POVESTEA A CINCEA

Madonma Dianora i cere lui messer Ansaldo o

ordin tot atat de frumoas in iauarie ca i in mai:
messer Ansaldo i-0 di cu ajutorul unui vraci. Soul
madonnei Dianora o las sá mplineasc dorina lui
de marinimia sofului. o
messer Ansaldo, care. ni_eat
dezleag pe femeie de fkg duinta ei i la randul lui
vraciul il dezleag pe messer Ansaldo de fgduina
Iui, Jar s-i ia nimnica in schimb.

Märinimia lui messer Gentile fusese ridicat în slvi de ctre cavaleri _i

doamne, când regele ii porunei Emiliei s urmeze; dânsa, cu îndräznealä în
olas. de parc atat ar fi a_teptat, prinse agri precum urmeaz :
Ginga_e doamne, nimeni n-ar putea spune pe bun dreptate c fapta lui
messerGentile n-a fost cu adevärat mrea; cu toate acestea îns nu-i greu sä
dovedesti c omul poate _i mai mult i am s v art aceasta prin istorioara
mea.
in Friuli, inut cam r coros, ce-i drept, dar totu_i, înfrumuse at de muni
inalti, de râuri _i de fäntâni cu ape limpezi, se afla un ora_ c ruia îi zice Udine
_i în ora_ul sta tria pe vremuri o femeie frumoas _i de neam, madonna
Dianora, nevasta unui bogäta_ numit Gilberto, om pläcut i foarte cumsecade.
Doamna, mulumit însu_irilor ei, se învrednici pe drept cuvânt de dragostea
aprins a unui nobil cu renume pe care îl chema messer Ansaldo Gradense,
om intreprinztor _i pretutindeni cunoscut prin faptele-i de arme _i curtenia
lui. Dar nobilul acesta, de_i iubea cu patim _i se cznea s fac tot ce-i _edea
In putere spre a fi _i el iubit - cerând adesea doamnei prin soli _i prin solii
Sa-1 mulumeasc dragostea - se str duia zadarnic. Doamna, c reia i se cam
urase de atâta stäruint, väzând c nu e chip sã scape de el _i de iubirea lui, cu
toate eã niciodat nu-i împlinise vreo dorin, cuget s-i cear un lucru, dup
Darerea ei cu neputint de fcut, _i într-acest chip s-l alunge; de aceca, intr-o
trimis de bärbat, a_a
unei femei, care venea adeseori la ea
Spuse
precum urmeaz:
Cmeie, uite ce-i: mi-ai spus de multe ori c messer Ansaldo m
lui daruri de toat
fru dl presus de orice _i mi-ai adus din partea
niciodatä n-a_
d , pe care îns eu nu vreau s le primesc, pentru c
dac a_ fi
e dragul lor sã-l îndrgesc si s-i fac voia; dar,

617
încredin at c m iube_te într-adev r atäta precat spui, nu incape îndoialá e
l-a_ iubi _i eu _i-a_ face tot ce-mi cere. De aceea, daca ar vrea sä-mi
dovedeasc lucrul sta îndeplinindu-mi o dorin, eu voi fi gata s-l ascul.
Femeia întreb atunci:
Si ce anume ai dori s fac pentru dumneata?
La care doanmna îi rspunse
- Uite ce vreau: poftesc s am în luna lui ianuarie aicea, in ora_ul ásta, o
grdin plin de flori, de iarb verde _i de copaci stufo_i, intocmai precum
sunt grdinile in mai; iar dacã nu-i în stare s-mi dea gråd1na asta, s nu mai
cuteze niciodat s-mi trimit vorbe prin tine sau prin altii, cãci dac må mai
necaje_te n-am så tac ca pån acum, Ci am så má plang barbatului i rudelor
mele, fcând tot ce-mi va sta în putin s scap de el într-acest chip.
Cavalerul, când auzi ce-i cere doamna, de_i dorin a ei i se pru nespus
de grea _i aproape de neînf ptuit _i de_i cuno_tea prea bine c-i cere lucrul
ásta numai pentru a-i smulge lui pân _i ultima n dejde, se hotri s încerce
sa fac ce-i _edea în puteri. Trimise dar în toat lumea soli, c utând s afle pe
Cineva care s-i deie vreun ajutor sau vreo pova
_i în cele de pe urm ddu
pentru o rsplat gras så fac _i minunea
peste un vraci care îi fgdui
-

