POVESTEA A ZECEA

cu indeiannare wmui negustor tot

o sicilian ii fiur
la Palermo; prefcándu-so
negustorul,
ce-i adusese
ntoarce cu mull mai mull marf decát intåia
c se
bani de la jemeie i-i las in schimb
oar, imprumut
apá yi calji.

prisos s v mai spun

ce rasete au starnit anumite prti din s
E de ovestea
doamnele simiser de nenumarate ori c li se umplu ochi doi
reginei;
de atátea hohote de râs. Dar dup ce regina sfär_i de povestit, Dioneo, care lacrimi
rándul lui, incepu astfel:
_tia cã-i
Gratioase doamne, e lucru bine cunoscut ca påcäleala îi place cu
u atat
mai mult cu cât acela ce-i påcalit cu maiestrie este el însu_i un maestru in rta
pãclelilor. De aceea, de_i dumneavoastrå ai povestit cu toatele novecth
foarte frumoase, eu am de gand acum sa va istorisesco snoav cu atât mai
vrednic de a fi pe placul dumneavoastr , cu cât femeia pclit din istorioara
mea era mai mare me_ter la påcaleli decät oricare dintre b rbatii sau femeile
despre care ai vorbit dumneavoastr .
In toate ora_ele cu port din cele a_ezate pe trmurilemrii era pe
vremuri obiceiul - i poate e _i astazi - ca negustori1 ce veneau cu m rfuri în

oras, dup ce întâi le descrcau, s _i le duc apoi într-un _opron, cruia in

multe pri i se mai zice _i vam i care era inut fie de sfatul ora_ului, fie de
domnul locului. Acolo, negustorii, dup ce ddeau vame_ului în scris tot ce
aduseser _i a_ijderi pretul mrfii, primeau din partea lor fie_tecare o magazie
in care ii puneau mrfurile i le tineau sub lact, iar vame_ii seriau in
condicele vamei pe seama negustorului toat marfa pe care o adusese i se
cereau apoi plätii cu drepturile lor, fie pentru întreaga marf, fie i numai

pentru o parte, dup

omul _i-o scotea din magazia lor. ^i foarte adesea se
cum
intampla ca tocmai din aceste condici samsarii sã iscodeasc cât preuiegc
marla _i cåt e de
mult, precum _i ce negustori o au în stpänire, pentru ca
vorbeasc apoi cu ei, când li se da prilejul, despre schimburi, despre van.uzår1
S alte alaceri de acest soi. Obiceiul acesta, ca în multe alte par era

inscâunat _i la Palermo, în Sicilia, unde se aflau _i se mai afla nca ic tare

Irumoase la trup, dar cam certate cu chiar,
cinstea, care ar putea reee *

538
 Gtite _i
enmei cinstite si doamne de neam mare
eies e i,Si, fifiindc
in ochu bictilor strini
e
undee
cunoa_te. seindeletnicese nu eu furatul,
ce n-au
u amenilor. de indata ce zarese un ci de-a dreptul
negustor stråin,
aTid i caut condic s vadà ce marlä are
omul _i
se _i reped la
dinsa; r dupå aceea incearca cu _oapte dragastoase, ce-ar puteadulci
cu vorbe scoate
_i cu
pe
in så-1 prindã in lat _i s-i subjuge: _i
ele prind destui a_a, crora apoi le
rfa
epå marta unora in parte numai, dar altora chiar toat,
_i sunt _i dintr-aceia
cesi las in mana lor _i mart, _i corabie. i oasele, i tot, de bine ce-a
duc u_urel de nas.
_tiut
s -i
feneia
demult, se întampla sa soseasc
la Palermo, trimis chiar de
stpânii
iun tànr din ora_ul noastru, caruia lumea ii zicea Nicolo din Cignano.
Asi il chema Salabaetto, C-0 incarctur a_a de mare de tesâturi de lánà
ce-i rmsese
mart
de la bâlciul din Salerno, încât fcea la pre cinci sute de
iorini de aur: i dupa ce dadu in scris la vamå tot ce adusese, i_i puse marfa
fntr-un hambar _i, fr a dovedi prea mare grab in vânzare, prinse a-_i
netrece prin ora_. Or, fiind balai i alb la piele, frumos _i bine împlinit la trup
e intámpl ca una din aceste hoae, care i_i zicea pe nume madonna
Biancofiore, sä afle ce învartete i s pun ochii pe biat. El, dându-i seama
de aceasta, cum socotea ca doamna e o femeie de neam mare, î_i închipui c-o
Cucerise cu frumuseea lui _i se gandi s-_i tinuiasc iubirea; drept aceea,
frá så spuie nim nui nimic din toat treaba asta, se apuc s se învârteasc
c umbl dup dânsa, dup ce il ls
prin fata ei. Femeia, dându-_i.seama sà
de väpaia ochirilor ce-i arunca i se
VTeo dou sau trei zile s se aprind
incredinteze cá moare dupå d nsul, trimise la el o femeie care se pricepea

grozav la me_te_ugul de Aceasta, dup multe vorbe, îi m rturisi cu

codoa_.
de tare de el, de
ochii inotánd în lacrimi c stpâna ei se îndrgostise a_a
mai gsea odihn nici ziua i nici
irumusetea _i chipul lui plcut, încât nu-_i
ei, zicea, ar fi dorit mai mult
Doaptea; de aceea, dac se învoia _i el, stpâna
la o baie; _i, dup ce
Ca ori_ice pe lume s se întâlneasc pe ascuns cu dânsul
un inel _i i-l ddu din partea doamnei. Când
STar_i de spus, scoase din pung în
una ca asta, Salabaetto se simti în
culmea fericirii i luând inelul
auZ il puse in deget i ii rspunse
ana, dup ce _i-I frec de ochi _i-l srut, era _i dânsa la
rândul ei ubit ,
Sunicei c dac doamna Biancofiore il iubea,
duc la orice ceas
din cap _i era gata s
se
i indrägea
Co ca pe ochii lui
Femeia se intoarse
din a u din noapte oriunde i-ar fi fost pe plac iubitei lui.
se duse 1ar la
Cu ac apoi, la foarte scurt vreme,
aspunsla doamna ci _i
tanr a doua zi dup asfinit pe doamn .
ngtiin eze la ce baie s-o a_tepte
a se duse a
doua zi la ora hotarata i
aCtlo, lra s spuie nim nui nimic, mult timp
care nu _ezu
d m n a reinuse cl direa bii pentru ei; drept

539
 o saltea mare c
altea mare
slujnice, una purtand pe cap _i frumooas
dou
_i aprur cealalt un co_ uria , plin pân-n vârf cu tot
tot felul
de fca
lucrun,
din bumbac, iar din odile
si dup ce întinser salteaua pe o rogojina
in una

c e a r c e a f u r i fine, tivite cu mãt

clid
lirii în care era
baia, întinser deasupra ei n1_te matase. peste ele
alb ca spuma laptelui _i dou Derin: o
pätur
broderii
din lân cipriot,
horbotele. Pe urm ,
_i
dezbracandu-se,: intrar amândou incrcatecu
te c
in baie _i-o
de str lucea ca aurul. Nu dupmult vre
curtar _i-o spälar sosi
slujnice; _i cât ce fui30Si inin
de alte doua
cl direa bii i doamna, insoita
bucurie, aupa ce suspin din greuc: ei
vädindu-i lui Salabaetto nespusa sårut
zise:
de mii de ori, îi
_i îmbri_ sa fac una ca asta, dacz.
- Nu stiu, zu, de dragul cui a_ Ii ajuns e
naib11 ce eti, m-ai pus pe jar,
tu; tu, numai tu, toscan al
dragul
Pe urm, dup voia doamnei,
intrara gO1 in baie, ei doi i dou slinia
Si acolo doamna, nelsând pe nimeni sa-l atinga, il späl ea înssi ice.
ne t tänr

