva prafuri cu puteri f c toare ele Batranui
zicea c se folose_te de
antului de la un mare print,
care
dormind în paradisul sa-i såu ori

Vunilor cand vrea s trinmit pe cineva mai mult

ori mai
aduc de pe-acolo, _i c aceste prafuri, dup cum le dadeai -
cel care le lua s doarm mai mult ori mai pufin, 1are
a c e a u pe atla sub stàpanirea o
ce omul se
Valämare _i într-aga chip încât, pân
nu e mort de-a
binelea. Or, luand cals
n-ar fi putut s spun c
îincheiate si amestecandu-le intr-un
paild
atata cât s poi dormi trei zile
in chilioar i.
chiar bine, i le dãdu lui Ferondo s le bea,
nelimpezit m n stirii i incepu sa-y
el seamá. Apoi îl duse in curtea
de el EC de cu alti clugri.
Nu dupà multa VEC
de prostiile lui, dimpreun a_a
somn aya
deodat de un
lucrând puterea prafurilor, Ferondo fu lovit
la pmânt, a_a adom
adormi de-a-binelea _i apoi se präbusi
Z n i c C , încât

221
 tulburat de aceast întâmnla.
cum era. Staretul f cându-se c -i
hainelor, så i se aduc ap
mplare. porunci
rece ca sä-l ncis.
fie u_urat de strâmtoarea
fata. _i-i rândui _i alte leacuri, fåcándu-se c incearc
pântec ori cine _tie ce alt meteahna asemanatoare. Dar, v zând
s-l
vindece stropeasc
vindecopcasc
de
el e râu de
c nu e chip s-l trezeasc _i neputând nicicum, oricât i ilîl pipir
pipäirä la
la ceilalti
s-i simt btaia sângelui în vine, se încredinar pe deplin c-i mort d încheieturi.
bun; de aceea ddur în_tiinare neveste-sI ^I rudelor, care venir în graha. pace
dup ce nevast-sa cu alte rubedenii il jelir o bucat, staretul porunci ee
fie
pus în racl a_a îmbrcat cum se afla. Femeia se întoarse apoi acas si snu
se
tuturor c nu voia nici în ruptul capului så se despartá de pruncul
pe care i
avuse cu rposatul; drept aceea, rmânând la casa ei, se apuc s-_i vad de
copila_ i de avutul lui Ferondo.
Staretul, dimpreun cu unclugr bolognez în care avea mare încredere
_i tocmai în ziua aceea picase din
care
Bologna, se sculä pe ascuns în puterea
nopii _i scoându-I pe Ferondo din raclä îl a_ezar într-un beci
räzbea nici o dâr de lumin pe unde nu
_i care beci fusese anume zidit spre a sluji drept
temni clugrilor care
pctuiau. Apoi, scoându-i ve_mintele, îl îmbrca
în straie de
clugr _i, a_ezându-l pe o grmad de paie, îl lsar s zac acolo
pân ce avea s-_i vie în fire. lar bolognezul, pe care
fac, rmase s-l pzeasc, fr ca nimeni altul s
staretul îl învase ce sa
A doua zi,
stareul c-o mân de clugri se duse _tie despre aceasta.
chipurile, _i o gsi cernit toat _i foarte la femeie s-o
cerceteze
duhovniceasc mângâiere, îi aminti în întristat; _i dup ce-i dãdu
_tiindu-se singur acum _i mântuit de beleaua _oapt de ceea ce-i
fgduise. Femeia.
cu omul
staretul mai poart _i de ast dat în deget un ei, când mai vàzu ca
multumeasc poftele _i czur la învoial s vie inel, rspunse c e gata sä-1
zi dar, în
noaptea urmtoare. A doua
pe înnoptate, stareul, îmbrcat
hainele în
clugrul lui, duse la femeie _i
se lui Ferondo i întovr_it de
cu mult petrecu
bucurie _i mare desfätare. Pe cu dânsa
pân ce se crp
urm se de z1iua
intru atare întoarse iar la mnstire:
multe
slujb, de foarte multe ori
bätu S
rânduri, fie la dus fie la aceast cale. ^i fiindc în
prin sat, aceia îl luar drept întors, se nimeri s se întâlneasc cu ma
spre a se poci prin Ferondo, gândind c s-a întors oameni de
scornite de prostimeprile_i în acelea. Dintr-asta se läir din groap anume
mai multe apoi o
seamde
_i la urechile pove_ti
atâta doar c ea rånduri ajunser
_tia cine-i strigoiul pocäit. femeii;
Clugrul lsat în preajma lui Ferondo, când
putea pricepe, bietul, pe unde se îl vzu c se
infrico_toare _i c-un mnunchi de gåse_te, se nàpusti asupratreze_te,
mai uite-n veci. nuielu_e ii trase lui c-o
fr a
voce
o mamà de btaie, s n-o

222
 Drept care amul nostru, rcnind si vietändu-se, tot întreba sracul:
rogu-te. pe unde-s?
Pe unde-s,
firatele ii r spunse:
La care

-
În Purgatoriu e_ti.
kerondo, care va s zic am murit?
Cum, întrebä
bine c-ai murit.
Vezi
-