asta cu ajutorul vräjilor. Messer Ansaldo, dup ce se înelesese cu el s-i

plteasc o grmad de bani, se apuc s a_tepte vremea statornicit . lar când

veni în sfär_1t _i iarna _i acoperi totul cu ghea ä _i západ , pe un ger cumplit
vraciul fcu astfel ca pe o càmpie de toat rumuse ea care se afla lâng ora_,
s apar peste noapte, in prima zi a lui ianuarie (precum m rturiseau aceia
ce-o vzuser), o grdin minunat, cum nu s-a mai vzut nicicând, plin de
ierburi _i de pomi cu roade de tot soiul. Messer Ansaldo, de îndat ce-o vzu,
bucuros nevoie mare puse s-i culeag cele mai måndre poame _i cele mai
frumoase flori din câte se aflau intr-insa i le trimise pe ascuns iubitei lui,
poftind-o s vin _i s vaz grädina ca sã-_i deie seama de dragostea ce i-o
purta _i s-_i aduc aminte de cele ce-1 fgduise cu jurmânt; drept care s-_i
tin vorba dat ca o femeie de cuvânt ce se afla a fi.
Doamnei, care auzise de la multi despre grdina aceea, când mai vzu i
poamele _i florile trimise, îi päru ru de cele ce fagäduise. Cu toate acestea
aceea, se duse dimpreun cu alte
îns, cum era dornic s vazå minunia
doamne din ora_ pánå la locul unde inflorise gr dina, iar apoi, uimit pese

fire, dup ce-i lud cu prisosin frumuseea, se întoarse amrât ca vai de ea

acas, gàndindu-se la preful cu care sepentru grdina aceea, i atat
indatorase
de mare i fu durerea, încât, cum nu era în stare s i-o pstreze aseunsa.
bärbatul ei î_i dete seama _i vru cu orice pret s afle ce anume i-o pricimuia.
Dintru-nccput femeia se ru_in sä-i spun ; dar mai apoi, silit fiimd, ii spuse

618
 mprejurarea. Gilberto, auzind-o, se manie tare la început: pe urm îns,
c t a la
cuget la gåndul
gándul fär de prihan care o îndemnase pe femeie sã cear treaba

accea, i_i birui mania _i uându-_i seama ii zise:

Iubit Dianora, nu-l _ade bine unei femei cinstite i în elepte s deie

ascultare
ascultare unor atare vorbe i nici s-_i puie la btaie cu nici un pret propria ei
Cuvintele prin auz
1ste.decât
cinste. Cuvin ce ptrund pån la inim ascund puteri cu mult mai
nari de unii oameni _i pentru indrgostii aproape totu-i cu putin. Ru ai
ficut întâi _i întâi pentru c ai ascultat vorbele lui messer Ansaldo i apoi
nentru c ai primit sa te tocme_ti cu el. Dar, fiindc eu te _tiu cu inim curat ,

ca sã te scap de jurámantul cu care las s faci ceea ce

te-ai legat, am s te
nimeni altul nu cred ca le-ar läsa; _i asta cu atât mai mult cu cât mi-e team _i
de vraciul pe care indrågostilul t u - dac ar vedea c -l p c le_ti - s-ar putea

asImuteasc cu rele noastr . De aceea s te duci la el _i, dac

împotriva
neîntinat
noti. s faci astfel incât s te dezlegi de juruina dat pstrându-ti
cinstea; iar dac altfel nu se poate, d-i pentru o dat trupul, dar nicidecum i
sufletul.
Femeia, ascultând cuvintele brbatului, plângea _i susinea mori_ c
n-avea s primeasc din parte-i un hatâr ca sta. Dar, de_i ea se împotrivea cu
incptânare, Gilberto r mase neclintit în hot rârea lui, astfel încât a doua zi,
inc din zorii zilei, fr s piard vremea gtindu-se prea mult, doamna se
duse acasä la messer Ansaldo, însoit de-o slujnic _i de doi slujitori. Messer
Ansaldo se minun din cale-afar când auz/ c doamna venea s-l
cerceteze

