Muzeul Digital al Romanului Romanesc

� revistatransilvania.ro/mdrr
Acest roman a fost digitizat în cadrul proiectului ASTRA Data Mining. Muzeul Digital al Romanului
Românesc din Secolul al XIX-lea, inițiat de Revista Transilvania, organizat de Complexul Național
Muzeal ASTRA și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Sugestie de citare a arhivei:

Baghiu, Ștefan, Vlad Pojoga, Cosmin Borza, Andreea Coroian Goldiș, Daiana Gârdan, Emanuel Modoc,
David Morariu, Teodora Susarenco, Radu Vancu, Dragoș Varga. Muzeul Digital al Romanului
Românesc: secolul al XIX-lea. Sibiu: Complexul Național Muzeal ASTRA, 2019.
http://revistatransilvania.ro/mdrr

This novel was digitized for the project ASTRA Data Mining. Muzeul Digital al Romanului Românesc din
Secolul al XIX-lea, initiated by Revista Transilvania, organized by ASTRA National Museum Complex
and co-financed by The National Cultural Fund Administration (AFCN).

Citation suggestion:
Baghiu, Ștefan, Vlad Pojoga, Cosmin Borza, Andreea Coroian Goldiș, Daiana Gârdan, Emanuel Modoc,
David Morariu, Teodora Susarenco, Radu Vancu, Dragoș Varga. The Digital Museum of the Romanian
Novel: The 19th Century. Sibiu: Complexul Național Muzeal ASTRA, 2019.
http://revistatransilvania.ro/mdrr

,
 apare o data pe lună
AMICUL COPIILOR
Nr. 77. BUCUREŞTI, FEBRUARIE 1893
PSYLLA
(ROMAN PENTRU COPII)
— Dedicai Domnişoarei Lolica Z. Arbore —
I.
Târgul sclavilor la Roma
Aproape de vre-o douë césurï deja
só rele aurea cu razele sale domul tem­
plului lui Castor. Douî tineri se apro-
priară de uşile templului şi se opriră.
Unul din eî avea înfăţişarea unui bă­
iat ca de vre-o douëçlecï de ani şi era
palid, slab, cu ochii înfundaţi. El era
îmbrăcat într’o tunică albă de mătase,
care se tîra jos, tăvălită în noroiul
stradelor ; în përul söű făcut inèle eraü
pe ici pe colea înfipte nisce flori na­
turale. CelTalt era un tînër ca de vre-o
25 ani, îmbrăcat în nisce haine luxóse
dar curate, el avea înfăţişarea unui om
care a petrecut nóptea la vre-o sindrofie
şi de aceea era ostenit.
— Salut pe descendentul ilustrului
Pilumnus! zise cel mai în vîrstă. Vöd
că eşti demn de a te prenumëra prin­
tre progenitura lui Traian. Bëtrânul tëü
str0moş Pilumnus a inventat pilugul
pentru a sdrobi grâul, iar tu mături
stradele cu mătasea tuniceî tale de
patrician.
Băiatul palid surise la aceste cuvinte
şi se rezimă de umërul întômpinâto-
ruluï sëü; el era beat şi abia se ţinea
pe picióre.
S7,ç6j.
Anul 11.
— Pe Jupiter, iţi jur, că nu te-am
putut întrece pe tine divul Quintus
Ovilius. După a treia amforă de falern
de geaba îmi încunun fruntea cu flori
próspete, mintea mea nu mai pri­
cepe nimic şi totul în jurul meű se
învirteşte. Ştii de unde viü?
— De unde să ştiti eü? E prea de
dimindţă ca să pot crede că aï eşit
de acasă, după ce a! dormit liniştit în
patul tëü, deci presupui că d’abia acum
mergi spre casă !
— Aşa este Quintus, dar de unde
viű?.. . Eï bine, să ţî o spui eö. Am
petrecut nóptea la Marcus Lentulus,
care ne-a ospötat de minune.
— Să-ţî fie de bine.
— Aşteaptă ! Să-ţi povestesc ce am
mâncat noi la masă. Intîiü ni s’a ser­
vit un blid de şoreci fripţi în dulcdţă
de mac, apoi ficat de bróscá ţestdsă
fiert în unt-de-lemn de Cipru, apoi pesce
de mare împănat cu creerî de elefant,
apoî friptură de păun, garnisită cu
frunze de dafin, feartă în canfră ....
apoî. . .
— Destul, destul ! întrerupse Quin­
tus, më apucă grâţa ascultându-të nu­
mai. Dacă vrei să dejunez! bine vino la
mine azi şi sunt sigur că veî uita prân­
zul tëü de astă nópte.
— Primesc amice, primesc !
47
370 AMICUL COPIILOR
Dar ce este acolo, uită-te, zise
Quintus, ce lume se adună!
— Este târgul sclavilor. Cum? n’ai
fost în aceste locuri nicî-o-dată ? Toc-
ma! acum târgul e în toiul sëü, vrei
sä vezi ? e lucru forte curios.
— Pe legea zeilor nemuritori ! Sunt
curios a vedea acest târg, nu l-am vëzut
nici-o dată. Sunt stăpân peste 500 de
sclavi, dar nu T am cumpërat personal,
ci am ordonat intendentului meü să
cumpere acéstá marfă. Haide Pilunmus,
să privim vînçlarea sclavilor !
Târgul sclavilor se făcea în antica
Roma chiar in apropiere de Forum, la
óre-care depărtare de templul lui Castor,
tocmaî la marginea oraşului, la pôlele
unor stânci, ce se scoboraü spre malul
Tibruluî. O tavernă murdară, săpată
pe jumôtate in chiar zidul une! stâne!
servea pentru vinçlëtoriï sclavilor drept
bursă, unde e! desbáteaü preţurile asu-
pra mărfeî lor vii.
In diminâţa dilei, când începe po-
vestirea nostră, târgul sclavilor era
férte animat; cauza animaţiune! era
sosirea unor prizonier!, —daci, victime
ale resbelulul crâncen al romanilor cu vi­
gurosul popor dac, care pe acele tim­
puri trăia în frumósa nostră patrie
România.
Sclavi! adus! la târg pentru a fi vîn-
duţi, eraţi mânaţi întocmai ca o turmă de
vite, înconjurată de soldaţi roman! ; la
intrarea în Forum, tocmai la marginea
oraşului, prisonieri! trebuia să tréca pe
sub nisce lănci saű suliţi, legate în
formă de pértá. Alătur! cu acéstá pórtá
improvizată, stătea un lăncier, care
ţinea în mână o prăjină mare pe care
atârna sub stema Romei edictul roman
privitor la sclavie. Acest edict suna:
cum că ori-ce prizonier de resbel, o dată
ce a .trecut prin furcile suliţelor de pe
piaţa sclavilor (sub hasca) perde cali­
tatea de om liber şi devine sclav. Ală­
tur! de suliţe saü hasca era o masă
lângă care stătea un centurion îmbră­
cat In haine albe, care înscria pe nişte
pergamente numele, secsul şi vîrsta
prizonierului, precum şi numele stăpâ-
nului sëü, după îndeplinirea acestei
proceduri, Centurionul lovea cu un be­
ţişor de trei ori masa şi ordona pri-
sonieruluî să se apropie "de edilul Ro­
mei, care şedea alături de masă în
hainele sale de purpură.
Edilul ridica mâna şi zicea :
j — Eşti sclav !
Quintus Ovilius şi tinôrul Pilunmus
se apropiară de acest loc al târgului
sclavilor, unde îndată ce mulţimea T-a
observat, lancieriî se deteră îndărăt
pentru a face loc la duo! patricieni,
îmbrăcaţi cu distincţiune. Centurionul
vôzôndu-ï ordonă ca să se aducă douë
scăunaşe pentru nobilii cetăţeni a! Ro-
mei. Ambii patrician! se aşezară unul
lângă altul.
Í In faţa lui Centurion fu adus un dac
vînjos, cu faţa marţială, ale cărui mâini
erait legate împreună cu mâna unei fe-
mei tinere şi forte frumosă, de şi pa­
lidă de spaimă şi durere. Nenorocita
I căzu jos, ne mai având forţă să se ţie
pe piciére.
Í — Sunteţi sclavi! strigă vocea edi-
luluî.
— Să mergem ma! departe Quintus !
M’am plictisit aci, zise Pilunmus !
— Haide ! Sunt curios să vëd vin-
zarea propriii zisă a sclavilor, rëspunse
Quintus.
Şi ambiî patrician! se ridicară în pi­
ciére şi merseră spre târg. Acolo vin-
zarea sclavilor se făcea deja cu mare
activitate. Nişte precupeţi grobiani, cu
biciuri în mâini, înconjuraţi de sclav!,
vociferaţi lăudând trecëtorilor marfa lor.
Era un spectacol trist, sfîşietor —
aceştî nenorociţi de sclav!, victime ale
resbeluluî, răpiţi din patria lor pentru a
deveni rob! intr’o ţară strëinâ. Cu tóté
astea, mulţimea care se plimba prin
târg nu părea preocupată de sórta ne­
norociţilor, expuşî a fi vânduţi. Cum-
pörátorii veneaú, se apropiail de sclavi,
îi desbräcaü de haine, pentru a se asi­
gura că n’aü răn! pe corp, că nu sunt
infirm! ; deschideaü gura sclavului^ nu-
mërêndu-ï dinţi!, ca la caï, iï loveaü cu
pumni! in pept, pentru a auzi dacă
 AMICUL COPIILOR
372
plămânii răsună bine şi aşa mai de-
parte. In acest timp precupeţii strigaü
in gura mare :
— Poftiţi domnilor, poftiţi aci. Voiţi
bărbieri buni, spălătorese, gladiatori,
florărese, bucătari, profesori de limba
grăcă, muzicanţi, actori, balerine? Avem
de tóté.
In acest moment lângă un precupeţ
cu fisionomia unei bestii brutale, se
auzi de-o-dată şueratul unui şărpe. Din*
tr’o crăpătură, făcută în zid, eşi un
şărpe arámiü, care ameninţă cu limba
sa veninosă pe vînzătorul de sclavi.
Precupeţul se repezi asupra reptilei şi
ridică biciul, dar vipera se ascunse ime­
diat in gaură. In acelaş timp, când se
auzi şuerâtura şărpelui, o tînără fată
expusă spre a fi văndută, întorse ca­
pul, privi şărpele şi începu a plânge.
— Să fii blestemată vrăjitore! strigă
precupeţul ! De când am cumpărat pe
acăstă slăbănogă fiinţă de la nişte le­
gionari, un şărpe mă urmăresce ca
umbra şi mă tot ameninţă cu dinţii
săi veninoşi.
Mulţimea începu a rîde, privind cu
mare curiositate gaura unde s’a ascuns
şărpele, iar precupeţul urmă a-şi lăuda
marfa.
— Iată, domnilor, un bun bucătar.
El a slujit deja pe mai mulţi patri-
ciani.
— Dar dacă e bun pentru ce stă­
pânul sëü’l-a vîndut? întrebă unul din
cumpărători.
Precupeţul arătă o placă atârnată de
pieptul unui sclav, apoi zise :
— Are năravul rëü de a se supăra
şi atunci pentru a l face să se supue,
trebue bătut mered. Cetăţeni ai Romei,
defectul acesta nu e mare, de óre-ce
4 ,
' I
remediul stă la îndemâna fie-căruia.
Uitaţi-vă, de pildă: haide! scdlă-te mi­
zerabile ! Arată spinarea ta sfişiată de
biciü, ca cumpărătorii să vază ce fel
de animal eşti!
Cu aceste cuvinte precupeţul ridică
biciul şi lovi pe un sclav bătrân.
Acesta nici că ţipă, dar la sunetul
biciului tînăra sclavâ, numită de pre-
cupeţ vrăjitoare, căzu leşinată.
— Iată o fiinţă prea sentimentală!
zise cu hohot precupeţul. Aşteptaţi,
domnilor, ca să vedeţi cum deştept eü
fetele din leşin.
Mişelul ridică braţul sëü şi învârti
biciul in aer.
— Să nu o loveşti ! strigă un om
din mulţime.
Precupeţul se întorse şi privi omul.
Fisionom ia plină de demnitate, precum
si haina de distincţie cu care acest om
era îmbrăcat, impuse óre-care conside-
raţiune vînzëtoruluï de sclavi.
— Aveţi de gând s’o cumpăraţi,
domnule? întrebă precupeţul.
— Da ! respunse cu o voce liniştită
omul. De unde vine acăstă copilă, din
ce tară?
a N
— Cununa de pe capiii ei; vă arată,
domnule, zise precupeţul, că este pri­
zonieră din resbel. Pieiórele, prăfuite cu
gips, vă arată că vine de pe uscat.
Am cumpărat’o de la un centurion care
s’a întors din Dacia, împreună cu alţi
două-zeci de sclavi. Iată tot ce ştiii
despre acăstă fată, care n’ar merita
ca să vorbesc mai mult despre o fiinţă
aşa de subţirică, precum este ea. Să
ne tocmim, o vînd ieftin !
z. A.
(Va urma).
 À PARS O DATA PE LUNÀ
AMICUL COPIILOR
Nr. 12. BUCUREŞTI, MARTIE 1893
PSYLLA
(ROMAN PENTRU COPII)
— Dedicat Domnişoarei Lolica Z. Arbore —■
ii*)
Sclava liberată
Pe când yînzëtorul robilor vorbea
ast-fel lăudându-şî marfa sa viă, acela,
către care së adresa dönsu, sö apropie
de tînëra fată dacă şi-i stropi fruntea
cu puţină apă rece. Copila înălţă ca­
pul, deschise ochii şi pronunţă într’o
limbă străină câte-va cuvinte.
— Cât ceri pentru acéstá sclavă?
întrebă omul pe vînzëtor.
— Fórte ieftin ; o sută de sesterce.
Cumpărătorul scóse de sub tunică o
pungă şi începu a numëra banii. Yîn­
zëtorul însă observând graba cu care
cumpărătorul era gata să plátéscá suma
cerută, regretă că a cerut'aşa de puţin.
Luând decî banii în mână şi numë-
rându-ï la rôndul sëü, zise:
— Mi-aţî dat numai o siîtă de ses-
terce.
— Eî şi? N’aî cerut tu atât?
— Pre legea mea c’aţî greşit ; am
zis 200 şi nu o sută; iată doî patri­
cieni romanï, carï staü aci şi pot să
márturiséscá, că aşa a fost.
Nëcunoscutul privi copila şi ochii
sëï së umplură de lacrimi. Apoî el
*) a sö vedea începutul în numörul precedent.
38,197*
A nu! II.
scóse iarăşi punga şi dede vinzëtoruluï
încă o sută de sesterce.
— De ce ţine acest om aşa mult
ca să cumpere p’acăstă fetiţă slabă?
întrebă încet Quintus Ovilius pe Pilum-
nus. Priveşte, e palidă, bolnăvicidsă,
slabă. Sunt convins că peste trei luni
ea va muri de dorul ţârei, din care a
fost adusă.
— Pre legea mea, ï’ëspunse Pilum-
nus. Am să-mî fac plăcerea de a ne­
căji puţin p’acest necunoscut. Ascultă
Ovilius aî să rîçlï, voiü cu orï-ce preţ
să cumpër pfacéstá fată. Heï! vînzë-
torule, nu te grăbi a vinde, îţi daü
300 sesterce.
Yînzëtorul isbucni de bucurie.
— Aï auzit domnule, zise el cum­
părătorului. N’aî atins încă cu măna
ta mâna mea, deci vînzarea nu s’a
făcut.
— Eştî un vînzëtor necinstit, răs­
punse acesta., Dar iată că vine edilul
şi va face dreptate.
Edilul së apropia în adevër şi asculta
despre ce e vorba, apoi îşi pronunţă
verdictul :
— N’aî atins mâna vînzëtoruluï,
decî vînzarea nu s’a făcut încă, dar
aî dreptul a urca preţul şi a con­
cura cu acela, care a venit după
tine.
62
.i •
 410 AMICUL COPIILOR
— Fie ş-aşa, röspunse atunci cum­
părătorul. Daü 400.
— Daü o mie! strigă Pilumnus.
Copiliţa privea in acest moment
în juru-î şi pricepônd că sö desbate
sortea. sa, cădu în genunchi şi agă-
ţîndu-se de tunica omului care o
stropise cu apă, îl rugă să nu o
părăsdscă. Nenorocita ridică mâna sa
dreptă şi atinse cu ea fruntea sa,
apoi pieptul, apoi umërul drept şi în
fine umërul stâng. Vôdènd acéstá miş­
care, cumpërâtorul dede din cap ară-
• tând cum că a înţeles. Copiliţa fă­
cuse cruce — deci era creştină.
— Daű 1500! strigă el.
— Daü 2000, zise Pilumnus, roşiii
ca racu.
- Daü 3000 !
• — Daü 4000 !
- Daü 10.000 !
Necunoscutul sô apropiă atunci de
patrician şi-î zise:
— Patriciane, acéstá fetită e bolnavă,
7 d
densa n’are să trăiască mult.
— Şi ce-mi pasă mie!
— Pentru ce dar vrei s’o cumperi ?
— Pentru aceia, pentru-ce vrei tu
s’o aï. Un capriciü!
— Eî bine, ’ţl propun o afacere
forte avantagiosă. In locul acesteî fe­
tiţe bolnave îţi daü un om viguros,
devotat şi care vorbeşte şi ştie a scrie
greceşte. Vei putea să-l vinçLï pe
preţ de cel puţin o sută de mii de
sesterce ! . '
— Unde e acest sclav?
— E înaintea ta !
— Cum! Tu? Om liber, cetăţean
roman, vreï a deveni robul meü, pentru
a poseda acéstá copilă.
— Yoiesc s’o fac liberă!
— Cunoşti póte familia sa ! Este
ea fiica ta?
— Nu o cunosc; o vöd pentru în-
tâiaş-dată în viaţă-mî.
— O iubeşti ?
— Nu.
— Atunci nu pricep nimic.
— Voiü s’ő fac liberă, pentru ca să
se bucure stăpânul meü.
'
— Apoi aï zis că eşti de vînzare,
că adică eşti om liber, deci de ce fel
de stăpân vorbeşti.
— D’acela care stăpâneşte lumea!
— Pre legea lui Jupiter, acum nu­
mai am înţeles de ce e vorba. Bine,
bine; consimt şi primesc propunerea.
Plătesc banii pentru acea copilă, care
devine róba ta, iar tu eşti robul
meü.
Necunoscutul röspunse printr’un semn
de consimţire.
a
Pilumnus îl privi în albeţa ochilor.
— Te rog însă un singur lucru:
mö vei lăsa liber pentru un ceas încă,
ca sö pot conduce p’acéstá copilă în-
tr’un loc sigur.
— Primesc, primesc şi acöstä pro­
punere! röspunse Pilumnus.
Apoi scóse din buzunarul sëü nişte
tablete ceruite, pe carî scrise câte-va
rôndurï cu ajutorul unui stilet de aur.
— Hé, vínzötorule, iată tableta cu
7
care te vei duce la intendentul meü
să primeşti baniî.
Vínzötorul luă tableta şi sö închină,
apoî împinse copila spre patrician. Ne­
norocita căşlu drept în genunchi. Pi­
lumnus scóse atunci de sub tunică un
as (o mică monetă romană), îl arăta
vinzötorulul şi pronunţă următorea
formulă :
— Zic cum că acéstá fată după
legile quinte a mea este, de óre-ce am
cumpërat-o cu acéstá monetă şi acest
cântar.
El aruncă monetă de aramă într’un
cântar al vinzötorulul şi apoî, întor*
cêndu-se către necunoscut, zise:
— îţi vônd pe sclava mea pentru
patru asi! Primeşti?
Mulţimea, care sö adunase în jurul
lor, începu a aplauda, mulţumită fiind
de neobicînuitul negoţ ce sö făcea.
Necunoscutul surîse cu dispreţ.
— Vei vedea c’acest om îmi va
refusa de a cumpöra cu patru asl o
sclavă, pentru.care eü am plătit 10.000
sesterce, strigă Pilumnus supörat.
Apoi plecându-se la urechea necu­
noscutului, li şopti:
 ' PSYLLA 411