Cand auzi una ca asta. Ferondo prinse a-i plânge nevasta, copila_ul, i
a se plange de durere, rostind tot felul de názbâtii.
hiar ne sine însu_i prinse
11 aduse ceva de máncare _i de but.
de care mai traznite. Apoi calugarul
ca
v zänd acestea zise:
lar Ferondo
- Doar nu cumva mnånc mori?
aduce acuma aici e ce-a trimis femeia
-

Ba da, gri clugrul, _i ce-ti

la biseric pentru ca s-i citim de suflet.
care ti-a fost nevast, azi-diminea
lar Dumnezeu îi întoarce pomana, precum vezi.
Ferondo zise atunci
am mai iubit-o! ^i pân
a nu muri,
Doamne, plte_te-i însutit! C tare
-

fceam _i
întruna o pupam, ba mai
cat e de lung noaptea, o alintam în brae _i
altele când îmi da ghes simirea. i se
m nânce cu poft _i s bea dar, cum
s
Apoi, fl mând fiind, se puse
påru c vinul e cam slab, fcu: de lâng zid.
Bätu-o-ar dat popii vin din butea cea
Dumnezeu, c n-a
o
-

clugrul îl înh din nou _i îi mai arse

Dup ce isprvi cu prânzul, îi zise
ce rcni,
bataie cu acelea_i nuielu_e. lar Ferondo, dup
- De ce m bai în halul sta? z1.
de dou ori pe
de la Dumnezeu, îi zise popa, s te bat
A_a-1 porunca
Ferondo.
-i din ce pricin anume? îl întreb
Calugrul rspunse: pe cea mai
cinstlka

Pentru c ai fost bnuitor, desi aveai de soa

femeie din tot satul. z1C1, Cea d
mai

tângui Ferondo; a_a e, bine c

.An, vai de sufletelul meu, se
cu
f
iu
uminte _i mai dulce:; mai dulce decâtb nuitori, c devezl,
mierea, da'
zåu, n-a
_tiam,
ne de råu pe oamenii
care-s
faet
Clugrul îi zise atunci aflai înc pe lumne
astea ar fi trebuit s-ti dai seama pân te pmânt,
Late te întorci 1ar pe pa
O Sa te fi îndreptat; acu, dac o mai fi vreodat s nu mai
în cap btäile rabzi aici. astfel ca niciodat så
Vara-ti bine ce

banuitor.

223
 se minun Ferondo, cine-a murit se
poate
-

D-apoi cum, toarce 1ar pe

lume?
Clugrul i rspunse:
- Te cred, dar numai cei care-s ale_i de Dumnezeu.
- Doamne, fcu Ferondo, de-o fi s må întorc i eu, jur c-am s fin
de treab brbat din lumea asta: n-am sã-mi mai bat nevasta niciodatz. mai
n-am s-o iînjur decât acu o dat, pentru p0^irca asta pe care ne-a trimic
Da'
nis-o.
Mäcar de i-ar fi dat în cap s puie i-0 fe_tila! tl-ai gsit! Am fost silit
s
beau _i s mänânc pe orbecite.
Ba ti-a trimis _i înc mai multe, îi zise popa, dar vezi c-au ars
liturghie.
A_a e, bine zici. Ei, de m întorc, s _tii C-o las sa facå cum o
taie
capul. Da', rogu-te, domnia-ta care m bai, cine esti?
Calugrul ii zise:
-i sunt mort ca
_i tine _i-am fost de fel de prin Sardinia. Dar cun pe
eu
cealalt lume am ludat unui
stpân de-al meu pe oamenii bnuitori,
Dumnezeu- pân ce-o chibzui s fac altceva cu
dat osânda asta: s-i dau adic s noi, cu mine _i cu tine mi-a -

Ferondo întreab:
mnânci, s bei _i-apoi s te cotonogesc.
-

Numai noi doi

aflm pe aicea? ne
-

A_, sunt
miile; da' tu n-ai cum s-i
cu
vezi _i s-i
nici ei s te zreasc ori s te aud. auzi. precum nu pot
Ferondo intreab din nou:
Oare suntem
departe tare de locurile noastre?
-

Ohoho! fcu
clugrul, cale de mii de po_tii. Al naibii
-

Deprti_or, nu
glum, se minun Ferondo;
atâtea po_tii, se vede treaba
de departe!
c suntem cu pe câte judec eu, dac-s
Cu de-alde astea _i altele totu-afar din lume.
Ferondo fu tinut cam la vreo asemntoare,
de-ale gurii _i btae,
zece luni de
cu
staretul cercet cu zile, în
mai bine. Dar într-osärg nevasta cea frumoas _i-_i
care, cât putu mai des,
zi, ceasul cel ru petrecu cu ea pe cât putu
spuse stareului vestea. Din pesemne, femeia se trezi
inc cât mai care
pricin, amândoi se chibzuir c-i grea _i-1
iute, s-l scoat
întoarc la pe Ferondo dinlips, _i c-i de
zice c-a rmas Purgatoriu _i s-l învie, ca s se
nevast _i ea s
Drept care, în poat
grea cu dânsul.
cheme pe Ferondo c-onoaptea urmtoare, stareul
voce
prefcut porunci s vie careva s-l
_i apoi s-i zic
Ferondo, -

