Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teodor Mazilu
Zecesi unsprezece...
Asaca aveti mare grija cum potriviti La grele munci, pe mare, pe uscat,
lucrurile!
Veghează noaptea pe furtună, ziua
Suntincredintata ca umblati cu farmece,
nu alta! Dar pentru farmecele astea ma rogsi eu. Pe arşiţă ; pe când tu staiacasă,
Să poruncească şi să stăpânească,
Şi inima trufaşă ;am avut Iar pajii regelui beţi morţi, cu sforăieli,
Destule pricini să răspund la vorbe Îşi bat şi joc de slujba lor de strajă.
Cu cât voim să ne-arătăm mai sus, Mi-e teamă, vai, că s-au trezit din somn
Deci fiţi la locul vostru, e mai bine; Ne poate pierde, numai încercarea!
De n-ar fi semănat în somn cu tata, Dar i-l smulgeam din ştirbele-i gingii
Bărbatul meu ! …De ce-ai ieşit ? E pe sfârşit cu Şi creierii zdrobeam, de-aş fi jurat
cina.
Cum te-ai jurat!
În treaba asta , noi ne oprimaici ?
Dăm greş ?
Ţi-a fost nădejdea beată-n care te mândreai ?
Ci strâge-ţi tot curajul într-un gând,
Şi-a adormit? Şi se trezeşte-acum
Şi nu dăm greş! Când Duncan va domi,
Atât de veştedă şi pământie
Căci greaua-i zi de drum, la somn l-îndeamnă,
Privind la ce făceai de bunăvoie ?
Eu i-ameţesc pe-nsoţitorii-i doi,
Ştiu azi ce preţ să dau pe-a ta iubire, –
Cu băuturi, într-o aşa măsură,
Te temi să fii şi-n faptă şi-n tărie
Că amintirea, paznic minţii, e-abur,
Acelaşi ca-n dorinţă . Vrei să ai
Şi-al gândului locaş, cazan de spirt.
Tot ce socoţi a fi podoaba vieţii,
Iar când în somn porcesc ei zac beţi morţi,
Şi să rămâi mişel în ochii tăi,
Ce lucru n-o să fim în stare a-i face
Ţinut între „aş vrea” şi „nu-ndrăznesc”,
Noi amândoi, lui Duncan , nepăzitul ?
Întocmai ca motanul din poveste.
Ce oare nu putem a pune-n seamă
Cefiară
Acestor doi bureţi, străjerii săi,
Te-a-mpins această faptă să-mi destăinui ?
Şi vina marei noastre făr-de-legi
Erai bărbat când cutezai s-o faci,
S-o poarte ei ?
Iar ca să fii mai mult decât ai fost,
Cine-ndrăzneşte să creadă altceva, când
Cu-atât mai mult va fi să fii bărbat.
Ne-om urla durerea şi-ntristarea c-a murit? …
N-aveai atunci nici timp, nici locprielnic Du-te!
Lady
Am alăptat şi ştiu cât de duios
Sunt nebună de mult, nu de azi dimineaţă. Am Cine ţi-a dat puterea-aceastasupra mea?
de gând să-ţi reţin “tovarăşa de viaţă” până îmi
fac bagajele! Da, mă duc să-mi fac bagajele şi să E încă miez de noapte.
plec, dacă pleci tu, să plec după tine! La asta nu
te-ai gândit? Într-adevăr, nu te-ai gândit. Ce Mai lasă-mă, nu mă lua!
crezi că aveam să fac dupa plecarea ta? Ce
crezi? Să stau aici într-un magazin plin de sticle Îndură-te încă puţin de viaţamea.
şi cutii, în timp ce tu pleci zorit mai departe, fără
să am măcar adresa ta? O să-mi trimiţi adresa!
O, mulţumesc, mulţumesc. Şi ce să fac cu adresa Suntatât de tânără
ta, să mă uit la ea în dosul acestei perdele? Să-i
spun: “ O, draga mea adresă, în locul lui Şi trebuie să mor?
strânge- mă, sărută-mă şi să-mi fii
credincioasă!” Frumoasă fost-am de asemeni şide aici năpasta !
Bate sus…Ştiu! E Moartea care-mi bate la uşă! Ce aproape a fost iubitul.Astăzi e departe.
Crezi că eu nu aud cum bate?Parcă i s-ar ciocni
oasele între ele… Întreabă-mă şi am să-ţi spun Sfâşiată e cununa. Risipităfloarea.
cum e când te culci în pat cu Moartea, colo sus.