_i,sculându-se degrab, puse s-l cheme pe vraci _i zise:

- Poftesc s vezi cât de mult bine mi-au dobândit vrjile tale.
în calea doamnei, fr a fi mânat de pofte ru_inoase, o primi cu
^i, ie_ind
mult cuviint _i, dup ce-o conduse dimpreun cu toti ceilali _i o pofti s
îi zise:
$az intr-o camer frumoas în care ardea un foc mare,
- Doamn , dac iubirea îndelungat pe care i-am purtat-o e vrednic de
Vreo r splat , te-a_ ruga s fii a_a de bun i sä-mi ara i ce pricin te-a
indemnat s vii cu slujitorii dumitale la ceasul sta aici la mine.
Doamna r spunse ru_inat _i cu ochii plini de lacrimi:
- Messere, n-am venit aici mânat de iubire _i nici de fgduina
pe care
-am fäcut-o, ci numai _i numai din pricina bärbatului meu, care vãdind
ai mult grij fa de dumneata _i de dovada dragostei smintite ce mi-o
pori decat fa de cinstea mea _i-a lui - m-a îndemnat s vin; drept care la
porunca lui sunt gata de-ast dat s-ti împlinesc orice dorin.
înmarmurit de cele ce spunea
Iesser Ansaldo se minun _i r mase
Cla, drept care înduio_at de mrinimia lui Gilberto, simind c patima
uUbirii i se preschimb în mil, zise:

619
 - Doamn ., fereasc Dumnezeu, de vreme ce-i a_a cum ziCi, ca tocmai eu
så vat m cinstea acelui ce simte mil pentru iubirea mea; de accea cat vei sta
la mine am sa m port cu dumneata cum m-a_ purta c-o Sora, 1ar dac vei
pofti s pleci, n-am s m împotrivesc: un singur lucru vreau s -i cer _i
anume s-i multume_ti b rbatului dumitale cu acele mul umiri ce le vei crede
de cuviint pentru märinimia lui _i de acu înainte sã-i spui c va avea in mine
un frate _i un slujitor.
Femeia, auzind cuvintele acestea, r spunse mai bucuroas ca oricand:
inand seama de felul în care pururi te-ai purtat, n-a_ fi putut s cred
pentru nimica în lume c n-ai s-mi dovede_ti aceea_i curtenie $1-acu ca
intodeauna; de aceea îti rmân pe veci îndatorat.
i luându-_i rmas bun, se întoarse la Gilberto cu însoitorii ei i-i
povesti cele întâmplate, drept care apoi cei doi bärbai legar între ei o stränså
prietenie.
Vraciul, cruia messer Ansaldo se pregätea s-i deie rsplata cuvenit,
v zând märinimia pe care i-o vdise Gilberto lui messer Ansaldo _i acesta de
pe urm madonei Dianora, zise:
- Sa m p zeasc Dumnezeu, de vreme ce mi-a dat s vd cât de

mrinimos S-a dovedit Gilberto fiind vorba despre cinstea lui _i dumneata
cand a fost vorba de dragostea doamnei tale, ca eu s nu m-ar t la randul meu
la fel de darnic fiind vorba de rsplata mea; pstreaz-o deci, cci dumitale i
se cuvine s-o pstrezi.
Cavalerul se ru_in _i se czni în fel _i chip s-l fac s primeasc, dac
nu tot, mcar o parte din ceea ce-i era dator, dar când vzu c e în zadar, cum
vraciul ce într-a treia zi f cu s piar gr dini a - se preg tea acum de duc ,

i_i lu rmas bun de la el i, stvilindu-_i dragostea cea ru_inoas în piept,

rmase însufleit de simäminte prietene_ti fa de doamna Dianora.
Ce-am mai putea aduga la asta, preadrägla_e doamne? Credei c-ar fi
cu cale s a_ezm alturi femeia aproape moart _i dragostea släbit de
pierderea ndejdii, s le a_ezm alturi, zic, de multa dämicie a lui messer
Ansaldo, care iubea cu patim înfläcärat de noi n dejdi _i care ajunsese sã
pun mâna în sfâr_it pe prada mult râvnitä? Eu, dup a mea prere, socot cã-i
o prostie s crezi c därnicia de care a dat dovad messer dei Carisendi poate
s fie asem nat cu aceasta de pe urm .

620
 POVESTEA A ^ASEA
Regele Carlo se indrágosteyte la bránete. in
gloriei. de o copil. dar pán mai la urm culmeu
rusinándu-se de nebunia lui, omrit bine pe ea
precum i pe sora ei.

Drea lung S-ar dovedi la vorbä acela care ar vrea s

povesteasc pe
dolete cåt au vorbit doamnele noastre despre madonna Dianora, cznin-
du-se s otrasc are din trei, Gilberto, messer Ansaldo ori poate vraciul,
a Artat mai darnic. Regele le làs s se sfdeasc o vreme, dar dup aceea ii
porunci Fiammettei s spun mai departe spre a pune capt sfadei _i dânsa
far întârziere începu:
- Frumoase doamne, credina mea de totdeauna a fost c într-o tovär_ie
ca a noastr se cuvine s se vorbeasc într-un fel mai îngduitor, a_ zice,
astfel ca lucrurile spuse s nu fie prilej de ceart prin tâlcul lor prea îngrdit,
cáci certurile de acest fel î_i afl loc mai potrivit printre studeni _i în _coli
decât aicea între noi, care abia de ne pricepem s nmânuim furca _i fusul. De
aceea, eu, de_i nutresc o oarecare indoial în legtur cu ce-ai spus, vzn-
du-v puse pe sfad, o las deoparte _i v spun in schimb o istorioar, nu
despre un om de rând, ci despre un rege falnic, care prin drnicia lui nu _i-a
intinat nicidecum cinstea.
Fie_tecare ai auzit vorbindu-se de multe ori despre btrnul rege Carlo
intaiul, cum i se mai zice, care prin vitejia lui _i prin izbânda dobândit
în
asupra lui Manfred a fcut astfel ca ghibelinii s fie alungai din Florena _i
locul lor s vie guelfii. Din pricina aceasta un cavaler, pe nume messer Neri
aegli Uberti, fiind nevoit _i el s plece din ora_ cu toi ai si _i cu bani muli,

Segandi s caute _i ca s-_i isprveasc

sprijin _i ocrotire chiar la rege, viata
se statornici in Distabia, la
unna _i intru bunstare pe un loc mai singuratic,
cumpr
4Stel da Mare. Acolo, nu departe de celelalte a_ezri,care i_i
o

era plin inutul

OSioará in mijlocul castanilor, mslinilor _i alunilor de
minunata, in care-
Qura pe ea o cas mare si frumoas, cu o grdin
fcu la mijloc un havuz, dup
ndemän bel_ug de ap curgtoare
VOICeiul italian, pe care îl
umplu cu pell.
altceva decât la felul in
care
, i n timp ce cavalerul nu se gândea la cum
regele
s-_i
-

ca întâmpl
înfrumusee.
VremeaCera
din zi iîn zi mai mult grdina, se
odihneasc oleac ; _1
la Castel da Mare s
se
a cald -

s meargã

621
 ÎNCHEIEREA AUTORULUI

Preavrednice copile, spre mangáierea crora m-am pus pe-o ireab aa

de lung, eu cred c-am izbutit s
duc la bun sfár_it cu ajutorul haruhui ceresc
-

pe care nu -am dobândit prin meritele mele. ci dup câte socotesc prin
ruga voastr cea smerit - tot ceea ce fag duisem s fac la începul, drept
care, mulumind dintai hui Dumnezeu i dup aceea vouä. voi da odihn
penei i mâinii ostenite. Totu_i nu vreau s închei fär a ráspunde mai întâi
unor nedumeriri m runte pe care voi sau alti s-ar prea putea s le mutrii,
chiar far a mi le spne, dei eu sunt incredintat c intocmai ca i celelate,
de care am mai vorbit odat , n-au nici un privilegiu aume care s cear un
rãspuns, lhucru pe care îmi amintesc c l-am i dovedit de alifel la incepulul
celei de a
patra zile a cri.
Vor fi pesemne printre voi unele care au s spun c im pove_iile
acestea m-am ar tat prea slobod la vorb , fiindc uneori am pUs in gura
dumneavoastr , i mai adesea v-am f cut s asculta i lucruri pe care u Se
cuvine s le spuie i nici s le asculte femeile cinstite. Eu nu m invoiesc la
asta: ori_ice lucru, fie el oricât de necinstit, dac e spus pe ocolite. poale fi
spus de ori_icine; iar noi, dup p rerea noastr , tocmai a_a am f cut. Dar
fiindc n-am de gánd s m sf desc cu voi. pentru c tiu c m-ai învinge, s
zicem c avei dreptate; ei bine, chiar _i atunci eu as putea s v ar t cu
muli u_urin de ce am fäcut a_a. Intâi _i întâi dac se afl în careva dintre
pove ti vreun lucru necinstil e numai jJndca msa_i Jirea pove tii a cerut a_a
si orice om cu scaun la cap care ar dori s judece pe drept pove_tile acestea
si-ar da fr îndoial seama c mi-ar fi fost cu neputin s le istorisesc
altminteri, fär a le preschimba cuprinsul. lar dac totu_i mai gseti în ele
pe ici pe colo vreun cuvin el mai deocheat ce pas mite mi-i pe placul
mironosi elor acelora ce cántaresc cuvintele mai stra_nic decâi faptele _i
caut mai degrab s se arate bune decát s fie într-adev r, socot c pentru
faptul de a le fi scris nu poate nimeni s m învinov jeasc mai cu temei
decát pe aceia, alât brbai cät i femei, care spun întruna, far inconjur
din zori i pân-n noapte "gaur" i "tru_", "pilug" i "pulij" _i alhe
multe de acest soi. Si apoi, la urma urmelor de ce adic pana mea s aib
mai putine drepturi decât penetul mui pictor? Cci pictorul, fär s fie. pe
drept, mäcar, finut de ru, mi numai c-i înfaji_eaz pe sfinii Mihail i
Gheorghe lovind pe unde-i place lui Cu spada sau cu lancea în arpe sau

672
 lal', dar pe eaStifp uu juce pe CristOs brbat _i pe Eva femeie si
halo roane picioarele Aceluia care S-a rástignit pe cruce
spre mántuirea
D
o a s t r .
ricine poate s- dea
cá istorioarele acestea nu
seama
în biseric
a c t Spluse, cÃCi cele cate fin de ea se cade a fi rostite cu vorbe neintinate
urat ,
inima desi printre povetile bisericii cre_tine se afl chiar destule
eCll totul altfel decat sumt ale mele; de asemenea n-au fost rostite nici
ilozofi. în ale caror coli cUnstea se cere respectat nu mai putin
decat in alle parfi, nicCt prnire carturari i preofi i nici prin cine tie ce alte
locri: ci au fost rostile im graduni, m locuri de petrecere i printre fete tinere
desicoapte la minte i gala s njrunte ispilele pove tilor - i într-o vrenme

in Care pán i celor mai cinstile femei li se da dreptul s umble cu izmene în

ean intru sc parea vieii lor. Pove tile acestea, oricum ar fi s fie, ca toate
celelalte lucruri, potfi i ele de folos sau pot s däuneze, hup persoana ce le
asculta. Cine mi _tie oare c vimul, dup Cinciglione, Scolaio' _i maulfi alti,
le prinde bine celor teferi. pe cánd celor cuprin_i de fierbineli le stric? Vom
zice cã-i duntor din pricina aceasta? Cine nu tie oare c focul e folositor
ba chiar de-a dreptrul trebuincios? Vom zice c -i pgubitor fiindc ne arde
casele, ora_ele i satele? Armnele apr i ele pe cei care doresc s vieuiasc
in pace, ins de multe ori împr_tie i moarte, nu findc ele ar fi rele, ci
ru folosite. O minte putredä, stricat , n-o s priceap niciodat
findc sunt
o vorb a_a cum se cuvine; i, dupá cum acestormini cuvintele cinstite nu le
nici cele necinstite mu
ajulá la nimic, la fel pot atinge sau strica o minte
s ating razele de soare, sau
santoas. precum nu poate nici noroiul
murdaria p mánteasc minmuniile cere_ti. Ce c rfi, ce vorbe, ce scrisori pot

Ji mai sfinte _i mai demne de cinste i respect decât preasfintele Scripturi? i

dus pe ei la pierzanie
totusi S-au aflat destui care, pricepándu-le pe dos, S-au
la ceva; dar,
Si-au tras i pe alii dup ei. Ori_ice lucru în sinea lui sluje_te
dacã-i ru intrebuinat sau înteles anapoda, el poate s prilejuiasc
orice pref s afle
emumarate rele. Aa i povetile mele. Cine va vrea cu
cu
la rele i dac
ele sfaturi sau fapte mi_ele_ti, le va afla u_or dac -i pornit
en va intoarce pe fa _i pe dos; dar cel ce va dori s afle lucruri de folos i
iar dac
a
culeag învminte, i el la ránd1ul lui s le gseasc,
va izbuti
au fost scrise, cât i
citite de acelea de dragul c rora
ceste istorioare vor fi
de bun sean nimeni mi va
Cmea pentru care au fost a n u n e povestite,
decát cinstile i chiar folositoare.
ea sa spun sau s le socoteasc altfel
OrOSifele grbite s spuie "Tat l nostru" _i s învárteasc la plácinte
acestea, care
ubiii lor duhovnici, s lase în plata Domnului pove_!ile
P

Betivi vestiti pe vremea lui Boccaccio (n. t.)

673
 pe nimeni s le citeasc cu de-a sila. De_i. la drept vorbind, mai
zOresc
ZIC Si dumnealor cåte un cuvant mai deocheal, ba chiar i Jac din cand in

cand cate o ispravá gogonala.

Vor fi de asemeni printre voi, iubite doannne, allele care au s spun

C-ar jijostde mii de ori mai bine ca ammnite povestiri s n11 fi Jost istorisite.
Se poate, nu zic ba: dar eu am fost silit s le asculI i sá le spun pe cele
povestile: iar dac doamnele din carte ar fi ales poveti jrumouse. pe acelea
e-as Ji sCris i eu. Dar dac vwei cu dinadins s m imvinovafi|i pe mine de
nascocirea lor (de_i nu eu le-am náscocit). am s v spun cú n-as vea la ce
ma ru_ia din pricin c nu sunt toate deopotriv de frumoase. pentru c m
e me_ter in toat lunmea asta. in afar de Dumnezeu, care s poal jace un
lucru far de cusur. Nici impratul Carlo. care a ficut pe paladini", n-a
izbutit s fac atâia, incát s poat alc tui ei singuri o otire. Unde sunt
multe lucruri amestecate laolalt este firesc ca cele bune s adá läng cele
rele. N-a fost de când e lumea ogor muncit a_a de bine, incal s nu gkse_ti îin
el, aläturea de gráne, urzici, scaiei sau buruieni. i apoi, de e s le vorbeti
nor copile simple. precum sunte i _i voi în cea mai mare parte, este de-a
areptul o prostie s cauli pove_ti mai osebite i s -fi m sori cuvinlele la
Jiecare pas. Totu_i, pe cei ce vor citi pove_tile acestea ii pov uiesc s nu le
ia in seam decât pe cele ce desfat , iar pe cele care impumg s nici nu le
cifeascã. In fruntea lor st scris ce se ascunde în ele, astfel incat cuprinsul
lor s nu poat în_ela pe nimeni.
Pe urm cred c vor maifi i dintr-acelea ce vor spune c printre aceste
povestiri sunt nele prea lungi. Acestora eu le räspund c, de le a teapt alte
treburi,e o curat nebunie s se apuce a le citi, chiar _i de-ar fi mai scurte.
Cci chiar dac a trecut atáta amar de vreme de când m-am apucat s scriu
si pân acum, cand in sfaryit mi-am isprvitl cu bine truda, cu toate acestea
n-am uitat c-am inchinat aceast carte femeilor deprinse s viejuiasc în
huzur i nicidecum celor cu reburi; pentru aceia ce citesc doar ca s-_i
treac remea nici o lectur mu-i prea ung , dac i_i atinge scopul pe care il
caul cititorul. Lecturile mai scurte se potrivesc cu mult mai bine colarilor -
care trudesc spre a-_i trece vremea cu Jolos i nu ca s petreac - decái
vou. femeilor, cárora v rmáne liber tot timpul neîntrebuin at in
desftrile iubiri. i în afar de aceasta, de vreme ce nici una dintre voi nu
merge la Atena, nici la Bologna ori la Paris ca s înveje carte, cu voi se cade
s vorbim mai pe îndelete, mai pe larg decdt cu cei care t_i ascut mintile lor
spre invtur.

Cei doisprezece cavaleri care alctuiau garda împratului Carol cel Mare.

674
 De asemenea mu m indoiesc c vor mai f si altele care vor spune
poale, cã in povetile gseti acestea prea multe vorbe de duh i alte fleacuri
la cap s scrie
greutatle i
si c mi-i ade bine umui bárbat cu cu scaun

asemenea pove_i. Acestora m vãd silit s viu _i

s le mulunesc, c ci zelul
lor i grija ja de faima mea porne_te din îndemn spre bine. Dar iat ce-am
la cap i greutate i muli
s le rspund: martur isesc c sunt un om cu Scaun
m-au puS in cumpn s vad cât trag la cántar; dar celor care n-au avut
prilejuls m cânt reasc le spun c u sunt greu deloc, ba dimpotriv atát
apei; i judecând c predicile rostite clugri
de
de u_or, încât plutesc la faa
sunt astãzi pline de cuvinte de dulh,
Cu scopu1l de-a infiera påcatele omene_ti
eu vreo cateva
de glume i de fleacuri, am socotit c n-ar strica s folosesc i
din sufletul femeilor
din ele in povestirile acestea, scrise cu gând de-a ahunga
ele s rád cu
iristeea i întâmpla cumva ca unele dintre
urätul. lar de s-ar

prea muli pofi când vor ajunge a le citi, plângerea leremiei, patimile
s le alunge
Mantuitorului i pocinta Magdalenei vor izbuti cu u_urin
veselia.
dintr-acelea care vor spune
Si cine se îndoie_te o a r e c nu vor fi _i
c -s r u de gur ca o bab mi-e limba otrvit,
i c Jiindc pe
despre mine îns se cuvine s le
ici pe colo scriu adev rul despre frai? Pe acestea
c ci nu-i a crede c spun astfel din
alte pricini decát dintr-o pornire
iert m.
care de
fraii sunt oameni de treab,
de vreme ce se _tie doar c
dreapt, numai atunci când se
Domnului. fug de orice osteneal i macin
dragul dac n-ar fi s miroas cu
ridic st vilarul, dar fr a spune mai departe; i

