2.

Somnoroase păsărele Stropi de tină,

De Mihai Eminescu Guturai…
Somnoroase păsărele Şi cum vine de la munte,
Pe la cuiburi se adună, Blestemând
Se ascund în rămurele - Şi lăcrimând,
Noapte bună! Toţi ciulinii de pe vale
Doar izvoarele suspină, Se pitesc prin văgăuni,
Pe când codrul negru tace; Iar măceşii de pe câmpuri
Dorm şi florile-n grădină - O întâmpină în cale
Dormi în pace! Trece Cu grăbite plecăciuni…
lebăda pe ape Între Doar pe coastă, la urcuş,
trestii să se culce - Fie-ţi Din căsuţa lui de humă
îngerii aproape, A ieşit un greieruş,
Somnul dulce! Negru, mic, muiat în tuş
Peste-a nopţii feerie Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
Se ridică mândra lună, - Cri-cri-cri,
Totu-i vis şi armonie - Toamnă gri,
Noapte bună! Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
3.Balada unui greier mic O grăunţă cât de mică,
De George Topîrceanu
Ca să nu cer împrumut
Peste dealuri zgribulite, La vecina mea furnică,
Peste ţarini zdrenţuite, Fiindcă nu-mi dă niciodată,
A venit aşa, deodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Toamna cea întunecată. Că m-am dus şi i-am cerut…
Lungă, slabă şi zăludă, Dar de-acuş,
Botezând natura udă Zise el cu glas sfârşit
C-un mănunchi de ciumafai, - Ridicând un picioruş,
Când se scutură de ciudă,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Împrejurul ei departe Cri-cri-cri,
Risipeşte-n evantai Toamnă gri,
Ploi mărunte, Tare-s mic şi necăjit!
Frunze moarte,
 4.Prințesa și bobul de mazăre
A fost odată un prinț care vroia să se însoare,dar iși dorea
drept tovarășă de viață o prințesă adevarată.Făcu el ocolul lumii
ca să găsească una. Într-adevăr prințese erau destule,dar nu se
putuse încredința dacă ele erau cu adevărat prințese sau
nu;todeauna i se părea ceva îndoielnic la ele.Așa că bietul prinț se
întoarse în împarăția sa foarte mâhnit,că nu găsise ce căuta.
Într-o seară,pe o vreme îngrozitoare când fulgerele țeseau
pe cer pânză strălucitoare ,iar tunetele bubuiau si ploaia nu mai
contenea,cineva bătu la poarta palatului și bătrânul împărat a
trimis repede un slujitor să vadă cine ar fi putut fi pe o așa noapte
cumplită .Era o tânără; apa curgea șiroaie din părul ei și de pe
haine.Tremura cumplit și era tare zgribulită. Părea că e o
tărăncuță rătăcită.Cu toate astea ea spuse că-i o prințes adevarată
când îi dădură binețe și o invitară în palat să se adăpostească
peste noapte.
---- Asta o să stim noi în curând! își zise bătrâna împărăteasă.
Apoi ,fără să spună nimic se duse în odaia de culcare,luă
așternutul de pe pat și puse un bob de mazăre în mijlocul patului
,deasupra acestuia aseză douăzeci de saltele și apoi a mai pus și
douăzeci de perne mari de puf unele peste altele, deasupra
saltelelor.După ce pregăti astfel patul prințesei, o pofti să se culce.
A doua zi împărăteasa o întrebă cum a dormit.Răspunsul
apăru prompt:
---- Oh!Foarte rău toată noaptea n-am putut închide un
ochi!răspunse prințesa.Mai departe adăugă:Era o ridicătură în pat
care nu mi-a dat pace și acum îmi simt trupul ca după o bătaie
zdravănă.A fost un chin!
Acestea fiind spuse împărăteasa gândi că tânăra era o
prințesă adevarată,dacă simțise bobul de mazăre prin douăzeci de
saltele și douăzeci de perne de puf zicându-și:
---- Ce altă făptură în afara unei prințese poate avea pielea
atât de delicată?
Prințul o luă de soție pe tânără,încredințat fiind că ea este o
prințesă adevărată și au trăit fericiți până în adânci bătrâneți,iar
bobul de mazăre fu păstrat între bogățiile palatului,unde trebuie
să fie și acum acolo dacă nu l-a luat cineva.
5.Papucii gâscanului - legenda
Demult, demult, pe vremuri de mult uitate, gâscanul avea în
picioare niște papuci galbeni, foarte frumoși, parcă erau de aur. Și
se mândrea cu ei, lucru mare !
Odată, gâscanul nostru a vrut să treacă pe o punte, dar nu
stiu cum s-a întâmplat, că a scăpat papucii în apă.
Să fi văzut atunci jale și vaiete pe bietul gâscan !
Auzindu-l cum se jeluia, toate neamurile lui au alergat acolo
să vadă ce-i.
--- Vai de mine și de mine, mi-au căzut papucii-n apă ! striga
gascanul cu gura mare. Ssssăracul de mine, am rămas dessssscult!
Ce mă fac eu acuma ?!
Repede, repede, neamurile auzind așa săriră în apă, să-i
caute papucii. Căutară ele “zi de vară până-n seară”, dar papucii
nicăieri nu-i găsiră. Au venit atunci și rațele în ajutor; însă tot
degeaba ! Papucii nicăieri...
Și din vremea aceea se zice că rațele și gâștele, când
înnoată, tot vâră ciocul în apă și se cufundă ca să caute papucii
gâscanului. Iar dacă treci pe lângă un cârd de gâște, în mod sigur,
gâscanul sâsâie, se ia dupaă tine și te apucă cu ciocul de haină, de Și-a venit un Negustor
parcă ar vrea să te întrebe: Plin de bani, cu vâlvă mare,
--- Vaaaaai, n-ai găssssssit papucii!? Ssssspune-mi iute Cumpăra copii pe care
unde-mi sssssssssssunt papucii!!! Nu-i iubește mama lor.
Și-a venit la noi la poartă
6. Cântec Și-am ieșit și l-am certat:
De George Coșbuc -"N-ai nici tu, nici împăratul
A venit un lup din crang Bani să-mi cumpere băiatul!
Și-alerga prin sat să fure Pleacă-n sat, că-i mare satul,
Și să ducă în pădure Pleacă, pleacă!" Și-a plecat.
Pe copiii care plâng,
Și-a venit la noi la poartă 7.Niţă cel mincinos
Și-am ieșit eu c-o nuia; Din folclorul copiilor
-"Lup flămând cu trei cojoace, Sus pe dealul de la grui
Hai la maica să te joace" – Niță paște turma lui
Eu chemam pe lup încoace, Și gândește ne-ncetat
El fugea-ncotro vedea. Cum să-și bată joc de sat.
Ieri pe drum un om sărac Strigă Niță atunci de zor:
Întreba pe la vecine: ---- Vine lupul ! Ajutoooor!
-"Poartă-se copiii bine? Vin săteni să vadă ce-i
Dacă nu, să-i vâr în sac!" Niță râde-atunci de ei:
Și-a venit la noi la poartă ---- Mergeți ,mergeți înapoi
Și-am ieșit eu și i-am spus: Lupul n-a venit la oi!
-"Puiul meu e bun și tace, Turma paște liniștit
Nu ți-l dau, și du-te-n pace! --- Ha!Ha! Ha! V-am păcălit
Esti sărac, dar n-am ce-ți face! Însă iată că-ntr-o zi
Du-te, du-te!" Și s-a dus. Lupu-ntradevăr veni.
În zadar Niță striga
Nimeni nu-l mai asculta.
Iată lupul cel turbat
Pe păstor mi l-a mâncat
Dacă minte n-a avut
Și să mintă i-a plăcut.