Mi se încreţea carnea pe mine la atingerea lui. (ascultă cu încordare)
Dar am îndurat şi asta. Cred că inima mea ştia
că într-o zicineva se va pogorî să mă scoată din glasul iubitului a fost acesta?
acest infern! Ai fost tu acela. Şiiată-mă! Trăiesc
(se ridică; lanţurile cad)
din nou! Nu vreau să mă ofilesc în bezna de
aici! Să-ţi intreasta bine în cap! Acuma, ascultă!
apare strada-n faţa mea,deodată,
Tot ce este în acest blestemat magazin
îţiaparţine, nu numai salariul tău, ci tot ce a pe unde te văzui întâiaşidată...
adunat Moartea aici, însă Moarteatrebuie să
moară mai înainte de a fugi noi de aici… senină, iată şi grădina,...
Înţelegi, în sfârşit, ce-ţispun? Atunci, du-te şi
schimbă-te. Astă-seara va fi spectacol de gală. în care te-aşteptam...
„Faust „ - Johann Wolfgang von Goethe se face zi. Pătrunde – aiciultina zi!
Dar nu la dans...
pe locul sfânt?
…………………………………………………
……………………………...
…………………………………………………
……………………………...
Ştiţi ce mi-a spus mama? „Du-te!Du-te în lună, Mama seimblolnavise, o lasasei. N-ai
du-te unde vrei, egoistule!” rabdat niciodata sa vezi pe cineva suferind
langatine, n-ai rabdat nici o durere care nu era a
Nu m-am dus în lună, m-am dus mult,mult mai ta, nici o suferinta... Tederanja. Scapai de ea. Si
departe... Căci timpul este cea mai lungă cand mama a murit, te-ai mai linistit.
distanţă între două locuri.Am plecat de acasă,
am păşit pentru ultima oară treptele scării de Ai baut debucurie, in fata satului nu mai
incendiu şide atunci am amers pe urmele tatălui aveai nici un pacat, puteai trai linistit cunoua
meu... Am călătorit foarte mult. Oraşeletreceau nevasta. Ai baut de bucurie, dar lumea a crezut
prin faţa mea ca nişte frunze moarte, frunze viu ca de durere. Si ai lasatlumea sa creada ca de
colorate, darrupte de pe ramuri. Aş fi vrut să mă durere beai... N-am sa te uit.
opresc, dar parcă mă urmărea ceva. Cevacare
venea întotdeauna pe neaşteptate. Merg ...Mavanasei ca pe un iepure, cat
câteodată noaptea singur, pestrăzile unui oraş statusem acasa, dar n-am crapat... Am fugit
străin, când nu găsesc pe nimeni care să-mi ţină dincotetul tau... Dar aici s-au inselat toti,
de urât.Traversez strada, intru într-un crezandu-ma iepure, fiindca eu aminceput sa
cinematograf sau într-un bar, comand un invat sa musc si sa intep, ca un caine, ca un
whisky,vorbesc cu primul străin care îmi iese în arici, dar eu eram maidegraba un caine raios cu
cale. piele de arici...
Mamă, eu... te rog să mă ierţi. Amrăsărit, dar n-o Asta mi-aizis cand am venit apoi acasa,
să strălucesc... Acum nu mă mai pot întoarce. n-am sa te uit.
Eu mi-iamintesc... I-ai purtat mult timp, Le-ati vazut pe tinerele imbracatein subrete?
si dupa moartea mamei... Doua tinte am luatsi Inca-s la scoala, fac practica aici. Sfioase,
eu de pe talpile lor, ca amintire. Una pentru stangace, naive, impiedicate...Noi, astia cu
mama, pe care n-am cunoscut-osi alta pentru vechime in ale meseriei, trebuie sa le
mine. Ai calcat-o pe mama cu bocancii...Si cand supraveghem. Pe doua le-amochit eu, nici nu m-
au spalat-omoarta se mai vedeau inca, vinete, am decis inca la care sa ma opresc. Deocamdata
urmele bocancilor tai. Uite tintele!Pipaie-le! le calauzescpasii pe taramul ingrat al deservirii
Cand o sa mori, o sa ti le pun la capatai! publice. Ma aflu abia la faza aranzari tinutei" –
Hei, domnisoara, uite ce te-ai murdarit!". Le
Stii care afost ultima dorinta a mamei?
trag intr-un coltintunecat si le asez mai bine
Cea mai fierbinte dorinta a ei inainte de a muri?
bonetica, sortuletul si volanele fustitei.(Priveste
Sa nu te primeasca la inmormantarea ei!
