Ziua a _asea

Sfirseste cea de a cnceaI a

soa de a sasea. in care. sub Decameromului i incepe
sceptrul Elisei. se vorbeste
despre aceia care. fiind imboldii cu
raspund pe dat intepad, ori scapå de veo zeflemele.
primejdie sau baljocur printr-un rispuns bine pagub.
sau printr-o viclenie.
tintit

Luna, urcat sus pe cer, la junätatea bolii, î_i cam pierduse din
strälucire, i zorile, IVindu-se, vrsau lumin pretutindeni, când regina,
sculându-se din somn, dupå ce porunci s-i cheme pe ceilali, se îndeprt cu
Das agale de m gura cea mandr pe care str juia palatul i-o lu cu ceilali
dimpreun prin iarba înrourat, vorbind de una _i de alta, sfdindu-se între ei
care poveste din ajun fusese mai frumoas, i råznd în amintirea peripeiilor
s
lor, pân ce soarele urcând _i înc lzindu-se afar, crezur nimerit cu toii
se întoarc iar spre cas; drept care, întorcându-_i pa_ii pornir spre palat.
ierburi mirositoare _i
Acolo, mesele fiind puse _i pretutindeni împr_tiate
flori de câmp, se a_ezar cu toii s prânzeasc dup voina doamnei _i a
a dogori. lar dup ce sfâr_ir cu
mai înainte ca ar_ia s prind
reginei lor, abia dup
mai întâi vreo câteva cânt ri
frumoase _i
veselie masa, cântar
iar alii se apucar s joace _ah
aceea unii din ei se duser s se odihneasc ,
s cânte despre Trojolo i
cu Lauretta începur
ori table, în timp ce Dioneo

Criseida'. se adune la priveghi,

regina îi chem pe toi
veni vremea s
Apoi, când fäntâna din grdin. Dar tocmnai
luat, se a_ezar roat lâng ceva
^, dup obiceiul
pove_tii de început, se întâmpl
cand regina se preg tea s dea porunc auzir o larm
atunci: toi cei de fa
niciodat pân Drept care,
Ce nu se mai întâmplase buc t rie.
slujnice în
slugi _i
spuie cine striga Si
ce
ce se iscase printre
neinchipuit , întrebat s
de cas al reginei _i Tindaro tipau,
ind chemat omul c Licisca
s -i
_i
omul r spunse cu gând
pricinuise t r boiul, nimerise acolo,
anume c ci dânsul ceu
duindu-se între ei, dar nu _tia de ce,
s -l cheme.
Doamna

regina pusese anume se

în clipa când de ce
tocmai îi întreb
venir , batrana
PoLOcasca, iar când
pârâ ii, Licisca, m a i
ancl fie înfi_ai
s -1 s r spundã, iute i-i zise
Tindaro vru întoarse
când sfad , s e
La care întrebare, pe
au. pornit
deasupra _i
C u m era, ba pe
P
nindârjindu-se: literaturii
intermediul

Mediu prin
cunoscute
în Evul
Antichitate,
CSonaje
din
romantice medievale (n. t.). 375
 e_ti! Så zic el înainte! Tu tac:
-

Auzi? Mgar
neobr zat ce
las-m pe
mine. gri:
c tre regin,
^i întorcandu-se dinadins s-mi doa
- Doamn, netotul ästa i-a pus in gänd cu

mie cine-i nevasta lui Sicofante; _i nici mai mult nici mai puin, de paredeasc
a eu
n-a5 sti câte parale face, vrea s-mi arate mie cà-n noaptea nunii dumn
messer Mãciuc adic, ar fi pätruns în Dealul Negru cu sila _i vrsare d
de
sänge; iar eu spun c nu-i adevrat bun na
i c-a intrat chiar dimpotriv, cu
pace
_i pläcere pentru aceea dinuntru. Da el, särmanul, bleg cum e, crede
fetele sunt proaste s steie _i s-_i piard vremea tot ascultându-si tati e
fraii, care îndeob_te a_teapt _i trel-patru
panä s deie Dumnezeu s le ani
mrite o dat. Sracele! Bine le-ar merge, de-ar a_tepta _i ele atâta!
Dumnezeul meu (_i doar _tiu bine ce griesc când leg un
Mäjur pe
jurmänt), c
vecin mritat sfi purces fecioar la taina cununiei; ba _i nevesten-am
destule, care-_i batjocoresc în fel _i chip _tiu
m-nva
brbaii, _i boul sta chiar pe mine
ce-s femeile, de parc-a_ fi de ieri pe lume.
In vreme ce vorbea
de-ai fi putut s le
Licisca, doamnele hohoteau cu gura pân la urechi,
de _ase ori s
scoti dinii. Degeaba îi poruncise
regina, nu o dat, ci drept
tac; ea-i da cu gura înainte _i
din spus. lar când täcu pân nu goli tot sacul nu se opri
într-un sfär_it, regina se întoarse
Si-i spuse: râzând spre Dioneo
Ascult Dioneo,
-

pricina asta e de tine; de aceea,

povestitul nostru, d judecat dreapt la sfada dup ce-om stär_1 cu
La
Dioneo rspunse de îndat:
care dintre slugi.
Doamn, pot
-

de pe-acum ce
dänsa. Licisca-i cu spune judecat am dat: a_a-i cum spune
dreptatea
Licisca auzindu-l, se _i Tindaro e un
prost.
apuc srâd _i,
spus eu? Hai, cat-ti de întorcându-se ctre Tindaro, fcu:
Nu ti-am
mucosu', mai multe decât mine! treab _i te du!
pmânt. Har Domnului c n-am Auzi? S _tie el,
Si trit degeaba pe
dac regina,
cuteze a face
încruntat, nu 1-ar fi
poruncit
Tindaro cu
glägie, ameninänd-o cu bataia _i
s tac _i nu
cumva s mai
tot, cât fi fost
doar pe dânsa.
Dar,
ar
ziua de mare ar fi trimiând-o
trebuit s _ad de acolo cu
înccap _irul ace_tia o dat
plecai, si s-o asculte
pove_tilor, _i dânsa, bucuroasa, regina ii
porunci
prinse a
gräi astfel: Filomenei sà