8.Iepurele și ariciul
Odată ,într-o poieniță,un iepuraș s-a întâlnit cu ariciul
țepos.
--- Hai să fim prieteni! I-a spus iepurașul.
--- Bine, s-a învoit ariciul cu bucurie.
Au plecat împreună să caute loc pentru o căsuță.Pe
drum s-au întâlnit cu un șarpe.Acesta s-a repezit la
iepuraș,zicând:
--- Te mușc! Te mușc!
Iepurașul s-a speriat ,dar ariciul s-a făcut ghem și s-a
rostogolit în fața șarpelui.
Speriat de haina țepoasă șarpele a plecat sâsâind.
Ce bine e să ai prieteni adevărați!
Prietenul la nevoie se cunoaște!
9.Lecția
După Lev Tolstoi
Leul,măgarul și vulpea s-au dus la vânătoare.Au prins
mult vânat și leul a poruncit măgarului să facă împărțeala.
Măgarul a împărțit totul în trei părți egale și a spus:
--- Poftim ,fiecare să ia o grămadă!
Leul s-a mâniat și l-a mâncat pe măgar.I-a poruncit
apoi vulpii să facă împărțeala prăzii.
Cumătra a adunat aproape tot într-o grămadă pentru
leu,iar pentru ea a lăsat aproape nimic.
Leul i-a spus:
--- Bravo ție!Așa se face î împărțeală corectă! De unde
ai învățat să împarți așa bine?
--- De la măgar ! i-a răspuns vulpea.
 Slujba în gospodărie
El o face credincios
Și primește drept
răsplată
Câte-un os bun de ros.
GHICI!