din cap pân în picioare cu un sapun _i cu garoafe

inmiresmat cu mosc

urm se ls _i ea spälat i frecat de cele dou

slujnice. O dat imhbäiati,
slujnicele aduser degrab dou cear_afuri subirele
i albe, care împräåstian: în
lor de trandafiri, încat fiecare lucru în preaim
jur atât de tare parfumul
fur învelii într-un cear_af, sluinicele
mirosea ca ele; _i, dup ce fie_tecare
luar în spate _i-i duserä în pat. Acolo, dup ce asudar, fetele luar de pe ei

cear_afurile ude _i, goi precum atermut. Pe urm scoaserä

erau, ramasera in

din co_uri ni_te ulcioare mici de argint, de toat frumuseea, pline cu tot soiul
de ape de trandafiri, de portocali, de iasomie i alte multe _i îi stropir pe
amndoi din cre_tet pân în tlpi; iar mai la urm scoaser cutiile cu dulciuri
_i vinurile cele scumpe, din care gustând prinser puteri.
Salabaetto se simea ca în sånul lui Avram; de mii de ori o msurase pe
doamn, care într-adevr
era o frumusete, _i i se prea c niciodat n-o s mai
plece slujnicele _i n-o s-apuce s odihneasc în braele iubitei. Pe urm, la
lsând în odi o lumânare
porunca doamnei, fetele în sfâr_it plecar,
aprinsã; atuncea doamna il cuprinse în brae pe Salabaetto _i el pe ea, ezand
astfel, spre nesfår_ita desftare a tânrului ce credea c doamna moare dup
dânsul, mai bine de un ceas. Dar când femeia socoti c-i vremea sse scoale,
puse s-i cheme slugile _i, dup ce se îmbräcar _i mai gustar o dat din
vinuri _i din dulciuri, stropindu-se din nou pe fa _i pe mâini cu apele
înmiresmate, când fur gata de plecare, femeia îi zise tânrului:
- Dac dore_ti _i tu, mi-ar face mare bucurie s vii disear s cinezi i så

te culci cu mine.
Salabaetto, care fusese prins în mreje de frumusetea _i de graia viclean
a femeii, fiind pe deplin încredinat c dânsa îl iube_te cum se iubea pe sine

540
 voia dumitale mi-e
r spunse:

- Do
Doa drag mai
presus de orice _i de aceca
tã-sear i eicând sunt gata
ori_icând så fac tot
dore_ti i tot ce ce _i
ast -
dup ce se intoarse acasa, puse
Sa-1
intocmeasc
porunce_ti.
tn odaia cu tot ce
bur in casã _i, dupa
ce dadu
avea mai porunci s-1 fac o cin
a_tept pe Salabaetto. Tanärul, cat ce se înnopl, se duse la imbelsugat.
femeie care ilîl
a_teplaPvoie bhun si apoi cin cu ea in tihn, slujit
primi c u
prim în odaie
daie il izbi parfumul lemnului de aloe _i
îl
împäräte_te. lar când intr
la ea vzu patul încrcat cu
e
podoa
e ayeau înfi_area unor pasrele cänttoare' _i politele pline de
lucrur
innate, drept care zIse în i_i s1nea lui c fr îndoial doamna era
femeie de neam mare _i era i foarte instrit. E adevrat cã auzise pe scama
i niscaiva zvonuri potrivnice parerii lui, dar pentru o lume întreag nu le-ar
dat crezare; _i chiar dacä ajungea så creaz c doamna î_i btuse joc de
unul _i de altul, de el n ruptul capului nu- i închipuia c s-ar putea s-_i bat
ioc vreodat . Se culca dar in noaptea aceea cu ea _i petrecu împ r te_te,
infläcrându-se ca prostul, din ce în ce mai mult. A doua zi de diminea
femeia il încinse c-o cing toare de argint de care atâma o pung _i-i zise:
- lubitul meu cel drag, m las în grija ta, _i vreau s _tii c dup cum
faptura mea e a ta i poi sä faci cu ea ce vrei, a_ijderi orice am e-al tu _i
ori_icând sunt gata s fac tot ce pofte_ti.
Salabaetto, încântat, o srut i-o îmbri_ i apoi, plecând de la iubit,
se duse într-un loc unde obi_nuiau s se adune negutorii din ora_.
Väzandu-se într-acest chip _i azi _i mâine cu femeia, fr s-l coste nici
un ban _i îndrägostindu-se de ea din ce în ce mai tare, cu vremea se întmpl
sã-_i vándã marfa pe bani ghea i c-un câ_tig fnumos, lucru pe care dänsa
_i afl de îndat, nu de la el, ci de la altii. De aceea intr-o sear, c£nd tànrul
e alla la dansa, doamna începu a se alinta _i a glumi cu el in joac , a-I s ruta

mbri_a, fcându-se c atâta dor _i patim, de-ai fi crezut

îl iube_te cu

-acu_-acu_ are s-i moar în brae de prea mult iubire; _i pe deasupra care
mai

O1a sa-1 dea cu orice pret _i dou cupe de argint de toat frumuseea, pe
e l nu vru s le primeasc, fiindc primise de la dânsa, pe rând,
azi una,
de
dne alta, o multime de daruri care fceau cu toatele ca la vreo treizeci
dansa
1 e aur, fr îns s poat face astfel încât femeia s primeasc _i
C u n dar cât de mrunt. In cele din urm, dup ce-l puse pe jaratec
fusese din
--se darnic _i îndrgostit peste fire, una din slujnice -

ce

pe Cmurile acelea, în casele înstrite, pe coloanele ce susineau p01ogu

patului, se fixau anumit mecanism
SCoteau
olCau suneto
ins
nente mici, în form de pasre, care printr-un
sunete asemntoare cântecului psrelelor (n. t.).

541
Vreme d sc it - veni _i o chem afar . Femeia ie_i din odaie i dup câtva

azvârlindu-se în pat, cu faa ascunsa in perini, se

imp se întoarse hohotind _i uimit, O Cuprinse in
apuca så se boceasc de ti se rupea inima. Salabaetto,

brae _i incepu _i el s plâng _i s-o întrebe:

dedata i ce durere te
-Ce ai iubito? De ce plângi? Ce s-a întâmplat a_a
främânt? Hai, spune-mi, inimioara mea.
ii spuse
Femeia, dup ce se läs rugat o vreme, sa mai spun; am
mai fac _i ce e u ce s
Vai, iubitul meu, nu stiu
nici
frate al meu, în care
Messina, scris de un
primit adineauri o scrisoare de
la
zálogesc toala averea ori
alta chiar de-ar fi s -mi
imi cere s -i trimit fr de -

c dacã
florini de aur, de mäine in _apte zile,
sa mi-o vând pe loc-o mie
de
C, de-a_ avea
sã-i scot a_a la repezeala.
nu i_i pierde capul; _i nu _tiu
c u m
dintr-un anume loc de
izbuti s -i cap t
macar ragaz v r e o cincisprezece zile,
a_
vinde o mo_ie, dar, fiindc nu
bani sau poate a_
unde am de luat înc pe atâia decât s-aud o
vrea s fi murit m a i bine,
a_
pot face nimic a_a la repezeal ,
veste a_a de rea ca asta. din cale-afar de
ar ta
zicând astfel nu contenea cu plânsul _i se
Si c ruia focul dragostei
îi c a m minile, furase
fr mântat _i Salabaetto,
am rât .
ei _i-1 spuse:
se încezu în lacrimi _i
mai cu seamä în vorba
dar cinci sute oricând.
s-i dau o mie de florini,
-Doamn , n-a_ putea zile; norocul
c vei putea s mi-i înapoiezi de azi în cinisprezece
dac socoi fi fost în stare
tocmai ieri mi-am vândut marfa, altminteri n-a_
dumitale c
s-i dau nici barem o para.
mi-ai cerut? de bani? De ce nu
Vai, cum a_a? f cu femeia Ai dus lips
dou tot a v e a m s-i dau. Pe când a_a
Chiar dac n-a_ fi avut o mie, o sut,
din parte-i banii cu care m îmbii.
mi-ai luat toat îndr zneala de a primi
Salabaetto, îmb rb tat din ce în ce mai mult de vorbele femeii, îi zise:
- Doamn , n-are rost s nu-i prime_ti din cauza asta; de-a_ fi avut atâta

lips ca dumneata acum, i-a_ fi cerut _i eu s -mi dai cu împrumut.