376
 POVESTEA ÎNTÁIA

Un cavaler Jügiduiete madonnei Oretta s-o poarte ca

pe cal, spunandu-i 0poveste; dar povestind-o încâlcit,
doamna il roag sS-o dea jos.

Tinere doamne, precum in nopile senine steaua e podoab cerului, iar

orimávara, floarea este a campiei înverzite, ori tufa înfrunzit colnicelor. la
fel si-O vorb iscusit podoab e purtrilor alese _i ceasurilor de priveghi. i
Cum adesea-i scurt, î_1 aflá loc mai nimerit în gura femeii decât în gura
bärbatului, cãci vorba lung îi _ade mai ru ei decât lui. Ci adevärul e c azi,
oricare ar fi pricina, fie prostia minii noastre, fie o vrâjm_ie cu totul
nemaiintâlnit, pe care cerurile o poart acestor vremi, nu mai gse_ti femeie
sau puine sunt acelea care s _tie s rosteasc la vremea potrivitã o vorb
iscusit ori S-o priceap barem a_a cum se cuvine, dac i-o spune altul; mare
ru_ine pentru noi, întreaga ob_tie femeiasc! Dar, fiindc Pampinea a spus
destule lucruri în legtur cu aceasta, n-am sm întind mai mult, ci spre a v
face s vedei ce frumusete ascunde în ea o vorb iscusit,
spus la timpul
potrivit, mi-e drag s v arät acum cu câ curtenie i-a retezat cuvântul o
doamn de neam mare unui anume cavaler.
Dupa cum multe dintre voi cunosc, din auzite ori poate din väzute chiar,
raia in ora_ul nostru - _i nu e mult de atunci, - o doamn de neam mare,
alcas la deprinderi _i înzestrat de la Domnul cu darul mândru al vorbirii, al
carui nume nu se cade s -l tinem sub t cere, c ci vrednicia ei nu merit
acecasta. Aflai dar c-i zicea Oretta _i c era nevasta lui messer Geri Spina.
Or, intr-o bun zi, aflându-se madonna Oretta undeva la tar, cum suntem noi
cuma, i umblând spre desfätare de la un loc la altul cu doamnele _i cavalerii
P care-1 avusese cu o zi înainte la dejun, cum pasmite drumul de unde se
S e r a i pån unde aveau a merge pe jos era cam lung, unul din cavaleri ii
Spuse:
Madonna Oretta, dac vrei, eu bucuros m leg s-ti spun pe drumo
a r a frumoas cum nu-i alta-n lume, ca ascultând la dânsa s-i par c
mergi pe cal _i nu
pe jos.
La care doamna îi rspunse.
Cu
drag inim, messere, ba chiar te rog S-O
1aei
377
 POVESTEA A TREIA

Monna Nonna dei Pulci, la o glum cam de_ucheata

episcopului din Florena, îi inchide gura cu un
rspuns bine intit.

drnicia
Când Pampinea i_i sfär_i povestea, dup ce atât räspunsul cât _i
de ctre cei de fa, Lauretta, dup placul
Jui Cisti fur ludate cu prisosin
reginei, vo10as incepu a spune:
Pläcute doamne, la început Filomena _i acu la urm Pampinea
ne-au
-

multe adev ruri despre prostia noastr _i despre frumuseea cuvintelor

spus lucruri. Dar
de nu-i de lips s st ruim mai mult asupra acestor
de duh; aceea
v-aduc aminte c ele
ce s-aspus despre cuvintele
de duh, vreau s
peste ceea ascult tor cum mu_c o oaie $i
Sunt de a_a natur, încât trebuie s mu_te pe cuvant
astfel, cuvântul n-ar mai fi
nu cum mu_c un câine; cci de-ar mu_ca vorbele
lucrul sta l-au v dit în chip desvâr_it i
de duh, ci mojicie. Or îns e adev rat c,
lui Cisti. Pe de alt parte
madonnei Oretta _i r spunsul precum
întru r spuns _i cel care rspunde mu_c
daca vorba de duh e spus omul nu-i vrednic
de ocar,
lui a fost _i el mu_cat, întotdeauna
cainele, fiindc la rândul cuvine s - a v e m
de grij
de a c e e a se
altminteri; de duh. C ci un
aa Cum ar fi fost rostim cuvintele
ce împrejurare la urm c-o
Cu Cine, când, în ce fel si-n mi s-a ales pân
treaba asta,
în seam s V-o povestesc
Prelat de-al nostru, neluând întâmplare pe
care a m

cu mu_c tura
lui,
ucatur aidoma
Antonio d'Orso,
istorioar . messer
acum printr-o micu la Floren a catalan, pe
episcop un nobil
când e r a in ora
Pe vremea
Fe vremea s pice Roberto. ^i
nobilul
se întâámpl regelui
destoinic prelat, de o_ti
al
n i c i înelept Rata, c o n d u c t o r
släbiciune
1 pentru
femei o mare

