POVESTEA ÎNTÄIA

Ser Ciappelletto c-o spovedunie ticluit trage pe

sfoar un cuvios clugr i-apoi ii d sfár_itul; i
dup ce in viaá fost-a muelnic foarte, murind trece
drept sfánt i sfántul Ciappelletto i se zice.

Orice lucru svâr_it de om se cade,

preaiubite doamne, s fie început in
numele preasfânt al celui ce-i dttor de via. De aceea eu, ce-am fost
ales s
încep pove_tile de astzi, am s pornesc la drum cu una din faptele lui
minunate, pentru ca, ascultând-o noi, ndejdea noastr în el ca unul -

carei
ve_nic _i mai cu sårg s se statorniceasc _i s-i slvim numele în veci. E
-

limpede c-a_a precum cele lume_ti sunt toate trectoare _i morii hrzite, la
fel _i-n ele însele _i în afara lor sunt
pline de necazuri, de trud _i de chinui
_i toate sunt supuse la rele _i primejdii; ori noi, care trudim în mijlocul lor
suntem miez din miezul lor, n-am izbutit
i
nicicând, de bun seam, nici s le
tinem piept, nici s ne _tim feri de ele, dac harul lui Dumnezeu n-ar zmisli
in pricepere i putere. Totu_i nu-i de crezut c harul acesta pogoar in noi
noi

prin meritele noastre; el purcede numai _i numai din mila Printelui Ceresc
din ruga mult a celor care au fost _i dân_ii muritori ca noi _i care acum i
stau de-a dreapta _i pururi sunt ferice, cci niciodat în via nu i-au clca
porunca. lar lor, ca unora ce ne cunosc din îns_i viaa lor lumeasc prea
mult slbiciune, noi le înälm rugarea noastr, cerându-le ce ne lipse_tc.
cci nu îndrznim, pare, s ne rugm de-i dreptul unui atât de mare i are
se
judector cum este Dumnezeu. ^i totu_i nesfâr_it e îndurarea lui taa de no.
care neputând ptrunde cu bieii no_tri ochi de muritori adâncul intelepciumi
sale, se intâmpl uneori ca, în_elai fiind de n luciri de_arte, s ntäm
încredna
tou
rugile noastre vreunui duh ce-i surghiunitpe veci din preajma lui; i
ce se
Dumnezeu, Atoate_tiutorul, cutând mai degrab la nevinovaja
nIH
nu-n
roag, decât la neghiobia lui sau la surghiunul duhului rugat - ca si e is
Surghiun ci-n preajma lui s-ar desfta ferice ne împline_te ruga. L snun:
-

va arata obrazul iîn

chip cu totul deslusit din istorioara ce gandesc t
Z1C deslu_it, nu judecata lui Dumnezeu urmând-o, ci judecata noastrd.
de pe aici.

26
 POVESTEA A CINCEA

Osptindu-l cu gini i cu vreo dou vorhulie in

sag, marchiza di Monferrato moleOme_te iubirea
Smintit a regelui Franei.

Povestea lui Dioneo stârni dintru început o pal de ru_ine în inimile

doamnelor de fa, care-_i vädi fiorul prin vrednica ro_ea ce le cinsti obrajii;
dar mai apoi, jucându-_i ochii de la urna la alta _i stpänindu-_i anevoie râsul,
o ascultar pân la capt chicotind pe înfundate. $i când Dioneo sfär_i
dulci de altfel, voind a
povestea, dup ce-l dojenir întructva, cu vorbe
dovedi c atari pove_ti nu se cuvine s le spui de fat cu femei, regina,
întorcându-se ctre Fiammetta, care _edea pe iarb alturi de Dioneo, îi

porunci _1 ei så spun o poveste, 1ar dänsa, bucuroas , prinse a gräi cu

voio_ie:
- Fie c -mi place drumul pe care am apucat cu pove_tile noastre - din

care îti poi da cât putere ascunde o vorb îneleapt

seama _i bine ticluit -

fie, pe de alt parte, pentru a v dovedi c pe cât de mare e în elepciunea

brbailor care caut întodeauna a iubi femei de neam mai mare decât neamul
lor, tot pe atât de mare e _i iscusina femeilor care se feresc de a îndrgi
ce-s mai presus de ele, îmi vine în minte acum, _i am s
v-ar t de
brbai
ce cuvinte _i cu ce mijloace a izbutit o doamn s se fereasc de
îndat, prin
atare gre_eal, ferindu-l _i pe bärbat o dat cu dânsa.
Marchizul di Monferrato, viteaz între viteji _i print aprtor al bisericii
cale într-o cruciad purtat de crestini cu armele în
cre_tine, pornise lung
mân. Or, vorbindu-se o dat despre vitejia lui la curtea regelui Filip cel