- Vai, dragul meu, fcu femeia, într-adev r vd bine acum ce adânc _i
ce-mi pori, dac m voie c-o sum atât de
îmbii de bun
curat e dragostea
mare fr s-a_tepi a fi rugat. Desigur, eu eram a ta _i fr de dovada asta, dar
de acu înainte am s fiu _i mai mult a ta _i niciodat n-am s uit c numai ie îi
datorez viata fratelui meu. M _tie Dumnezeu c nu iau cu plcere banii, cãci tu
e_ti negustor _i _tiu c negustorii numai cu bani pe_in î_i învârtesc afacerile;
dar, fiindc sunt silit de împrejur ri s-i iau i findc am credina c voi putea
în curând s i-i înapoiez pe toi, îi iau totu_i, iar pentru rest, de n-oi gsi vreo
alt cale ca s fac rost de bani mai iute, mi-oi zälogi tot ce am în cas .
$i zicând astfel se präbu_i plângând în braele lui Salabaetto. Tânrul

542
ineepu S-0
a
mángâic _i duå ce ranmase cu dansa peste
mang
noapte, spre a-_i dovedi
1nla-i därnicie, 1ara s-a_tepte s-I mai roage, ii aduse
ubirca _I muli:
cinci sute de
ca ii prumi cu lacrimile in
care ca
aur. pe care
de aur. ochi, dar eu bucuria in suflet.
a â t a amar de bani se mul|umi netotul doar c-o lagduint.
t ce puse mana pe ban1, temeia întoarse foaia. De unde inainte
nctto era primit im casa ei oricand, numai så li poltit s vie. acum, din
Salabact
hurite 1Dricini, mergca de cale _apte ori la ca _i abia il primea o datá, dar nu
cU accea
esi bucurie _I acelea_i mangaieri ca mai înainte vreme. Or, cum
ul hoträt cu inapoierea banilor lrecuse cam de multi_or, dup vreo dou
luni Salabaetlo i-1 ru, îns în loc de bani se alese doar cu vorbe goale.
Dindu-si scama c blestemata de femeie il påc lise ca pe un prost _i c in
navestea asta - cum n-avea nici scrisoare la mân _i nici martor se afla la

al doamnei, iar pC de alt parte fiindu-i ru_ine s se plâng fa de

hunul plac
de a
altii, atât fiindc lusese mai dinainte prevenit, cât _i de frica îndreptit
nu fi luat
in ras pentru dobitocia lui, î_i mu_ca pumnii bietul _i-_i cina
vreo câteva
prostia. indurerat peste masura. Intre acestea, cum primise
banii câ_tigai
scrisori de la stpanii lui, prin care ace_tia îi cereau s schimbe
pe mart li-i trimit, se hot ri s plece, ca nu cumva stpânii, v zând c
_i s
cor bioar se
nu trimite banii, s-l prindä cu gre_eala; _i urcându-se pe-o
cobori la Napoli _i nicidecum la Pisa, unde s-ar fi czut s mearg .
Se afla pe aceea la
vremea prietenul nostru Pietro dello
Napoli
vistiernicul împrtesei de la Costantinopole, om tare înelept _i
Canigiano, la
cu prini Or, lui. vreo
ascutit la minte _i bun prieten cu Salabaetto _i
om de incredere, ii
cáteva zile ce-l intâlni, Salabaetto i se plânse i. _tiindu-l
ce i se întâmplase,
cerându-i ajutor _i sfat ca s
povesti tot ce f cuse _i voia nici mort
cci la Florena nu
gaseasc o cale de a-_i câ_tiga acolo viaa,
ii zise:
Sa se intoarc . Canigiano, mâhnit de cele auzite, ascultat
str ini _i ru i-ai
ai fäcut, biete, r u te-ai purtat printre
Ru
desf tare _i huzur; dar, fiindc n-avem
Stapnii. Prea mult b net ai cheltuit în
ncotro, se cade s c ut m _i s gsim o îndreptare.
seama imediat ce se putea
face _i-i spuse
ICum era descurc ret î_i dete
încântat, se hotrî, fie ce-o fi, s-i asculte sfatul; _i
a Salabaetto. Tân rul
laolalt cu banii, nu prea muli, împrumuta i
avea niscaiva bani, îi puse de pachetoaie
fac vreo dou -trei duzini
anigiano_i dup ce puse s-i dou zeci de butoaie de undelemn _i
mari bine în funii _i cumpr vreo

Palermo. Acolo, dup ce d du lista

mplu, le încrc si se întoarse la s i
butoaielor de untdelemn, punänd
CtClorla vam si asijderea si pretul marfa într-un hambar,
zicänd c nu

a c a totul pe socoteala lui. îsi puse

un alt transport de marf .
dSe aling de ea pân ce nu-i sose_te

543
 prinzand de veste toate acestea _i auzind
ca
Madonna Biancofiore,
mii de florini de aur, farä do narfa
de-ast -dat marfa f cea mai bine de dou
mii de florini, se chibzui în sinea ei cã-i
care l cea _i ea vreo trei
a_teptal intaia oara i Se gandi s -i dea înapoi eei
mult preca puin cei
Juase lui Salabactto mana pe cea mai mare parte din cei
s ajunga a pune
cinci sute de galbeni, ca care acu se învtasc a
trimise dupå dansul. Salabaetto,
cinci mii; _i ca atare
nu _lie nimic de marfa na
Doamna, prclàcandu-se cå
mai _mecher, se duse.
cu braele
deschise _i-i spuse:
care o adusese, il primi
nu tl-am dat banii inapoi la vremea
Dacã te-ai suprat
-
pe mine c
hotarát..
råde _i luandu-i vorba, zIse:
Salabaetto prinse a

treaba asta m-a cam mähnit niel, e drept, c ci mi-a_ fi scos

-

Doamn,
s ti-o dau, dac ti-ar fi f cut plcere; cât despre
_i inima din piept ca
vezi atunci dac sunt suprat
supärare îns, spun _i ai s
ascult ce-am s-ti
de aprins, încât afl c mi-am
sau nu. lubirea ce i-o port e a_a de mare _i
adus cu mine marf ce preuie_te peste
vándut mai toate bunurile mele _i am
mai a_tept _i din Apus niscaiva mrfuri,
dou mii de florini; pe lâng asta
am de gând s
care fac _i ele mai bine
de trei mii de florini. Cu banii ace_tia
fi mereu aproape, cci nu
deschid aici o prvlie _i s r mân pe loc spre a-i
mai fie lume alt îndrägostit mai mulumit cu dragostea decât sunt
cred s pe
eu cu a dumitale.
Femeia ii zise atunc:
cci
e, Salabaetto: tot
-