Diego della avea

femeie, ce-i
femeie,
trupes _i
ne una, o
b rbat puie chii pe una,
och
era un nimeri s frate de-al s
suus
s--n
nuum
miit
tuul
luui
i
care se de-al
la, florentine unui frate
nepoata dintr-o
dintr-o
printre alte doamne
doamnr fi de_i era
Pintre se
afla a doamnei,
doamnei,

tare frumoas ,
care
C cc brbelul
barbalelul învoi
învoi cu
cu
dânsul
dânsul
drept, nobilul
nostru
fr pereche, ssee
zgârcit rara percche, o
auzind u n
îngduit s petreac
episcop. i om
ru _i schiim
mb b s -i fie
un
_i-n
a u r i-n
aureasc ni_te
n o s t r u s -i
aureasc
era
familie
dmilie de
de neam,
f l o ini
r i n i
de aur
nobilul
nobilul
nostru
de_i
de cu femeia,
poruncind

sã-i dea cininci s u t e drept

care,
ce s e culc o noapte
n e v a s t ã - s a ;

atunci, p
dup:
noapte
noapte cu
cu umblau

bani de argrgint
care

383
 >i mai la urm, când
so ului.
imnotriva vrerii ei, dãdu banu il
pretutindeni cunoscut , omul cel rau ramase cu paguba si cu pcleala tea fu

de câte int
la, iar
pretacu cá habar n-are se
preasfinitul de_tept,
om,

Acu, avându-se
se

bine intre ei, episcopul cu messer Diego. de sfän

mplaser.
in timp ce ambii umblau calári alaturi, uitandu-se la doamne De loan
unde alearg caii la Palio- se intampla ca preasfinitul s zâreasc drumul
npe-o
tânr -s-a pråpãdit, sármana, de ciuma ce bantuie acum- pe care o cha
monna Nonna dei Pulci, vara cu Alessio Pinuccl, pe care voi cu toatele o stiti
chema
de bun seam. Doamna, la vremea aceea, era nevast tineric
_titi
(tocmai atun
se mritase c-un tânr de la Poarta San Pietro) _i era frunmoas, cutezioare la
cuvant _i foarte inimðas, drept accea episcopul i-0 art lui messer Dieg
della Ratta _i apoi, când se apropiar de dänsa, puse mâna pe umrul lui
messer Diego _i zise:
Nonna, cum îti place biatul? Ce zici, te-ar da gata?
Cuvintele acestea i se prur Nonnei c-i pångresc oarecum cinstea _i
C-o defaim în ochii celor care se aflau de fa i care erau destui. De aceea,
nu ca s se spele în ochii lumii de
ocar, ci numai pentru a pläti sfiniei-sale
dup merit, rspunse imediat:
-Poate câ nu m-ar da, messere, da' banii-n schimb i-a_ vrea de aur.
Cand auzir vorba fetei, don Diego _i episcopul, simindu-se amândoi
deopotrivå atin_i - primul ca unul ce-o f cuse de râs chiar pe nepoata de frate
a
episcopului, iar cel de-al doilea ca unul ce înghiise mâr_via fcut la
adresa nepoatei dupä frate fr s aib îndrzneala de-a se uita unul la altu,
-

pornir mai departe tcui _i ru_inai _i n-agrir fata mai mult în ziua aceea.
lat dar cum s-a întâmplat c, fiind mu_cat fata c-o
vorb de_ucheat,
bine a fcut dac a mu_cat i ea la rândul ei.

CCurse de cai între reprezentanii diferitelor cartiere ale unui

srbtoare popular mai are loe _i astzi la Siena, o dat pe an (n. t.). ora_. Aceastä

384
 POVESTEA A PATRA

Chichibio, buctarul lui Currado

yorb _ugubea Gianfigliazzi, e-
spus intru mántuirea lui,
preschimbá in ras mania
stpanului _i scapd de
pacostea cu care-l amenina Currado.

Iauretta tãcuse _i Nonna fusese ludat cu mare

însufleire de ctre cei
de când reg1na porunci
fat. ii Neifilei så spun mai departe. lar dânsa incenu:
Prea iubitoare doamne, cu toate c agerimea minii nscoce_te adesea
cuvinte potrivite dup imprejurarea dat, frumoase i folositoare pentru aceia
ce le spun, soarta, care din cand in când mai sare în ajutorul frico_ilor, a_az
ea-n gura lor, a_a la repezeal vorbe pe care ei altminteri, de n-ar fi fost
munciti de fric, nu le-ar fi n scocit nicicând; _i adevrul ásta socot sã vi-l
art acum prin povestirea mea.
Currado Gianfigliazzi, dup cum _tii cu toii din auzite _i vzute,e
SOcotit de cand lumea în or _elul nostru drept cet tean de vaz, un strälucit
care in
SEmor, märinimos _i darnic, îndrgostit de traiul cavaleresc _idac
desftare; iar spun
andOrile cu caini _i _oimi aflat-a ve_nic nespus alte infaptuiri ma
AIal atat e fiindc nu e locul s povestim acum despre el la Peretola c-un
prinzând
u de-ale domniei-sale. Asadar, într-o bun zi, îl lu _i-l trimise unui
aflându-l _i tânr,
a Sau un stârc, gras
nume _i venenan uc
de
buc tar pe care îl avea acas , Chichibio dup
i-l pregteasc bine. Chichiblo,
-1porunc s i-l frigä de cin si s
sCrul, nici c-o frâm nu p rea mai prostnac decat era, aupa el.P
tot cu ochii pe
starcul, il puse la cuptor _i se apuc s mi-l pzeasc, de miros de ste
în jur o und
Când stârcul aproape gata _i
era împr_tia locului,
din partea
femeiu_c foc; i
ngi pe buze, se nimeri s intre în buc t rie o
îndrägostit
n o s t r u era
Brunetta, a_a-1 zicea pe nume, care
buc tarul

prjit,
a-l ruga pe
prinse a-l
prinse
pe

Gansa, când simi mirosul _i când v zu stârcul

ar, cu
Ch miere-n glas, s-i dea
o coaps .