unde vesele_te-te
in lume, c
Dumnezeu s-a îndurat
a_a:
întorcându-te avea-vei de la
ti-l botezi cu numele de tine
_i te trimite iar
de nevasta ta un
Benedetto, cci Domnul prune _i
Dumnezeu s-apruncul ai s îndurat de
224
 ai nentru rugarea mult a stareului tu cel sfänt _i a femeii tale,
tine numai

sfäntului Benedetto.
recum _i de hatarul
Ferondo auzind
accstea, se veseli _i zise:
Caarte m bucur! Deie-i Domnul ani muli cu sntate Pärintelui
staretului, _i stäntului Benedetto, i nevesti-mi, drgua _i dulcea
de ea.
ce-i turna in vinul pe care 1-l trimitea zilnic ofrâm din
Staretul. dup
nrafurile fermecate, atâta cat s doarma cam patru ceasuri, nu mai mult, il
praf.
imbra din nou în hainele lui _i dimpreun cu clugärul bolognez il puse în

racla unde
fusese înmormântat. A doua zi de diminea, Ferondo se trezi _i
a raclei vzu lumina zilei, pe care nu-_i mai amintea s-o fi
printr-o crptur
s strige:
Azut de zece luni: drept care, pärându-1-se c trie_te,
se apuc

i incepu el însu_i s împing în sus cu

Deschidei-mi, deschidei-mi!
crestetul a_a de tare bolta raclei încät,
nefiind prea tare înepenit, o scoase

r stoarne de pe racl . Cälugrii, care tocmai atunci

din tâtâni, mai s-
cântaser utrenia, ddur fuga într-acol0, îi cunoscur vocea _i-l vzur c se

care pricin, înfricai de

ciudäenia
ridic _i d s ias din mormânt, Din
întâmplrii, o rupser la fug _i ddur
buzna peste staret. Stareul,
c se ridic de la rugciune, le zise:
prefäcându-se
- Frailor, de ce v temei? Luai crucea _i agheasma, venii cu toii dup
s vedem ce se îndur s ne arate puterea Tatlui Ceresc.
mine _i-om merge
Zis _i fcut. Ferondo, între acestea, galben ca ceara la obraz, drept unul
care nu v zuse de zece luni lumina zilei, ie_ise din mormânt. ^i de îndat ce-1
zise:
vzu pe staret, se azväli la picioarele lui _i-i
- Printe, dup câte mi s-au artat azi-noapte, rug ciunile dumitale, ale
sfäntului Benedetto, _i-ale femeii mele m-au mântuit de chinurile
Purgatoriului i m-au adus iar_i la via. Drept care îil rog pe Dumnezeu s-i
dea sntate acu i-n veci de veci amin.
Staretul zise atunci:
-L udat fie puterea Domnului! Du-te dar, fiule, de vreme ce
Dumnezeu te-a înviat din mori, du-te de-i mângâie nevasta, care de când
-ai dat sfâr_itul întruna te boce_te, _i fii de-aci înainte slug plecat a lui
Cristos.
Ferondo îii rspunse:
-

^tiu, printe, ce cuminte-i, c nmi-au mai spus-o _i alii. Da' las' pe

mine! C de îndat ce-oi da ochii cu ea, am s-o s rut pân n-am s mai pot.
A_a de drag mi-e.
Dupå ce plec Ferondo, stareul se prefcu c-i nucit de aceastà
ntamplare _i întru cinstirea ei puse calugrii s cante un
preacuce

225
 se întoarse
in sat, dar 0amenii,
candcand
il väzur
il vzur oo .
luar,
Miserere. Ferondo chema înapoi, tinand
care
de-alt ar tare, de_1 el îi
incotro, fugind ca
S le
se înfricosã de ol
Cristos. i pân _i nevast -sa e
arate cã înviase ca la o
oamenii în fire _I incredin andu-se c-i se
vreme îns, venindu-_i apucara
întrebäri; iar el, facand pe ineleptul, le rspundea la
a-i pune tot felul de
ba le dãdea _i ve_ti de pe
la rudele lor moarte _i despre Purgatoriu sDim ea
ni_te nzbâtii de te cruceai nu alta, istorisind pe indelcte, de fat cu tot satul,
ce vorb-i trimisese Domnul prin gura unui mare arhanghel, mai înainte d
de a
invia. ^i în cele din urm se întoarse acas la nevast i, luändu-_i iar în stpânire
averile nenumrate, ls femeia grea, dup prerea lui, _i chiar la vremea
potrivit- dup credina pro_tilor care-i închipuie c femeia drept nou luni
poart copiii - nevasta îi f cu fecior _i-l botezar Benedetto.

Intoarcerea omului nostru _i toate balivernele pe care le spunea,

precum
_i faptul c prostimea îl socotea înviat din mori, sporir fr seam n faima de
sfânt a stareului. lar omul care, bietul, din cauza
geloziei rbdase atâta
ciomgeal, acu, fiind lecuit de ea, se astâmpär pentru vecie, întocmai
cum ii
fgduise staretul femeii. De care lucru dânsa, nespus de dup
tri cinstit cu brbatul, mulfumit,
precum träise _i înainte; atâta doar c uneori, când se
ivea prilejul, nu se dädea
înapoi nici de la
slujeascã cu atâta iscusin la vreme de necaz, preasfinia sa, care _tiuse s-o
_i înc ce necaz.