precaut afara, revine si trage din tigara). Nici nu
A murittanara, la 18 ani, si tu ai omorat- banuiam ca nistepustoaice pot avea deja
o! Si te-a iubit, pacatosule!... proeminentele acelea
opulente...stiti...prematurdezvoltate. (Ramane cu
A fugit cutine de la parinti, din urechea ciulita). Oau! Ce-mi place piesa asta!
dragoste... Erai lumina ochilor ei, asa-ti zicea, (Sescutura nebuneste) (Priveste afara, apoi
imispunea bunica... Iti dai seama cum a crapat brusc: Sase! Vine sefu'! Stingetigara). Cred ca a
pamantul sub ea, cand a vazut catesti de porc? trecut...(priveste afara tusind)
A murit dedurere. Nu numai de tintele Ce misto e piesa asta! Pacat ca nupot dansa.
bocancilor tai, de durere c-ai inselat-o Trebuie sa plec. (Da sa iasa, dar revine).
pentruniste case mari. Nu voia sa te mai vada, Apropo, ati auzit ce s-aintamplat ieri in fata
nu mai avea pentru ce trai, de rusine,imi spunea bisericii? Am crezut ca ma prapadesc de ras!
bunica... Toti ploziiaiai ingalati, calarindu-i pe popa si pe
clopotar, ca niste draci impielitati,si diaconul,
care scotea niste sunete din gat, de nu stiai daca
rade oriplange! In loc sa se teama bisericosii ca
micutii cersetori ar fura banii dincutia milei, mai
bine ar da din cand in cand cate un spectacol ca
“CHELNERUL” TREI PRONUME
ala de ierisi ar face bani mai dihai decat aia de la
PERSONALE --- ANA RIPKA – RUS
teatru!
(Isi priveste ceasul) tre' sa plec,vine seful! toate. Mă simt atât de caraghios cu hainele astea
negre şicu buchetul de viorele în mână…Ei!
Multumesc pentru tigara! Desigur, nimeni nu s-ar fi aşteptat săsfârşesc
atât de repede. Cu atât mai puţin eu. M-am
bucurat totdeauna de osănătate de fier. Nici tu
Cadavrul
guturai, nici tu dureri de cap…mistuiam până
de Aldo Nicolaj şipietrele de moară. Cât despre inimă,
cardiologul îmi zicea mereu: „Ceasornic!Aş
Un interior burghez. Dormitor în care –între vrea eu să am o inimă ca a dumitale!” Mai bine
patru lumânări – stă mortul. Uşa încăperii e ar fi avut-o!
întredeschisă şi, printr-oînlănţuire de odăi, se Crăpa el, nueu…Acum, nu ne mai rămâne decât
poate vedea sufrageria, unde familia e la masă. să ne resemnăm. A apărut şi anunţul în
Edoardo,50 de ani, plăcut la vedere şi politicos, ziar.Anunţ cu plată, bineînţeles (ia ziarul
îmbrăcat în negru, are mâinileîmpreunate şi şiciteşte): „Ieri, după o scurtă suferinţă, s-a stins
între degete un buchet de viorele. Ele este în deplinăseninătate”…Seninătate? Dar n-am
mortul. Face câţivapaşi spre public, apoi apucat nici măcar să mă dumiresc!?...„Sufletul
nobil al lui Edoardo Filobello, de ani 52…” Ce
nevoie era să mai punăşi anii…Ce trebuie să ştie
lumea câţi ani am? „…Anunţă decesul, zdrobiţi
EDOARDO: Mă numescEdoardo Filobello,
dedurere”…cam exagerat, adjectivul! Ar fi fost
născut la Roma, acum 52 de ani, decedat ieri la
de-ajuns: îndureraţi… „Clara,soţie, Dante, fiu,
(se uită la ceas)…la orele 20 si57…Chiar în
Gina, noră…” pe care, în paranteză fie spus, n-
clipa aceea s-a oprit şi ceasul. Se întâmplă. Din
am putut s-osufăr niciodată, cu aerele şi cu
simpatie. Mort depneumonie, cu supliment de
fandoselile ei! „Iside, soră. Înmormântarea
criză cardiacă. Eu am tot spus:
vaavea loc mâine, vineri 13, la orele 17…” Şi să
„Chemaţicardiologul…chemaţi cardiologul”.
mai zici că n-ai de ce să fiisuperstiţios! Vineri,
Aş! „Măcar pentru un control… .” Toţi îidădeau
13, 17. La toate s-au gândit… „Nu se primesc
întruna că în ziua de astăzi, cu atâta penicilină la
vizite”. Dece? Mie mi-a plăcut întotdeauna să
îndemână, cine maimoare de pneumonie ?
am lume în jurul meu… „Rugăm a nu se
Poftim, rezultatul. Toţi contra cardiologului.