Chichibio ii rspunse cântând: donna

Brunetta:
-

Ba iaca nu Onna Brunetta, ba iaca nu,

De care
dumneaei, mânioas, if cu:
385
 POVESTEA A OPTA

Fresco i_i indeamn nepoata s nu se uite in

oglind,
dac. precum spunea, ii era a_a de sil de mutrele
nesuferite.

Povestea lui Filostrato stârni dintru început în sufletele doamnelor o

und de ru_1ne, mårturisit prin cinstita ro_ea ce le îmbujor obrajii; dar mai
apoi, uitându-se una la alta pe furi_ _i stpânindu-_i cu greu râsul, o ascultar
pan' la capt, pufnind pe înfundate. lar când Filostrato sfär_i, regina,
intorcându-se ctre Emilia, îi porunci s povesteasc mai departe. i dânsa,
ca trezit din somn, oft din greu _i începu astfel:
-Copile dragi, fiindc de mult m tot frmânt un gând, inându-m
departe de voi, spre a-i face-n voie doamnei noastre, voi încerca sä m
descurc c-o istorioar mult mai slab decât aceea ce-a_ fi spus-o dac-a_ fi fost
Cu gandul aici; _i-am s v povestesc anume prostia unei fete, mustrat cu o
Vorb hazlie de un unchi al ei, vorb ce-ar fi putut sä-i fie de folos, de-ar fi
avut atâta minte încât s-o îneleag.
Un om pe nume Fresco din Celatico avea o nepoat care fusese
dezmierdat cu numele de Ciesca' _i care - de_i la trup i la obraz era destul

de frumu_ic (frä s aib totu_i un chip de înger, dup cum am

vazut sela
mai incât
) s e socotea pe sine a_a desvâr_it _i a_a de nobil,
Psese a ponegri brbai, femei _i orice lucru care-i ie_ea în cale, fr sä
de scârb ce era,
dndeasc nici cât de cât la dânsa, care n-avea pereche
afnoasa $i_i nesuferit, de nu puteai s-i intri în voie nici pentrufostunul
S
iîncât nici de-ar fi sã
Dumnezeu;
fie
ba pe deasupra se tinea _i-a_a mrea,
fudul . lar când umbla pe
Strodd regelui din Franta n-ar fi putut fi mai
strad
din no p rea C-0-n bu_ tot timpul mai _tie naiba ce putori, atata tot strâmba

s, care-i întâlnea sauii vedea pe cale. Ci

parc -i miroseau toi cei pe care le
dand deoparte multe alte n ravuri uricioase _i vrednice de pläns pe
avea
avea, arte ea acas, unde se afla $i
zic c se nimeri într-o zi ca, întorcându-se
resco,S e
s mi se a_eze
a_eze lâng
länga el toat rsft _i strâmb turi _i s înceap a

bufni, dren. SC
Outni; drept care Fresco o întreb:

DiDiminutivul numelui Francesca (n. t.).

395
 la spune, Ciesca, c u m se face c a t e - a i întors a_a curând, chiar azi în zi
de s rb toare?
La care fata, alintându-se de s te apuce grea a, r spunse:
Da. e adev rat c m-am întors devreme acas ,
fiindc -n orasul asto
cred c n-au fost niciodat brbai
. .

ca cei de astzi;
_1 n i c i femei atâta de
n u trece barem unul
nesuferiti si nlicti eu
pe drum, s nu-mi fie nesuferit
Si cred cã-n toat lumea n-ai s g se_ti femeie c reia s -1 fie atâta can
sã dea nas cu mutre a_a nesuferite; de sil ca mie
aceea, numai c a s
întors mai repede c a de obicei. scap de ele m-amn
Fresco, c ruia nu-i plceau de fel
-

Ascult aici, copil: dac

rsfurile fetei, îi spuse:
cum spui, atunci, dac dore_ti i-e a_a de sil de mutrele
mai uii vreodat în
s-ai parte de
via nesuferite dup
oglind. fericit, s nu cumva
cunmva ssã te
Dar fata, mai golu
Solomon la
ca trestia la cap, dar
dimpotriv, înelepciune, nu pricepu
îi încredinat
mai mult decât c -l
ajunge pe
se face rspunse c-avea s pricepe
c-a r mas în
se
nerozia ei, c u care
un
berbec; ba
oglindeasc _i e a c a toate celelalte. ba
pân _-astzi mai duce ^i-a_a
via bun .

396
 POVESTEA A NOUA

Guido Cavalcanti cu-o vorb de ocar atinge u_urel

pe cativa nobili jlorentini ce se legaser de dansul.