226
 POVESTEA A NOUA

Giletta di Nerbona il vindec pe regele Frantei de-o

bub si. drept rsplat. îl cere de b rbat pe Belramo
di Rossiglione; cavalerul se de ciud
insoar in sil.

pleac la Florena i acolo, indràgostindu-se de-o

fata, Giletta se culc cu el în locul fetei i na_te doi
baieti: din care pricin Beliramo, prinzând a o

indrgi. yi-o fine de nevast .

cel rânduit cu povestitul la urma

Tinând seama de privilegiul lui Dioneo, s
mai r m sese
tuturor, isprvindu-se povestea Laurettei, numai reginei îi
fr s mai a_tepte a fi poftit de ceilalti, plin de
vorbeasc. Drept aceea,
ea începu astfel:
gingsie,
poveste care s poat place, dup
ce-a
-

Cine-ar mai cuteza s spun o

Noroc c n-a fost prima, cci de-ar fi fost a_a,

de
auzit-o pe cea a Laurettei? m
mai fi plcut atâta; de aceea, drept s spun,
bun seam celelalte nu ne-ar
la fel pove_tile care urmeaz a se spune. Totu_i,
tem s nu se întâmple _i cu
istorioar potrivit cu tâlcul celor
fie ce-o fi, m încumet s v spun _i eu o

spuse azi.
In regatul Franei, tria pe vremuri un nobil pe care il chema Isnardo,
conte di Rossiglione _i care, fïind bolnvicios, inea mereu pe lâng el un
Nerbona. Contele avea un biea_,
doctor renumit pe care îl chema Gerardo di
cu el
Beltramo, tare frumos i drgla_, _i-n preajma acestui prunc cre_teau
de-a doctorului,
deodat _i ali copii de vârsta lui _i printre dân_ii _i-o feti
c-0 dragostee
zis Giletta dup nume, care începu s-l îndrgeasc pe biea_
decât S-ar fi c zut s simt la vârsta ei plpând. Or,
cu mult mai ptima_

intr-o bun zi murind numitul conte, bäiea_ul r mase în grija regelui _i

ca

amarnic. ^i cum
atare fu silit s plece la Paris; de care lucru copilia se necji
nu dup mult vreme muri _i tatl ei, ea se gândi c-ar da orice numai s poat
bineîneles pentru o
merge _i dânsa la Paris s-I vad pe Beltramo, dac
ai
treab ca aceasta ar fi avut prilej cinstit; dar, cum era pzit cu str_nicie de
el, cci rmäsese orfan _i pe deasupra _i bogat, nu era chip s afle prilejul
fiind la vârsta mriti_ului, fiindc nicicum nu
potrivit. ^i între acestea ajuns

227
 Sfarseste cea de a treia zi a
Decameronului _i incepe
cea de a patra, in care, sub
sceptrul ui Filostrato, se
orbeste despre acei ale c ror iubiri au avut
un sfár_it
nenorocit.

Deeaibite doamne, fie datorit vorbelor auzite de la intelepti, fie datoritã

G i atâtor lucruri vázute _i citite de mine însumi, eu socoteam pe vremuri
c abufnirile vijelioas _i arztoare ale invidiei nu izbesc decât turnurile
senmete _i cele mai inalte varfuri ale copacilor. Dar din p cate mi-am dat
seama cã m în_el creznd astfel. De aceea, încercând s scap de iure_ul
nãvalnic al stui vânt turbat _i tot fugind de el, m-am cznit întotdeauna sã
umblu nu numai pe _esuri, dar chiar prin vi adânci. ^i lucrul sta sare în ochi
oricui se apuc s citeasc istorioarele de fa, scrise de mine în graiul
florentin de rând, în proz, fr titlu, ba pe deasupra _i într-un stil din cale
afar de modest _i fr de pretenii. Cu toate acestea, nici pe mine nu m-a
crutat vântul salbatic de care am pomenit mai înainte, ba dimpotriv m-a izbit
mai s m smulg de pe pmânt _i mu_cturile invidiei m-au sf_iat i ele din
cap picioare. De aceea vd _i eu acum c au dreptate întelepii când
pân-n
de piz1m _i invidie.
spun c astzi, pe pämânt, numai mizeria e cruat
Au fost dar, întelepte doamne, unii care, citind aceste istorioare, au zis
bucurie
c prea îmi suntei dragi _i c n-ar fi cinstit din parte-mi s aflu atâta
chiar _i mai
în a v fi pe plac _i în a v aduce alinare; ba unii dintre ei au spus
dovedeasc c-s mai cu
ru, findcä v laud precum o fac. Alii, poftind s
lucruri ca
Scaun la cap, au spus c nu-mi st bine, la vârsta mea, s m in de
s încerc a le intra în voie. ^i
acestea, s povestesc adic despre femei ori
faima mea, spun c-ar fi
multi vdindu-se, vezi Doamne, prea grijulii pentru voastr
în Parnas, decât s intru în hora
cu
mai inelept s stau muzelecu
dintr-aceia, care mânai mai mult de
ni_te fleacuri ca acestea. Apoi au fost _i
Cuda decât de întelepciune, au spus c-a_
face mult mai bine s-mi vd de
o pâine, decât s
m îndop cu vânt umblând
reburile mele _i s-mi câ_tig încearc a
în sfâr_it, în paguba str daniei mele,
upa de-alde-astea. lar altii,
altminteri de cum vi le spun eu.
dovedi c întâmplrile acestea s-au petrecut
fiar ascuii
1ata, a_adar, cinstite doamne, ce vijelii
cumplite, ce coli de
la sânge, în timp ce
eu m lupt în slujba
abat asupra mea _i m sfâsie pân eu unul le
mi-e martor Dumnezeu,
aceste toate,
umneavoastr . Atâta doar c toat în mâna
mea e
si chiar dac aprarea
c u inima împcat; cu mâinile în sän _i niCi
sa-mi cru
s stau
nneavoastr , nu înteleg nici eu tot ce se cuvine
så le spun
fr a le spune
C , ba dimpotriv , am de gând,