-- Fă ce zic eü. Dacă mulţimea ţeles, apoi zise un cuvînt şi së repezi

va afla că acéstá fată e creştină, o va după necunoscut.
sfâşia în bucăţi. — Acum, scumpul meii Ovilius, zise
— Primesc! zise atunci cu voce tare Pilumnus putem să ne despărţim, du-
omul, iată patru asî ! côndu-ne fie-care acasă.
ă
Si necunoscutul aruncă banii în cân- Eî së despărţiră, salutându-se.
tar, pronunţând aceiaşi formulă, pe Pilumnus era aprópe de palatul sëü.
care a pronunţat mai ’nainte Pilumnus. Abia s’a apropiat dônsul de uşa de
— Copila e rdba ta! intrare, şi un sclav, înlănţuit sub gangul
Necunoscutul apucă de mână pe uşeî, se ridică in picidre şi deschise
nenorocita fetiţă şi, urmărit de nişte uşa. Acest sclav robust, ca de vr’o
cască gură, merse spre tribunalul pre­ 30 de ani, era păzitorul casei şi la
torului. Acolo dônsul puse mâna pe | romanii avuţi se numea osliarius.
capul copilei şi zise: Pentru funcţia acésta së alegeaü
- Eu, cetăţean al Romei, voiesc c’a- robii cei mai bine făcuţi şi mai pu­
cdstă femeiă să fie liberă, şi să se fo- ternici ; când un patrician së înfunda
losdscă de tóté drepturile cetăţei ro­ in datorii, ostiarius rëü, ca un câne
mane. turbat, nu permitea să se apropie de
Atunci së ridică în picidre un lictor, locuinţa stăpânului sëü absolut nici
/care luând în mână o spadă atinse unul din creditori,
cu densa capul fetei: Pilumnus traversă mai multe odăi
— Eşti liberă! vaste din palatul sëü şi së opri într’un
După îndeplinirea acestei ceremonii, salon, ale cărui ferestre daü ín gră­
s’a dresat un act, care s’a scris pe dină. El së culcă pe un pat aco­
nişte tablete. Apoi necunoscutul urmat perit cu nişte stofe scumpe şi nişte
de fată părăsi Forum. piei de tigru. După o ndpte petrecută
Pilumnus, imediat ce observase cum în bëiiturà şi sindrofie, patricianul era
că omul cu copila pleacă, scdse din fdrte obosit, pledpele sale in curônd
sinul sëü un fluer de argint şi suflând së închiseră şi el âdormi. Imediat
in el şueră de trei ori. Imediat un sclavii, cari umpleaü odaia de intrare,
arap ghebos şi diform ieşi din mijlocul deteră semnalul unei tăceri adânci şi
mulţimei şi së apropiă de dônsul. Pi­ întregul palat së cufundă într’o amor-
lumnus îi făcu cu ochiu, arătând păre- 'ţâlă de ndpte.
chea care se depărta.
Arapul aruncă asupra stăpânului (Va urma) z. A.
sëü o privire, care-ï arëta că este în- |

enigma

Cine nu më vede, nu më aude!