o plcere s stai cu ei de vorb ! Cum

nielu_ a tap, a r fi de-a dreptul
tofii c i
ci toate-s schimb toare, poate
ins in lumea asta nimic nu e statornic,
schinmbat i ea cu v r e m e a _i
cu limba m e a s-a petrectut
acelai lucru; S-o fi
care nm feresc cát pot
c -i mai bun acunn, nu dupa jiudecata mea-pe
poate ci dup spusa unei
este vorba despre mine
S-o iau drept
m rturie când
limba mea n - a r e pereche in hume
de bun ce-i _i dulce.
vecine, c a r e zicea c
vremea când ea
márturisea aceasta nu mai aveam a scrie
Si intr-adev r, la
de vreme ce-mi dau seama c
doamnele
decát vreo cáieva poveti. Oricum,
din prea mull zel i mu din alte pricini,
care îmi aduc invimuirea aceasta
o Jac
sOcot c unora ca ele le ajunge acest rspuns.
s punem capt vorbelor, închei, l sándu-le
pentru c -i
vremea
Si acum,
s cread tot ceea ce pofiesc i mulumesc cu umilint
pe toate s spun i
m-a ajutat dup atáta osteneal s-ajung la mul
Pärintelui Ceresc, care
voi, plcute doamne, rmânei
al istorioarelor acestora. lar
ravnitul capt citirea acestei
Lui i, de v-a fost de vreun folos
San toase în paza i puterea
mine.
Carfi, aducefi-v aminte din cand in cánd de

675
 Aici sfár_e te cea de a zecea i ultima zi a crii
mumit DECAMERON, zis
PRINTUL GALEOTTO.

676
 Giovanni Boccaccio -

vremea
povestirii
. Dac stau s n
vremuri c
gândesc. trim atare
orice lucru-i slobod s
fie
povestit, dac atâtl barbaii. cât
_i femeile
au grij sã u se poarte necinstit. "

(Decameronul)

Pärintele prozei italiene s-a nscut în 1313 la Paris (sau dup unii: la
Florenta, iar dupå ali: la Certaldo), ca fiu natural al negustorului Boccaccio
da Chellino, numit _i Boccaccino. Incepånd cu 1327, il regsim pe Giovanni
Boccaccio împreun cu tatál su la Napoli, unde frecventeaz curtea lui
Robert de Anjou. Este in egal m sur atras de traiul aristocratic _i de o
misterioas femeie, numit de el Fiammetta, în care comentatorii au crezut c
o recunosc pe Maria d'Aquino, fiica natural a regelui. In acea perioad
descoper, în bibloteca regal , marile opere ale Antichitäii _i întreprinde
lecturi dintre cele mai variate, pe texte _tiinifice sau literare, _i cunoa_te larg
rspânditele romane franceze ale vremii. Face o pasiune, creia îi va rmîne
fidel toat viaa, pentru opera lui Dante. De atunci dateaz primele sale
compuneri literare, în versuri sau proz, care retlect o puternic influen
formal _i tematic a literaturii antice: Filocolo (1336-1338), Filostrato _i
Caccia di Diana (1338), Teseida (1340).
in iarna lui 1340, este nevoit sã pun capt _ederii sale fericite la Napoli,
datorit falimentului _i apoi a morii tatlui su, i se întoarce la Florena.
Este confruntat aici cu un alt mediu, lumea haotic i agitat a negustorilor i
me_te_ugarilor, în care, pentru a-_i întreine familia, se vede constrâns s-_i
laca loc. Dar experien a de ucenic negustor, precum _i cea de studios al
problemelor de drept canonic îi sunt de prea mic ajutor. In tentativa sa de
Idealizare a trecutului tihnit de la curtea regalä, pe care-l contrapune
Commedia delle ninfe
prezentului agitat, se nasc operele din aceast perioad,
Amorosa visione
Jorentine (denumit ulterior Ninfale d'Ameto, 1342), sau
O alt influen prestigioas
),poem alegoric de clar factur dantesc.
lui Francesco Petrarca.
pra ui Boccaccio o exercit persoana _i gândirea In aceast
o cald prietenie pe tot restul vieii.
OScriitori î_i vor purta
de studiu De vita et moribus
d , numeroase poezii în latin si un proiect
di Madoma Fiammetta
Csci Petracchi sunt completate de proza Elegia
344) _i de Ninfale fiesolano (1344-1346).

677