trimiteflori. Conform dorinţei defunctului,
Inclusivmedicul casei. Mare dobitoc şi acesta.
familia nu va purta doliu…” În privinţaflorilor –
De bună-credinţă, ce-i drept, dar dacăm-ar fi
o economie stupidă. În privinţa doliului…n-am
ascultat, în clipa asta aş mai fi încă Edoardo
pomenit niciodatădespre asta, nici pro, nici
Filobello, iar nurăposatul Edoardo Filobello.
contra. O idee a soţiei mele, de buna seamă, care
(îşipriveşte făptura) Ia te uită cum m-au
nuvrea să se îmbrace în negru, fiindcă negrul o
împopoţonat! Costumul negru, o fi elpotrivit cu
îmbătrâneşte! „Parastasul de 30de zile va avea
ocazia, nu zic nu, dar mie mi-au plăcut
loc…” (uluit) Să mor,nu altceva! S-au şi gândit,
întotdeauna hainele deculoare deschisă, sportive,
de pe acum, la parastasul de 30 de zile. Nici n-
tweedurileacelea frumoase şi vesele…De
ammurit bine, şi ei se şi îngrijesc de parastasul
cravată, ce să mai vorbim, am refuzat mereu
de o lună. Aşa, scapă de-ogrijă, şi nu-şi mai bat
sămi-o pun. Nevastă-mea – căci ea mi-a făcut-o
capul după aceea. Ce repede se lichidează un
cadou – insista de fiecare dată:ai să vezi că într-
biet omnefericit: înmormântare…parastas de 30
o bună zi o să ţi-o pui şi n-ai să mai vrei s-o
de zile…cine moare veşnic zace, cine-iviu
scoţi înveci! Chiar aşa. Acum înţeleg, o păstra
trăieşte-n pace! (înaintează spreuşă: în fund, se
pentru împrejurarea de faţă. Poate căpentru o
întrevăd membrii familiei, aşezaţi la masă.
asemenea împrejurare o fi şi cumpărat-o!
Decupată în geamul opac al uşii, umbra
Femeile! Prevăzătoarele! Segândesc la tot şi la
soţieilui Edoardo înmoaie o grisină în paharul
cu vin). Chiar zdrobită de dureren-aş prea zice
că e, nevastă-mea… Mde, chiar şi durerea vizon…o să renoveze casa…o să scoată
trebuie hrănită…Mâncaţi, mâncaţi, dară! Poftă mobilele aceleafrumoase, care-mi plăceau
bună! Consolaţi-vă cu bucatele. Ce mutră arefiu- mie…o să primească vizite…o să organizeze
meu! Tot posomorât, cum l-am ştiut bridge-urişi canaste… Noră-mea o să fie fericită
întotdeauna… Nu pentru că am murit că duce o viaţă mondenă toţineisprăviţii o să
eu,ferească sfântul! Expresia lui obişnuită. Şi vină aici să se înfrupte…toţi pierde-vară…toţi
când s-a însurat avea aceeaşiexpresie, de faliţii. Masăaşternută pentru toată lumea…
plictiseală şi dezgust. Se înviorează numai când Singurul care n-o să irosească banii moşteniţi,
îşi admiră colecţiade timbre. Nevastă-sa, ce să osă fie fiu-meu. E de ajuns să te uiţi la mutra lui,
mai zic, chiar dacă nu-i rău ca fizic, e de ca să înţelegi că nu simtenici măcar gustul de a
oprostie… […] Hm, ce aromă! Ciorbă de trăi. O să se limiteze la cumpărarea de timbre.
zarzavat, făcută de Iside. Bucateletrebuie gătite Timbrerare… bucăţele de hârtie colorată, de lipit
cum le găteşte ea. Cu pasiune. Trebuie să găteşti într-un album… Şi-aşa, eu m-amcanonit toată
cu entuziasmulcu care faci dragoste, asta e, viaţa pentru ca banii mei să folosească la
zarzavaturile tăiate bucăţele mici, mici detot… cumpărarea de timbre.Ce imoral! Ce tristeţe!...
mirodeniile, eh, mirodeniile…leuşteanul… Şi, până una alta, ăştia mănâncă.[…] Dar ce o fi
slănina prăjită şi ceapa tocatămărunt, mărunt… gătitatât de gustos, soră-mea Iside? Păi, sigur că
Când aduce ciorba ei de zarzavat la masă, în da, tocană de ciuperci. Una dinpasiunile mele.
toate odăile serăspândeşte un parfum care i-ar Te pomeneşti că a făcut-o ca să-mi cinstească
scula şi pe morţi… (se opreşte) Nu, e un fel de a amintirea! Unde ofi cumpărat ciupercile?... Pun
vorbi. Din păcate nu e decât un felde a vorbi. (se pariu că de la bătrânica aceea care treceregulat
uită la o tavă plină cutelegrame, aşezată pe pe aici… Eu am spus întotdeauna să nu le
noptieră, le răsfoieşte) Câte telegrame! Soluţia cumpere de la babă: nu vedebine, cum poate cu
ceamai uşoară ca să scapi de condoleanţe. Toţi vederea ei slabă, să deosebească o ciupercă
împărtăşesc durerea…participămişcaţi la doliul bună, de unaotrăvitoare? Pentru că, să ne-
familiei…deplâng dureroasa pierdere…se nţelegem, ciupercile astea… cât eram în viaţă,
asociază suferinţei…În realitate îi doare în cot! eumă pricepeam la ciuperci… au un miros
[…] Deh, ce să mai… (se întoarce din nou în special… Ar trebui să le atrag atenţia…Cum să
direcţia familiei) Mănâncă întruna,„dumnealor”! fac? Sunt mort. Şi-apoi, înfulecă, toţi, cu atâta
Frumos lucru, familia. Bietul bărbat munceşte poftă… Nevastă-mea seserveşte a doua oară…
toată viaţa, facesacrificii peste sacrificii, trudeşte fiu-meu repetă şi el… noră-mea tăvăleşte mieyul
şi trage căruţa, pentru familie, şi peurmă… de pâineîn farfurie, ca să strângă tot sosul…
poftim, iat-o familia! Nici nu apuci să mori de-a soră-mea parcă n-ar fi mâncat de-osăptămână…
binelea, că se şi adunăîn jurul mesei, şi ce fac? Cum de nu-şi dă nici unul seama? (urlând)
Mănâncă. Liniştiţi, senini, cu poftă de parcă eu Opriţi-vă! Atenţie! Atenţie! (fireşte, nu este
nuaş fi existat niciodată. Chiar dacă inima le e auzit; resemnat) Mâine, ziarele o să
zdrobită, pofta de mâncare nuşi-au pierdut-o, publiceştirea la cronica neagră : „ O întreagă
dimpotrivă: se gândesc la moştenire. Ei, da: un familie otrăvită cu ciuperci”. Bieţiide ei. Nu-şi
birou deavocatură, bine pus pe picioare… închipuie, în clipa asta, că o să ne vedem atât de
pachetul de acţiuni…cont curent înbancă… curând… Fără săaibă nici cel mai mic răgaz să
apartament în oraş…vilişoară la mare… Iată de se bucure de moştenire. Nici tu vizon… nici
ce am existat eu! Şifiindcă eram un gospodar tumobilă nouă… nici tu viaţă mondenă… nici tu
cam strict…fiindcă am pretins totdeauna timbre… Se spune că viaţa e plinăde neprevăzut.
anumiteeconomii…acum că eu nu mai sunt, Aşa o fi, dar ce să mai spunem despre moarte?...
domnii îşi trag sufletul. Nici nu le pasă demort, Frumoasăîncurcătură! Până la urmă, o să se
se gândesc la beneficiile lăsate lor de mortul ăsta amâne şi înmormântarea mea. Poate
nenorocit. Nevastă-meao să-şi cumpere un căSocietatea de Pompe Funebre face o reducere
pentru înmormântarea unei familiiîntregi… În cald… nefericirea mea, topita-nnefericirea
fond, ar fi o economie. Da, numai că la ce şi cui celorlalte! Oamenii de acolo, din oras, sunt o
ar servi o asemeneaeconomie, acum? (se uită, alta lume.
pe rând, lafiecare membru al familiei) Îmi pare
rău, dar mă văd nevoit să vă spun : „Pe curând!” Furgonul intra-n curte. Gerard. Gilbert!
( salută cu mâna, apoi îşireia poziţia iniţială de voi fi departe de voi, nu v-am vazut
cadavru). crescand.Cand o sa va revad?
Maestre, spuneati zece ani cel mult! Nu voi intoarce privirea, asta poarta ghinion,voi
privi drept inainte spre oras. Mi-e frica. Asculta
“Cel putin scapati de pedeapsa pe viata, nuva
acesti pasi pe culoar,vin, sunt pentru tine. Usati
plangeti!”
se va deschide.
Va convine,domnilor ocnasi.
Ridica-te si danseaza, danseaza!
Muncesc pe nimicsi nu fac niciodata greva.
Dar la familie v-ati gandit? “Familia, stiti,
oricum n-o intereseaza.”