Ghicï ce este ?
 8 AMICUL COPIILOR
— Et vous aussi, mes chers amis, vivez
heureux ! Mais n’oubliez jamais qu’il n’y .a
de vraiment heureux que ceux qui contri­
buent au bonheur des autres. Je suis heu­
reuse, moi.
Paule montra le Ciel avec une profonde
mélancolie ; elle leva les yeux vers les lieux
célestes, puis, comme la voiture roulait déjà
sur la grande route, elle soupira en disant :
— Ah ! lieux chers où j’ai passé mon en­
fonce et ma jeunesse! Je ne vous reverrai
plus ! Route, par. où j’ai tant de fois passé,
reçois mes adieux ; je te quitte, château, où
j’ai vécu tant d’années heureuses! Adieu;
Paule part pour ne jamais revenir.
Et elle éclata en sanglots.
— Ne pleure pas, ma Paule chérie, dit
Henri ; veux pas que tu pleures ; faut être
gaie, comme t’as toujours été.
- Oh ! oui, je serai gaie ; Dieu me rendra
ma gaîté....
XIX.
Fin de Paule et du livre
Peut-on être heureux quand on voit le
malheur des autres?
Mais peut-on rendre heureux les autres
sans se sacrifier soi-même?
Se sacrifier, c’est devenir heureux.
Sachons nous sacrifier, mes enfants !
) -
— Şi vol de asemenea, scumpii meï a-
micï, sà trăiţi în fericire ! Sâ nu uitaţi însă .
nici o dată că numai aceia sínt adevèrat fe­
riciţi, carï lucrézâ pentru fericirea altora.
Eu una sínt fericită!
Paula, cu o adâncă melancolia, arătă Ce­
rul, rădicându’şî ochii cătră sferele de sus;
apoi, când cai! alergau deja pe drumul cel
mare, ea suspină zicênd:
— O! locuri scumpe, undeeümî-ampetre­
cut copilăria şi tinereţea ! Eu n’o să vê mai
revüz ! Drum pe care eü am umblat atâta,
adio ! adio şi tu, castel unde am trăit atâţia
ani fericiţi ! adio ! Paula plecă şi nu se va
mal întorce!
Şi ea se înecă în lacrimi.
— Nu plânge, draga mea Paulo ! zise En­
ne ; eü nu vreü ca tu să plângi ; trebui să
fii veselă, cum al fost tot-d’a-una.
— O, da! voiu fi veselă; D-zeü îmi va
reda veselia.
XIX.
Finea Paulei şi a cărţii.
Póte ore să fie cine-va fericit, când pri-
vesce nefericirea altora?
Dar érâsl, póte el őre a face fericiţi pe
alţii fără a se jertfi pe sine însuşi?
A se jertfi, este a deveni fericit.
Să seim a ne jertfi, copiii mei !
rc.
 PSYLLA
ROMAN PE N RU COPII
— Dedicat Domniçdreï Lolica Z. Arbore. —
III >)
Rëstignit.
’odată se auzi o mare zarvă în an-
ticamera patricianului ; se certa ser­
vul înlănţuit lângă uşa de intrare cu
un străin, care voia cu or-ce preţ să
intre în palat. Deşteptat din somn şi
prin urmare supărat, Pilumnus se ridică
de pe pat şi ieşi ca să vază cine este
acela, care cutează a forţa intrarea lo­
cuinţei sale. La uşă el fu întîmpinat
de ostiarius, care ţinea de piept p’un
străin.
— Am promis, zise acest om, de a
veni la d-ta peste o oră, dar sclavii
dumitale nu’mî daü drum să intru.
— Vel intra ! strigă Pilumnus, vel
intra, căci eşti sclavul meű, dar de
óre-ce m’aï deşteptat din somn vei fi
rëstignit. Haide, voi sclavii mei, luaţi
p’acest om şi puneţi’l în furcă,
Zicënd aceste cuvinte patricianul in­
tră în cubiculumu sëü, iar sclavii se
repeziră asupra omului, care nu era
alt-cine-va de cât cumpărătorul fetiţei
dace, cunoscută deja cititorului.
— Indörät robilor ! zise omul scla-
*) A se vedea începutul în numerele 11 şi 12
din anul al II-lea.
vilor, nu e trebuinţă de forţă, vë voiű
urma de bună voie.
Şi în adevër, acest om cu o linişte
perfectă ’şl scóse hainele şi apoi întinse
măinele sale călăului. Acesta Jegă la
peptul osânditulut o buturugă de lemn,
lungă căt e distanţa de la extremitatea
unei măinî la extremitatea celeM’alte.
Măinele sale asemenea fură legate de
acest lemn. După acésta buturuga a
fost înfiptă într’o furcă, care fu băgată
într’o gaură făcută în pământul curJe!
palatului.
Pe când osânditul suferea cele mal
gróznice suferinţe, rëstignit sub arşiţa
söreiül, Pilumnus dormea dulce la um­
bra iatacului (cubiculum) söü. La apusul
söreiül, când umbrele începură să se
lungéscá patricianul se trezi, căscă şi
apoi bătu din palme. Şase sclavi aler­
gară la acea chemare.
— Să se pregâtéscâ luntrea mea cea
mal frumösä ! porunci Pilumnus. Ime­
diat după baie voiű pleca să më plimb.
Zicënd acésta, patricianul se ridică
in picióre ; unul din sclavi ’I aruncă
pe umeri o tunică de in. Susţinut de
doul sclavi frumoşi, patricianul se în­
dreptă spre curte. Trecând’o, fără a
arunca o privire măcar asupra omulilî
rëstignit, Pilumnus intră într’o sală
mare de marmoră, care se numea la
2
10 AMICUL COPIILOR

romani apodyterium, adică locul unde se acest praf nişte slove grece. Pilumnus
desbracă. Aci trei sclavi ’l desbrăc.ară citi cele scrise. Când arapul încetă a
de haine şi’l conduseră intr’o odăiţă scrie, Pilumnus dete din cap şi’î or­
numită frigidarium, unde se afla o fru- donă să plece. Sclavul salută umil şi
mdsă albie, sculptată într’o singură eşi. Patricianul rômase pe gânduri,
bucată de marmoră roză. par’că o îndoială frămenta cugetul sëü. /
— Nu voiü lua baie rece ! zise pa­ In fine trăsurile feţei sale luară un aer
tricianul. de hotărîre şi ordonă să i se aducă
Atunci sclavii ridicară o portieră sclavul rëstignit în curte.
bogată, făcută dintr’o stofă de purpură Peste puţin acesta rezimat pe doui
cusută cu fir de aur şi ’l introduseră sclavi intră în galerie, abia ţiindu-se
intr’o sală de marmură sură, plină cu pe picidre de slăbiciune. Pilumnus făcu
aburi calzi —era sudatorium, saű odaia semn ca sclavii să-I lase singuri.
unde se asudă. După o şedere de un Sclavii ieşiră. Patricianul privi lung
sfert de ceas în acestă cameră, patri- la omul necunoscut.

Exedra la romani.

ciánul se făcu roşu ca racu. El porunci — Më blestemi, pentru că ai vrut

să fie masat, apoi parfumat şi în fine
şters şi îmbrăcat.
De la .baie Pilumnus merse în exedra
sau galeria cu coldne de marmură, unde
se aşeză pe o bancă de marmoră négrá
înconjurată cu nişte vase cu flori aro­
matice.
Rezimat pe nişte perine bogate de
mătasă, Pilumnus bătu din palme. La
chemarea sa apăru arapul ghebos şi
diform. Africanul scóse de la sîn un
săculeţ plin cu un fel de praf alb, a-
tuncă puţin din acest praf pe jos, la
picidtele stăpânului sëü şi apoi cu aju­
torul unui beţişor începu a scrie pe
să înveţi ce este sclavia ! zise dênsul.
— Nu blestem pe nimeni, precum
.n’a blestemat nici Mântuitorul lumei,
pe acei cari T-aü rëstignit ! rëspunse
omul.
— Ascultă ! zise cu o voce emoţio­
nată patricianul. Ai fost om liber, şi
de sigur că deplângi sdrta amară a •
sclaviei, în care ai căzut acum. Vrei
să fii liber ? Dacă vrei spune-mi pentru
ce ’ţi-ai vîndut tu libertatea pentru o.
fetiţă slăbăndgă şi bolnavă.
— Acésta este secretul metr’ şi nu’l
pot desvălui.
— Aşa !... strigă Pilumnus, neno-
 PSYLLA
“ocitulß, őre nu ştii că am dreptul să
ucid, să te ard de viu, să fac tot
-e vreaü cu tine, căci eşti robul meü ?
— Ştiu. tote acestea, dar n’am frică
île morte !
— Aşa !... Atunci află dar, că’ţî cu­
nosc secretul tëü ! Când aï plecat cu
fata aia, aï mers direct spre o casă
úq la Forum Boarium. Acolo în acea
2asă trăeşte o femee bătrână numită
liamurtia. Aï presintat pe copilă ace­
stei femei, care a promis că’î va fi
drept mamă. Apoï aï scos de pe o la­
viţă un sul de papirus şi desfăşurendu’l
înaintea bătrânei ’i-aî arătat cu degetul
locul unde sta scris in limba dacă ur-
Casa romană, antică, locuinţa Mamurtioî.
mătorele cuvinte : Femeia acesta de aci
înainte va fi copilul teu. Bătrâna începu
atuncî să plângă şi a se văita, căcî
dânsa a înţeles că te-aî vîndut pentru
a röscumpära p’acea fată. Acea bëtrânâ
e muma ta.
La aceste cuvinte omul se cutremură.
— A ! vezî tu că’ţî ştiii secretu ?
Aşa că tóté cele ce ’ţi-am spus. sunt
exacte. Yreî să’ţî spun şi alte multe ?
Yreî să’ţî spun pentru ce ’ţi-aî perdut
libertatea? Pentru.că acea dacă ecre­
ştină, pentru că tu eştî creştin şi muma
ta asemenea !
— Stăpâne vëd că ştiî tot. Dacă
^i-am ascuns secretul acesta, este că
mô tem pentru bëtrânâ mea mumă,
11
më tem ca să nu fie martirisată, arun­
cată la circ în ghiarele leilor. Fie-vë
milă de acea bëtrânâ şi de acea copilă,
dacă aveţî sete de sânge, dacă vô e
poftă de un spectacol măreţ, aruncaţi-m0
pe mine în arena fiarelor sëlbatice şi
veţi privi cel puţin cum un om puternic
şi sănătos móré, luptând cu lei! şi cu
tigrii.
— Trebue să ştii, zise Pilumnus
după ce ascultă în tăcere pe sclavul
sëü, că legile romane condamnă la
mórte pe orî-ce creştin.
— O ştiii, şi sunt gata de a muri!
— Ascultă, Caius Catulus... A ! A !
Tremuri vëzênd că’ţî cunosc şi numele !
Eî bine, da; cunosc cine eşti. Acum
patru anï aï fost bravul centurion din
legiunea, care ocupă oraşul dac Sar-
misegetuza l), unde te-aî botezat şi te-aî
făcut creştin. D’atuncï aï părăsit ar­
mata şi iaî devenit un aprig propovö-
duitor al religiei creştine... Ascultă
Caius, riu’mî convine mie să te am
de sclav, sunt roman ca tine şi nu pot
sä te privesc de cât ca egalul meü... v
Iţî daü dar libertatea, insă cu o singură
condiţiune, ca la cea dintăiu 'chemare
ce-ţî voiü face, teveî presinta înaintea
mea ! Yoiü avea pururea dreptul asu:
*) Un oraş dac care se află în aceste timpuri
în Transilvania.
•j-. . .
12 AMICUL COriILOR
pra vieţeî tale. Iml vei jura credinţă
în numele Dumnezeului tëû creştinesc...
de nu, muma ta şi fata aceia vor muri
pe cruce !
Zicênd aceste cuvinte • Pilumhus se
ridică în piciére şi se apropiă de Caius
Catulus.
— Priimesc ! rëspunse Caius, dar cu
singura condiţie că nu vei cere de la
mine ceva din ce’mi interzice evangelia !
— Bine ! Eşti liber ! Când voiţi avea
nevoe de tine un om al meii va veni
la tine şi’ţi va arăta acest inel. Plecă!
Catulus salută acum cu un salut plin
de demnitate şi de mândrie, aşa că
Pilumnus privindu’l depărtându-se* îşi
zise : „Cu érnem de aceştia se póte
plănui orî-ce fiind sigur dinainte că nu
vei fi trădat“.
Patricianul şueră ; arapul apăru ime­
diat.
— 'Mi-aî adus cele mai bune infor­
maţi! cu privire la acest om. Acum
urmeză’l, urmăresce’l mereu, iar când
apune sórele, ba chiar nóptea vino să
më vezi.
Ghebosul monstru dispăru.
In acest timp Catulus tocmai se a-
propia de casele sale, unde muma sa
era ocupată cu gospodăria. Copila dacă
o ajuta, ea nu mai era îmbrăcată în
rochia de sclavă, adică într’o tunică cu
braţele şi pieptul deschis, ce se numia
p’atuncî linteolwn coelicium, ci într’o
tunică largă cu nişte mânece larg! nu­
mită imphwia. Picioruşele fetei, prăfuite,
erau acum spălate şi încălţate în nişte
pantof! de purpur. Bâtrêna Mamurtia
plângea, gândindu-se la fiul sëü, iar
fata mângâind'o î! arăta o cruce, atâr­
nată într'un colţ al ódáiéi, apo! fă­
când cruce ridică ochi! spre cer.
Frumuseţea aceste! copile îmbrăcate
in nişte haine simple şi curate avea
atâta candóre şi .graţie, în càtbëtrâneï
Mamurtia ’i părea cum că casa .íntrégá
până acum posomorâtă, lua aspect de
veselie şi fericire. Ambele ferne!, dupë
ce isprăviră cu de ale gospodărie! se
aşezară cu nişte fure! la torsul lâneî,
din care bëtràna era mare maestră de
a ţese o ştofă minunată.
Spre apusul söreiül se auziră nişte
paşi in apropierea caselor. Bëtràna ri­
dică capul, ascultă un minut şi se re­
pezi apoi la uşă.
— Este el ! Este Catulus !
Uşa se deschise şi fiul căzu in bra­
ţele mumei sale. O emoţiune adâncă
tăiă vocea femeilor, revenindu’şî apoi
în fire, bëtràna şopti :
— A, n’am mai nedăjduit să te vöd
p’acest pëmênt !
— Şi iatâ-më revenit ! rëspunse Ca­
tulus vesel. Dacă nu pentru tot-d’auna
în acéstá viaţă pámöntéscá, apoi cel
puţin pentru un timp îndelungat. Stă­
pânul meii 'mi-a dat deplină libertate,
cu condiţie însă ca la cea dintâi che­
mare să më presint în faţa sa. Dar
mamă, iată că ora sfintă se apropie,
pregăteşte pe fiica ta adoptivă.
Mamurtia privea cu.drag la fiul sëü;
de o dată densa observă ceva.
— Catulus, fătul meu, ce ai la mâini
că sunt umflate şi vinete?
— Nu e nimic mamă. Stăpânul m'a
rëstignit pe o furcă. Până mâine are
să trécá tot. Dar mamă, iată că se a-
pfopie éia l
La rêndul sëü şi fata se vede că bă­
gase de sémá mâinele martirisate ale
lui Catulus, dênsa se apropiă de bine­
făcătorul sëü şi căzu in genuclh la pi-
ciérelë sale. Catulus o ridică sus şi a-
rëtôndu-ï spre cruce printr’o mişcare
de mâini, o făcu să înçelégâ că nu se
cade a îngenuchia de cât înaintea Celui
de sus.
— Mulţumeşte lui Dumnezeű ; căci
eű.unul nu, sunt de cât o simplă unealtă
în mâinele sale ! zise el.
Se pare că copila 'l-a înţeles, de
óre-ce dênsa făcu cruce şi se închină
înaintea simbolului religiunei creştine.
In acest moment bëtràna Mamurtia
luă un voal lung de lână subţire şi’şî
acoperi capul cu el ; un alt voal alb
dênsa întinse fetei', apoi urmate de Ca­
tulus tus-trei ieşiră în curte, unde băr­
batul deschise o uşă secretă, făcută în
 PSYLLA 13 • '

trunchiul unui arbore secular, care uşă
comunica cu o scară ale cărei trepte
se afundaţi într’uri coridor, săpat în
pământ. Coridorul acesta era forte lung,
umed şi întunecos, el ducea spre o câm­
pie stâncosă şi pustie, tocmai sub acăstă
câmpie se aflaù catacombele Romei,
unde creştinii, persecutaţi de guvernul
roman, se ascundeaű şi se rugaü lui
cepu a tremura de frică, bëtrâna Ma- •
murtia observând acésta, o luă de mână
şi o mângâiă ca s’o liniştăscă. EÏ mer-
seră mult şi lung ;* din când in când .
coridorul părea că se isprăveşte, dar
ajungând la vr’o piatră, care stăvilea
drumul, Catulus găsea pe pipăite o re­
gulată uşă, care se deschidea dând
drum într’un alt coridor şi mai lung

Biserică din catacombele Romei, aşa precum se află acum.

Dumnezeu. Unele din aceste catacombe, I şi mai umed. Tot mergând aşa, d’odată
transformate altă dată de cei [dintâi în depărtare se văzu o lumină, apro-
creştini, în biserici, s’aü conservat şi piindu-se de case, şi toţi trei intrară
până acum. Păreţi! lor posedă nişte într’o sală circulară, care nu era alt
icône, sculptate în piatra zidurilor stân- ceva de cât. antica biserică creştină.
cóse, o mulţime de inscripţii, făcute Nişte colóne cioplite abia susţineaţi.ta­
• tot pe pişte pietre, dovedesc că- aci vanul pietros al pescerei. Spre resărit
creştinii îşi îugropaü pe repausaţiî lor: éra sfinta masă acoperită cu nişte stofe
Intrând sub pămănt, tin$ra dacă^în- scumpe, dincolo de sf. masă, pe zid,
■ \
14 AMICUL COPIILOR
era atârnată o mare cruce făcută din
marmoră albă, din tavan suspendaţi
câte-va candele de argint.
Biserica era deja aprópe plină de
mireni, femei în tunice albe, copii şi
bărbaţi. Toţi se rugau cu căldură lui
Dumnezeű, ascultând sfînta leturghie.
După tainele eucharistie!, preotul
griji pe inoriaşiî săi, apoi rosti urmă-
După predică, preotul blagoslovi mulţimea.
tórea predică* care a fost ascultată cu
mare atenţiune:
„Prigonirea creştinilor póte că va
„isbucni din noü, cum are furie ; gân-
„diţi-vă, fraţilor, că prigonirea şi su­
ferinţele tocmai deschid uşile raiului.
„Nici furca, nici sabia, nici focul nici
. „fiarele sălbatice să nu vô înspăimânte
„şi töte sa le suferiţi, iertând pe că-
„lăil voştri, şi gândindu-vë la Dum­
nezeu".
După predică preotul blagoslovi mul­
ţimea, iar nişte fete cu vocele melo­
diöse intonară ultimul „amin". Servi­
ciul divin se isprăvi.
— Prea sfinte părinte, se adresă a-
tunci Catulus către preot, iată aci o
fată creştină, pe care ier! am rescum-
părat’o din sclavie. Nu cunosc din ce
ţară vine, nici în ce anume limbă vor­
beşte. Nimeni nu o póte înţelege. Am
fost in resbel la. Palestina şi Galia, dar
ea nu vorbeşte limbele acestor popóre.
Preotul făcu semn unul diacon ca
să Se apropie. Acesta adresă çâte-va
cuvinte fetei, apoi după ce acăsta ’î răs­
punse cu mare emoţiime, diaconul zise :
 PSYLLA
Dênsa vorbeşte limba dacă. Eü
unul nu sunt dac ci trac, dar ani trăit
un timp óre-car.e la Sarmisegetuza şi
am învăţat ceva a vorbi în acăstă
limbă.
— Intrébá atunci pe acéstá fată, ’1
zise preotul, despre părinţii sei, unde
sunt el şi cum a devenit densa sclavă.
Diaconul adresă căte-va întrebări co­
pilei, care’l povesti viaţa şi nenoroci­
rile sale. Ea se numea Dochia, tatăl
el era un colon roman anume Caius
Opilius, iar muma sa se numea Calpu-
rina şi era dacă. S’a născut densa în
oraşul Sarmisegetuza, într’o mahala lo­
cuită de nişte daci creştini. Ea n’avea
nici trei ani încă, când tatăl eî dispăru
d’odată şi nu se mal intórse. Muma
sa trăia d’atunci singură cu densa. In-
tr’o zi oraşul a fost asediat de legiu­
nile romane, cari măcelăriră multă lume,
distruseră oraşul prin foc şi robiră pe
cel rămaşi în viaţă. Densa cu muma
sa Calpurnia aü fost duse până la ma­
lul unul riü mare, îmbarcate pe o co­
rabie şi transportate la Roma. Aci densa
fu despărţită de muma sa şi vîndută
pe piaţa sclavilor.
Preotul şi toţi cel presenţl ascultară
în tăcere tălmăcirea diaconului a celor
povestite de biata fată.
— Fiica mea, zise preotul, Dumnezeü
a avut milă de tine şi te-a scăpat din
robie. Ne vom ruga lui Dumnezeii pen­
tru părinţii töl, dacă el mal trăescpe
acest păment, póte că într’o zi vel
avea fericirea să’l găseşti, dacă nu mal
trăesc, atunci, gândeşte-te că totuşi al
să-1 întelneştl în viaţa cea-l’altă.
După acésta Mamurtia cu Dochia,
călăuzite de către Catulus, ieşiră din
biserică, apucând tot prin coridorul care
ducea drept în curtea caselor lor, cel-
l’alţl inoriaşl aü mers asemenea prin
acelaşi coridor, care însă comunicând
cu mal multe alte subterane, acestea
aveaü multe alte ieşiri pe sub păment.
Târziii, spre orele doué din nópte,
abia adormi Catulus. Când se deşteptă
el, sőréié era deja sus, şi muma sa
(Va urma).
15
cu Dochia pregătise de mult dejunul,
aşteptând ca densul să se trezească.
Dejunul, familia íntrégá ’l lua, nu după
obiceiul romanilor, fiind culcaţi pe nişte
paturi şi rezemêndu-se pe cotul stâng
al mâineï, ci şezănd pe scaune in jurul
mesel, obiceiü introdus la Roma de
creştini.
Când însă tus-trel erau la masă, iată
că bătrâna Mamurtia d’odată se speriă
de ceva şi strigă tare : Val de noi !
La acest strigăt Dochia privi în jur şi
descoperi imediat cauza spaimei bătrâ­
nel. Pe o laviţă de piatră, alături cu
masa, era un şarpe care se tîra spre
fată.
Dochia alergă spre reptilă, o luă în
mâini şi încolăcind’o în jurul gâtului
săti, începu a săruta şarpele în gură.
Reptila'părea forte fericită; ea se în­
covoia şi ’şl ascundea capul în sinul
copilei.
Catulus şi muma sa steteaü înmăr­
muriţi de teróre. Dochia'însă prin pan­
tomine le explica cum că acest şarpe
nu muşcă, că el este domesticit şi că
îl are de mic.
— Psylla! Psylla! zicea Dochia.
Şi la auzul acestui nume şarpele
scóse capul sëü şi privi în jur cu ochii
să! inteligenţi, apoi descovoind pelea sa
luci tőre deschise gura şi şueră de trei ori.
— Să lăsăm şarpele acesta în casă,
zise atunci Catulus. Se vede că acolo,
în Dacia, omenii sunt obicinuiţi a ţinea
pe aceste reptile ca pe nişte animale
domestice.
Tocmai în acest moment, cine-va
bătu la uşă.
Catulus ieşi ca să deschiză. Un tînăr
sclav intră atunci în odae.
— Ce voeştl? întrebă Catulus pe
sclav.
Acesta ’1 remise un inel şi’l zise:
— Acela pe care ’l ştii m’a trimis
să’ţl,spun că voeşte să te vază chiar
azi pe la apusul söreiül.
Catulus deveni palid dar răspunse
cu vocea liniştită :
— Bine ! Spune-1 că voiü veni.
Z. C. A.
 ■

40 AMICUL COPIILOR

Am ţinut cerul mii de ani şi am obosit, de pe pâment, unde le lăsase uriaşul ş-

voiü să më odihnesc. Şi apoi nu eşti tu plecă la drum, fără a da ascultare celor
Hercule, care te tot lupţi cu zmeî-paraleî zicea uriaşul, care striga de superare, vëzênc:
şi cu balaurii, pentru ca lumea să vorbescă pe Hercule plecând.
de tine, pentru ca posteritatea să nu te D’atuncï şi până acum, se zice, cum
uite nicî-odată ? Tiind pe umerii tëï cerul o pădure désâ a crescut la piciórele uria­
întreg nu vezi tu, că aï prilejul bun a şului, care mereü ţine pe spatele sale cerule
căpăta cea mai mare glorie în lume ! ? aruncând din când în când câte-o privire
— Ian tacă-ţî gura ; ce tot vorbeşti pro­ spre mare, pentru a vedea, dacă nu cuin-va-
stii. Mai bine vino şi’mî ajută ca să’mî fac un alt voinic, ca Hercule, vine ca să’l înlo-

-T~
-““«»»di WSË - :
ISBi
-
í
-*

^I
M
gWËÊÊMÊÊ ţW0mê
■

L.\

mm*. Si;','
m mi ■■ ■ • I afiş
k
i
mr-.-y ;
û
*
•trrz^. m 2«
fű Y

mi»#
’
Mal bine vino şi-mi ajută...

te
■

din pelea aia de leü un fel de perinuţă ca
ca s’o pun pe umerî pentru a putea ţine
-•v: cerul cu mai mare comoditate...
— Aci vëz, ai dreptate ! '1 întrerupse
Atlas. Vezî? aşa ’mî placi mult.
Zicênd aceste cuvinte uriaşul luă în spate
cerul, lăsând pe Hercule să’şî facă perinuţă
din pelea de leu. O dată descărcat de po­
*»
vară, voinicul nostru ridică merele de aur
cuiască puţin în greaua sa misiune. Oamenii
bëtrânï de pe cóstele munţilor Atlas din
Africa, nişte arabi, povestesc că chiar şi
acum adese-ori, când furtuna se deslănţueşte
în strîmtori, se aude vocea gróznicá a uria­
şului, care tot chiamă pe Hercule, ca să
vie să’l înlocuiască, uşurându’l pentru un
-
moment de marea-î povară.
(SFÎRŞIT.)

.
•
»v
j*

-V

.
.7 '■ > '

• . y ::
• - 1 '
i
APARE O DATA PE LUNĂ
AMICUL COPIILOR
Nr. 2. BUCUREŞTI, MAI 1893
PSYLLA
ROMAN PENTRU COPII
Dedicat memoriei Domnişdrel Lolica Z. Arbore.
IV *)
jj^upă ce trămisul luî Pilumnus plecă,
indeplinindu-şî misiunea, Catulus se
aşeză la o masă şi scóse dintr’un serv
nium (scrin) cele necesare pentru a scrie.
Pe timpul anticilor romanî adică acum
1400 secolî, când s’ati intîmplat tote
cele despre care este vorbă în acest
roman, ómenii nu ştiati încă să facă
hârtie, precum nici că se serveaţi de
condei, ca ale nóstre. Să scria p’atuncî
pe nişte foï de papyrus, adică foi de o
anumită plantă, care creşte pe malurile
rîuluî Nil. Aceste foî largî sä udaü cu
apă şi apoî se uscaţi la sőre, supuse
fiind unei presiuni ca să nu se sbir-
céscà; çlece-douë-çlecï din aceste foî li­
pite una lângă altă compuneaü un sul.
P’aceste sule romanii scriaţi cu ajutorul
unor beţişdre, respicaţi la vîrf, preepm
sunt condeile nóstre; in loc de cernélá
' se întrebuinţa un fel de goma lichidă
négrá. Acéstá cernélá romanii numeaţi
utramentum şi ’l ţineafi in nişte urne
(ulcioraşe) cu gât.
Aşeijendu-se la masă, Catulus să puse
a transcrie Evangelia, care p’aceste tim-
J) începutul romanului în No. 11—12 anul al
II-lea şi No. 1 anul al IIHoa al revistol. •
JS,Ç7J.
Anul III.
pun antice nu exista de cât scrisă cu
mâna pe papyrus. Evangelia, ce o copia
Catulus a fost destinată pentru o bise­
rică creştină săracă şi care n’avea bani
ca să ’şi o cumpere, căci cărţile (sule)
eratt p’atunci fórte scumpe.
Isprăvind a scrie peste vr’o doué cé-
surï, Catulus eşi din casă şi merse spre
palatul lui Pilumnus.
— De ce mai chemat întrebă densul
pe patrician.
— Im! aï dat cuvint şi iată că cer
se ’ţi ţii făgăduiala.
— Bine; porunceşte!
— Te vei duce împreună cu bătrâna
Mamurtia şi cu copila la palatul impe-
ratoreluî ; vei ocupa un loc anume, pe
care ’ţî voi desemna, printre cei, cari
’î vor duce cadouri şi vei face ca tinóra
dacă só ’Î presinte un mic scrin de lemn
frumos sculptat, pe care ’ţi ’l voî da.
— Mö supui, dar patricişne s’o ştiî
că ’mï aî dat libertate, sunt deci un
om liber. Am promis că te voiü servi,
însă ca muma mea şi copila dacă să nu
fie ameninţată de vr’un pericol.
— Iţi daü cuvôntul meű Catulus, că
ambele femeî nu vor păţi absolut* nimic.
— Atunci bine, rôspunse hotărit Ca­
tulus şi părăsi palatul patricianului.
Intorcôndu-se acasă centurionul trans-
6
-li
42 AMICUL COPIILOR
mise mumei sale cele petrecute. À două
zi era sărbătorea Calendelor luneî Ia­
nuarie şi trebuia duse cadouri la palat.
Fără a zăbovi un minut măcar bătrâna
Mamurtia şi tînëra dacă urmară cu în­
credere pe Catulus, îmbrăcat şi înarmat
precum së cuvinea unui centurion.
O mulţime imensă se aduna împre­
jurul palatului imperial. Cu chiu şi vai
Catulus isbuti să apuce cu ambele fe­
mei, locul printre rîndurile celor, caii
duceaü cadouri împăratului. In fine după
Centurion Catulus.
orile de aşteptare procesiunea începu a
defila înaintea unui cort de mătase sub
care pe un tron de aur şedea împăratul
Romei.
împăratul salută cu o mişcare de mână
obosită pe omenii, cari treceaü lângă
tron şi depuneaü la piciórele sale fel
de fel de lucruri scumpe.
Când dănsul observă apropiindmse
pe centurionul cu cele două femei, el
zise către suita sa:
— Iată o figură mărăţă; sunt sigur
că ’mî aduce ca cadoü consimţimăntul
sëü de a reintra în serviciul pretorie-
nilor mei!
Zicênd aceste cuvinte împëratul a-
runcă o privire asupra copilei care de­
punea un mic scrin sculptat la piciórele
sale. In acest moment să. apropiă de
tron un grup de sclavi a lui Pilumnus,
cari aduceaü nişte coşuleţe pline de
dafini, făcuţi din aur masif. In capul
acestui grup se ţinea o femeie ca de
vr’o treï-zecï-cincï ani, al cărei frumu­
seţe majestosă fermeca privirile tutulor
Acăstă femeie pe când voia să îngenu-
cheze în faţa tronului observase pe tî­
nëra daca şi, devenind palidă de emo-
ţiune, ţipa de bucurie:
— Fiica mea!
— Mamă, mamă! strigă copila auzind
acest ţipăt şi aruncăndu-se în braţele
femeieî.
Şi ambele fiinţe, uitând lumea în-
trăgă, uitând că sunt în. faţa puterni­
cului împărat al Romei, să îmbrăţişară
şi se sărutară, Pilumnus, care observa
tóté astea se ţinea la o parte, iar mul-
-
 V
PSYLLA
ţimea, emoţionată prin scena întreve­
derii neaşteptate a unei mume cu fia,
strigă veselă, cerênd liberarea sclavei.
Impëratul părea şi el forte emoţionat,
pentru a’sî ascunde însă turburarea,
care’î pricinuise întâmplarea, el se sculă
de pe tron şi intră la palat. Peste câte­
va minute după acéstá un pretoriai!
apăru şi aduse ordinul împëratuluï ca
se înfăţişeze înaintea sa Catulus şi Pi­
lumnus împreună cu cele trei femei.
Muma şi fata nu se puteaü despărţi ;
ţiindu-se de mâini, ele mergeaü una a-
lăturî de alta, privind cu groză pe toţi
cei, cari le înconjuraţi.
Toţi cinci fură introduşi de pretoriai!
in atrium palatului, adică în odaia de
intrare saü sală, precum se zice acum
pe la noi. O jumătate de oră trecu şi
împëratul nu apărea. După acest timp,
uşa se deschise şi intră un sclav, care
zise urmă tó rele celor doî bărbaţi :
— Nemuritorul (aşa se zicea împăra­
ţilor romani) împërat doreşte ca aceste
două femei, mama şi fata, së fie vîn-
dute luî.
— Fata e liberă, răspunse centurion,
prin urmare nimeni nu o póte vinde.
— Iată răspunsul meii împëratuluï,
a zis la rôndul sëü Pilumnus care
scőse din sîn nişte scândurele cernite
de albanos şi scrisese ceva pe ele.
Sclavul luă scândurele şi le duse in
apartamentele particulare ale împăra­
tului. Peste puţin el iară-şî se íntórse
şi invită pe Pelimnus la împërat.
— Patriţianul Lucius Pilumnus a
băut prea mult falern şi de sigur că
_ acésta este cauza, că dănsul a uitat
ceremonialul prescris pentru a se a-
dresa prin scris câtre împăratul sëü!
zise cu o voce aspră împăratul când
patriţianul se înfăţişă înaintea sa.
Pilumnus n’a părut atins de aceste
cuvinte aspre şi închmăndu-se împăra­
tului a răspuns cu o voce reverenciósá :
— Am crezut, că este bine a seri
cât maî puţin.
— Aţi scris patriciane urmëtôrele :
voi $ice însuşi preţul pentru care priimesc
43
ami vinde sclava mea. Eï! care este a-
cest preţ?
— Aştept, împërate aprópe 20 de
ani, adică, din frageda ’mî copilărie mo­
mentul de a më distinge. Dacă eterni­
tatea ta ar ü consimţit a më trămite
în Armenia, sunt sigur că acolo în
fruntea armatelor tale aş căpăta lau-
rele gloriei ! zise Pilumnus.
— E o dorinţă nobilă patriţiane. Yë
daü gradul de centurion in legiunea
Fulminaţia.
— Gradul de centurion e prea neîn­
semnat pentru un Pilumnus, împërate !
— Atunci, pentru a vë mulţumi, vë
fac tribun!
— Prea puţin, împërate, voi să fiü
consul ! »
— Con-sul ? repetă împëratul cu un
surîs amar. Consul ! Adică comandantul
unei legiuni? Glumeşti patriţiene?
— Eternitatea Ta Impërate nu ştie
dar istoria sclavei pe care voiesce s’o
cumpere ?
Macrin deveni palid.
— Ea este adusă din Dacia, urmă
patricianul. Nişte legionari, cari aü luat
parte la resbelul nostru cu daci aü
făcut1 o împreună cu fată prisonieră. Fe­
meia avea de bărbat p’un trac, legio-
nar roman, acest bărbat a dispărut şi
unde se află nu se ştie!...
— Veţî fi consul légiiméi Fulimi-
naria! zise întrerupênduT, împëratul,
cuprins de emoţiune.
Pilumnus să prefăcu că nu aude.
— Soţul Calpurnieî, aşa se numeşte
acéstá femeie, n’a murit trac, acest
om sub Caracalla deveni om liber, apoî
prefect de pretoriu. Dar în mijlocul
isbêndeï dorul de copila şi femeia sa
nu ’î da pace. Acest om nu ştie nimic
despre familia sa; şi cănd zic nu ştie...
este că, acum câţl-va ani el a crezut
că ambele femei aü perit, aü perit unde­
va în vre o ţară devastată de resbel...
Omul s’a căsătorit din noü, luând de
soţie pe Nonia Celsa.... sclavul trac
astăzi e împëratul Romei!
— Veţî fi comandant general al ar­ .?£
matei trămisă contra parthenilor, tă*
-
.. •* •»
 44 AMICUL COPILOR
cere numai, tăcere! strigă împăratul.
— Nonia Celsa nu se dă îndărăt nici
înaintea otravei, nici înaintea pumna­
lului, când este vorba de a’şi asigura
puterea : ea e zelosă, nu pentru că
iubeşte pe soţul ei, ci pentru că acest
soţ portă diadema imperială. In mo­
mentul când densa va afla ce legături
intime lăgă pe împărat cu acele două
femei, ea nu va avea de cât să zică
două cuvinte, pentru ca aceste fiinţe
să fie sfişiate. Aceste două cuvinte sunt :
Calpurnia şi fata sa sunt creştine !...
— Tăcere, tăcere Pilumnus!... Spune
ce mai vrei, ce ceri tu pentru tăce­
rea ta?
— O parte din puterea ta împărate!...
M’am gândit acum că a merge la res-
bel, fie si în calitate de comandant al
legiunilor, nu este tocmai plăcut... Mai
bine rămân acasă. Fă mă consul anual
al Romei. Ştiu. că lucru e cam greu.
Roma intrăgă are să sbere, cai ales
de consul p’un patricianu beţiv şi des­
frânat, dar, ’ţi jur, că voi deveni sobru,
grav şi că sunt tot aşa de capabil
pentru acăstă înaltă posiţiune, ca şi
un alt din casta mea.
— Şi dacă te voi înălţa până la a-
căstă trăptă, găsi voi în tine un amic
credincios?
— Averea mea, carierea mea —totul
se întemeiază pe puterea eterniţâţei
Vóstre, împărate. Ce altă mai mare
garanţie vă trebueşte pentru ca să vă
încredeţi în mine?
— Atunci.. . vei fi consul la Roma!
— Calpurnia nu ştie ce a devenit
soţul ei, dănsa nu v’a recunoscut; lă-
saţ ’o un timp óre-care în neştiinţă.
Dar voi să îmbrăţişez pe fiica
mea ! *
— Veţi îmbrăţişa-o' astă-seară. Lă-
saţi-mă pe mine ca să arangez lucru­
rile cum se cade.
— Iată vă inelul meű, zise împera-
tül; este destul ca acest inel să fie
ârătat centurionului de gardă a pala­
tului, pentru a fi introdus la mine fie
acăsta ziua saü nóptea. Aşa dar plăcă
patriţiene, peste o oră vei fi consul.
•
Şi în adevër, peste o oră senatul
Romei proclamase de ales ca consul
al Romei pe patriţianul Pilumnus. A-
căstă noutate se respândi cu iuţăla ful­
gerului în antica capitală a Iu mei şi
toţi fură surprinşi de alegerea făcută,
cu tóté acestea omeni fiind deja p’atunci
deprinşi de ast-fel de lucruri, nimeni
n’a stat mult timp la gânduri. Ce a
fost Pilumnus? un patriţian beţiv ! Ei
şi?! Dar sub împăratul Caligula, un
cal din grajdurile imperiale cu nume
de Incitatus a fost, după capriciul im­
perial, proclamat de consul al Romei!
Şi acestui cal favorit al împăratului,
întrăga Roma se închina, ca şi cum
acest animal ar fi fost cel mal înalt
personagiii al statului.
Pe când Pilumnus părăsea palatul,
imperial, Catulus cu cele trei femei,
îmbrobodite în nişte şaluri lungi, cari
le acopereau faţa cu desăvârşire, se de­
părtară de la palat, mergănd prin nişte
ulicióre dosnice şi íntunericóse.
In acest timp povestirea despre mi-
raculósa întâlnire a unei mume cu fia
sa tocmai în faţa tronului, să răspândea
prin Roma; mulţimea, care a asistat
la acăstă întâlnire, lăuda mult inima
bună a împăratului Macrin, care a pă­
răsit tronul pentru a ascunde turbu-
rarea ce ’i a pricinuit acea scenă miş-
cătore.
Când cei patru creştini se întorsese
în fine acasă, Calpurnia se aşeză lângă
fiica sa şi începu a povesti celor pre-
senţi ceia ce i s’a întâmplat ei, şi prin
ce minune a ajuns densa sa se întăl-
născă cu fiica sa tocmai la piciórele
tronului. Femeia vorbea limba romană,
de óre-ce a învăţat’o de la soţul ei,
legionarul.
— Am fost cumpărată de către in­
tendentul lui Pilumnus. A trecut o lună
de când mă aflam în serviciul săli,
fără ca măcar sâ’l fi văzut. Ieri însă
curăţind prin case ’mï a scăpat un
ulcior de alabastru, care s’a sfărîmat
în bucăţi. Intendentul ordonă să fiú bă­
tută cu vergi, şi pe când sclavii să
repeziră la mine, ca să mă bată,, am
 PSYLLA
început a plânge şi a ţipa. Ţipetele
mele fură auzite de Pilumnus, care în-
treba ce este. Am fost atunci adusă
înaintea sa, ’ï am povestit câ nu sunt
după drepturile romane, sclavă, că pe
nedrept am fost văndută, am fost so-
ţia unui legionar român, anume Mar-
eus Opilius. Când am pronunţat acest
nume, Pilumnus sări în piciére, se a-
propiă de mine şi începu a mă întreba
despre cele mai mici amănunte din
viaţa soţului meii perdut. După acesta
el ordonă să nu fiii bătută, şi să mă
lase în pace. A doua zi, când mergem
după porunca sa in fruntea sclavilor,
car! duceau darurile de anul noii ceza-
ruluî, Pilumnus ’mî arătă pe tine şi
te-am recunoscut.
In acest moment cine-va bătu la
uşă. Femeile tăcură.
— Cine e acolo ? întrebă Mamurtia.
— Consulul Romei ! răspunse vocea.
Uşa se deschise şi în odaie intră
Pilumnus, urmat de un om îmbrăcat
în toga (manta lungă fără mâneci) unui
simplu cetăţean roman.
— Să ne lăsaţi singur, zise Pi­
lumnus, adresOndu-se către Catulus şi
muma sa.
Aceştea eşiră din odaie. Omul ne­
cunoscut desfăcu toga sa şi rămase în
nişte haine scurte de gladiator, cu faţa
descoperită. (Radiatorul acesta părea
forte emoţionat.
— Opilius, Opilius! exclamă ve$èn-
du’l Calpurnia, apoî adresându se către
fata adăogă: iată tatăl tău !
Şi ambele femeî să aruncară în bra-
- ţele necunoscutului. După îmbrăţişări
cel dintől care a început a vorbi era
Macrin, împăratul Romeî, căcî cetitorii
meî de sigur c’atî înţeles deja cine a
fost acel necunoscut gladiator. Apulius,
precum ÎÏ zicea Culpurnia, luă copila
sa in braţe şi lăsănd pe soţia, care
vorbea cu Pilumnus, ieşi cu dănsa a-
! fără.
— Să mergem fetiţo să ne plimbăm crezî tu greşită.
puţin, aï sâ’mî povesteşti tóté cele în­
tâmplate ţie, de când nu ne-am văzut. îmbrăţişând pe părintele eî, da am să
45
I A, e de mult, de mult Dar ce aï la
| gât? Yaî de mine, un şarpe!
In adevăr Macrin voind a mângâia
! pe fata sa îi trecu braţul săti pe după
j gât şi simţi un şarpe, ce încălăcindu-
j se împrejurul gâtului copilei părea să
! fie un adevărat colan de smaragdé,
— O, nu te teme, tată ! Este Psylla,
şarpele meű iubit, care nu m’a părăsit
nici o dată în zilele cele triste. Cum
a făcut el, unde s’a ascuns, când le-
gionariî ne-aii făcut prizonieri, iar tu
te-aî pierdut — nu ştiii, dar când am
fost adusă aci şi vîndută ca sclavă,
şarpele meü a fost cu mine... Priveşte,
cum mă desmărdă, cum vrea să ’1
mângâi !
Şi fetiţa apucă capuşorul gingaş al
şarpelui şi’l sărută, iar şarpele parcă
tresălta de bucurie.
Macrin şi fata intrară într’o grădină
mare, care aparţinea împăratului şi se
afla situată tocmai in apropierea ca­
selor lui Catulus. Mergènd priritr’o
aleie de arbori tufoşî împăratul se opri
în fine lângă o bancă de marmoră
sculptată; alături de acea bancă ma­
sivă se afla o măsuţă de aramă, -lu­
crată minunat.
— Să şedem aci! zise Macrin.
— Am să’ţî vorbesc fetico ! Am bă­
gat de sămă că eşti tristă, că ascunzi
ceva de la mine! Spunem! ce aï?
— A, tată, ve<Jï tu, este un lucru
forte grav şi la care când mă gândesc
numaî mă iafi fiorii!
— Dar spune, ce este?
— Este.... este.... că.... tu nu eşti
creştin, că nu cre<Ji în Dumnezeul nos­
tru, că din contra crez! în <Jeiî roma­
nilor, caii sunt de piatră....
— Şi acesta te face să plângî co­
pilă? întrebă cu o voce dulce împăra­
tul... Apoî de ce plângî; mai bine fă­
ină să cred şi eii în Dumnezeul căruia
te închin cu muma ta, maî bine fă-mă
să reneg religia romanilor pe care o
— O, da, da tată ! exclama copila,
' • ■ 'V
«
 46 AMICUL COPIILOR

te fac să devii creştin, am să te fac să circ.... E un mister, copila, în viaţa

crezi în Dumnezeul creştinilor.
— Atunci ştergeţi ochii de lacrimi
şi să plecăm, de óre-ce s’a făcut târziii
şi eu am de lucru.
— Cum ne părăseşti ? îngână copila.
— Nu vezi óre că sunt gladiator şi
că prin urmare sunt angagiat la un
(Va urma)
mea, pe care acum chiar nu ţi’l pot
desveli, clar pe care in curând îl vei
afla. Sil- mergem dar....
Şi tata cu fica sa ieşiră din grădină
şi se îndreptară spre casele lui Catulus,
unde impëratul Romei a fost aşteptat
de consulul Pilumnus.
Z C A.

îlMMtiL ŞI. PESCARUL

Un ţcran la târg se duse
Peşte vrând a-şî târgui,
Ş’alegcndu-şî un crap mare,
Fără altă cercetare
Serios pe loc se puse
La codă a’l mirosi.
Pescarul fastă vedere
Răbdarea de tot perçlênd
Çice rîtjênd :
— Om ciudat ca tine, vere,
N’am mai vëçlut, de când sunt
Pe ăst pământ,
Nici aşa minte nerodă
Să miroşi peştii la coda 1
Vrei să afli de e prôspët, miróse-1 la cap creştine
Că el de la cap sâ strică, şi o ştie ori şi cine.
—Despre cap, <Jise ţgranul
Nici mai este de vorbit
Căci o ştiu, o ştiu sërmanul
,Că de mult a putrezit.
/ BÄLÄ0I5SCU
■

. .

i
*. '■ iSl
 CUIBUL
(După Franciin)
Lumea păsărilor se deosebeşte mal cu sémâ
în cela-ce priveşte simţul moral cu mare
desvoltare a iubiră materne. Acest simţă­
mânt sfînt la păsări ni se înfăţişâză sub un
aspect de aşa bunătate primitivă, lipsită de
ori ce nerăbdare şi egoism personal, în cât
îl putem recomanda chiar fiinţelor bipede,
cari de şi mai inteligente, de cât lumea pă­
sărilor, adese orî lipsesc cu desăvârşire, din
cauza unei bólé psehice, celor mai naturale
datorii .impuse fireî lor de natură.
Amorul părintesc la păsări nu este înte­
meiat nici pe egoism strimt, nici pe vr'un
interes personal necinstit. Pasărea deci are
marc avantagiü de a păstra în viaţa sa o
iubire pururea curată, pururea desinteresătă.
Marele poet german Guete vorbind despre
acest amor la păsări, scrisese următorele
frumóse cuvinte : „Lumea păsărâscă nu este
„numai o lume de fiinţe, unde iubirea pă-
„rintâscă este mai mult desvoltată dar este
„şi o lume unde fiiinţa iubeşte viaţa în-
„trâgă. Pasarea nu există de cât pentru a
„iubi. Colorile vii a penelor, cântecul său;
„talentele sale de arclii tec tură, curagiul säö,
„viclenia — sunt închinate iubire! !“
La păsări în general muma alege locul
pentru cuib, asemenea tot dânsa începe a
aduna materialul necesar pentru a’l construi,
povăţuit' de dânsa se pune pe lucru şi băr.
bătui.
Pentru pasăre cuibul nu este numai un
tógán, destinat a satisface vanitatea părin-
tescă, ci o operă de artă şi de inimă. La
noî, omeni, când se naşte un copil, părinţii
cumpără lâgănul, în care pruncul este legă­
nat, înfăşurat în albiturile sale noî, acoperit
cu micuţul săă odeal, cusut de plăpumar:
la păsări, din contra, muma singură con-
strueşte lâgănul, aducând cu ciocul sëü fir cu
fir paie, puf, şi alt material ; apoi când cuibul
e gara unele din păsări ’şi rup puful de pe
piept îl smulg cu ciocul lor şi din acest
material mole aştern culcuşul pentru puii,
cari vor ieşi din oü.
De aceia Michelet, marele istorician fran­
cez, avea dreptate când scrisese următorele
în cartea sa intitulată „Pasărea“ : „Uneltele
„de lucru la pasărea este corpul sëü, pieptul
„său, cu care dânsa calcă şi încovoie mate­
rialul din cuibul. Invărtindu-se mereü îm­
prejur pasărea dă cuibului forma sa circulară.
„Aşa că căsuţa pasăre! are decî forma cor­
pului mumei ; păreţi! acestei căsuţe sunt
„zidite cu ajutorul pieptului mumei.“
Modul de a construi cuibul este forte
variat la diferiţe specie de păsări: unii i
fac pe copaci şi în tufişuri de paie şi iarbă,
alţii *1 zidesc din lut, nomol şi pètricele
alţi '1 fac în găuri sub pământ, alţii '1 cos
din frunze, întrebuinţând ciocul lor subţire
drept ac, iar firele de iarbă drept aţă; iar
alţii adunându-se în societate, construesc
nişte adevârate acoperişurl-bordel, unde lo-
cuesc împreună cu toţii.
Aşa de pildă tabloul nostru de mai jos
înfăţişâză modul de a construi cuibul a
micuţei păsări ce numite cusutorésà\ care lo-
cueşte în Asia Mică.
înainte de a dresa planul cuibului păsările
aleg locuri adăpostite de vînt, unele aü o-
biceiü a alege anume părţile nebăntuite de
corente aspre de aier. Aşa de pildă pe in­
sulele Mediteraneî marinarii aü observat de
mult că tóté păsările îşi fac cuiburi spre
apus iar nu spre răsărit şi tot-d’a-una sub
vr’un adăpost de vînturile de la Nord.
Flamingo roşu, după ce ’şî a construit
din năsip şi lut o moviliţă tot aşa de înaltă
cât sunt înalţi piciórele sale, după ce a de­
pus în acea moviliţă ouă, mal face câte-va
ouă alături de cuib, pentru ca ele să serve
■.
72 AMICUL COPIILOR

Apoi iarăşi începu să cânte aria lui cea dică d’asupra orizontului poleind rariştele
veche şi legănându-se domol cu capul pe de stejar şi trunchiurile pleopilor, pe când
sus, se perdu din vedere după nişte stufişurî. vârfurile lor se legănau în umbră. Prietenii
Hora se isprăvi şi prietenii noştri! se în­ noştri ţinendu-se de mână mergeau încet
dreptară spre casă. Sórele apunênd după pe pajiştea verde. Lucia, privind luna, începu
délurï îşi aruncă ultimele raze pămentuluî, să cânte şi glasul ei suna atât de dulce,
ca un dulce „la revedere“, cerul începu să atât de duios :
se închidă din ce în ce; d’asupra déluluï, Lună dalbă ce tremuri pe unde
ca o candelă de veghe, blândul lucéfër apërù. Farmec dând la a nopţi! tăcere ...
încet, ca un mare disc încins, luna se ri­
SERG1U CUJBÄ.

"Û

: ■/
I

APARE O DATA PE LUNĂ

AMICUL COPIILOR
Nr. 3. BUCUREŞTI, IUNIE 1893 Anul III.

PSYLLA
ROMAN PENTRU COPII

Dedicat memoriei Domnişdreî Lolica Z. Arbore.

V1) crăpat, voind a se umfla până nu va

ajunge a semăna unui boü.
Impéràtésa bolnavă — M’am gândit, împărate, la o alta

s e înserase bine, când împăratul Ma­

a lui Ezop, la cea privitórea la ţînţarul
şi leul.
înainte de a se despărţi, împăratul
orin, urmat de consulul Pilumnus se zise apoî consulului :
întorcea spre palatul sëû imperial. — Mâine să vii la mine, vom vorbi
— Ce fac aceşti ómen!? întrebă el despre ce este de făcut faţă cu creş­
pe consulul când el treceaü pe lângă tinii, dar acum ordon să se rupă aceste
Capitol. Ce sunt aceste sule de papyrus, afişe şi să se aştepte ce voi hotărî.
ce el lipesc pe stâlpurile din piaţa pu­ Aî auzit?
blică ? Pilumnus se închină. împăratul intră
— EI afişăză, împărate, ordinul tëü în palat, iar consulul îşî urmă calea
idolatrilor de a aduce sacrificii zeilor sa. Intr’o stradă el se întâlni cu un
noştri, sub pedăpsă de mórte, dacă vor grup de tineri derbedei, cari beţi pre­
refusa. Credinţa oribilă a creştinilor să cum aü fost, fäceaü un sgomot infer­
respândeşte mereü, este timp de a opri nal. Şeful acestor desmăţaţî patrician!
acest grósnic pericol! • era Quintus Ovilius, amicul intim de
— Ce al zis, eü unul n’am dat ase­ odiniórá, al noului consul. Tinèriï ime­
menea ordin ! diat ce observară haina de purpur a
— Dar eù ’l-am dat împărate, în nu­ magistratului, începură a sbiera :
mele tëü. — Pilumnus! Pilumnus! Haide să ne
împăratul se opri pe loc, privind întdrcem cu toţii să bem cu noul consul.
crunt în ochii consulului, care stătea Pilumnus drept răspuns a făcut semn
smerit.
lictorilor, cari ’1 urmaü de departe, ca
— Adu ţi aminte consule, zise Maorin să se apropie.
cu o voce aspră, adu-ţî aminte fabula
— Mergeţi şi ziceţi acestor nebuni,
lui Ezop despre acea bröscä, care a ca iute să se cărăbănăscă acasă, fără
nici o împotrivire şi sgomot. De alt­
*) A se vedea începutul In numörul trecut. fel, şpuneţi-le, că îl voi exila din Roma.
M.
38*974 10
U amicul
imediat. Mai ziceţi-le că, dacă nu se
vor îndrepta şi vor urma tot cu scan­
daluri, am să-I trimit să răsboiască în
Schiţia.
Lictorii plecară, şi tinerii sgomotoşi
se resipiră, fără a zice cârc. Singurul
Ovilius rămase strigênd :
— Ce a devenit veselul nostru Pi-
lumnusî? A Murit el?
— AÏ dreptate, rëspunse consulul,
el a murit. N’a remas nimic din tre­
cutul säü de odinioră. Adu-ţi aminte
despre acéste, dacă nu vrei să-ţi îm-
prospătese memoria lictorii mei.
In acest moment s’aü adunat în ju­
rul consulului mai mulţi ómen! din
popor, cari aflând despre ordinul ma­
gistratului privitor la desmăţaţii patri­
cian!, ’1 felicitară pentru ceea ce a fă­
cut, ducăndu’l acasă în mijlocul unor
ovaţium de simpatie.
Sgomotul acestor ovaţii se auzi până
la palat, unde împăratul întreba pe
servii sëï, ce este.
Poporul duce în triumf pe consulul
Pilumnus! i s’a reportat. Macrin ascultă
detaliurile celor petrecute, apoi, gân­
ditor zise :
— Consulul merge iute spre a că­
păta popularitatea!
— Prea iute răspunse unul din cur­
teni.
împăratul se făcu posomorit.
Macrin era unul din aceşti omeni,
care nici prin mintea sa, nici prin vr’o
virtute nu justifică isbânda mare ce’i
aduse viaţă.
Născut departe de Roma în Trachia
sălbatică, el n’a făcut absolut nimic
pentru a merita înaltul rang la care
a ajuns. A fost simplu gladiator, apoi
avocat, apoi poet mediocru iubit de
stăpânul sëü Plantianus, p’atunci mi­
nistru sub împăratul Severus.
Plantianus ’1 căsători cu fiica sa,
Nonia Celsa, cu condiţie că el va a-
dopta pe fiul ei Diadumenius. Acăstă
căsătorie făcu întrăgă Roma să rîză.
Uriciunea Noniei Celsa a fost prover­
bială şi dănsa a fost succesiv căsăto­
rită după şăpte bărbaţi, cari toţi aü
Copiilor
murit otrăviţi. Rumórea publică pre­
dica acei aş sórtea şi lui Macrin, care
fu poreclit de popor Macrinus (slab,
uscat) de orî-ce semăna a adevărat
schelet.
Macrin era mai mult sclav de cât
soţul Noniei Celsa. Ea se servea de
dănsul, ca de o păpuşică, în dosul că-
riea se ascundea pentru a satisface
ambiţiunea sa. Contrariu înclinaţiunilor
sale modeste, Macrin era silit să se
facă ostaş, apoi şeful comicielor, inten­
dentul palatului imperial, apoi prefect
de pretoriu şi în fine imperatorele Ro­
mei. Intr’o zi, obicinuindu-se a se su­
pune orbeşte femeei sale, Macrin trecu
pe lângă cadavrul împăratului Caracala,
ucis de Nonia Celsa, şi se aşeză pe
tronul golit. Armata, din ajun încă
pregătită, ’l proclamase de împărat.
Sigură de armată, Nonia Celsa plecă
iute la Roma în capul numerósei oş­
tire. Senatul servil precum era, s’a
grăbit, înaintea debarcărei împăratului,
să’l recunăscă de suveran. Urcându-şe
însă pe tron prin crimă, Macrin, pre­
cum scrie istoria, a fost un împărat
bun. Departe de a imita conduita fe­
roce a lui Caracalla, el se purta blajin,
reconchise Armenia şi s’a făcut iubit
de popor. O bălă gravă a Noniei Celsa
îl făcu pe atunci mai liber, mai inde­
pendent de acăstă femee oribilă. Fata
lui Plantianus căzu bolnavă de o bălă
neîndurătăre, care o ţinea pe pragul
morţei. învinsă de slăbiciune, dănsa
cădea une-ori într’o stare de letargie,
care dura zile întregi; ea părea a ii
un cadavru viü, aşa de uscată şi pa­
lidă ’i era faţa. Cu tóté astea însă,
răutatea sufletului sëü oţelit în fără­
delegile, nu se potoli. In zilele când
bóla mai slăbea, acăstă femee par’că
reînvia pentru a face rôü, pentru a
face pe alţii să sufere. In aceste zile
din ce în ce mai rari palatul imperial
întreg se cutremura, bolnava, ca o sta-
fiă se ridica de pe pat, ochii săi mari
şi înfundaţi se aprindeaü de ură şi
mânie, iar vocea stridentă dădea po­
runcă să ucidă, să schilodăscă lumea.
 P S Y L L A
Pe când Pilumnus înconjurat de mul­
ţimea trecea alăturea cu palatul, a-
clamăţiunile mulţimei ajunse la auzul
Noniei Celsa, care de o zi íntrégá zăcea
pe pat în nemişcare. Douë sclave, nişte
fetiţe de 12 ani abia, să ţineaţi la pi-
ciórele împërâteseï, şi cu suflarea lor
caldă încălzeaţi piciórele îngheţate ale
bolnavei. Din când în când intra în
odae o slujnică bëtrânà, care făcea pe
aceste fetiţe să bea vin, pentru ca su­
flarea lor să devie mai caldă şi mai
repede. Lângă capul patului, cu lanţul
la picere se ţinea un bătrân cu barba
albă şi lungă, el privea cu mare aten­
ţiune la bolnavă. Acest bëtrân era
celebrul esculap (doctor) Cleophantès
din Athena. Nonia Celsa ’1 chemase la
Roma, iar omul de ştiinţă refusă să
vie, ştiind ce fol de primejdie 'l-ar a-
meninţa, dacă s’ar face doctorul unei
împărătese, care nu se póte vindeca.
Nonia Celsa cu ajutorul aurului tocmi
pe nişte mizerabili, care furară pe bë-
trânul slăbănog şi îl aduseră cu sila la
Roma. Fără a asculta protestările sale,
impërâtésa ordona ca ilustrul bëtrân
să fie încatenat lângă patul ei, apoi îî
declară că de azi înainte viaţa lor a-
mèndoï este unită.
— In ziua când voi muri, am ordo­
nat să fii omorît şi tu! ’î zise Nonia.
Şieasilis0 jure pe fiul sëü Diadumenius,
că ordinul eî va fi îndeplinit întocmai.
Impărătesa dormea. Sgomotul acla-
maţiunilor o tresî, ea se ridică de pe
pat, privi în jurul sëü şi şterse su-
dórea rece de pe fruntea sa. Cleophan-
tes 'î presentase o cupă de onix, în
care era un fel de lichid galben. Nonia
bëu şi imediat simţi că forţele eî cres­
cură, ea surise sinistru privind bë-
trânul :
— Vezî tu, cât de cuminte am fost
eü, când am poruncit ca să fiî adus
la Roma. Fără tine de mult muream deja.
— Dacă eternitatea vóstrá nu va
porunci ca să fiü deslănţuit, nădăjduesc
că in curônd Jupiter më va scăpa de
acéstá viaţă mizerabilă! rëspunse bë-
trânul.
75
Impërâtésa nicï că l’a onorat cu un
rëspuns.
— Să mi se aducă actele diurnale,
porunci dênsa.
Actele diurnale era un fel de ziar, *
care se publica la Roma scris de mina
în fie-care zi de către nişte scribi a-
nume; el conţinea noutăţile zilei cele
mai importante şi evenimente private,
întâmplate in imperiü. Iuliu Cesar cel
d’intêiü a avut ideia de a publica un
ast-fel de ziar, la scrierea căruia pe
timpul lui se întrebuinţaţi o mulţime
de scriitori. Actele diurnale se com­
plineaţi din nişte foi mid de papyrus,
legate una de alta cu sforă: anticarii
pretind că cărţile nóstre ’şi trag ori­
ginea lor de la acéstá formă a celui
d'întôiü ziar.
Pilumnus consul ! esclamă împărăteasă.
Sobrul Macrin ridică la cel mai înalt
rang al imperiului pe un tânër des-
frănat? Ce fel! s’ati schimbat töte pe
lume? Chemaţi aici pe fiul med şi pof:
tiţî pe împëratul să vie de asemenea.
Diadűménuis veni cel d'întôiü; palid,
slab, pe faţă i se vedeafi semnele, saű
a unei bólé ereditare saü a unei vieţe
de desfrâü. Intrând în odaia mumei,
tônërul căzu în genunchi, după obiceiul
oriental, introdus la Roma sub împë­
ratul Néron.
Imediat ce a intrat fiul împërâteseï,
acesta deveni veselă; femeea acésta
rea totuşi simţea iubirea pentru copilul
el. Dar şi iubirea eî de mamă era te­
ribilă la acéstá femee nenorocită.
Diaduménius, îngână dônsa luând de
mână pe tînërul, ce se petrece la
Roma? De unde vine favórea stranie,
care a făcut, din beţivul Pilumnus
consul al Romei?
Tînërul privi cu mirare.
— Ce fel? Pilumnus consul? Ah,
iată o bună noutate pentru toţi beţivii !
zise el.
— Şi o fatală noutate pentru or ce
om cu minte, care nu perde din ve­
dere că tronul unul împërat al Romei
stă pe un vulcan, tot-d’auna gata de
a face explozie. Ce aï zis? AÏ uitat :^Sm
- _
'■f'M
. ■.
 76 AMICUL COPIILOR

ore câtă trudă a trebuit mamei tale,
pentru a’ţî asigura moştenirea unui
tron ?
In acest moment întră Macrin.
Imediat emoţiune, care coprindea pe
Nonia Celsa, dispăru schimbându-se în-
tr’o atitudine fermă şi poruncitóre. La
vederea împërâteseï, care şedea în pat,
Macrin n’a putut ascunde mirarea sa.
— A, nu v’aţî aşteptat să më gă­
siţi în viaţă, zise ea cu amărăciune.
V’aţî crezut scăpaţi de mine, nu este
aşa? Aţi şi sfâşiat decisiunile mele.
Aşteptaţi puţin, nu sunteţi încă liberi!
— Nu înţeleg cuvinteleNonieîCelsa!
rëspunse împëratul.
aţi sfârîmat hotărîrea mea şi aţi nu-
mit de consul pe un tînër desfrânat.
Pentru ce?
Macrin care avea frică de femeia sa
mormăi nişte cuvinte de scuze.
— La moment Pilumnus să fie de­
gradat şi apoi trimis în Armenia! ţipă
împërâtésa. Armenia vö chiamă, ase­
menea pe d-ta. Peste un ceas Pilumnus
să plece, iar mâine Macrin să ia dru­
mul spre Armenia!
Zicônd aceste cuvinte, împërâtésa
leşină. Macrin eşi din odae. Iar Cleo-
phante muia têmplele împërâteseï cu
un fel de apă, care cu succes combătea
leşinul. Nonia îşi veni în simţire, se

0 stradă din Roma antică care ducea la Circ.

Ea îî arătă Actele diurnale. ridică de pe perine şi apucând de mână

Am ales pentru locul de consul pe pe medicul grec îî zise :
un bëtrân devotat mie, zise dônsa; — Ascultă! Dă-mî pentru câte-va

••
. -•
 psylla
săptămâni sănătatea şi te voï face li­
ber, ’ţi voiü dărui averea, ranguri. Lu­
mea íntrégá te va invidia. Dar gân-
deşte-te, îmi trebuesce sănătatea. Arta
ta e puternică! Hippocrat învia pe cei
mai grav bolnavi. Dă-mî sănătatea!
Dă-mî sănătatea!
— Mijlócele artei mele sunt mărgi­
nite, răspunse medicul. Eternitatea Vós-
tră distruge prin supărare or-ce suc­
ces al medicamentelor mele. Sufletul
supărat ucide corpul căt de tare.
Nonia Celsa începu a ţîpa :
— Ascultă bătrăne, nu uita că ace-
laş mormânt ne va înghiţi împreună.
Yeghiază dar ca să nu mor!
Apoi densa se gândi puţin :
— Ascultă! Ai auzit, împăratul are
să părăsăscă Roma. Trebue ca astă-zi
chiar să mă pot presinta înaintea po­
porului. Voesc prin urmare a merge
la Circ şi mă aşăză în tribuna impe­
rială. Prin urmare pregăteşte cele maî
eficace medicamente ce aï, pentru a’mî
reda forţele necesare.
Ea sună un clopoţel de aramă. Ime­
diat nişte sclavi intrară şi se proster­
nară înaintea jmpărăteseî.
— Deslănţuiţî pe bătrânul şi duce-
ţi’l în laborator! ordonă ea. Apoi che­
maţi pe ornatórele mele. Peste câte­
va căsurî voi pleca la Circ.
Impărătăsa căzu iarăşi pe perini.
OMONIM
Făta mine focul în sobă fi ar arde; cu mine bucătăreasa merge la piafa.
Ghici ce sunt?
Suntem doi fraţi. Trăim unul lângă altul, fără a ne vedea.
Ghici ce suntem?
wBBÊm
77
« ??Cä VOiü le?ina> îmbrăcaţi-mă;
ca să nu gata.
Şi în adevăr, pe când sclavele o îm­
brăcaţi, împărătăsa părea mórtá: Orna­
tórele sulemeniră braţele, umerile şi
faţa ei cu o unsóre albă, numită cro-
codii, în care intra plumbul prefăcut
în pulbere. Apoi ele îi colorară obrajii
cu o colóre roşie, şi în fine ’i cerniră
sprâncenile cu negrălă. După ce orna­
tórele isprăviră, se apucară de lucru res~
tiplicae, care investiră corpul nemişcat
al bolnavei cu o rochie imperială nu­
mită basiiicum. Era un fel de toga-
fustă făcută din purpur, brodat cu fir
de aur; mâinele şi piciórele fură îm­
podobite cu o mulţime de brăţări, iar
gâtul înconjurat cu mărgelele cele mai
scumpe.
Când Impărătăsa era gătită, intră
Cleopanthes cu o cupă în mână. El in­
troduse încetul cu încetul câte-va pi­
cături de un lichid negru în gura bol­
navei. Peste câte-va minute femea ’şi •
veni in simţire. Bênd conţinu tal cupei,
ea să ridică în piciöre, şi făcănd semn
la două slave să o sprijinăscă, făcu
căţi-va paşi.
— Să se aducă litiera (un fel de
dric ce se purta de doi omeni) şi să
fiü dusă la Circ.
(Va urma) Z. C. A.
 PSYLLA
ROMAN PENTRU COPII
Dedicat memoriei Domnişdreî Lolica Z. Arbore.
VI1
La circ
p e când la palat întreaga curte se
pregătea a urma pe împărăteasă la
circ, consulul Severus, înconjurat de o
droaie de subalterni aï sëî, se ocupa cu
pregătirea programei spectacolului, care
avea să distreze pe poporul roman în
acea seară.
Cartierele depărtate ale capitalei lu-
mei antice, invëlite în ceaţa serei şi
umbra gradinelor, începură a se linişti ;
mulţimea să concentra în cartierul care
ducea spre circ. