Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Alecu Donici
– Rămâi sănătos, vecine!
Le părăsesc şi mă duc.
În Arcadia, ferice!
Împărăţeşte deplin,
Şi colţii ai lepădat?
Că la viitoarea iarnă
Pizmătareţul şi şarpele
de Alecu Donici
Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate,
Precum că are
Tu de venin;
Oriunde, de departe.
Broasca şi boul
de Gheorghe Asachi
Broasca mică cât un ou
Ar putea să se prefacă
Se aşează la Paris,
Unde, de nu este-nchis,
Drumeţii şi câinii
de Ivan Andreievici Krâlov
Doi prieteni sara la un loc mergea,
Şi iată,
Deodată,
De lângă o poartă,
Un câine au lătrat,
Şi adevărat, că-ndată
Au început a tăcea
De guvernul democrat,
Au cerut un împărat.
Suveranul îns-acel
Au ieşit să ia samă
La fireasca bunătate,
Împăratului pe spate.
Neastâmpărate, rele,
Către Zeus iar au strigat:
Li trimete o cucoară,
Care-mpunge, le omoară,
Să arete a ei putere
Căpăţânile le sfarmă.
Broaştele au înălţat.
Că eu voi să mă supun
Trebuia să fi ţinut
Pe guvernul de-nainte;
Broasca şi boul
de Gheorghe Asachi
Broasca mică cât un ou
Ar putea să se prefacă
Se aşează la Paris,
Unde, de nu este-nchis,
Cerbul la fântână
de Gheorghe Asachi
Într-o fântână limpide,
La codru, pe la munte,
Văzându-şi cerbul coarnele
Ce-i se-nalţă pe frunte,
Urâte mădulările
L-ar fi putut s-ajute,
De nu-i era de piedică
Podoabele cornute
Imparteala
Avand tovarasie
La o negustorie,
Cativa prieteni pe viata
Au castigat multime de bani gheata.
Si adunandu-se la casa lor obsteasca
S-au apucat folosul sa-mparteasca.
(Dar sunt cam rare impartele
Fara galceve, sau smintele.)
Si-ai mei prieteni buni, castigul impartind,
S-au intaratat la sfada.
Cand, iata! deodata,
Aud strigand:
- "Sariti! sariti! foc! casa arde!"
- "Lasati si ne vom socoti pe urma;
Dar trebuie sa stiti ca mie mi se cade
Din cea de fata suma
O mie inca si mai bine",
A zis dintre tovarasi unul.
- "Iar mie in tot bunul
Vreo doua mii mi se vine",
Le zice lor un alt.
- "Aidem insa!" - "Ba stati,
Si dreapta partea-mea imi dati",
Strigara celalalt.
- "Da pentru ce? Si cum? ..."
Sfadindu-se asa, prietenii vad fum
Cu palalaie-n casa,
Si neputand sa iasa,
Au ars ei toti, cu bani, cu tot.
In cele din urma tatal a zis : " Suntem foarte onorati de propunerea maiestatii
voastre , dar fiica nostra este o fiinta delicata si ne este teama ca , purtat de
inflacararea dragostei voastre , ati putea sa o raniti.Mi-as putea permite sa ii
sugerez maiestatii voastre sa isi scoata ghearele si coltii si , in acest caz , am
putea sa ne razgandim asupra cererii voastre."
Leul era atat de indragostit incat si-a smuls coltii din falci si ghearele din
labe .Atunci , insa, cand s-a reintors la parintii fetei , acestia , vazandu-l fara
puterea de a le mai face rau, i-au ras in nas si l-au batjocorit.
Maimuţoiul şi Motanul
de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Un maimuţoi
– Pocitul Maimuţilă –
Şi un cotoi
– Cumătrul Motănilă.
Zis şi făcut!
Fârtatul priceput
A şi-nceput
Să scoată cu gheruţa
În vreme ce maimuţa
Le şi mânca pe loc.
O rupseră la fugă.