Vazând regina c Emilia scàpase de povestea ei _i c din cei de fa doar

i i rämsese s mai vorbeasc , in afar de cel cu învoiala pove_tii de pe
a gråi astfel:
urm, prinse
Frumoase doamne, de_i astzi mi-ai luat-o înainte cu cel puin dou
care mä gandeam pe una s v-o spun chiar eu, totu_i mi-a mai
DOvesti, din
de povestit o istorioar, care cuprinde la sfär_it un cuvinel mai plin de
rmas
tâlc decât oricare dintre cele amintite pân acum.
Trebuie s _tii, dar, c pe vremuri în or_elul nostru se statorniciser
obiceiuri foarte frumoase _i vrednice de toat lauda, din care astzi, din
pcate, mai r mas nici unul
n-a din pricina zgârceniei care, crescând in pas cu
marile avuii, le-a alungat pe toate..Or, printre aceste obiceiuri era _i unul
în diferite päri ale
dup care nobilii din partea locului se adunau cu toii
ora_ului, legându-se în tovr_ii mai numeroase sau mai mici, în care aveau
cheltuielilor
de grija så nu prinmeasc decât oameni care puteau s fac fa
mâine altul, fie_tecare îi
trebuincioase; într-acest chip, cu rânduial, azi unul,
la aceste mese erau
poftea intr-o anumit zi pe toi ceilali la câte-o mas . $i
nobili de prin strintäi, când se întâmplau s pice, sau
Cinstii de multe ori _i o dat pe an, se
Chiar i oameni din ora_. A_ijderea într-alte rânduri, bapuin
cel
uneori se _i întreceau
nve_mantau la fel cu toii _i umblau clare prin ora_,veneau
sau când ve_ti bune despre
atalii cavalere_ti, de obicei la srbtori
izbânzi sau alte cele.
rintre aceste cete se în frunte cu messer Betto Brunelleschi,
afla _i una
din greu sã-l
messer Betto prieteni domniei-sale se str duiser
are cu
de-un rost
Guido al 1ui messer Cavalcante de
Cavalcanti _i nu fr
S i Caci Guido, în afar de faptul c era unul dintre cei mai lunminai
anumC,
pe
in
ai num rau pe lume _i un filozof desvår_it
catori logicei din câti se
nu le psa deloc), era de
e naturii (lucruri de care celorlalti de fapt
cu mare dar la
l-un brbat din cale-afar de plcut _i de curtenitor,
Vo
vorb orice lucru din
_i care izbutea s bine ca oricare altul
isprveascã mai de
câte se
cate se uvin ba pe deasupra
mai era i putred
fcute de oameni de neam;

397
Ziua a _aptea
 Sfárye_te cea de a
_asea zi a
cea de a
_apteu, in care, sub Decameronului si incepe
vorbeste despre pacalelile pesceptrul
cure
lui Dioneo,
se
eraindrgostite, or'i ca s nevestele, ori c
scape de bucluc, le-au
barbailor, cu tinta sau tras
far tiina acestora.

Tate Stelele pierisera spre rasaril, atar de una

d e diminea _i care inca stralucea in zarea singur, creia ii zicem
Auiitorul regelui, sculandu-se, porni cu incarctura de luminoas, când
ele trebuincioase catre Valceaua Doamnelor, ca s merinde _i cu toate
gteasc acolo
naninca stapanului. Apoi, nu dup mult vreme, regele setotul dun
_i dorina
trezit de zarva slugilor _i-a dobitoacelor, _i puse s-i scoale sculä si
_i pe ceilali
tineri cu doamnele impreun. Soarele nu apucase înc s sträluceasc
când ei
bine,
_i a_ternur la drum;
se
_i parc niciodat nu auziser cântând
privighetorile _i toate celelalte psri cu atâta voio_ie ca în dimineata aceea;
insotiti deci de cântecul lor, ajunserä pân la Vâlceaua Doamnelor, unde fur
intâmpinai de alte mii de psrele, de parc toat valea se bucura de oaspei.
Pe urm, înconjurând-o _i cercetând-o iar_i toat, li se
pru _i mai frumoas
decât fusese în ajun, cci ceasul îi
sporea _i farmecul _i frumusetea. lar dup
ce-si potolir foamea cu dulciuri _i cu vin de soi, începur s cânte de parc-ar
h dorit s nu fie întrecu i de p s ri; valea r suna i-i ingâna cu acela_i viers în

Care päsrile toate se amestecau cu dulce glas, de team ca nu cumva s fie

ele cele invinse. ^i c tre ora prânzului, dup ce a_ternur mesele în preajma
1azului, sub lauri înfrunzi i _i alte soiuri de copaci de toat frumuseea, la
porunca regelui, se a_ezar s mnânce; _i în vreme ce mâncau, vedeau m apa
Pe_ii inotând în pâlcuri dese, priveli_te ce-i îndemna nu numai sa Se ute, uar
fura
OTI1 $i îmbia la gânduri si la vorb. lar când sfâr_ir pränzul i
inainte.
ucatele _i mesele, se apucar iar sã cânte, _i mai voio_i
ca
A fuseser a_ezate paturi
de
por al väii, ici _i colo,
p e cuprinsul îngust cu perdele i acoperite
cu
cea istea se îngrijise s fie împrejmuite
Dol cei dornici u ou
ih
e din testuri subtiri de at . cu învoirea regelui,
a Se culce în voie. iar ceilalti s petreac dup obiceiul randuil. re
Liurm vremea s se apuce
din nou
de
îns,u p
dupa ce
ce se scular cu totii, cum era
prea departe
de
povestit, punând s se a_tearn covoare peste iarb,
nu

a_ezar läng lac,

ungherul
lar
unde mân
d
ancaser de amiaz, dup dorinta regelui
se
voioas , prinse
a
el porunci
Cporune: Drept care ea,

råi zâmbind: Emiliei s înceap

a povesti.