Chior, ce sta _i el s plece Frana cruciaii,

din cu un cavaler se nimeri s
Spuna ca o pereche ca aceea a marchizului _i a soiei sale n-ai fi gsit
niciunde pe sub soare; cci, precum marchizul era vestit printre toi cavaleri
vrednic nimeni
pentru virtuile sale, la fel _i doamna lui era frumoas _i ca

alta în lume. Cuvintele acestea ptrunser atât de adâanc în sufletul regelui,

incat, des_i n-o vzuse niciodat pe marchiz, începu de îndat s-o iubeasca
cu

patima i hotri s nu purcead pe mare cu coräbiile sale, decât din portul

ti avut
Genovei; într-acest chip, clâtorind pân la Genova pe uscat, ar noroc,
prilejul nebätätor la ochi s-o vad pe marchiz, _i, de-ar fi avut

47
marchizul liind plecat, s-i poat implini dorina. Deci, fptui int.
precum se chibzuise: mân la drum din vreme grosul o_tirii sale, iar el intocma
de o mán de curteni, lu drumul Genovei. Apropiindu-se de insotu
marchizei, îi trimise vorb, cu o zi inainte, sa-l a_tepte cu masa pmântur
dimineata urmtoare. întins
Doamna cuminte _i inteleaptã cum era,
rspunse bucuroas
multume_te de prea înalta cinste _i c-1 ureaz bun venit. Apoi îns cäz c-i
gánduri, fr a putea pricepe cum de un rege se încumet s-i calce
casei în lipsa brbatului; _i-n cele din urmà i_i ddu cu socoteala ragul _i pe hiund
dreptate c numai faima frumuseii ei fusese pricina care-I mânase pe bun reoo
ctre dânsa. Cu toate acestea, ea ca o femeie ineleapt ce era se
ege
pregti s.l
preacinsteasc a_a precum i se cuvine unui rege; chem la sine dar pe câtiva
dintre cavalerii care rmseser pe läng dânsa, se sttui cu ei _i dup sfatul
lor porunci s fie rânduite toate cele trebuitoare, lsänd pe seama ei, _i
numaji
a ei, ospâul _i alegerea bucatelor. Fär a mai sta pe gânduri, puse så se
strâng toate ginile de prin partea locului _i porunci buctarilor sä-i
pregteasc din ele felurite bucate pentru ospul regesc.
In ziua hotrât sosi _i regele _i fu primit cu mare alai _i mult cinste de
ctre marchiz. Or, cum sta el _i-o privea, i se pru chiar mai cuminte, mai
aleas întru deprinderi _i mai frumoasã decât _i-o închipuise vreodat din
spusa cavalerului; de aceea, minunându-se de atta desvâr_ire, o lud cu
prisosin aprinzându-se tot mai mult, pe msur ce vedea c marchiza, in
carne _i oase, întrecea icoana pe care _i-o furise despre dânsa. Dup ce se
odihni o bucat de timp în odäile anume împodobite spre g zduirea lul,
sosind _i ceasul prânzului, se a_ez împreun cu marchiza la aceea_i mas, in
timp ce toti ceilali curteni fur cinstii _i ei la alte mese _i mescioare, fiecare
dup rangul su.
Osptat la rând cu tot soiul de bucate stropite cu vinuri alese _i scumpe.
_i pe deasupra fermecat _i de frumuseea marchizei la care privea adests
regele se desfta de minune. Pân mai la urm îns, tot aducându-se ale
alte bucate la mas, fu cuprins de mirare vzând c, oricât de felurite ar fi T
ele, erau fcute toate numai _i numai din gini. ^i, de_i _tia prea bine
locurile acelea erau bogate în numeroase soiuri de vânat _i c doa
prevenit din vreme de sosirea lui, ar fi avut r gaz destul ca sa-yi trimita
irarea
0amenii la vântoare, socoti totu_i mai nimerit s nu-_i vadeasca e
aducand vorba de vânat, ci s se lege numai de gini; drept care, In0
du-se ctre marchiz, o agri cu voio_ie, zicänd: i defel?
Doamn, oare în tinuturile acestea triese numai gini i cOcogc
Dumneze
Marchiza, care pricepuse prea bine întrebarea, pe care parc

48
anume o ticluise _l-0 a_ezase in gura regclui pentru a-i da ei prilejul s-i
dovedeasc ce gände_te, se intoarse câtre rege _1-1 spuse cu îndrzneal:
-Nu, monseniore, nu! Dar femeile, de_i se osebese prin rang _i prin
seam sunt fäcute _i aicea ca i aiurea.
ve_minte, pe-o
fusese
Regele, auzind cuvintele acestea, deslu_i pricina pentru care
infruptat numai cu gini _i pricepu de asemenea _i cât înelepciune z cea
ascuns în vorbele marchizei. De aceea, dându-i seama c nu-i chip s-o
scoat la capt cu o femeie ca dänsa nici cu vorba bun, nici altminteri,
socoti, spre cinstea lui, fi mai întelept din parte-i s-_i ogoiasc focul ce
c-ar
se aâtase în el pe negàndite. ^i fr a cuteza s mai glumeasc cu marchiza
de teama rspunsurilor ei, mânc mai departe pe tcute, luându-_i rmas bun
de la orice nãdejde. $i cum isprvi de mâncat, ca s-i acopere ru_inea prin
grabnic plecare, se ridic _i, multumindu-i doamnei de buna gzduire, porni
mai departe spre Genova, însoit de urrile de bine ale marchizei.

49
 Sfarseste prima zi a Decameronului i începe cea de a
doua, in care, sub sceptrul Filomenei, se vorbe_te
despre aceia ce, lovii de cine tie ce npaste, izbutesc
pan mai la urm s scape cu bine, împotrivu oric ror
ayteptari

Soarele cu lumina lui cuprnsese de pretutindeni zrile _i sus, prin

ramurile verzi, psr1le cu viersul lor voios î_i fceau simit fáptura, când
doamnele _i cei trei tineri, på_1nd în grdin i clcând cu pas agale iarba
inrourat, se plimbar de la un col la altul,
desf tându-se _i împletind
ghirlande din ramuri i din flori. i asemenea zilei dinainte, 0 petrecur i pe
î_i aninar pa_ii în
cea de fat: prânzir la r coare _i apoi dup ce o vreme
scul ndu-se cu
dans, pornir la odihna; i-n cel de al treilea ceas al dup-amiez11,
cerc jur împrejurul ei, la
totii, cu voia doamnei _i-a reginei lor se adunar -n
umbr i rcoare pe paji_tea înverzit. Filomena, frumoas i plcut
la chip
o clipä în
_i înfti_are, încununat cum era cu frunzele de laur, dupä ce zbovi
tcere, privind la rând pe fiecare în fa îi porunci Neifilei s deie _ir
povestilor. Iar dânsa, bucuroas, prinse pe dat a spune:

69
 POVESTEA INTAIA

se läm duieste
dannblagil,
prefãcandu-se
Martelino.
sfantulu1 Arrigo,;
i, ie_ind la
moastele
chipurile, c u bätaie i primejdie
s u, p timind el
lumin
vicle_ugul in cele din urm s
zbute te pan
de spánzur toare, Scape cu bine.

c e - n c e a r c a sä-i bat joc de

se-ntämplä
adesea ca cel
el ingue
eali
Dragi prietene, pån mai la uriná så
se aleag sus Cu
seam de cele stinte,
si mai ma supune poruncii date de regin si
cu

paguba. De aceea, spre a

batjocura _i cu
acum câte a ma
miezul celor de dänsa ränduite, am så v-n_ir
ca s intru în ce întru început se
om de treab din ora_ul nostru; paanii
tras _i-a ptimit un
nea_teptate, se chitir bine.
artar fi nefericite, dar care pân' la urm, pe
a
mult de atunc1i, un neamt pe nume
Tria odat la Treviso, _i nu-i prea
ca s-i câ_ige pâinea, c ra pe bani la saci _i alte càte
Arrigo, care, s rac fiind,
toate; om bun altfel, cu frica lui
Dumnezeu _i via prea cucernic de toi bine
el din via.
_tiut. Din care pricin, de-i drept ori ba, petrecându-se
se-ntâmpl ca, dup câte spun cei din Treviso, în ceasul morii sale
toate

clopotele catedralei s înceap a bate, fr a fi trase de nimeni. Socotind cele

intamplate drept o minune, nu era om care s nu-l ereaz sfânt pe Amigo.
adunandu-se tot ora_ul în casa cu pricina, luar trupul mortului i, ca pe nye
moa_te sfinte, îl purtar în biserica cea mai de vaz din ora_, unde fur adus
apoi toi ologii, damblagitii, orbii _i cei ce sufereau de câte toate, ca i eun
atingandu-i trupul ar fi putut s se înzdrveneasc pe dat de toate metciu
lor.
In toiul
vlm_agului
_i al îmbulzelii picar în Treviso trei florenttini.
nume Stecchi, Martellino _i Marchese, care, rilor.
desftau mulimile hoinrind pe la curile sciaT
prin giumbu_lucurile lor _i prin strâmbaturi cu care
imitau pe fiecine.
Ace_tia, çum nu mai fuseser nicicând la nd
atata amar de
lume gonind în Trevi foa si arte

ajungándu-le la ureche pricina dreapta _i-n stânga, Sese minunar

minunaortul.isi dudud
ce-_i lãsar lucrurile la un îmbulzeli, dorir _i ei s vada i
De vrut ar vrea
-
han, Marchese zise: nu
oricine
prea vd cum am putea ajunge sla vad atare Sfänt; sfânt, da' eu, din parte-nl.
bulucit de
el, cci, dup câte aud,
pial
70
 POVESTEA A DUA

Rinaldo din Asti, fiind jefuit de hoi. ajunge la Castel

Guiglielmo. e gzduit de o vduv. despgubit de
pierderi _i pán mai la urm se intoarce acas teatr.

Intamplärile lui Martellino.

povestite de Neifile. stârnir mare haz
printre doamne, iar dintre tineri mai cu seam
Filostrato destt
fiindc sta alturi de
se cu ele; i
Neifile, regina îi porunci s calce pe urmele
spun _i el ei i s-_i
povestea. Drept care, fr mai sta
pe gânduri, Filostrato începu:
a
-

Frumoase doamne, o anumit

istorioar, în care cele biserice_ti se îmbin în
parte cu iubirea _i-n parte cu
întâmplri nenorocite, îmi tot d ghes s m
dezleg la limb _i s v-o spun, pentru c s-ar putea sfie de
ascult _i mai vârtos acelora ce folos acelora ce o
primejdioase, pe unde adesori, de nu te pornit
s-au la drum spre ale iubirii
închini _i sfäntului
plaiuri
anapoda cu gazda, chiar dac patu-i larg _i moale în lulian', o nimere_ti
Pe vremea marchizului perini.
Azzo din Ferrara, un
din Asti, venise la
Bologna negustor,
niscaiva treburi de ale pe nume Rinaldo
pentru
du-_i omul socotelile, în drumul lui sale. ^i isprvin-
Ferrara _i se îndrepta clare spre cas, pe când tocmai
spre V erona, se nimeri s ie_ise din
preau a fi negustori, dar alta nu erau decat deie peste
unii, care
fr de lege; or el, intrând talhar1 de drumul
mare si oameni
drum. Tâlharii, vzându-l necugetat în vorb cu dân_ii, _i-i
chibzuir cum s-1 jefuiasc negustor _i socotind cà are lutovarsi
_i bani asupra
de
de îndat ce s-ar fi lui, se
nu stârni în el ivit
vreo bnuial, prilejul.
pornir a vorbi de cinste _i de De aceea, spre a
oameni simpli _i de treab, silindu-se sã-1 intre cu oamenie, ca niste
arate sritori. Din care dinadinsu-n
pricin Rinaldo, ce doar o slug avea cu voie si sã se
pe cal, se socotea ferice deo atare întälnire. el, clare
Umblnd ei dar, si ea
tot srind cu vorba de la una la
alta, ca omul cand st de într-acest chin. si
vorbeasc _i despre rugciuni; _i unul din talhari pove_ti, ajunserä s
zise lui Rinaldo:
-

cci treierau la
numär-
Da' dumneata, jupâne, ce rugciune obi_nuie_ti s
La care Rinaldo rspunse: spui la drum?

Ocrotitorul drumeilor, la catolici (n. t.).

74
 La drept vorbind, eu nu prea-s priceput la d-astea i nu cunosc prea
multe rug ciuni; de, ca omul care räie_te a_a cum a apucat din bätrani _

nu-_i mai bate capul pentru te miri ce fleac. Da' ce e drept: de când m _tiu,
nu plec la drum fr s zic în zori, când m pornese din han, un Tatl Nostru
al sfäntului lulian;
si o Bucur -te Fecioar , pentru odihna räposailor prini
apoi m închin lui Dumnezeu _i sfäntului lulian s-mi fac parte de gazda
în noaptea care va s vie. Cci eu în viata nmea am întâlnit adeseori
bun
1ar noaptea apoi,
primejdii mari la drum, dar pururea teatr,
am scpat
sunt
întodeauna aflat-anm gazd bun _i culcu_ de s-I pomenesc: de aceea
mi-a dobândit
încredintat, _i-o spun întru slvirea lui, c sfântul Iulian
mai înainte,
într-asta mila lui Dumnezeu. A_a c mie unul, precum spuneam i
nu-mi pare c-a_ ajunge
de nu m închin în zori, nici drumul nu-mi prie_te _i nici
cu bine noaptea urm toare.
Cel care îl întrebare îi zise atunci:
-

i azi în zori te-ai închinat, jupâne?

- Vezi bine c m-am închinat, gri spre el Rinaldo.
zise în sinea
Talharul, care _tia de mai înainte cum s-o petrece treaba, î_i
vd dormind la noapte."
lui: ,,Bine-ai fcut! C dac n-om da gre_, nu prea te
^i dup aceea adug:
- De umblat, am umblat _i eu destul, dar rug ciuni anume n-am spus

în cinste; _i totu_i niciodat n-am

nicicând, de_i pe muli v zut-am c le tin
R mâne de v zut acu cine-o dormi mai
nimerit-o prost din pricina aceasta.
f cut rugarea, ori eu ce n-am f cut-o. Nu-i
bine la noapte: dumneata ce i-ai
din când în când, dar m-am deprins a
vorb, de închinat m -nchin _i eu, ori
a_a precum fi de-o pild ,N ruitu-te-ai",
ar
spune alt soi de rugciune
ori înc ,,Din adâncuri" care-s de mult folos, cum
Precist Fecioar",
obi_nuia s zic bunic -mea s raca. tot mergând cu spor înainte în
vorbind de una _i de alta, i
^i tot a_a,
un ceas prielnic mi_elnicului gând, dup
ce
timp ce hoii a_teptau un loc _i ca cei
tocmai stau s treac un râu, se întâmpl
trecur de Castel Guiglielmo _i
locul singuratic, s se npusteasc asupra
trei hoi, v zând c-i noapte afar _i läsar s
lar la plecare, dup ce-l
lui Rinaldo _i s-l jefuiasc pân la piele. ziser a_a:
Zgribuleasc numai în cma_, luându-i _i calul pe deasupra îi
de c al tu tine,
-Te du de vezi îngriji la noapte lulian
acu cum s-o
de grija!
sfäntul nostru, nou, de bun seam, ne-o purta
Si, trecând peste râu, î_i luar tlpä_ia. fricos cum
încolit de tâlhari,
Slujitorul lui Rinaldo, vzându-_i stpânul ci îmboldindu-_i
era, nu mi_c nici m car un deget ca s-i sar în ajutor;Castel Guiglielmo,
se opri pân ce n-ajunse la
calul, porni în goan _i nu

75
 drepuul
trase la han de-a ra s-_i batià
innoptase,
timp se
i numai in
unde, cum
intre
s u.
Rinaldo, descul c u m era

s mai faca
faca: _i
äma_, find
capul pentru st pânul ninsoare,
nu _tia ce
vazänd
i stra_nic dca varga, ça
aprig ger
alar
clän änind de trig i
varga,
tremurand
s
petreadsCaue caute Icepu
innopteaz. cu dinii atle un adäpost,
ca s-_i c n
jur imprejur.
doar-doar va
izbuti s
acele locuri
r zboiul, demult, arcplea
nu demult. arses e totul vaptea.
nimic (cci prin
Dar neatland
pan-n temelii). împins de ger, o lu la fug
catre Castel Guiglielma

intr-acolo, gândind ec
Guiglielmo, de_
c slujitorul lui o luase _I el bun e
habar n-avea
Dumnezeu i c, dac ajunge teafr, se va ingriji de el s-i afle un iåpost. Ci
ora_: de din care
la peste o mil depärtare pricin
negurile noptii il apucar punile ridicate s
lui, încât le aflä incuiate, cu
ajunse atat de târziu la porile
nu fu chip s intre în untru. Nemângaiat la suflet _i am rât ca vai de el Drino.
inse
puna oasele la adpost, mcar
a c uta plângand vreo strea_in sub care s-_i
lui vázu deasupra parapetelor ce
_i numai de ninsoare; _i spre norocul
imprejmuiau castelul o cas mai ie_it în afar, sub ale cärei ziduri gândi sä
_ad pânä într-a doua zi. Indreptându-se spre ele, afl sub ziduri o u_it,
inchisà din p cate, _i, aducand in pragul ei o gråmâjoará de paie pe care o
aflase in preajm, se covrigi mähnit _i îndurerat pe ea, jelindu-se sfäntului lulian
_i artându-i c credina pe care i-o purta nu merita din parte-i atare oropsire.
Ci sfäntul lulian, sub paza lui tinându-l, fr zäbav ii rândui altminterea
culcu_ul.
Träia pe vremea accea la Castel Guiglielmo o vduv frumoas la trup
ca nimeni alta în lume, pe care marchizul Azzo o iubea ca pe ochii lui din cap
_i _i-o tinea acolo in ora_ la indemân, aceast doamn locuia taman in casa
sub ale crei ziduri se aciuase dârdâind Rinaldo. Or, tocmai în ziua accea se
nimerise ca marchizul s îi trimit vorb c va
petrece noaptea cu dansa i
roage s-i pregteasc în tain o baie _i o cin
gata _i doamna il a_tepta s vin dintr-o
îmbel_ugat. Iar când tolu
clip într-alta, se nimeri så piCe
poarta marchizului un sol ce-i aducea niscaiva
nevoit sincalece pe loc vesti, din pricina carolara
_i drept aceea, dup ce îi trimise vorb femeii ånu-l
mai a_tepte, se a_ternu la
drum. s
Femeia, nemângâiat oarecum
nestind
cum s s-_i treac vremea, se hotäri s intre ea în baia
ieadd
$adã
singur la cin
_i apoi s mearg s gata pregaintra in
ntr în
baie. Baia se afla în se culce; si chibzuindu-se astrel,
dinafar. Or, femeia, cumspatele u_iei unde Rinaldo bietul se se adäpostise
pe

din dini, de-ai fi

sta
lungit în baie, îl auzi adapnnd
plângând _i cla
p nind

crezut,
chemându-_i slujnica, ii zise:srmanul, cã-i preschimbat în barza. D
ace

D fuga sus,
om e _i ce caut
prive_te peste zid _i afl cine-i felde
acolo. jos în pragul ul,

76
 Slujnica se duse degrabà _i. ajutatà liind de noaptea cea sticloas, il vzu
pe Rinaldo cum tremura ca varga, descult, numa-n cma_ _i-| întreb cine
era. Rinaldo, abia putand sa mai vorbcasca de atata dardaial , ii spuse cât
putu mai scurt cine era _i cum de se afla acolo. lar apoi incepu s-o roage,
de-ti era mai mare mila s-l auzi, s aib îndurare _i, de-i _edea în putere, s
nu-I lase s moar de frig în noaptea accea. Slujnica, räzbit de mil, se
intoarse la stpân i-i povesti de-a fir-a-pär povestea. Stäpâna, fiind cuprins
si ea de mult mil, amintindu-_i c are la dânsa cheia u_iei prin care
marchizul se strecura uneori pe ascuns la dansa, i1 ZISe:
- Du-te _i deschide-i bini_or u_a: cina-i aicea toat _i n-are cine s-o
mnânce; iar ca s-l gzduim, e loc destul, har Domnului.
Slujnica, läudând cu prisosin inima bun a stpânei sale, pori
deschid _i, dup ce-l aduse în cas, v zând femeia c-i aproape teapn de
frig. ii zise
- Vâr -te iute în baia de colo, c -i cald înc !
Rinaldo, cât ai bate din palme, intr în baie, färä a a_tepta s-l mai
pofeasc o dat; i ptruns pân la oase de cldura ei, gândea c din mormânt
se întoarce iar la via. Apoi femeia porunci s i se deie un rând de straie
bärbte_ti, cci nu demult îi murise brbatul, _i dup ce Rinaldo le îmbräc,
dac te-ai fi uitat la el, ai fi jurat c pe msura lui fuseser fcute. Pe urm
a_ezändu-se i a_teptând poruncile femei, prinse a înäla rugri de mulumit
lui Dumnezeu _i sfântului lulian c îl scpaser cu bine de la cumplita moarte
care-i _edea înainte, mai hrzindu-i pe deasupra _i-o gazdä cumsecade.
precum prea s fie doamna.
Femeia, dup ce odihni o vreme, se duse în una din cmrile ei, în care
cum se mai simte
poruncise s se încing un foc zdrav n _i apoi dori s afle
bietul cltor. La care, slujnica rspunse:
mândru arat. Om cumsecade pare ati
-S1-a pus ve_mintele pe el i tare
_i cu purtäri alese.
- Du-te de-I cheam , zise atunci femeia, _i spune-i s pofteascaicea la

la cin dimpreun, c de mâncat _tiu bine c n-a avut unde.

Caldur, om sta
Kinaldo, intrând în odaie, ddu cu ochii de dânsa _i, prându-i-se femeie de
bine de binetacerea
am, o salut cu plecciune _i-i mulumi pe cât _tiu mai îi
o svâr_ise el. Femeia, pe de alt parte, v zându-l _i auzindu-l,
pE care cu
bucuroasà, se a_ezà cu
dreptate slujnicei în sinea ei, _i întâmpinându-l
du care-l mânase într-a-
focului _i prinse a-l întreba de întâmplarea
e s la gura
de-am nuntul. i cum femeia
rând pe rând i-o povesti cu
Kinaldo Rinaldo la Castel
niscaiva zvonuri despre sosirea slugii lui
uise spuse lui
Rinaldo câte
iglielmo, ddu deplin crezare celor povestite _i-i

77
 a0ua zi in Zori ii va fi use
or s dea
incredin andu-l
ca a
de uma
anunme,
stia
slujitorului. masa la porunca doamnei. Rina
tu a_ternuta se spala
Era acest Rinala
ce
Apoi, dup se a_eza la cin .
cu dansa i
De mâini dimpreun
la laptura, ales I ginga_
la deprinderi
_i de ani in .
plcut _i chipe_ di.
la trup. care-l c e r c e t a s e in repetate randuri
ppåny
vârstei. lar doamna,
floarea
aatata find la gandul c maro

picioare. gsindu-_i-l pe plac i ochii ne ol

noaptea cu dansa dimpreun , puse
trebuit s-_i petreacà sf tui cu slujnica., de.i ni up
sculându-se de la masä. incepu a se o
cin,
marchizul o in_elase in a_teptäri btându-si
ioc do a
de vreme ce
nu,
foloseasc acest prilej, pe care soarta 1-I scotea in cale. Slujnica. re
bine
stiind ce-o arde pe stpân, o st tui pe cat putu mai clduros s-si imni
neasc pofta. Din care pricinä femeia, intorcandu-Se la gura sobei, unde
lsase singur pe Rinaldo, prinse a-l privi cu dragoste _i-i spuse:
- Rinaldo, de ce-ai c zut pe gânduri, spune? Crezi cã-1 a_a de greu så f
despgubit de-un cal _i-un rånd de straie? Hai, nu te necji, fii vesel s
inchipuie_te-ti c e_ti la tine acas; ba chiar mai mult /i-o1 spune: când team
väzut intrând cu hainele acestea ce-au fost odinioar ale rposatului meuso
mi s-a prut c-l vd aievea; de o sut de ori in seara asta am fost gata s te
srut _i s te strâng în brate, _i dac nu m-a_ fi temut c poate n-o s-i plac
de bun seam a_ fi fäcut-o.
Rinaldo, auzind asemenea vorbe _i v zând sclipirile din ochii feme,
Cum nu era neghiob, se apropie de ea cu bra ele deschise _i-i zise:
-Doamn , de m gândesc c de acu înainte doar multumit dumitalepa
ICe ca-s in via _i de-mi aduc aminte din ce impas m-ai scos, socot c-ar
an parte-mi o mare mojicie de nu m-a_ strdui s-ti împlinesc on
dorin;de aceea f-ti pe plac, srut-m _i strânge-m în brae,
partea mea te-oi sruta
ca
_i te-oi cuprinde cu mare bucurie.
fiindc dup aceasta, alte vorbe s-ar fi vdit a fi cu totul de p
meia, incins cum era de poftele iubiri. i se arunc frzbav in D
strangându-l cu patim, dup ce il srut de mii de ori _i tot de atâica or
ar
car d
c ansul srutat, sculându-se de acolo, se duser în odaia el
indat, s nán
astamprându-_i
ZNUa. lar mai focul care-i ardea din plin, _i-n multe rarfemeiapen
nu cumva
apoi, sculându-se în zorii zilei fiindca a_a
Ca
bänuieli, dânsa, dup ce-i detedo un rând de
haie
s se i_te
zdrenuroase _i-i cptu_i cu bani chimirul, rugându-l s p streze taina a
celor
intamplate, îl strecur afar pe aceea_i de

aa, dupå ce mai întâi îi art u_ prin carp

sã-_i gseasc ce drum s apuce spremeri în o a så
*

sluga. Rinaldo a_tept s se lumineze bine d

dee
ziu i

78
descuie porile ora_ului, 1ar pe urm,
pretcandu-se c vine de departe.
ptrunse în ora_ i î_i aflä slujitorul. Apoi, imbräcându-se cu straiele ce le
avea în cufr, pe când sta tocmai gata så ncalece, se nimeri - minunea
cerului ai zice - ca cei trei hoti, care cu o searà in urm il jefuiser pe drum,

pe urma altei punga_iu, sa lie prin_i puin dupå accea _i adu_i la judecat ; _i-n
urma mrturiei lor i se ddur inapoi lui Rinaldo _i banii, _i hainele, _i calul,
fr s piard altceva ninmie, decat perechea de _ireturi cu care-_i agäa
ciorapii i pe care tálharii o râtciser din nebagare de scamá.
Din care pricin Rinaldo, mulumi lui Dumnezeu _i s fäntului Iulian,
inclec pe cal _i ajunse acaså teafär: 1arå tälharii, a doua zi, incá din zorii
diminetii. pornir a-_i legna picioarcle în vzduh.

79
 POVESTEA A TREIA

Trei tineri, risipindu-_i fr msur averea. s r cesc:

tun nepot de-al lor, intálnindu-se cu un abate, pe cand
se intorcea fr de ndejdi acas. descoper in el pe
fica regelui Angliei, care il ia de b rbat i
rscumpr averea celor trei unchi ai si, fcándu-i
ará i oameni instrii.

Intâmplrile lui Rinaldo fur ascultate cu încântare de ctre doamne,

care ludar
credina lui _i mulumir lui Dumnezeu _i sfântului lulian c-l
ajutaser în clipe atât de grele. Dar pe de alt parte (de_i aceasta se în
soapt), nici gazda lui Rinaldo, care _tiuse a se sluji de darul spuneatrimis de
Dumnezeu, nu fu socotit de doamne drept o
chicoteau pe ascuns la gândul noptii proast. ^i-n timp ce ele
sedea alturi de Filostrato _i socotea, pe
petrecute de vdan, Pampinea, care
drept cuvânt, c era rândul ei s
povesteasc, î_i adun gândurile i prinse a cugeta la cele
Jar dup ce regina îi
porunci så inceapa, grai, pe cat de câte avea s spun.
indrzneat bucuroas, pe atât de
Prealuminate doamne, cu cat
vorbe_ti mai
mult
rânduite de soart, cu atat mai multe lucru
cruri despre întâmplrile
le adânce_ti: _i asta nu e de gse_tia
mirare, cci dac stai s tespune
lucruri, pe care noi proste_te le socotim c-ar sta în . despre elele, dac
in mâna sorii care pe toate le puterea gânde_ti,toate aceleacele
preschimb dup
rgaz le mut, fr a urma într-aceasta vreo
rânduial
ascunsa-i noastr, sunt toate
sunt
judecat
ne fie _i nou cunoscut. Or, de_i toate acestea se anume care ata i_i fåfr de
s poat
sa
poa s
ori_icare fapt, din zori _i pän-n noapte, i S-au
câteva pove_ti din cele istorisite, cu toate acestea vädit de adeveresc temeinm
temeinic în
fost pe plac s aleag acest subiect, voi
adauga _i
zic, de
eu la ce
asemenea
vremedsemenea si-n
^1-n
nu fr' de folos)
povestea mea, ndjduind c are s v cele reginei
reg
eginei i-a i-a
Tria pe vremuri în ora_ul nostru un
cavaler, pe nua
à. povestite
placavestite (sino
(s_i ate poate
care dup unii s-ar fi tras din neamul
Lamberilor, iar esser Te.
eSser Tedaldo
neamul Agolanilor. i ace_tia de pe urm, când zic
asa dup altii, ldo,
pe me_te_ugul invat pän mai la urm _i de feciorii si. a_a, pun
mai ala zice-se, din
din
me_te_ug ales
ce
temei
tine de
80