PILDA CELOR POFTIȚI LA CINĂ

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe
slujitorul său ca să spună celor chemaţi:
- Veniţi, că, iată, toate sunt gata!
Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis:
- Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă.
Şi altul a zis:
- Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă.
Al treilea a zis:
- Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis:
- Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici.
Şi slujitorul a zis:
- Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
Şi a zis stăpânul către slugă:
- Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii
aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” (Luca 14, 16-24)
 Colo sus, într-o cetate, Și tristețea de-al său dor.
Este-un mare negustor, Vreți să știți ce a făcut
Ce-are case mari, înalte Negustorul de îndată,
Și-are slugi spre ajutor. La pescar când a văzut
Are curți, are grădini, Perla cea mult căutată?
Vaci, căprițe, oi, găini; Și-a vândut averea toată
Are-averi nenumărate, Și case și curți și grădini,
Iar din ce vinde-n cetate Capre, vaci, oi și găini,
Are bani pe săturate. Ca din suma adunată
Însă bunul negustor Să-și astâmpere amarul
Deși e foarte bogat, Cumpărând mărgăritarul.
Este trist și visător, O porni apoi spre mare
Căci caută ne-ncetat Cu banii-ntr-o roabă mare.
Un frumos mărgăritar Cum îl găsi pe pescar
Care în adânc se-ascunde Pe țărm, stând pe bolovani,
Și până la el mai rar Pentru-al lui mărgăritar
Reușește vreun pescar Îi dădu roaba cu bani.
Curajos să se scufunde. Iară când s-a-ncredințat
Dar iată că într-o zi, Că mărgica nestemată
Cum umbla așa agale, E a lui cu-adevărat,
Un pescar el întâlni A uitat averea toată
Ce-i ieși c-o scoică-n cale. Și de ea s-a bucurat!
Iar în scoică se-ascundea Precum perla cea de preț
Din lume cea mai frumoasă Este și Împărăția
Și cea mai de preț mărgea. Cerurilor
Cum văzu mărgăritarul, Și ca dânsa/Nu-i nimica mai măreț.
Pe bogatul negustor Iară cel ce o dorește/Lasă toată avuția
Îl cuprinse-ndată-amarul Și tot ceea ce iubește,/Până ce o dobândește.
(Împărăția Cerurilor, Colecția Pilde spuse de Mântuitorul, Apostolia 2017, Limours, Franța)