415
 POVESTEA INTAIA

Gianni Lotteringhi aude peste nopte c-i bate cineva

la us i-o scoal pe nevastã-sa: femeia ii då u crede
cã-i vorha de-o stafie; se apuc amándoi s spuie o
rugãciune, ca sã-i descante ar it rii. _i bocnitul
contenete.

De ti-ar fi fost pe plac, stpâne, eu tare a_ fi dorit s înceap a vorbi

altcineva, nu tocmai eu, despre un subiect a_a frumos ca eel sortit zilei de azi:
dar, de vrei cu dinadins ca prin povestea mea s dau o pild celorilali, mä
supun cu drag inim. M voi czni dar, prea iubite doamne, s v povestesc
o istorioar care s v fie de folos în
viitor; cci, dac sunteti _i dumeavoastr
la fel de fricoase ca mine, mai ales când este vorba de
stafii, de care noi, cu
toatele, ne temem deopotriv de_i, mi-e martor Dumenezeu, habar n-am ce
-

pot fi _i înc n-am gsit pe cineva s _tie - atunci, luând bine seama la
istorioara mea, veti putea înväa dintr-însa o rugciune sfânt _i foarte de
folos, cu ajutorul creia s
alungai stafiile, de-o fi s vi se arate.
Tria pe vremuri la
Florenta, în mahalaua San Brancazio, un me_ter
iscusit în drcitul lânii, pe nume Gianni Lotteringhi, om norocos în meseria
lui, dar cam lipsit de
întelepciune
când vorba de alte treburi, fapt pentru
era
care cum se
întâmpla s fie numit deseori cpetenie a Laudesilor de la
Santa Maria Novella,
pe care avea îndatorina de a-i
lor, i cum primea destul de des alte supraveghea la adunrile
_i slujbe mrunele de acela_i soi 1S1 -

inchipuia, fiind cam srac cu duhul, c-i cine _tie

intâmplau deoarece, ca om avut, poftea adesea cine; dar toate acestea 1 se
bun. lar dumnealor, cum se pe clugri la câte o masa
alegeau destul de des care c-o
pereche de
ciorapi, care c-o glug ori c-o sutan, il
folositoare, îi ddeau Tatl Nostru tlmcit învau tot soiul de
din latine_te în
rugciuni
Cantarea sfântului Alexe, Jelania grai de ränd,
Matildei _i alte fleacuri ca sfântului Bernardo, Immul de slav al
acestea, la care el tinea
grij pentru mântuirea sufletului su. grozav _i le pstra cu mare
Acu, avea me_terul nostru o
ineleapt, pe nume monna
frumusete de
nevast, isteat foc i
Cuculia. Femeia, Tessa, copila unui oarecare
care _tia prea bine câte parale face Mannuccio de la
brbatul ei, fiind
416
 rãgostit de Federigo di Neri Pegolotti,
tinerel frumos _i
un
indrusetit
îindrgostit _i el
si el. de dänsa, puse la cale c-o
slujnic de-a ci ca tânrul proaspt,
s vie sã
de vorb împreun la Camerata,
pe-0 mo_ie tare frumoas de-a
stea
de _edea
Gianni, unde sedea ea în timpul verii _i unde mai venea lui
_i brbatul din când
când la cin _i, dupup ce _edea o noapte, a doua zi de
in
si _i la confraii iîntru Domnul.
la.
diminea se întorcea
meserie
la Federigo, care
a_tepta ca pe tciuni s
aSCã cu femeia, la ziua sorocit se duse la mo_ie
sc b rbat nu veni, cin i se culc cu doamna în tihn _i, fiindc în seara
Se

aceea
_i cu mare plcere
Pen
amandoi; peste noapte dansa, timp ce-i sta în brae, îl înv nu
entru amândoi; iar in
Pmai puintin de
de _ase imnuri de mrire pe care le _tia de la brbatul ei. Dar
cum
ea.
nici Federigo nu înelegeau ca noaptea aceea, care fusese cea dintâi,
nici Fg
ea, nici
s fie si cea de pe urma - perntru ca slujnica s n-aib a merge de fiecare dat