Zugravul şi portretul
de Grigore Alexandrescu
La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,
Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebare
Şi patrioţi pe ticăloşi,
Omul şi raţa
de George Topârceanu
Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
Morala:
Urechile iepurelui
de La Fontaine
Rănit cu coarnele de-o fiară oarecare,
Pe toate-acele animale
Ce coarne-aveau în frunte.
El se temea ca nu cumva
Şi-oricât la interogator,
Savant
de Ion Luca Caragiale
Toate cărţile din lume, de când lumea, câte-au fost,
Să iasă la primblare.
La pas, încetişor;
A frâului strunit,
A sa măsură înţeleaptă,
Se face primejduitoare.
Omul şi raţa
de George Topârceanu
Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
Morala:
Maimuţoiul şi Motanul
de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Un maimuţoi
– Pocitul Maimuţilă –
Şi un cotoi
– Cumătrul Motănilă.
Zis şi făcut!
Fârtatul priceput
A şi-nceput
Să scoată cu gheruţa
În vreme ce maimuţa
Le şi mânca pe loc.
O rupseră la fugă.
Întrebare şi răspuns
de George Topârceanu
Rumegând cocenii de pe lângă jug,
Grierul şi furnica
de Gheorghe Asachi
Săltând, grierul la ţară
Ş-interesul de-mprumut!
Frunzele şi rădăcina
de Ivan Andreievici Krâlov
Într-o zi de primăvară, frumoasă şi
seninată,
Frunzele verzi a pădurii, umbrind o costişă
toată,
Au început cu zefirii într-acest chip să
şoptească
Şi să fălească
A lor desime tufoasă
Şi umbroasă,
Zicând: „Au nu noi suntem podoaba a văilor
ce
umbrim,
Au nu cu noi şi copacul îi falnic şi învăscut,
Îi răsfăţat şi plăcut?
Apoi de ne lăudăm, noi nici că păcătuim,
Căci arborul făr’ de noi, gol, nimic nu
însemnează;
Şi tot noi umbrim păstorul,
Şi sub ale noastre poale odihneşte călătorul,
Şi a fecioarelor horă sub noi cântă şi
săltează,
Iar dimineaţa şi sara fragede privighetori
La noi vin de desfătează
Şi primăvara serbează.
Pân’ şi însuşi voi, zefirii, uşori şi nestătători,
Şuguiţi cu noi neîncetat”…
Atunci glas cu umilinţă de sub pământ le-au
răspuns:
„Voi, frunzelor, aţi uitat
Nouă să ne mulţumiţi că vă aflaţi colo sus.”
Deci frunzele, foşnind groaznic, au întrebat
cu glas
mare:
„Cine este-acolo, oare,
Cu noi de se potriveşte
Şi cu obrăznicie grăieşte?”
„Noi suntem aciea care în întuneric trăim
Şi scurmăm pământul negru, pentru ca să vă
hrănim.
Au voi pe noi nu ne ştiţi,
Că noi suntem rădăcina copacilor răsfăţaţi,
Şi înalţi,
Pe care voi înverziţi?
Deci să vă fie de bine al vostru trai cu trufie,
Că natura au vrut să ne osebească,
Ca frunza în toată vara alta din nou să-
nverzească,
Spre trecătoarea podoabă.
Pierind însă rădăcina, vă uscaţi şi voi pe loc,
Şi tot arborul atuncea nu este de altă treabă
Decât numai pentru foc.”
Fabula de la sine
Se-nţelege bine,
Făr-a fi tâlcuită de mine.
Văduva şi piticul
de George Topârceanu
Zice că demult, odată,
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Cu muncă şi cu răbdare,
Doi prieteni
de George Topârceanu
Un beţiv din lumea toată
De nevastă-sa-n bătaie,
Morala:
Mângâiere
de Ion Luca Caragiale
O babă chioară-aşează tingirea cu păsat
Morala
Ne trebuiesc… instigatori.
Măgarul în grevă
de George Topârceanu
Un măgar s-a pus în grevă, nu se ştie pentru ce…
– O, măria-ta! Iertare!
Ţintă
Să intrăm în U. E. am ţintit
Cu o voinţă şi-o putere rară
Şi iată, pân-la urmă-am reuşit,
Dar ţara ne-a rămas afară!
Dlui ***