7 \

r"l
L. Fnn rn Bnur,nt

VN.'AJITORUL DIM OZ
Edilia a IV-a

Tradueere din englez5

de Grete Tartler

AMUR

\
7 '"'irryr \

Cuprins

Intraducere 5

Capitolul I Tornada 7

Capitolul II Sfatul cu Munkinezii 1d

Capitolul III CUm l-a salvat Dorotlry

pe Sperie-Ciori l8 i

Capitolul IV Drumul prin pidure 25

CaprtolulV 30

CapitolutVl Leul cel Fricos . 37

,t ..

CapitolulVII Cilitoria spre Marele Oz .. . 43

CapitolulVIII Cimpulde rnaciucigagi. . . . i ! . : . . . .. 49

Capjtolul IX Regina goarecilor de cAmp 56

CapitolulX Paznicul Fo4ilor 61

CapirolulXl Minunata Cetate de Smarald 68

Capitolul XII in ciutarea Vriiitoarei Rele

delaApus.....: 80

Capitolul XIII Eliberarea 92

\ ,7
r t \

Capitolul XIV Maimulele inaripate 96

Capitolul xV Dezviluirea lui Oz cel Cumplit 103

Capitolul XVI Arta magici a Marelui Impostor 113

Capitolul XVII Cum a fost inillat balonul ll7

Capitolul XVIII Drumul spre Sud 121

Capitolul xlx Ataca(i de Copacii Luptdtori 126

Capitolul XX Gingaqa farl de Po4elan 130

Capitolul XXI Leul devine regele animalelor . 136

Capitolul XXII Jara Quadlingilor 140

Capitolul XXIII Glinda ii implinegte dorinfa

lui Dorothy r44

Capitolul XXIV Dinnouacasi. .....: 149

*,#
#t
*&.
.ts
t,
#
&

& 2
 -l

CAPITOLUL I

Tornada

Dorothy triia in inima marilor prerii din Kansas, im-

preuni cu unchiul Henry, care era fermier, gi cu mituqa
Em, nevasta acestuia. Casa lor era mic5, intrucAt fuseseri
nevoili si aduci de la mare depirtare, cu ciruga, cheres-
teaua necesari construcfiei. Cu totul, numai patru perefi,
o podea gi un acoperiq alcituind o singurl inclpere, in care
se mai giseau gi o sobl de gitit ruginiti, un bufet, o mas5,
trei, patru scaune gi paturile. Unchiul Henry gi mituga Em
aveau, intr-un col1, un pat mare, iar Dorothy, in alt colq, un
pltu1. Nu existau nici pod gi nici pftmi1i, in afari de o mici
borti sipati in podea, numiti ,,pivnila pentru tornadd'l
unde familia putea si se adiposteasci in caz ci izbucnea
unul dintre acele mari vArtejuri indeajuns de puternice,
incAt si sfirAme orice zidire din cale. Se ajungea acolo
printr-un chepeng din mijlocul podelei gi apoi pe o scarl
care cobora spre borta mici qi intunecati.
CAnd ieqea in prag gi privea in jur, Dorothy nu putea
vedea nimic altceva decAt marea prerie. Nici pomi, nici
vreo casi nu spirgeau larga desflqurare a cAmpiei care
ajungea in toate pdrfile pAni la biierile cerului. Soarele

t,

copsese aritura intr-o coci gri, strlbituti de mici cripS-
turi. Nici micar iarba nu eraverde, pentru ci soarele arsese
vdrful firelor pini se ficuse de aceeagi culoare, acela;i ce-
nuqiu de pretutindeni. Pe vremuri, casa de lemn fusese
vopsiti, dar soarele decolorase vopseaua qi ploile o spila-
ser5, astfel ci acum era la fel de monotoni si de cenugie ca
toate celelalte.
CAnd se mutase aici, mituga Em era o nevasti tAniri qi
frumoas5, dar soarele gi vAntul o schimbaseri gi pe ea. ii
luaseri sclipirea din ochi, privirea devenindu-i cenqie qi
acr5, ii furaserl rumeneala obrajilor qi a gurii, cenugii
acum, la rAndul lor. Era slab5, uscilivi qi nu mai zAmbea
niciodati. La inceput, cAnd sosise la ei Dorothy, rimasi
orfan5, mituga fusese atAt de uimiti de rAsul copilei, incAt
ii venea si strige qi s[-qi duci mAna la inimi de cAte ori ii
ajungea la urechi voceavoioasi a fetilei; de fapt, qi acum se
uita cu mirare la fata care gisea motive s[ rAdi in acel loc.
Unchiul Henry nu rAdea niciodatS. Muncea diri greu de
dimineafa pAnf, seara gi nu qtia ce inseamni bucuria. Era, de
asemenea, cenuqiu, dinvArful lungii birbi pAni intr-al bo-
cancilor grosolani; arita sever qi solemn qi vorbea foarte rar.
Pe Dorothy o flcea si rAdi doar Toto, datoriti ciruia
nu devenise gi ea cenugie ca tot ce-i inconjura. Toto nu era
gri; era un cf,fel negru, cu pir lung gi mitisos. Avea un nas
mic gi caraghios gi clipea voios din ochigorii negri. Jopiia
cAt era ziua de lung5, iar Dorothy il iubea gi se jucau im-
preunS.
Totugi, astizi nu se jucau. Unchiul Henry qedea in prag
Ei se uita ingrijorat la cer, care era chiar mai cenuqiu ca de
obicei. Dorothy, in uqi, cu Toto in brafe, privea qi ea cerul.
^l
ttt I
-l
Mitu;a Em spila vasele. Din indepirtatul nord se auzea
va ierul grav al vAntului, iar unchiul Henry gi Dorothy vedeau
cum se apleaci in valuri lungile ierburi inaintea furtunii.
Sosi acum prin vizduh, din sud, un guier puternic, qi cAnd
i;i intoarserl privirea intr-acolo vizuri unduirile ierbii.
LJnchiul Henry se ridici brusc.
Vine o tornadi, Emlii strigi nevestei. Mi duc sivid
-
de vite.
$i alergi spre grajdurile unde flnea vacile gi caii.
Mituqa Em iqi lSsi treaba, Mndu-se in prag. Se limuri
clintr-o singuri ochire cAt de aproape era primejdia.
Dorothy! strigl ea. Fugi in pivni;i!
-TotoRepede,
siri din bragele fetei gi se ascunse sub pat, iar ea
incepu s5-l caute. Mituga Em, cumplit de infricogat5, des-
chise larg uqa trapei, coborAnd in borta mici gi intunecati.
I)orothy izbuti pAni la urmi s5-l prindi pe Toto gi porni
pe urmele mitugii. Dar cAnd se afla la jumitatea camerei
se auzi un vuiet puternic de vint, iar casa se zgudui atAt de
tare, incAt fata igi pierdu brusc echilibrul qi cizu pe podea.
Apoi se intAmpli ceva ciudat. Casa se invArti in loc de
cloui, trei ori gi se ridici incet, cu totul, tn vizduh. Dorothy
se simlea ca intr-un balon.
VAntul din nord qi cel din sud se intAlniserl chiar in
punctul unde era situati casa, ficAnd din ea miezul torna-
dei. in miez, aerul rimine in general linigtit. insi marea
presiune a furtunilor pornite din ambele pi4i ridicase casa
tot mai sus, p6ni ajunse chiar invArful tornadei, unde ri-
mase, dusi apoi ca un fulg kilometri intregi.
Era foarte intuneric, vAntul puiera cumplit, insi Doro-
thy descoperi ci zborul e destul de linigtit. DupI primele
t,
 \

rotiri gi dupi ce casa se aplecase la un moment dat destul CAPITOLUL II

de riu intr-o parte, lui Dorothy i se piru ci se leagini
blAnd, ca un prunc intr-un leagdn. Sfatul cu Munkinezii
Lui Toto nu-i plicea. Alerga prin odaie incolo si-ncoace,
liuand foarte tare, insi Dorothy se mai linigtise gi qedea
pe podea, aqteptAnd sivadi ce se mai intAmpli.
La un moment dat, Toto se apropie prea mult de trapi
;i cizu prin ea; la inceput, fetila crezu ci l-a pierdut. Dar
ii vizu curAnd o ureche igindu-se prin deschizlturi, fiindci
puternica presiune a curenfilor il linea deasupra gi nu pu-
tea sI cad5. Se tAri intr-acolo, il prinse de ureche gi-l trase l)orothy se trezi brusc in urma unei zguduituri atAt de
in incipere, inchizAnd apoi chepengul, ca si evite alte ac- puternice, incAt, daci n-ar fi fost intinsi pe un pat moale,
cidente. s..rr fi lovit. Zdruncinitura ii tiie respirafia gi o flcu si se
Trecuri ore in gir, gi incet, incet, lui Dorothy ii trecu irttrebe ce se intAmplase. Toto igi lipi nasul rece de faga ei
frica; dar se simfea cam singur5, iar vAntul bitea atAt de
;i scheuni trist. Dorothy se ridicd gi observi cd acum casa
tare, incAt aproape o asurzise. La inceput se intrebase daci nu se mai migca; prin fereastri pitrundeau razele strilu-
va fi ficutl f5rAme la aterizare, dar, cum ceasurile treceau citoare ale soarelui, inundAnd oddip. Siri din pat, cu Toto
qi nimic ingrozitor n-avea loc, inceti si se mai ingrijoreze,
pc urmele ei, gi deschise uga in grabi.
hotirAnd se a9tepte liniqtitl ce-o sI mai fie. in cele din Scoase un strigit de mirare, iar ochii i se ficeau tot mai
urm5, mergdnd tArAq pe podeaua care se clStina, se intinse
tnari vizAnd minunatele lucruri din jur.
pe pat, iar Toto veni al5turi de ea.
in mod ciudat, tornada a$ezase casa cu multi blAndeqe
in ciuda balansului qi a vaierului tornadei, Dorothy in-
gre p5mAnt, intr-un finut de o frumusefe uimitoare. Pretu-
chise curdnd ochii qi cizu intr-un somn adAnc.
t indeni petice de iarb5, pomi falnici cu flucte bogate gi atr5-

g,trtoare, straturi de flori splendide, pisiri cu penaj ales gi

st r'trlucitor care cAntau, copaci qi tufe care vibrau in bitaia
.rripilor lor. Nu departe, un rAuleq curgea gribit, scdnteind
plintre straturileverzi, murmurAnd cu oyoce care i se plru
lirarte plicuti fetilei venite din preriile intunecate gi cenugii.
Pe cAnd admira cu nesaf priveliqtile stranii qi rninunate,
ohservd ci se indreapti spre ea o ceati de oameni ciudagi,

rol
I
i

i 1,,

cum nu mai vizuse. Nu erau atAt de mari cum gtia ea ci
trebuie si fie adullii; dar nici foarte mici de staturS. De fapt,
pireau de aceeaqi inillime ca Dorothy, care pentru vArsta
ei era suficient de inaltS, degi pireau si aibi cu mult mai
mulli ani decAt ea. Erau cAqiva birba;i gi o femeie in straie
foarte ciudate. Purtau niqte pil5rii rotunde, ridicAndu-se
intr-un fugui de trei palme deasupra capului, cu niqte clo-
pofei care clincheteau la fiece migcare in jurul borurilor.
Pdliriile birbalilor erau albastre, dar cea a femeii mirun-
gele era alb5; ea purta gi o rochie de asemenea albi, care-i
cidea in falduri pe umeri, toati stropiti cu stelufe care
sclipeau in soare ca diamantele. Hainele birbagilor erau
albastre, in aceeagi nuanli cu piliriile gi aveau niqte ghete
bine lustruite, cu vArfuri albastre, lungi gi intoarse. Birba-
fii, se gAndi Dorothy, erau de aceeagi vArsti cu unchiul
Henry pentru ci doi dintre ei aveau barbi. Dar femeia m5-
runficl era cu siguran;5 mult mai in vArsti. Avea chipul
plin de riduri, pirul aproape alb gi mergea destul de !ea-
pin5. CAnd ajunseri aproape de casa unde Dorothy gedea
in prag, se opriri goptind intre ei ca qi cum s-ar fi temut si
inainteze. Dar mirungica bitrAni se indrepti citre Doro-
thy, ficu o pleciciune adAnci qi spuse cu voce blAndi:
- Bun venit in lara Munkinezilor, preanobili vriji-
toare. ili suntem atAt de recunoscitori ci ai nimicit-o pe
Vrdjitoarea cea Rea de la Risirit pi ne-ai eliberat poporul
din robie!
Dorothy o asculti cu mirare. Ce-o fi rmrt si spuni femeia
asta numind-o vrijitoare, qi cum adici o ripusese pe Vr5ji-
toarea cea Rea de la Risirit? Dorothy era o fetil5 nevinovatl
;i pagnicS, adusi de o tornadi la zeci de kilometri de cas5,
qi niciodati inviala ei nu omorise pe nimeni.
I
12 I
\
Dar bitrAnica agtepta desigur rispuns; aga incAt Doro-
thy ripostS, ezitAnd:
Suntefi foarte amabil5, dar trebuie sd fie o gregeali.
-
litr n-am omor6t pe nimeni.
Oricum, casa ta a flcut asta, r6se bitrAnica, ceea ce
-
inseamni acelapi lucru. Ia uite, continu5 ea, aritAnd spre
collul casei. I se vid cele doui vArfuri ale pantofilor ilin-
tlu-se de sub bArne.
Dorothyprivi intr-acolo gi scoase un mic strigit de spai-
rntr. intr-adev5r, chiar sub colqul marii grinzi pe care se
sllrijinea casa, se iveau doui picioare;i pantofii de argint,
.rscufili la vArfuri.
Vai de mine, vai de mine! strigi Dorothy, impreunAn-
-
rltr-qi palmele ingrozitS. Casa trebuie si fi cizut peste ea.
('t,rre facem?
nimic de ficut, zise calm femeia mlrunfici.
- Nu-i
Dar cine era? intrebi Dorothy.
- Vrijitoarea cea Rea de la Ris5rit, cum am spus, ris-
-
l)unse bitrAnica. A flnut Munkinezii mulli ani in robie,
obligAndu-i si trudeasci pentru ea zi qi noapte. Acum, cI
i-ai eliberat, igi sunt tofi recunoscitori pentru binele ficut.
sunt Munkinezii? intrebi Dorothy.
- Cine
Nigte oameni care triiesc in Jara de la Risirit, unde
-
slllp6nea Vrijitoarea cea Rea.
qi tu parte dintre ei? intrebi Dorothy.
- Faci
Nu, dar sunt prietena lor, deqi triiesc in fara din
-
Nord. CAnd au vlzut ci Vrijitoarea de la Rislrit a murit,
Munkinezii mi-au trimis un sol grabnic qi amvenit pe dati.
lru sunt Vrijitoarea din Nord.
Doamne! strigi Dorothy. Egti o w5f itoare adevirati?
-
t,,

- Sigur ci da, rispunse micufa femeie. Dar sunt
oamenii mi iubesc. Nu am atata putere ca Vrijitoanl
Rea care a domnit aici, altfel aq fi putut si-i eliberez
pringi, eliberAndu-m5 in primul rAnd qi pe mine.
Dar credeam cI toate vrljitoarele sunt rele,
-
fata, pe jumltate speriati si aibi de-a face cu unl
virati.
O, nu, e complet greqit. Nu erau decAt patru
-
toare in fara lui Oz, iar doui dintre ele, cele care
Nord qi la Sud, sunt vrijitoare bune. $tiu ci e
spun pentru ci eu insimi sunt una dintre ele gi nu
inqela. Cele care au triit la Risirit gi Apus erau i
vrljitoare rele; dar acum, ci ai ucis-o pe una dintre tlaf
mai rimas decAt una rea in Jara lui Oz - aceea cate
inApus.
Dar, zise Dorothy, dupl ce cugeti o clip5, mltu[
-
mi-a spus ciwijitoarele au murit toate demult, tare dct{
' Cine-i mituga Em? intrebi bitrAnica.
-
M5tuga mea din Kansas, de unde amvenit eu.
!
-Vrijitoarea
din Nord piru si cugete o vreme cu
plecati gi ochii in p5mAnt. Apoi se uiti in sus gi
Nu qtiu unde se afli Kansas. N-am auzit ni
-
pAni acum de acest finut. Dar spune-mi, e o fari
O, da, rlspunse Dorothy.
- Atunci asta explici lucrurile. Oamenii din 1[rih
-
lizate cred ci nu mai existi nici vrijitr:are, nici
nici ursitoare, nici magicieni. Dar, vezi, Tara lui Oz
niciodati civilizati, cici noi suntem rupqi de tot
mii. De aceea mai avem vrijitoar qi wijitori.
Cine sunt vrijitorii? lntrebi Dorothy.
-
ryl
\
- Oz e Marele Vrljitoa veni rdspunsul, cu vocea cobo-
r,rti p6ni la qoapti. Are mai multi putere decit noi toli
r r.ilalgi laolalti. Triiegte in Oragul de Smarald.
I)orothy era pe cale si puni alti intrebare, dar chiar
alurrci Munkinezii, care asistaseri in picioare qi ticuli la
rliscufie, scoaseri un strigit puternic, aritAnd spre colpl
r',rsei unde zicea Vrijitoarea cea Rea.
'- Ce s-a intAmplat? intrebi bitrAnica, privind qi ea in-
Ir' .rcolo gi incepind si ridd.
I)icioarele vrljitoarei moarte dispiruseri de tot gi nu
rrr.ri rimisese nimic in afara pantofilor de argint.
- Era atAt de b5trAni, explicl Vrijitoarea din Nord, ci
r ,r uscat repede la soare. Asta i-a fost sfArgitul. Dar panto-
lri <le argint sunt ai tii; fi se cuvin pe drept, aqa ci poartd-i.
Se apleci qi ridicl pantofii, iar dupf, ce ii scuturi de praf
lr inmAni lui Dorothy.
- Vrijitoarea de la Risirit era mAndri de aceste incil-
1,1r'i de argint, spuse unul dintre Munkinezi; sunt ferme-
r',r(i, dar in ce fel n-am aflat niciodat5.
l)orothy duse pantofii in casl gi-i a;ezi pe masi. Apoi
It,;i din nou la Munkinezi gi le zise:
- Sunt neribditoare si mi intorc la mituga qi la un-
t'hiul meu, fiindci sunt cu siguran!5 ingrijora{i. Mi putefi
ajtrta si gisesc drumul?
Munkinezii gi vrijitoarea se uitari intAi unul la altul,
,rpoi la Dorothy apoi diduri din cap.
La Risirit, nu departe de aici, spuse unul dintre ei, se
-
allil un mare pustiu; nimeni n-a ajuns s5-l stribati in viagi.
- Acelagi lucru se intAmpli gi la Sud, spuse altul, cdci
arrr f,ost acolo qi am vizut cu ochii mei. Sudul este tara
(.!u.rdlingilor.
I
lrs