.1instiinteze çând s vie- czur la învoial s fac dup cum urmeaz: în

fiecare zi când Federigo s-ar fi dus sau s-ar fi întors de pe-o mo_ie a lui, ce se
afla putin mai sus de-a doamnei, s ia aminte la o vie care era în preajma
Casei unde locuia femeia _i-n care pe un par de vi ar fi vzut înfipt o teast
de mágar; dac feasta ar fi stat cu botul spre Florena, atunci în noaptea aceea
s vie negre_it la dânsa, i dac s-ar fi întâmplat s afle u_a închis, s bat de
trei ori încet i dânsa i-ar fi descuiat; iar de-ar fi fost s vad c teasta st cu
botul spre Fiesole, s nu mai vie, fiind semn c-i Gianni acas.
Acu, urmând aceast cale, cei doi se întâlnir _i nu numai o dat. Dar
într-un rånd, cänd Federigo trebuia s vie s cineze cu monna Tessa
dimpreun, drept care dansa preg tise din vreme doi claponi de soi, se
intampl ca Gianni, care în seara aceea n-ar fi trebuit s vie, s pice pe
innoptate; femeia, tare ctrnit, mânc cu el ni_te carne srat, pus anume
s fiarb la o parte, _i-i porunci slujnicei s ia claponii _i s-i puie într-un
ervet curat, s ia _i ou proaspete _i un clondira_ de vin din cela bun _i s le
duc pe toate în gr din - unde puteai ajunge fr s treci prin cas i unde
dansa uneori cina cu Federigo - spunându-i sä le a_eze jos, lâng tulpina unui
piersic ce se afla acolo, de-o latur a livezii. Dar, de înciudat ce era, nu-i
aminti sã-i spun fetei s steie spre a-l a_tepta pe Federigo i a-i spune cã
Gianni era acas, a_a c el s-_i ia merindea.
culcar _i slujnica de
Dupa ce cinar, monna Tessa cu Gianni se
4Semeni. Nu dup mult vreme îns , ibovnicul venind, b tu încet la u_a care

4a_a de aproape de odaie, încât Gianni auzi numaidecât i btaia monna

de bnuial, femeia
c deasemeni; dar ca s nu-i dea omului vreo pricin Gianni,
dcu c do¡rme. Federigo, dup ce astept niel, btu a doua oar;
mirat, i_i zgålâi u_or nevasta _i-i zise:
lesso, auzi? Pare c bate cineva lau_.

417
.

E
 zicand, f cu:
Si astfel Gianni!
Acuma
scuip ,
-

Si Gianni
numaidecât
scuip.
aa care auzea de aupa u_a tot ce
vorbeau
se linistise, cici nu-si mai bnuia iubita, de_1 era înuntru _i care acum
acur
ei

posomorât, avea un chef de

de abia stpânea
se sa nu pufneasc in hohote; când
iar
rás, c brbatul fu s
scuipe, sopu:

- Scuipa-ti-ai dinii!
ce-i descânt stafiei de trei ori in acela_i chip, femeia se întoarse
Gianni al ei în pat. lar federigo bietul, care, crezând c-o s mnânce cu
an cinase, înelegându-1 bine
duse în grdin vorba, se
_i, aflând la
ala piersicului cei doi claponi, Vinul _i ouäle, le lu _i se întoarse acas
unde mánc în tihn. Pe urm, intälnindu-se _i în alte rânduri cu femeia,
facur amândoi mare haz de ce descântec nscocise ea.
Acu, e adev rat c dup spusa unora, femeia totu_i ar fi întors teasta
mgarului cu botul spre Fiesole; dar, zice-se c un plugar care trecea prin vie
lovise teasta cu o bât, _i ea, învârtindu-se pe par, rmsese întoars spre
Florena; drept care Federigo, crezând c-i i atunci femeia
a_teptat, veni,
potrivi descântecul precum urmeaz:
- Stafie, stafie, te du cu Dumnezeu, c teasta n-am întors-o eu, ci altu,
bat-I Dumnezeu, _i mi-s aici cu Gianni-al meu.
lar tnrul plecând, se zice c în fi rmas fr adäpost, ba
seara aceea ar
a mea, o femeie foarte bätrân,
vecin mi-a
pe deasupra _i fl mând. Dar o
femeia s-ar fi folosit de
spus ca, dup câte a auzit pe vremea când era copil,
amandou descântecele; dar c de acesta de la urm nu
ca s-l pcleasc pe
ci un oarecare Gianni di
Nello dupå nume, care edea
anni Lotteringhi, pe
Porta San si era si el, ca _i brbatul
doamnei, un mare ntru.
pe lang Pietro sau
vostru care descantec vrei
a dragi prietene, alegeti dup placul
ca, unul _i
amândou . Cãci dup cum ai auzit, sunt încercate i
Pdc Chiar pe întru asemenea împrejurr1:
de aceea
diat i ascund puteri neb nuite
nvaai-le _i poate, cine _tie, or s v prind bine.

419
 POVESTEA A DOUA

Peronella. prinzánd de veste c omul ei se intoarce

acas. i_i ascunde ibovnicul intr-un butoi; aflánd de la
barbat c tocmai il vanduse, ii spune cà inaitea ui i
ea il vánduse umuia, care inlruse in el s vaz dacã e
bun. Jbovnicul iese din el, il pune pe brbat s curete
butoiul i apoi i-l duce acas.

Povestea Emiliei fu ascultat cu hohote de ràs _i rugciunea fu socotita

drept sfânt _i folositoare; apoi, dup ce povestea se sfär_i, regele îi porunci
lui Filostrato s spun mai departe, _i dânsul începu:
Preaiubitoare doamne, atâtea pcleli
-

vä trag vou brbaii _i mai cu

seam soii, încât atunci când se întâmpl ca vreuna dintre voi s-_i
pcleasc _i ea omul, nu numai c-ar trebui s fii prea bucuroase de-0
asemenea întâmplare, ca _i de faptul c o _tii sau c v-o spune cineva, dar ar
trebui s-o trâmbiai voi în_iv peste tot locul, astfel încât
bine c, dac ei _tiu s vä
brbaii s ia aminte
în_ele, nici voi nu v lsai cu nimica mai prejos.
Un lucru ca acesta numai
foloase v-ar aduce; cci, dac omul _tie c altulnu
se las, nici dânsul îndräzneal s-1 însele cu una cu douä. Or, daca e
n-are
a_a, cine ar putea s nu creadä c cele
ce vom spune azi în legaurd
acestea, ajungând la urechea u
a va
brbailor, nu le-ar sluji drept frau în pota lo
in_ela, când ar vedea c voi, numai s
oricand? De aceea am de vreti, _i-ai fi în stare sa-1 iyca
de neam destul de
gând s v art acum ce-a nscocit o tanara u -