11.Vrăbiuța
Este o zi frumoasă de toamnă.Andreea s-a așezat pe
bancă la soare .Ea citește o poveste.Închide cartea și
urmărește cu privirea o vrăbiuță sprintenă.Aceasta alerga
de colo-colo ,iar fetița se îngrijoră:
Cine-mparte parte-și face! --- Ce tot cauți prin ogradă ,vrăbiuțo? Nu ți-e frică de
Spaima trece primejdia rea motanul Aurică?Ai grijă ,este foarte lacom!
Vrăbiuța s-a oprit pe o creangă și i-a răspuns:
10.Motanul și câinele --- Ba mi-e teamă ,fetițo!Motanul mă pândește ,iar
Motanul s-a așezat la pândă.Privea pofticios la Gelu trage mereu cu praștia după mine,dar am în cuib doi
vrăbiuțele gălăgioase .Avea mustățile zburlite I ghearele puișori și trebuie să le caut de mâncare altfel vor muri de
pregătite de atac. foame.Nu-I ușor să fii mămică!
--- Ce păcat că nu pot să zbor! A mârâit ușsor.Le-aș
înfuleca pe toate!
Grivei,stăpânul curții , l-a auzit și s-a repezit să-l
scarmene.
--- Ce-ai zis, motanule? a lătrat el.Ți-e poftă de
vrăbiuțe?Stai puțin că te învăț eu minte!
Speriat motanul se cocoță într-un dud miorlăind de
ciudă:
---Ah ,ce câine nesuferit !Mereu îmi strică planurile!
 12.Vulpea și corbul --- Tu nu-ți faci provizii ? întrebă veverița curioasă.
Corbul a găsit o bucată de cașcaval.A luat bucata în --- Bineînțeles ! Îmi fac provizii de lumină.
cioc și s-a suit într-un copac înalt. Un uliu a venit să prădeze proviziile veveriței ,dar a
Vulpea l-a văzut și i s-a făcut poftă.Și-a făcut repede uitat de ele când l-a văzut pe licurici cu felinarul aprins.
un plan.S-a apropiat de făcut repede un plan.S-a apropiat Martinică ,ursul,care e prieten bun cu licurici tocmai
de copac și i-a vorbit corbului cu voce dulce ,prefăcută: trecea pe la locul cu pricina.el a pus laba pe uliu și l-a
--- Vai,corbule,ce frumos ești!Ai putea ajunge ”mângâiat” până au rămas din el doar fulgi și pene.
împăratul pădurii! Păcat că nu ai deloc glas!
Înfumuratul a căzut în plasa vulpii și a deschis pliscul
să cânte.A scăpat cașcavalul ,care s-a rostogolit drept la
picioarele cumetrei.
---- Păcat că nu ai minte !i-a spus vulpea ,înhățând cu
lăcomie bucata.nu ai cum să ajungi împărat.

înfumurat= încrezut, fălos ,îngâmfat

a căzut în plasă = s-a păcălit

13.Aventuri cu licurici
Se spune că veverița are provizii de conuri ,alune și
nuci .Nu le lasă afară.Scorbura ei este cea mai grozavă
cămară.
Licurici se uita la ea cu interes…..
 --- Ba da ,însă niciodată una atât de mare,a răspuns
14.Gâsca de aur Alice.
Feciorul cel mic s-a așezat la umbră.A scos din traistă Omida s-a înveselit:
bucata de pâine și sticla de apă. --- Mărimea mea este normală ! Tu însă ești prea mică
Deodată s-a ivit înaintea lui un omuleț cu barba pentru un copil.
lungă.Era un spiriduș.El l-a rugat pe băiat:
---- Flăcăule, îmi dai și mie o bucată de pâine și o
înghițitură de vin?
--- Cu dragă inimă,moșule! I-a răspuns băiatul.Dar să
știi că în sticlă nu am vin.E doar apă rece de izvor.
Moșul i-a mulțumit și i-a dăruit o gâscă de aur……

 inimă,inimioară,inimos,mărinimos
 om,omuleț,omenos ,omenește
,neomenos ,omenie

15.Alice în țara minunilor

Iepurele a trecut în goană pe lângă Alice. Ea s-a mirat:
--- Oare de ce se grăbește?
--- Vai ,am întârziat! Regina se va mânia! A spus el.
Alice a alergat după iepure,dar s-a rătăcit.S-a
pomenit înaintea unui monstru cocoțat pe o ciupercă
uriașă.
--- Ce te uiți așa la mine?s-a supărat monstrul.N-ai
mai văzut o omidă?

16.Cartea junglei
Într-o noapte lupii s-au adunat pe vârful muntelui la
sfat.Șeful haitei a ieșit în față și a orbit cu îngrijorare:
--- Fraților,tigrul Sherkan s-a întors în pădurile
noastre .Ce vom face cu puiul de om?Este în mare
primejdie!
--- Trebuie sî-l ducem în satul oamenilor!a spus un
lup bătrân.Acolo este locul său.
Ceilalți lupi s-au arătat încântați de idee.
Primejdie=pericol,amenințare
Sfat= îndemn,povață
17.Lampa lui Aladin
Aladin a zărit pe lampa veche niște litere.Ca să le
poată citi ,a frecat bine lampa.În acea clipă ,din ea s-a
înălțat un duh uriaș.
--- Ce grozav e afară! Încântat de cunoștință,stăpâne!l-
a salutat el și a făcut o plecăciune.
--- Ce spui ?! s-a mirat Aladin.E,stăpânul tău?
--- Exact, tinere! L-a lămurit duhul din lampă.Pot să-ți
îndeplinesc orice dorință.
 Vestit=faimos,renumit,celebru
18.Vrăjitorul din Oz
Doroty ,cățelul Toto și prietenii lor se îndreptau
voinicește spre țara lui Oz.Fiecare dorea să îl roage ceva
pe vrăjitorul vestit.
--- îl voi ruga să-mi dea o inimă ! a mărturisit Omul –
de –Tinichea.
Sperie-Ciori a spus:
--- Eu am să-i cer creier în loc de inimă deoarece dacă
ești prost râde toată lumea de tine.
Fetiței îi era dor de mătușa și unchiul ei ,de aceea a Voiniceește=bărbătește,curajos,cutezător,eroic
zis: 19.Casa de turtă dulce
--- Eu îl voi ruga să îmi arate drum,ul spre casă. Cei doi copii s-au rătăcit în pădure .Când s-a înnoptat
au ajuns la casa vrăjitoarei.
Băiatul era speriat,dar
surioara sa l-a încurajat:
--- Uite ce casă minunată!Este
clădită din turtă dulce și acadele
.Să rupem și noi o bucată!
Vrăjitoarea a ieșit din
casă.Vocea ei mieroasă i-a
ademenit pe copii.
Acum tatăl lor îi caută peste
tot.

Mieroasă=dulce,prefăcută,înșelătoare
i-a ademenit=i-a atras,i-a păcălit
 20.Cozonacul
Odată ,brutarul a copt un cozonac și a plecat cu el în pădure.
--- Am să-l dăruiesc celei mai bune viețuitoare ,a spus
brutarul.
Într-un luminiș s-a întâlnit cu bursucul .
--- Ooo!Ce cozonac grozav!a zis el.Încotro mergi?
--- Vreau să-l dăruiesc celei mai bune viețuitoare. Care este
după părerea ta aceasta?
--- Eu,eu sunt cel mai bun!a strigat bursucul.
--- Nu,nu tu ești! A clătinat din cap brutarul și a plecat mai
departe.
S-a întâlnit apoi cu iepurele care,văzând cozonacul a zis:
---Ce cozonac înmiresmat!Ce vrei să faci cu el?
--- Vreau să-l dăruiesc celei mai bune viețuitoare din pădure.
--- Păi,eu sunt cel mai bun.Cum n-ai aflat încă? 21.Elefănțelul zburător
--- Nu știu!i-a răspuns brutarul.Am să mă mai gândesc. Dumbo se născuse la circ.Era un elefant drăgălaș, dar
Chiar atunci a ieșit dintr-o tufă ariciul.
--- O,ce cozonac frumos!Unde-l duci? a întrebat el.
avea urechile atât de mari încât toți râdeau de el și îl
--- Vreau să-l dăruiesc celei mai bune viețuitoare. Cine crezi necăjeau.
că-l merită? Într-o zi s-a hotărât să încerce
S-a gândit ariciul ,apoi a zis: să zboare.Prietenul său ,șoricelul
--- Dă-I cozonacul jderului .El este foarte bun.Nu va uita să-l Timoteus l-a încurajat:
împartă cu broasca țestoasă și cu veverița. Îi va servi și pe bursuc --- Hai, Dumbo;fii curajos!Poți
și pe iepure .Lor le plac mult cozonacii. să zbori.
Brutarul s-a bucurat:
O cioară i-a dat o pană
--- Acum știu ,a spus el,cui să dau cozonacul.
Voi ați ghicit? fermecată și i-a spus :
--- Acum ,Dumbo! Sari! Întinde
urechileși zboară!
A fost de ajuns ca elefănțelul să
bunătate=generozitate,dăruire , omenie ,altruism… fâlfâie o dată din urechile lui mari
și îndată prinse a pluti în
văzduh,întocmai ca o pasăre.