Uite ce ce-i spre bucuria ta îmi e _i mie bucurie,

c te-ai
iubesc viaa _i sunt nespus de multumit
te iubesc mai mult decât îmi
fiindc ndjduiesc s mai petrecem
intors aici cu gândul de-a rmâne, m
mult timp de acu înainte;
dar totu_i a_ dori s
impreun inc
c înainte de-a pleca s-a
dezvinovesc fa tine
de niel pentru faptul
s nu te pot primi de câte
ori ai fi poftit s vii _i nici s te primesc
intâmplat
bucurie cu care te primeam înainte; _i ap01, pe
läng asta, a_ vrea
cu aceea_i
n-am putut s-ti dau banii înapoi, chiar la sorocul
cer iertare _i fiindc
sã-ti nespusa
îns c eu la vremea aceea ptimeam
hotärât. Trebuie s tii sa-l
oricât ar iubi pe cineva, nu poate
suferin, _i omul, când e necjit,
cel lalt. i trebuie
nici s se poarte cu el a_a cum ar dori
zambeasc mereu _i rost la
foarte greu pentru o femeie s fac
s mai _tii de asemeni c-i cu
mie de florini; cât e de mare ziulica
de o
purtate suntem
repezeal noi
de noi _i de aceea suntem i
minciuni, nimeni nu-_i ine vorba dat fa
Silite s-1 minim pe ceilali; a_a _i numai asta pricina
e pentru care nu (l-a
"

inapoiat banii. Dar am fäcut rost de ei imediat dup plecarea ta _i daca ay

1-am
_tiut unde så ti-i trimit, lii sigur c i-a_ li trimis; cum îns nu _tiam, pu

544
 deoparte anume ca sa .i-i dau la înapoiere

Si noruncind sa 1 se aduca o
pung in care se
albeni pe care 1-i daduse el, i-i a_ez în gseau
palm _i-i spuse: taman aceia_i
Numar-1 Så vezi de sunt ori nu cinci sute.
salabaetto, care nu mai putea de bucurie, dup ce-i numr
snt cinci sute in cap, i1 puse in chimir _i-i spuse:
_i afl c

Väd, doamn, c spui adevrul; e chiar destul cât ai fcut, de aceea

nontrl treaba asta _i pentru dragostea ce-ti port sunt gata ori_icând s te
imprumut cu orice suma de care ai avea nevoie; _i vei avea prilejul s te
când m-oi statornici aici.
incredintezi. de asta
impcându-se dar într-acest chip cu doamna, Salabaetto începu s se
intáineasc iar cu dânsa i ea s-l in ca pe palme, vdindu-i stra_nic iubire.
Salabaetto îns, care tine mori_ s-o pedepseasc pe femeie tot printr-o
ingel ciune, se duse într-o zi la ea - chemat fiind de dânsa ca s petreac

c i
seara _i no0aptea împreun a_a de trist _i dus pe gânduri, de-ai fi crezut
-

S-au înecat toate

cor biile. Madonna Biancofiore, dup ce-l îmbräi_ _i-l
ce se ls
srut, începu s-l întrebe de ce era a_a de trist. Salabaetto, dup
rugat o vreme, îi rspunse:
ru_inat; corabia care îmi aducea
Sunt
înc rc tura a_teptat a încput pe
din Monaco, care cer în schimbul
ei zece mii de florini de
mána unor pirai
nici barem o lscaie,
aur, din care partea mea e
de o mie de florini; _i n-am
s
banii mi i-ai înapoiat i-am trimis pe dat la Napoli i-am pus
caci pe care
s -mi vând fi
le aduc încoace; iar dac
ar
ca s
mi se cumpere pänzeturi nici barem
cum n-am rgaz destul, n-a_ lua pe ea
marla pe care o am aici, n-am de la
în nu m cunoa_te înc nimeni,
Jumatate pret, _i cum aicea ora_
De nu trimit pe dat
nu _tiu ce s
fac i ce s zic.
Cine împrumuta; de aceea niciodat n-am s mai pun
s -mi duc marfa la Monaco _i
Danii, piraii o

mana pe ea.
socotea c pierde totul printr-asta, gsi
Femeia tare necjit, ca una care
Monaco i ZIse:
marfa s n-apuce spre atâta. Dar la
Cgrabå mijlocul ca
sunt s vd c te frmâni
Dumnezeu ce necjit i 1-a_
Ma _tie banii, mi-e martor Dumnezeu cà
Dun sá te amr_ti? Dac-a_ avea toi cineva, un c m tar,
E adevärat c _tiu pe
nu-i am. care-nmi f ceau
ape loc; dar din p cate
cinci sute de florini
mi-a împrumutat tr treizeci
n a i eri-alalt ieri nu-i chip s te împrumute
or
cam mare;
cere cam t s-i dai zàlog de pre;
d,dar
împrumuti de la el, trebuie tine toate
ula. Dac vrei s te ori_icând
s -mi zålogese pentru
eu sunt gata mine insåm1, pentru
a-ti ven
paltea mea ba chiar pe
vezi aici,
in Cacestea pe care le c-ai putea
da?
intr- socoi
Dar pentru rest ce chez _ie
-ajutor,
545
 Salabaetto pricepu numaidecat care era pricina ce-o indemna pe doam
mn
s -i sar într-ajutor _i î_i d du de asemeni seama ca ea era aceea care avea de

gand s-i împrumute banii. i încantat de treaba asta, dup ce-i multumi
spuse c fiind silit de împrejurri nu se dãdea inapoi din faa unei camot
oricât de lacome ar fi fost _i adug apoi câ avea sa deie chez_ie marfa nbe
care o avea la vam, cerându-le vame_ilor S-0 treaca in socoteala aceluia ce.i
dãdea banii; dar c voia s tin el cheile de la magazie, atât pentru a pulea

s-_i marfa de-ar fí avut cumpárätori, cat i pentru

arate
ca s-o pazeasc
s n
1-o fure cineva sau s i-o schimbe cu alt mart .
Femeia ii ddu dreptate _i adug c chez_ia era îmbietoare.
A doua zi de diminea doamna trimise dup un samsar în care avea
mare încredere _i, dup ce _ezu de vorb cu el despre treaba asta, îi dãdu o
mie de florini, pe care samsarul îi împrumut lui Salabaetto, punând sã i se
treac la vam în socoteala lui marfa pe care tanarul o avea trecut în
condic; _i dup ce încheiar târgul, se desprir _i fiecare î_i vizu de
treburile lui.
Salabaetto, cât ce putu mai iute, urcându-se intr-o corabie cu cei 0 mie _i
cinci sute de galbeni câ_tigai, se întoarse la Napoli, la Pietro dello Canigiano
_i de acolo le trimise st pânilor si la Floren a partea ce li se cuvenea; pe
celelalte datorii pe care le avea fa de Pietro _i de
urm, dup ce-_i pläti _i
altii, petrecu câteva zile cu Canigiano, btându-_i joc de renghiul jucat
frumoasei siciliene, iar mai apoi läsându-se de negustorie, sSe statornici la
Ferrara.
Madona Biancofiore, v zånd c nu-i mai d de urm , dintru început se
minun _i apoi czu la bnuieli _i, dup ce-l tot a_tept vreme de dou luni de
zile, väzând c nu mai vine, il puse pe samsar s descuie cu fora hambarul.
^i cercetând întâi i întâi butoaiele, afl c în loc de undelemn aveau în ele
ap _i numai pe deasupra, în dreptul cercului, aveau fie_tecare câte o litr sau
mai putin de untdelemn. Pe urm desfäcur pachetele i aflar c toate erau
pline cu câli, mai puin dou, care aveau în ele stof; pe scurt, întreaga marta
dac fcea cu chiu, cu vai dou sute de florini _i nici un ban mai mult. Drept
care Biancofiore, când se vzu pclit, se cin amarnic pentru cei cinci sute
de galbeni pe care îi dase înapoi dar _i mai mult pentru mia pe care o
imprumutase, zicndu-i nu o dat: ,De cu toscanii mi te pui, nici patru ochi
nu ti-s destui". i-a_a, dup ce rämase cu paguba _i cu pcleala, înv minte
doamna cã mai erau pe lume me_teri la fel de iscusii la pcleli ca dânsa.
De îndatã ce Dioneo î_i isprvi povestea, Lauretta, _tiind c rstimpul
ei dup läud sfatul lui Pietro Canigiano, care dn
domniei
cele
luase sfar_it, ce
intämplatedovedise
se a fi fost bun, cât _i iscusina lui Salabaetto,
Cu

546
 dc la bun sfar_it, 1^i SCoase cununa
de pe cap _i.
stiuse

Emiliei,
zise
iz cu glas dulce: a_ezându-i-o
Em Doamn , nu pot sa _tiu de pe acum dac ai så fii
-

5 stiu c e_t1; fa dar astiel ca regin bun, dar de

f r u m o a s lapta s-i fie pe msura
frumusetii.
Si a_ez din nou.
zicand asttel se

lia incerc o und de ru_ine, nu atât findc fusese aleas ca regin,

degrab
ci mai degrab fiindc fusese laudatá in faa tuturor pentru acea însu_ire la
damnele râ
are doamnele râvnesc mai mult ca la orice _i chipul ei se îmbujor ca
Care

trandafirii
ndafirii îmbobocii în roua dimmineii. Pe urm îns, dup ce rmase câtva
nCOchii plecai _i dup ce bujorii i se împr _tiar din obraji, îi spuse
dincerului tot ce urma s fac pe a doua zi i apoi prinse a gri astfel:
Placute doamne, e îndeob_te cunoscut c boi, dup ce trudesc aproape
de jug, sunt dejugai _i lsai liberi s pasc prin päduri
toat ziua împovarai
ca o grådin sem nat cu fel de fel de flori nu-i
in voie; a_ijderea cunoa_tem
frumoas chiar decât un codru în care cresc
nimic mai prejos, ba-1
mai
cu în
tot locul; de aceea, inând seam de faptul c-atâtea zile
numai stejari peste socot c n-ar strica, ba
tinui din Scurt de un subiect hotrât,
sir am povestit
s ne lsm oleac în voia întâmplärii _i r t cind pe ici
cred c-ar fi chiar bine,
la jug. Iat de ce n-a_
colo s ne adun m puterile pentru a intra din nou
pe anumit subiect, ci a_ vrea ca
mâine s v silesc a povesti despre un
vrea ca c nu e mai
ce-i convine, fiind pe deplin încredinat
fiecare s povesteasc s vorbe_ti
despre lucruri felurite decum ar fi de pild
putin plcut s vorbe_ti iar dup ce vom face a_a, urma_ul
meu iîntru

mereu despre acela_i

subiect; noastr
mai lesne _i mai bine la legea
domnie ne va putea constrânge
puteri noi întree timp.
unii care am dob ndit Doamnele _i
Obi_nuit, ca pe la ceasul cinci.
îi învoi pe toi pân
Dup ce rosti acestea, l udar pe regin i apoi,
sculându-se
o
cavalerii gsindu-i vorba înteleapt , doamnele împletind
fie_tecare dup plac: table.
petreac
dc jos, se apucar s
tinerii cântând sau jucând _ah ori
la joac, iar toii în
nirlande _i dându-se la ceasul cinci,
când adunându-se cu

pân timpul
-acest chip î_i petrecur de obicei, î_i petrecur
în voie bun _i apoi,
ca
ea ca
ca sa laca i
antanii, cinarä urm îns, regina,
In cele de pe tot felul de
aand _i dnuind. cântaser de bun voie
dintre cei de fa dat :
a_i ei, de_i muli
el una, iar dnsul
incepu pe
Pamfilo s cânte _i
porunci lui

hubire, atáta bel_ug adus,

bucurii ni-ai
De bine si-adánci chimuri sunt pus
de-n
C inima-mi ráde,

547
 Navaic imi bat bucuriile-n piept,
De tine starnite
Si aprig mai cresc.

Navalnic se zhat s ias din piept

Si-n faf ivile
Iubirea-ni vdesc:
De e s iubese
Si dorul mnereu s m-ndemne mai sus,
Dulce mi-e chimul la care sunt pus.

Nu pot fericirea prin cant s mi-o art,

lubire, i nici s mi-o SCru
Pe foaie cu pean.
S pot i de fric m-a da îndärt
S nu se prefac, de _tiu
Si altii în durere i ran.
E bine cum e; c ci vana

Mi-ar fi strduina i vorbele mu-s

Vrednice a spune îndeajuns ce-i de spus.

Cine s cread c-ajuns-am vreodat

lubita s-mifrng
In bratele mele?
C har mi-a fost faa S-o in aplecat
Pe ochii ei dragi i s strâng
Lumini din ei ca din stele?
Nimeni n-ar crede in ele,
In multele-mi, dulci bucurii fr-apus.
De-aceea ascunzându-le rabd chin nespus.

Dupá ce Pamfilo i_i isprávi cântarca, de_i toi cei de fa îi rspunser in

cor cu grij i cu luare-aminte, nici unul barem nu r mase fr a bäga de
seam - chiar cu mai mult râvn decât s-ar fi crezut cuvintele cântàri, dn
care se czneau s ghiceasc ceea ce el dorea cu dinadins s in ascuns. Dar.
de_i i_i închipuir fel de fel de lucruri, nici unul dintre ei n-ajunse Su
ghiceasc adevrul. Regina îns, când vzu c Panmfilo î_i isprvise canarcd
_i c doamnele _i tinerii s-ar fi dus bucuro_i s se odihneasc , le poru
tuturor s mearg la culcare.

548
Ziua a noua
 Sfarse_te cea de a opla zi a
Decumeromlui _i incepe
cea de a noua, m care, sulb sceptrul Emiliei. fiecare
vorbe_te cum ii place i
despre ce i place

Lumina aurore, a carei strälucire imprä_tie negurile noptii, schimbase

albastrul întunecat al boltei înstelate în azuriu, iar florile i_i ridicau cp_sorul
rinDaiistile inverZile, cana regina, Sculandu-se din somn, î_i chem la sine
p iiDân_ii, adunandu-se cu toii _i luând-o inceti_or pe urma ei, pornir
catre o pdurice nudeparte de locul unde se afla palatul; _i pätrunzând
fntr-insa vzur o mul ime de dobitoace, cerbi, cprie _i altele, care acum,
nemaiavand de ce s se team , cci vântori nu mai erau de când cu molima
de ciumã - ii întâmpinau frä fric, de parc ar fi fost domesticite; drept care
ei. apropiindu-se când de-o capriä, cand de un cerb _i fugrindu-i de ici-colo
petrecur o bucat , pänå ce socotir c ar trebui s se întoarc acas, cci
soarele urca pe cer din ce in ce mai sus. Erau cu toii încin_i cu frunze de
fi
stejar _i aveau mâinile pline de flori _i ierburi parfumate, încât de s-ar
intamplat s-i întâlneasc cineva, n-ar fi putut s-_i spun decât atát: ,0,
moartea nu-i va r pune pe ace_tia, ori, dac -i va r pune totu_i, îi va g si cu
Surásul pe buze!" Umblând dar astfel pas de pas, cântând, täifsuind
bun
petrecând cu glume, ajunser pân' la palat, unde aflar totul în cea mai
ránduial _i unde slugile îi primir cu mult voie bun . Acolo, dup ce se
odihnir niel, nu se a_ezar la mas pân ce nu cântar dintäi vreo _ase

cantece, unul mai vesel ca cel lalt. Apoi, dup ce se splar pe mâini _i se

lasar in voia credincerului care îi a_ez dup dorin a doamnei lor, bucatele
lind aduse, prânzir toi cu voie bun. Dup
prânz se apucar de dänuit _i de
cantat, iar mai apoi, la porunca reginei, cei dormici de odihn se duser s se
odihneasc. Dar ctre ceasul obi_nuit se adunar câte_izece la locul cu
pove_tile, unde regina întorcându-se c tre Filomena, o rug s dea bun
nceput istoriilor din ziua aceea; _i Filomena, suräzänd, prinse a gr i precum
urmeaz:

551
 POVESTEA ÎNTÄIA

Madonna Francesca, fiind iubit de doi tineri.

Rinuccio i Alessandro, i dánsa neiubind pe nici unul
dintre ei, il pune pe Alessandro s zac intr-o cript
ca i cum el ar fi fost mortul, iar pe Rin1uccio s-l
scoat pe raposat din racl : _i, fiindc tinerii nu-s
vrednici s duc treabapán' la capt, cu atare
vicle_ug femeia scap de amándoi.

Doamn, de vreme ce a_a pofte_ti, sunt foarte bucuroas s fiu eu

prima care s intru în btlia asta pe câmpul liber _i deschis al istorioarelor de
astãzi, spre care ne-a îndrumat chiar înlimea-ta; i, chiar dac voi _ti s m
descurc cu bine, sunt sigur c cei ce-mi vor clca
pe urme vor _ti _i ei s se
descurce, ba chiar mai bine decât mine.
De multe ori în cele istorisite aici
dovedit, prea drgla_e
s-a
doamne,
cat de mari _i cât de multe sunt
puterile iubirii; cu toate astea nu pot crede c
lucrul a fost vdit cu
îndeajuns limpezime _i nici n-ar fi, chiar de-am vorbi
un an întreg despre Or, fiindc dragostea îi împinge pe îndrägostii s
aceasta.
înfrunte moartea, ba mai mult, findc îi face s intre _i în morminte
spre a
scoate morii de acolo, mi-e drag s v istorisesc în
legtur cu aceasta înc o
poveste, în afar de cele ce s-au spus, din care vei vedea nu numai cât de
mari sunt puterile iubirii, dar _i de cât
înelepciune a dat dovad o femeie,
care a _tiut s scape de doi îndrgostii ce o ubeau cu sila.
Spun dar c la Pistoia tria odinioar o vduvä fumoas foarte, de care
doi concetteni de-ai no_tri, ce locuiau acolo fiind
surghiunii de la Florena-
unul pe nume Rinuccio Palermini, iar cellalt Alessandro Chiarmontesi fr -

a _ti unul de altul,

îndrgostir
se
întâmplätor _i acu mureau de dragul ei,
cznindu-se fie_tecare s fac pe ascuns tot ce putea, spre a câ_tiga iubirea
acestei doamne. Dânsa, pe nume madonna Francesca dei
Lazzari, vzându-se
mereu de ctre cei doi tineri cu rugmini
pisat _i cu soli la care ea în ma
multe rânduri, fr prea mult judecat, î_i aplecase urechea, încerc s dea
înapoi, dar, vzând c nu-i chip s se descotoroseasc de ei, nscoci un
vicle_ug: se gåndi adic s le cear amândurora câte un serviciu, pe care nicl
unul din ei s nu-l poat îndeplini - de_i serviciul nu era cu neputina de

552
 pentru
ca în felu acesta s aib
s temei cinstit
un
inplinit,

i ilit
silit le asculte
rugile. Aceasta _i bine intocmit
intocr de a
fu
nu
mai

ziua care
în îi ddu în cap gandul acesta, se
nscocirea doamnei. Acu,
maiai în
in
istoia un tean,
cet care, de_i era scobortor al întâmpl s moar la
unei vechi
din ora_, trecea
drent omul cel mai ru nu numai familii de nobili
din Pistoia, ci
afar de aceasta fusese în timpul din întreaga
Jume: i in,
încât de nu 1-ai fi _tiut _i i s-ar fi
vieii un om atât
de urât _i de
de el, nu alta. Omul fusese întmplat
pocitlala faa, s-l vezi întâia
pocit
Ie-ai fi speriat înmormântat într-o cript oar,din
hisericii clugärilor franciscani. Doamna i_i ddu cu
preajma b i s e r i c i i

ista era omul ei _i c prin el avea s-_i poat îndeplini dorina. socoteala cã
De aceea se
ZIse unei slujnice:
apuc _l-1
Tu sti mult ma plictisesc _i ce nesuterite îmi
ce
sunt soliile cu care
inic m bat la cap Rinuccio i Alessandro, cei doi tineri veniti aici de la
Clarenta, De aceea,
Floren fiindca nu am chef så le
imprt_esc ca s m dragostea,
SCap de ei, mi-am pus in gand - cum zi de zi m îmbie s le încerc iubirea -

h.i nun la încercare, cerändu-le un lucru pe care sunt încredinat c n-au

sd-l poat face _i intr-acest chip sa scap de ei. i ascult ce-am de gând: tu _tii
c azi de diminea a fost inmormäntat în mnstirea clugärilor franciscani
vestitul Scannadio (a_a il chema pe mort), de care se temeau grozav pân _i
cei mai îndrznei brbai de pe la noi atuncea când era în viaä, darmite
acum c-i mort. A_a c-ai s te duci pe ascuns dintâi la Alessandro _i ai s-i
spui precum urmeaz: ,,Madonna Francesca îti trimite vorbä c a venit în
sfär_it clipa de a-i câ_tiga iubirea pe care o râvne_ti atâta _i de-a te întâlni cu
ea, dac te învoie_ti s faci a_a precum urmeaz. Dintr-o anume pricin, pe
care vei afla-o mai apoi, o rud de-a madonei are s-aduc acas la ea, în
noaptea asta, trupul lui Scannadio, cel îngropat azi diminea; or ea, fiindc
se teme de el, de_i e mort, n-ar vrea s i-l aduc acas . De aceea te-ar ruga
Sa-1 faci serviciul sta mare _i s te duci disear , cam c tre unsprezece
cCasuri, la locul unde-i îngropat numitul Scannadio _i, dup ce-ai s intri îin
pta, s te îmbraci cu hainele lui _i stând ca _i cum tu ai fi mortul, s-a_tepti
C a r c o så vie ca s te ia de acolo; pe urm, fr s te mi_ti sau sa

la_i scos _i dus acas la stpân,

te unde ai s fii primit de dánsa
d ,Sa rest sa
petreci apoi cu ea, putând s pleci când vei pofti; iar despre atunci
c se învoie_te,
bine. J1, ca are grij doamna." Dac va rspunde in ochiarate i
n
nu care cum u, spui sá-idin parte-mi, mai mult s nu mi se
sol
4, de tine la via, s îndr zneasc a-mi mai trimite vreun
Vreo
Sau vreo so
sau ai sa-i Spui a_a.
d Pe urm ai s te duci la Rinuccio Palermini _i
dac i tu te
c-i gata s-i fac pe plac,
nVOiest
oie_ti s-i ancesca iti trimite vorb
cam catre
faci un mare anume s te duci la noapte,
d bine, si

553
miezul noptii, la eripta unde a fost inmormântat azi dimineat Scannadio
far a sufla o vorb, orice S-ar întàmpla s-auzi, så-l scoi inceti_or din raclä
s-l aduci la ea acas. lar dac nu vrei så laci asta, nu-i mai trimite
niciodat
nici soli _i nici soli."
Slujnica se duse la ambii tineri _i le spuse fiecruia pe rând tot ce-o
invätase doamna. Räspunsul dat de amándoi fu cã sunt gata så påtrund _i in
iad, nu numai într-un mormânt, dac aceasta e voia doamnei. lar dânsa, dunä
ce afla din gura slujnicei rspunsul, se puse s a_tepte, curioasäfiind s vaza
dac sunt chiar a_a de nebuni incât s-o fac _i pe asta.
Cand se înnoptã afar, cam ctre unsprezece ceasuri, Alessandro
Chiarmontesi se dezbräc pân la vest i-o luà din loc, s se a_eze în locul
mortului în racl. ^i în drum i se vârî în suflet un gând de toat spaima si
prinse a-_I zIce in sinea lui: ,,Ce dobitoc mai sunt i eu! Unde am pornit-o ca
un prost? De unde
pot s _tiu c rudele femeii, aflând pesemne c-o iubesc _i
inchipuindu-i c-a fost ceva între noi, n-au pus la cale treaba asta anume ca s
m omoare în racla aceea blestemat ? $i, dacä ar fi a_a, eu unul a_ da ortul
popii, iar ei în schimb n-ar ptimi nici cea mai mic vtmare, cci nimeni
n-ar afla nimic. Or poate, cine _tie, s-ar prea putea ca vreun du_man de-al
meu s m fi împins la asta vrând s-o slujeasc pe femeie, care pesemne il
jube_te!" i pe urm adug tot el: ,Da' hai s zicem totu_i c treaba nu stã
a_a _i c de fapt rudele ei au s m duc pân' la dânsa; _i eu s cred c
dumnealor vor trupul lui Scannadio numai a_a de florile mrului, ca s _i-l
tin în brate adic, ori ca s-l pun în braele ei? Doar mai degrab-i de crezut
cã-l vor ca s-l mcelreasc, ca pe unul care poate le-o fi fcut vreun ru în
via. Ea zice s nu m clintesc, orice mi-ar face ei. Dar, dac bunãoar mi-ar
scoate ochii, dinii, mi-ar Ciunti braele sau poate mi-ar face cine _tie ce, eu s
nu zic nimica? Cum naiba a_ putea s tac? lar dac am s vorbesc, ori m vor
recunoa_te _i m vor chinui, ori, dac, n-au s-o fac, eu tot n-am câ_tigat
nimic, c ci nu m vor lása cu dansa, 1ar ea are s zic apoi c nu 1-am ascultat

porunca _i deci n-o s s-mi stâmpere dorinele." ^i astfel zicând fu cât

vrea
pe-aci sã se întoarc acas; dar marea lui iubire îl îndemn înainte cu tot soiul
de temeiuri potrivnice _i atât de tari, încât prin puterea lor ajunse pån' la
cript. Acolo, deschizând-o, ptrunse înuntru _i dup ce dezbrc motul i
se imbrc cu haincle lui, trase capacul criptei i se întinse în ea. i ständ agi
i_i aminti cine e mortul _i începu s -_i depene prin minte tot felul de isplrav
care se intampla noaplea, chiar _i prin alte pri, necum în criptele cu mor
tot gândindu-se la ele, simti c prul i se adun mciuc în vârful capulun
se paru c-acu_i-acu_i mortul avea s se ridice _i s -l sugrume fr de alta.

totu_i, ajutat de dragostea-i infläc rat , izbuti pân la um sa auu

554
 astea _í altele si mai cumplite _i, stând întins ca
durile
vaz ce-o sa se întâmple. mortul, se apuc s
pte s
ctre miezul nopi, ie_i _i el din caså ca
Rinuccio,
s
Rinu i
doamnei. în drum czu la multe _i ielurite
ganduri in legtur împlineasc voia
lucruri ce
r
a r fi nutut s i se intmple peste noapte: a_a de-o
cu tot soiul
de lucru
de
utea s fie prins de
strjile ora_ului cu trupul mortului în pild se gândi
s-ar

s fie osândit la rug ca vrjitor; sau, dac fapta lui s-ar fi aflat, spate
c
s-_i _iieieapoi
în
s fie
familia mortului _i alte multe ca
ap
toat acestea, gânduri ce fur cât
sã-l mâne înapoi spre
casa. Pe urma îns, luandu-_i seama, î_i zise în pe-aci
sinea
Cum vine asta, frate? Sa ma impotrivesc adic
lui:
mi-l cere femeia asta înddrgit
primului lucru pe care
cu atâta patim de mine _i mai cu seam când
rba s-i dobändesc iubirea? Nu.Chiar de-ar fi s mor, tot m voi tine de
eUvant." ^i mergänd inainte, ajunse pän' la cript _i o deschise înceti_or.
Alessandro, când auzZi c se deschide, de_i murea de fric, _ezu fr s mi_te.
Rinuccio intr în cript _1i, crezând c apuc trupul lui Scannadio, îl apuc pe
Alessandro de un picior i-l trase afar; apoi _i-l puse în spate i-o lu cu el
spre casa doamnei. ^i cum mergea a_a, fr s se uite la el, il tot izbea când
ici, când colo de marginile bäncilor ce se aflau de-a lungul strzi; _i noaptea
era a_a de neagr _i a_a de întunecoas , c nu vedea pe unde merge. Când
ajunse in star_it la casa unde sta femeia - care se a_ezase cu slujnica ei la

fereastr ca s-l aud pe Rinuccio dac venea cu Alessandro, i era gata

pregatita s le fac vant la amândoi, de s-ar fi întämplat s vie - osta_ii

stpänirii, care _edeau la pând tocmai pe strada aceea _i a_teptau fr s

suile s prind un surghiunit, auzind tropitul lui Rinuccio pe caldarm,
scoaserä iute o lumánare s vaz încotro sS-o apuce _i puser mâna pe seutur
si länci, strigând:
- Care-i acolo?

Rinuccio, dându-_i seama c sunt osta_ii stpânirii, cum n-avea timp s

luã la s n toasa cât îl
Sea pe gänduri, îi d du drumul lui Alessandro _i-o
de_i era îmbr cat
cau picioarele. Iar Alessandro, sculându-se _i o ludegrab,el la fug.
el
_i
ainele mortului, care-i erau grozav lungi,
de
femeia il vázuse pe
Multumit aprinseser osta_ii,
lumân rii pe care-o
Rinu v zuse c _i Alessandro era
cel lalt umeri _i a_ijderea
uCcio fugind cu pe
care se mir nespus de
îndr zneala
imbr Cu hainele lui Scannadio, drept
a de râs când il våzu pe
dintâi c -l
cel
dar cu toat prpdi
mirarea, se de
amândoi o iau la fug. i, bucuroas foarte
e pe Alessandro si cã beleaua pe
Dumnezeu c o scapase de

Ca dca aceasta, îl pream ri pe dup ce se intoarse

la d nsa in odaie,
u a s e pe cap cu îndrägostiii _i

555
 bunä seam cei doi o iubeau
_ezând cu slujnica de vorb, îi spuse c de
taree
ce le ceruse.
mult, de vreme ce amândoi fcuser
Rinuccio bietul, c tr nit _i blestemându-_1 ceasul rau, nu socoti C-ar fi cu
ce a_tept s plece ostasii
cale s se întoarc acas pentru atâta lucru, ci dup
unde il azvärl1se pe Alessandro si
de pe strada femeii, se întoarse iar la locul
inc epu sä-l caute pe caldarâm în patru labe, ca
s desvär_easc fapta la care
c osta_ii îl luaser de
il pusese doamna. Dar, fiindc nu-l gsi, gândindu-se
Alessandro, ne_tiind ce alta ar
acolo, se întoarse îndurerat acas . Cât despre
fi recunoscut pe cel care il purtase in spate, lu i el
putea face, fr s-l
drumul casei, mâhnit de jalnica întâmplare.
A doua zi de diminea, aflându-se deschis cripta lui Scannadio _i el
tocmai în fund de tot,
nefiind v zut într-însa, cci Alessandro îl împinsese
fur încredinai c diavolul
toat Pistoia prinse a vui de treaba asta _i pro_tii doamnei tot ceea ce
furase trupul. Indrgostiii îns, dup ce-i ar tar
dea iertare de nu putuser
fcuser _i ce se întâmplase, rugând-o s le
nicicum s-i împlineasc voia, îi cerur fie_tecare în parte iubire _i îndurare.
nu le da crezare, se
descotorosi de ei printr-un
Dar dânsa, prefcându-se a
nu-i trece s li se arate îndurtoare, de
rspuns tios, zicând c nici prin gând
vreme ce nici ei nu-i împliniser dorina.

556
 POVESTEA A DOUA
O staret se scoal in mare
grab
pe întuneric s
prind clugri
o cu ibovnicul ei
în pat.
de celelalte maici; dar cum starea se pârât fiind
un pop.,
afla ea
îns_i cu
socotind c-i pune vlurile în
cap, i_i pune
in locul lor izmenele pårintelui; vzánd una
ca asta,
páráta ii spune ce are in cap i, fiind iertat de
pedeaps, se poate desfta în tihn cu iubitul ei.

Filomena sfär_1se cu povestitul _i in elepciunea doamnei care _tiuse s

scape de cei a cror dragoste nu îi era pe plac fusese läudat de toi, în timp
ce dimpotriv cutezatoarea semeie a celor doi îndrgostii fusese socotit nu
dragoste, ci nebunie, când regina, întorcându-se ctre Elisa, îi zise cu glas
dulce
- Urmeaz tu, Eliso!
i dânsa începu degrab:
Preaiubite doamne, madonna Francesca, dup cum s-a spus, a dat
dovad de mult înelepciune prin felul în care a _tiut s scape de beleaua
care dãduse peste dânsa; dar o clugri tineric, ajutat ce-i drept _i de
noroc, a izbutit s scape printr-un cuvânt
bine intit de o primejdie _i mai
mare. Dup cum _tii cu toii, sunt unii oameni, pro_ti de dau in gropi nu alta,
atâta
care cu toate acestea
se a-i dscli
apuc pe ceilali, ba chiar a-i pedepsi:
doar c soarta îi mai batjocore_te din când în când _i pe ei, dup cum vei
unei staree,
avea prilejul s vedei din istorioara mea; lucru ce i s-a întâmplat
In slujba c reia se afla clugria despre care am s và povestesc.
m n stire vestit pretutindeni
s _tii c în Lombardia se afl o
I rebuie aceasta, printre celelalte clugrie
S1anta i cucernic . ^i în m n stirea
dre
acolo, se afla _i-o tânr
träiau de neam, de-o frumusee rpitoare, pe
ducându-se s stea de
Vorb printre
ne Isabetta, care într-o bun zi,
de un tân r chipe_ care
4Drelele vorbitorului c-o rud de-a ei, se îndrgosti
cu ruda sa. lar tânärul., väzând si el cât
de frumoas e fata _i pricepänd
dlla el de dânsa i nu fr de
ce-i mijise în piept, se îndrgosti _i
dorin a tär a-1 culege
mare rabdar amândoi un timp
iubirea asta multä,
road erau muncii
de acela_i dor,
îns, cum amândoi
c e l e de pe urm

557
Ziua a zecea
 Sfarseste cea de u nolui I
Decameronulhui _i incepe
a

ced de a zecea i ultima, in

care, sub
Pamfilo. se povesiete despre acei sceptrul luide
care.mánai
darnicie ori de márinimie, c1u saváryit lucruri de
seam in dragoste ori in alte
cele.

Ohaltá spre apus mai crau nca nori

ro^iatici, pe càt vreme cci din
i t isi 1eseau tiv de aur
stralucilor pe margini, cci soarelc ii lovea din
icánd Pamfilo,
Dli Sculandu-se, puse s-i cheme _i pe ceilali. ^i dup ce
nir toi, hotri impreuna cu ei unde ar putea s mearg ca s-_i
petreac
i1asi apoi porni cu pas agale, insoit de Filomena _i Fiammetta
_i urmat de
toti ceilalti. Intr-acest chip, vorbind de viaa ce-i a_tepta de atunci încolo, î_i
netrecur o bucat i dupå ce läcur o plimbare lung se întoarser la palat,
cãci soarele incepea s se întierbinte tot mai tare; acolo, adunându-se în jurul
fantánii celei limpez1, dup ce poruncir s li se clteasc paharele într-insa,
cei insetai bur _i apoi se desftar în umbra dulce a grdinii pân la ceasul
pránzului. lar dup ce måncar _i î_i fcur somnul de dup-amiaz, se
adunar ca de obicei pe locul hotärât de rege i acolo, la porunca lui. Neifile,
Voioas, prinse a gri precum urmeaz :

597
 POVESTEA INTAIA

Un cavaler il sBujete pe regele Spaniei: i se pare c

t e r splätit cum trebuie. dar regele ii dovede te
deslu_it c nu e vina lui, ci a sorii care iie vwjmas.
_i la urm il druieste cu fel de fel de daruri.

Vrednice doamne, cinste pentru mine faptul c-am fost aleasä

e o mare
de catre regele nostru s vorbesc cu cca dintâi despre un lucru a_a mret
precum e drnicia, care, ascmeni soarclui ce c podoaba bolii cere_ti, este _i
ca lumina tuturor
celorlalte virtuti. Am s v spun, dar, o poveste scurt, dar
placut foarte dup pärerea mea, încredinat fiind c-o s v prind bine s v
amintiti de dänsa.
Cuvine-se s _titi c, printre alti cavaleri vrednici care tr iau
pe vremuri
in ora_ul nostru, se afla unul
pe nume Ruggieri de Figiovanni, poate cel mai
Viteaz _i cel mai vrednic dintre
toti. ^i cavalerul sta, avut _i inimos din fire,
vãzänd ce fel de viat duc _i ce
deprinderi au toscanii, se socoti în sinea lui c
de-ar rmâne în Toscana n-ar avea prilej s-_i dovedeasc vitejia _i prin
umare hotri s plece la curtea regelui Alfonso al
o vreme
trecea la vremea aceea
Spaniei, care
drept cel mai viteaz rege din cài erau pe lume. ^i,
luand cu sine un num r mare de slujitori cu cai
_i arme, plec în Spania, unde
fu bine primit de ctre rege. Acolo, trind
pe picior mare _i svâr_ind
adevrate minuni de vitejie in faptele de arme, ajunse în foarte scurt vreme a
trece în ochii tuturor drept un viteaz fr
pereche. lar, dup ce i_i petrecu a_a
un timp destul de
îndelungat, luând seama zi de zi la felul în care
regele se
purta cu ceilali curteni, i se pru c acesta druie_te fr nici o chibzuialä
cetti, palate _i mo_ii unor oameni care nu se învredniciser de ele; or, cum
pe el, ce se _tia in sinea lui cât preuie_te, nu-l druise cu
nimic, gândindu-se
c treaba asta îi mic_oreaz faima, se hotri s plece _i ceru
încuviinarea
regelui. Regele îl învoi _i îi ddu în dar un catâr de soi, de toat frumuseea,
de care cavalerul, la gândul cii lungi pe care o avea de
strbtut, se bucur
întrucâtva. Pe urm regele porunci unui slujitor credincios s fac ce l-o tia
capul _i s încerce a-l insoi la drum pe cavaler, fr s-i dea de bnuit c e
trimis de el, s-_i våre bine in cap tot ce avea s
spun, astfel încât la urma
sã-i poat povesti, _l-a doua zi s-i
porunceasc s se întoarc iar la dänsul.
Slujitorul _ezu cu ochiu în patru i, cåt ce-l vzu pe messer Ruggieri ca

598