prost- ca
s-_i în_ele brbtelul _i ca s scape de belca. .
Nu de mult, la Napoli, un nevoias se însur c-o tânr
drågala_, zis pe nume Peronella, _i amândoi, el ca zidar cu mey frumo4sa
áine.
lui
ea
torcand, î_i câtigau
cum puteau.
cu anevoie viata si-o înnodau _i ei de azi pE
ACu,
nimeri odat ca un
se
holtei din stia tineri cu släbiciune la nel-
vazand-o într-o bun zi i s se
pe Peronella noastr si
indràgosteasc de ea _i pân' la urm, tot tare mult plcana-o si la
prietenie. i ca s stând de capul
capul ei, s-ajunczur la
poat dup plac s zur candla e
invoialà å
dup fac se întlneasc unul
cu
Darbatul pornea cu
cum urmeaz:
în fiecare asulrul cnus
dimineaa,
noaptea în cap la lucru ori ca s caute de la
ucru, tân

Tuc
420
Ziua a opta
 firse_te cea de a _aptea zi
cea de opta, care, sub sceptrul
a m
a Decameronului
_i incepe
Laurettei,
vorhe_te despre acele pacaleli pe care zilnic si le se
fie brbaii intre ei, jie femeile trag
brbailor, fie acestia
femeilor

dimineaa aceea de duminica, razele

soarelului
muni _i umbrele nopii pierind läsau iveau de dun se
lmile celor mai înali
culm,
s se zreasc
afla în jur, când regina, sculându-se
mpede tot ce se din somn
fi ceilalti, porni cu ei intr-o plimbare prin dimpreun cu
iarba inrourat _i
apoi, cam ctre
nouá ceasuri, intränd ntr-o bisericua ce se afla prin apropiere, ascult
acolo
sfanta slujb. Pe urm, întorcându-se acas, dup ce întâi prânzir cu mult
voie bun, apucar
se de cantat _i
dnuit, iar dup aceea, cu învoirea
lor, cei
care aveau chef de odihn se duser s se odihneasc; apoi, dup ce soarele
trecu de jumtatea bolii, se adunar câte_izece lâng fäntân la pove_ti, iar la
porunca reginei, Neifile începu a_a precum urmeaz:

473
 POVESTEA ÎNTÄIA

Gulfardo se inelege cu nevasta lui Guasparruolo s

se culce cu ea pentru o sum de bani: înprumut
bnii de la Guasparruolo, ii d femei. iar upoi, de
fati cu barbatul-
z i c á n d cà înapoiase banii femeii - do

sile_te s spun c-i primise.

Dac Cel-de-Sus a rânduit ca tocmai s dau bun

eu cu povestirea mea
inceput zilei de azi, eu una o fac bucuroas . De aceea, iubitoare doamne, cum
pan acum s-au povestit nenumärate pcleli din cele trase de femei
bärbailor, de data asta vreau sã v istorisesc o pcleal tras de un brbat
unei femei; _i nu fiindc a_ avea de gând s ponegresc bärbatul _i ceea ce-a
fcut, ori s susin c ea, femeia, nu _i-a primit pe drept rsplata, ci tocmai
dimpotriva ca s-o
v dovedi c _i brbaii
pecondamn ea i-n schimb
sä-1 pe el, cât i pentru a
_tiu s-_i bat joc de aceia care au încredere în ei,
laud
dup cum sunt _i ei la rândul lor batjocorii de cei în care cred. De_i - dac ar
fi s spunem lucrurilor pe adeväratul lor nume atuncea pãclelii din -

povestirea mea nu S-ar cdea s-i zicem pcleal, ci mai degrab rsplat,
rsplat bine meritat; cici o femeie se cuvine s fie în primul rând cinstit i
s-_i pzeasc cinstea ca pe ochii ei din cap, ferindu-_i-o cu str_nicie de
ori_ice intinare. Cum ins treaba asta e greu s-o duci la bun
c Domnul ne-a zmislit sfâr_it din pric1na
slabe de înger, socot c-i vrednic de
acea femeie care se vinde
rug numai
pentru bani; pe càt vreme aceea care se da ain
dragoste-ale crei puteri _tim cu toii cât sunt de mari e vrednic dupa -

prerea mea de îngduin _i iertare, a_a precum ne-a dovedit deunazi

Filostrato cu povestea lui despre madona
Tria pe vremuri la Milano un Filippa din Prato.
Gulfardo, bärbat viteaz de felul lui _i cuneamt,
un lefegiu, pe care il
chea
slujea, a_a cum rareori mai întâlne_ti la
credin mult fa de cei pe car
dovedise platnic bun la banii nemi; _i fiindc o_teanul asta SE
luai pe datorie, gsea, dac-ar fi ând
destui negutori s-i dea cu
care vrut, o
fi împrumut pe-o camt micut ori_ice sum
ar
poftit. Or, stând el la Milano, se
frumu_ic, pe care o chema Ambruogia, întâmpl sã-i pice lare
drag o doamna care
nevasta unui negustor boga,
o_teanul nostru se
cuno_tea i de
era
prieten; _i îndrgind-o el în taina. la r

474