245
 de bazaitul
lor printr-un rspun mai scurt ráspuns
barem lla a un .si asta
urechile de ei _i
s-mi scap cå n-am ajuns nici barem
Cci dac acum, trea
fár întárziere.
arcá,patea
sunt multi _i multe imi pun
vorbesc
ce m Pan
ostenelii mele, cei
ce-oi ajunge la stár_it
socot cá S-ar putca sa se inmulteasc intr.au

S-ajung får nic pic de

intr-atäta, încái.påni
potrivit
-

de nu-_i primesc
la vreme råspunsul
dumnevoud trud&
m doboare la pmánt:
i la o treabå ca
aceasta puterca
dumnev0astrá, ori
a tine piept.
n-ar fi in stare
e ea de mare, intru a
le da rspunsul potrivit, vreau så le spun, apárar
Dar inainte de a
ori snoavel
ca s nu par c-a_ dori s-a_ez
s-a_ezZ snoavele m
mea. nu o poveste intreagá - numai o prticic de nov
de soi ca ei Ci
-

unor brbai
aláturi de pove_tile cele amintite e
ei s dovedeasc de la sine c nu-i din
care prin lipsurile
tabarat pe mine, le spun precun ecum
vorba cei ce-au
atintindu-mi spre
care,
urmeaz :
nostru un om pe care il chema FilipDo
Tria pe vremuri in ora_ul
dar înstrit, cu scaun la cap si
de neam cam prost de felul lui,
Balducci,
rând ca el. i avea o nevast
intr-ale sale pe cât putea sfie un om de
priceput laolalt amándoi triau viat
o iubea tare mult _i ca a_ijderea pe el, _i
pe care altuia. Dar, cum de moarte nu e
tihnit,trudindu-se neobosit s-_i plac unul
ca _i femeia s
moar într-o bun zi,
se întâmpl
om s scape în lumea asta,
fcut cu el _i care s tot fi avut ca la
lsánd în urma ei, brbatului, un biea_
mult ca orice
vreo doi ani_ori. Omul,
bietul de el, se necji din cale-afar, mai
om când pierde un lucru scump.
De aceea, v zându-se lipsit de acea tovr_ie
de mult, se hotrî cu dinadins s nu mai _azà
pe carc o îndrgise neinchipuit
închine viaa lui Dumnezeu, slujindu-l' cu copila_ul
în lume, ci s-_i
dimprcun. Drept aceca, imprindu-_i averca sracilor, porni numaidec t pe
trind din
muntele Asinaio, unde se aciui într-o chilioar cu biatul. Acolo,
omul se ferea cu mult str_nicie s nu-i
mild _i pomeni, în post _i rugciune,
cu copilul vreo vorba despre cele lume_ti, nici så
nu-l
scape cumva de fatå
lor så nu-I întoarc de la Domnul; de aceea
Jase a le vedea, astfel încât ispita
ii vorbea mereu numai despre fericirea Vieii ve_nice, de Dumnezeu _i sfini,
si nu-I altceva decât rugåCIuni. In ielul acesta îl inu mai muli ani, frd
invja
sã-1 lase niciodat s ias din chilie i lara sa-i arate alt chip de om decât pe

Sine.
Acu, in silhástria lui omul i_i luase obiceiul så mearg din când în când la
Florenta de unde, dupå ce se indestula de pe la dreptcredinciosi cu cele
trebuincioasc. se întorcea inapoi pe muntc. or, intr-o bun zi, pe când bäiatul
avea ca la vrco optsprezece ani. ar taica-su era batrân, se întâmnlä ca
feciorasul s-I întrebe unde se duce. Filippo îi spuse unde i atunci bäiatulcîi
Zise

246
 Tfac dumneata e_ti om batran acu _1 i-o fi
greu s înduri atâta
al de ce nu må duci o data _i pe mine la Florenta, ca s-i
cunosc si
Osten iosii care ne ajut _i într-acest chip, eu, care-s tänr
eu
pe credinc

steneala, s m pot du
_i îndur mai
mai pe urma, cand ai s vrei domnia-ta, de
lipseste?
la ora_, s-aduc ce ne
unul singur
Omul gåndindu-se ca baiatul e mare acum _i c se deprinsese s-l
easc cu atâta râvn pe Dumnezeu, încat cele lume_ti cu greu ar fi putut
s-l mai întoarc de la dansul, i_i ise în sinea lui; ,,Bäiatul are dreptate!" Si
findc tocmai atunci trebuia s mearg la Florena, îil lu _i pe el _i se porni
la drum. Acolo, vzänd baiatul case, palate i biserici i alte câte toate mai
vezi într-un ora_, se minun din cale-afar, ca unul care nu-_i mai aducea
aminte s fi vzut a_a ceva, i prinse a-I intreba pe taic-su de una _i de alta,
ce sunt _i cum le zice la fiecare în parte. Bätrânul îi räspundea, iar copilandrul
il asculta multumit i apoi îl intreba de altele. Or, tot întrebând bäiatul i omul
nostru rspunzându-i, întâmplarea fäcu s se întâlneasc prin ora_ c-o ceat
de femei frumoase, tinere _i gtite, care veneau de la o nunt. Bäiatul, de
indat ce dãdu cu ochii de femei, îl întreb pe taic-su ce mai erau _i alea. La
care omul îi rspunse:
- Bäiete, pleac-ti ochii _i nu te uita la ele, c alea-s lucrul dracului.
-0 fi, da' cum le zice? îl întreb bäiatul.
Filippo, ca nu cumva s aâe simurile pofticioase ale fläcului vreun
gand robit plcerii _i nicidecum folositor, nu vru sä le zic pe nume, adic
femei, i de aceea îi rspunse:
-

Ga_te le zice, na!

atunci nu
Si s vedei dumneavoastr minune! Biatul acela care pân
mai vzuse niciodat vreo femeie, uit pe dat de palate, de boi, de cai, de
pentru prima dat _i zise cu
magari, de parale, de toate câte le v zuse atuncea

grbire:
_i mie de-o gâscdin acelea.
-Tat, te rog frumos f-mi rost
- Vai, fiule, fcu btrânul, taci, c sunt lucrul dracului.
La care tânrul îi zise:
-

A_a s-arate lucrul dracului?

A_a, vezi bine, rspunse btrânul.
Atuncea tânrul fcu:
dumneata c ele-s lucrul
vorb -i asta _i nici de ce zici
nu pricep ce
nicicänd ceva atat de
C lume n-am mai v zut
Cu: eu de când m stiu pe
decät ingeril Zugravi,
OS-atât de plcut ca ele. C-s mai frumoase _i ttuc, fii bun _i
attea ori mi i-ai ar tat în chipuri. Dac i-s drag,
d cu noi
haia m o gâsc din acestea _i eu oi tine-0 cu graunte.

247
 Batrânul îi rspunse måcar cum se indoo.

- Nu m
invoiesc i pace! Tu nici nu

ca
tii
rii
puterea firii
loap gâ_tele.
întrece Dsylele.
întrece
Si zicând astfel, simi, c -l
s manul,
b iat cu dânsul.
puterea minti
luase pe
ci amarnic
omene_ti i se socot c-am snue
aici cu povestirea mea, estul; de
Ci acuma, ajungând aceio u, de
ca s mai stau niel de vorb cu
entru care
m-oi intoarce înapoi,
aceea

Zic dar, tinere doamne, unii ceart, c ru fac

din cei care m ceart,
am spus-o.
vostru _i ca-mi suntei prea dragi, mai
str duindu-m s fiu pe placul dragi
nu tgduiesc
ca-mi sunte i dragi i c m zhat
zbat ca
decat s-ar cuveni. E drept _i
s v fiu pe plac. Dar îi întreb pe dumnealor cum pot s se mai mire de na ca
cât de cat- nu zic numai de 1aptul c-au cunoscut si ei
aceasta, dac in seama

ce înseamn un srut, o îmbrti_are drgstoasá,

0 noapte grea de desfätäri
daruri cu care voi, iubite doamne, ne bucurai
adesea pe noi brbaii dar -

chiar _i dac ar tine seama numai de faptul c vd zilnic cu ochii lor

deprinderile voastre alese _i farmecele voastre, drågäl_enia neintrecut i,
mai presus de toate, cinstea voastr ? Cum pot s se mai mire c-mi sunteti
dragi mie, când bieandrul cela, tinut, hrnit _i crescut pe vârful unui munte
sälbatic _i pustiu, între pereii strâmi ai unei chilioare, fr alt tovr_ie
decât aceea a printelui su, de îndat ce v-a väzut, numai pe voi V-a vrut, pe
voi v-a cerut, pe urma voastr a suspinat cuprins de dragoste. Cum vine asta
adic? Sunt eu vrednic de ocara criticilor mei? Veni-vor dumnealor cu colti
de fiar asupra mea numai _i numai fiindc eu - cu trupul ästa f cut de
Dumnezeu anume _i numai pentru a v iubi, simind vraja luminii pe care o
ascundei pe sub pleoape, vorbele voastre dulci ca fagurii de miere _i flacra
aprinsãde dureroasele suspine v-am druit sufletul meu înc din fraged
pruncie? Veni-vor s m ocrasc fiindcä-mi suntei a_a de dragi ori fiindc m
trudesc ca s v fiu pe plac, când i-ai fost dragi din
de
mai prima clip _i presus
ori_ice
unui sihastru tinerel, unui flcu
lipsit de simminte alese, une
sälbäticiuni din codru? Toi aceia care nu v
îndrgesc _i nu tin la iubirea
voastr de bun seam a_a vor face, ca unii care nici
nu simt, nici nu cunosc
mcar puterile ascunse _i bucuriile iubirii.
Cât
despre aceia care se leag de vârsta mea, a_ zice c
pasmite, n-au prins înc de veste c prazul, chiar de-i alb la dumnealor,
totu_i verde. Acestora, lsând deoparte gluma, le cap, la coad e
s-mi fie ru_ine s m port astfel, încât rspund c niciodat n-are
placul femeilor, când Guido Cavalcantipân_i Dante
la captul zilelor mele s fiu
pe
cruntei ori alii _i mai vârstnici, precum un Alighieri, ajun_i vârsta la
dintr-asta o cinste i le-a fost Cino da Pistoia, _i-au fãcut
drag s _tie pot fi pe
c
n-ar trebui s m
indepårtez prea mult de subiect, a_placul femeilor. ^i, dac
aduce drept mårturie a

248
 spuse
intreaga istorie _i-a_ dovedi cà-i plin de asemenea figuri de
celor
oameni strälucii care, de_i purtau pe umeri povara a zeci _i zeci de ani, nu
0 a t deloc in strduina lor de a plcea femeilor; ori dac domnii mnei
S-au
11 Stiint despre aceasta, n-au decât s buchiseasc istoria.
S stau cu muzele in Parnas' Pova a nu e rea; totu_i nu-i chip s stai o
intreag lâng ele _i ele lang tine; iar dac uneori le pär se_ti _i caui s
via
4desfAtare lâng fpturi fåcute dup chipul _i asemänarea lor, nu vd de ce
r Irebui pentru o treab ca aceasta s fi tinut de ru. Muzele sunt femei _i
hiar dac femeile nu preuiese cat cle, la infi_are barem tot seamn a
muze; a_a c _si de n-ar fi sa-mi _i pentru asta _i tot
placa pentru altele, m car
Unde mai pui ca femeile mi-au dat prilej pe vremuri
mi-ar place cât imi plac.
cu miule, pe cand muzele nu mi-au inspirat nici unul barem,
s scriu la versuri
îndoial m-au ajutat s le îmbin _i s le a_ez în rime; ba
niciodat, de_i fr
poate chiar i acuma, la istorioarele acestea, a_a nevolnice cum sunt, m-ajuta
câteodat, pasämite tocmai de dragul _i în cinstea asemnrii de care
vorbeam. lat de ce, urzind pove_tile acestea, nu m despart de muze i niei
de muntele Parnas, a_a cum i_i închipuie unii.
Ei, da' ce s mai zic despre aceia care vdesc atâta grij fa de
pântecele meu, încât m sftuiesc s umblu s-mi câ_tig o pâine? Habar
n-am, atâta _tiu, c
zu; de m-a_ duce s le-o cer silit de împrejurri, de bun
seam mi-ar r spunde: ,,Câ_tig-i pâinea cu pove_ti". ^i n-ar gre_i, cci mai
demult poeii câ_tigau cu basme mai mult decât bogaii cu toat bogia lor.
^i multi cu basme din acestea adus-au fal vremii lor, pe când atâia alii,
cutând s strâng pentru sine prisos de pâine _i bucate, s-au präpdit ca vai de
ei. Ce rost mai are s vorbesc? Alunge-m , dac le-oi cere-o! Dar, slav
Domnului, n-am lips de bucica lor de pâine. ^i chiar dac vreodat s-ar
întâmpla s mor de foame, s _tie dumnelor c eu, urmându-i pe Apostoli, voi
_ti s îndur _i lipsurile la fel ca _i îndestularea. Nu-mi poarte dân_ii grija mai
mult decáât mi-o port eu însumi.
Cat despre aceia care spun c aceste întâmpl ri s-au petrecut altminterea
de cum le în_ir aicea, acestora eu nu le-a_ cere decât s vie s-mi aduc
IZvoarele' în fa; _i dac s-ar ivi nepotrivire la mijloc, atunci a_ zice _i eu c
el sunt cu dreptate _i m-a_ czni s le îndrept. Dar pân ce se tin de vorbe i
n-aduc scrisul mrturie, eu nu m leg de ei _i-i las s cread ce poftesc,
urmandu-mi calea mea _i a_ezând în cârca lor cäte vor ei s -mi puie in carc .

fost culese în mare parte de c tre

udiectele povestirilor din Decameron au

Boccaccio din literatura Evului Mediu (n. t. ).

249
 Dar, fiindc
acu' deodat
sOcot C-am

toat
ispr vit
iejdea si
n dejdea
cu
clevetitorii mei, cu
clae

_i cu ajutc
pun
ajutorul
Domnului, in care-mi

la drum cu
drum cu râvn
råvn si_i äbd vostru,
purced din
nou
doamne,
preafrumoase fac rele
mendrele în voie. Cci
in
vânt _i
läsändu-I s-i
spateleacestui decât care vantul, ori nu-1 clind
ceas
pe_te colbul, pe te_te depe
de pe
mai ru
putea påi de
jos, ori de-l ridic în
v zduh il poart sus, sus

noastre, deasupra coroanelor de regi i impärai, lsndu-l

tot,
deasupra cre_tetelo
uneori neclo palate
inalte si tunuri prea semete, de unde, daca e sa cad, n-ajunge nici a_a mai i
decât de unde s-a iscat. ^i dac m-am jurat pe vremuri s fiu pe placul voe
ostru
in tot ce fac, cu orice chip, apoi acum i mai vartos m leg s-mi t
fagduinta; cci sunt încredintat i _tiu c nimeni n-ar putea s spun pe bun
dreptate altceva despre noi, cei ce v iubim, decât c prin aceasta däm
ascultare firii. Ca s te poi împotrivi legilor ei, S-ar cere s ai
puteri din
cale-afar de mari; _i adeseori, chiar de-i ii
piept, nu numai c trudesti
zadarnic, dar chiar spre rul tu trude_ti. Or, eu, ca s
sta n-am _i nici spun drept, puleri de soiul
n-a_ vrea s am; iar dac le-a_ avea, mai bucuros
împrumut decât s mi le tin. A_a c puie-_i lact le-a_ da
dac n-au cum gurii toi cei care m latr_i
încälzi, träiasc zgribulii, cu bucuriile lor, ori
se
a_ zice
cu
poftele lor strâmbe, lsându-m pe mai degrab
care Domnul
mi l-a hrzit mine, într-acest scurt popas pe
frumoase doamne, pe lume, s m desft cu ale mele.
pentru c am rtcit ^i acum,
vremea s ne
întoarcem de unde am destul cu
minile aiurea, socot ca-l
povestirea noastr. plecat _i s purcedem mai
Soarele
alungase de pe cer toate stelele
departe
cu

nopti, când Filostrato, sculându-se din _i de pe pmânt

Apoi, adunându-se somn,
reavna umbra aa
ceasul cu
toii în grdin, puse s-i scoale _i pe ceilali.
prânzului
Vreme, în ceasul mâncar într-acela_i loc pornir iar_i s se plimbe _i cand u
în care ca _i în
obicei în soarele prindea a ajun. ^i, dup ce
preajma fäntânii
pove_tilor; iar ea, fr s _i Filostrato îi coborî pe bolt, dormira
se
incepu astfel: a_tepte s-o mai porunci Fiammetteia_ezaras
dupa
pofteasc o dat, cu deie S
inging_ie gids,

250
 POVESTEA ÎNTÀIA
Tancredi. prinul Salernului, omoar pe iuhitul fiicei
ui _i i trimite inima intr-un
pocal de aur: fata tocarn
deasupra ap otrvit, o bea i moare

Dureroase lucruri ne-a randuit az1 regele s povestim, de stai s te

ânde_ti c de unde la început ne-am adunat aici
oandesti anume spre a ne
înveseli,
acuma ne vedem silii så povestim despre durerile altora, dureri crora nu-i
chin sã le dai grai fr ca cel care le
spune, precum _i cel care le ascult s nu
fie cuprin_i de mil. Poate a ales acest subiect cu
gând s domoleasc oleac
nrea multa voio_ie din zilele trecute;, se
poate _i asta; dar cum mie, oricare
i-ar fi fost imboldul, nu-mi _ade bine s-i stric cheful, am s v
povestesc acum
o întâmplare trist, ba chiar nenorocit a_ zice, vrednic de
_i mila voastr.
Tancredi, prinul Salernului, a fost un senior blajin i bun la suflet
la btrânete nu _i-ar fi mânjit mâinile cu
(dac
sângele a doi îndrgostii), care în tot
rstimpul vieii n-a avut decät o singur fat, de_i poate ar fi fost mai bine s
nici n-o fi avut. Pe fata asta prinul o
a fost vreodat
îndrgea nespus de mult, mai mult decâât
copil iubit de un printe. ^i din pricina acestei iubiri
de_i fata trecuse cam de multi_or de vârsta mriti_ului, taic-su nu seduioase, îndura
S-0 märite, simind c n-ar fi fost în stare s se
despart de copil. In cele de
pe urm o ddu totu_i dup feciorul ducelui din
decât puin
Capua, dar fata nu _ezu cu el
vreme _i, rmânând vduv, se întoarse
iar_i la bätrân. Era
copila asta din cale-afar de frumoas la trup _i la obraz, mai frumoas ca
oricare alta, _i era tânr, voinic _i îneleaptmai
femei. Trind ea mereu alturi de presus decât se cere unei
ca doamn
drgstosul ei printe, în desftare _i huzur,
ce era, _i vzând c bätrânul, din
nici gând n-avea s-o mai
pricina iubirii pe care i-o purta,
mrite, iar ei fiindu-i ru_ine s-aduc vorba
despre
asta, se gândi, dac ar fi fost cu
destoinic _i viteaz. Or, vzând la curtea
putin, s-_i caute în tain un amant

de oameni, prinului, ca la toate curile, tot soiul

_i nobili _i de rând, le cercet la multi deprinderile _i
cele de pe urm purtarea _i-n
puse ochii pe un tânr paj de-al prinului, pe care il chema
uiscardo, bäiat de neam cam prost, dar cu simiri alese nobile
i purtri, de
Ccare, zi de zi vzându-l, se îndrgosti cu patim, tot alte _i alte
in ielul lui de-a fi. Biatul, dezghetat _i el, punând ochii pe fat, însu_iri gsind
î_i cuibri
Cnipul
la dânsa.
ei atât de adânc
în inim, încât aproape nu-i sta
capul la altceva decat

251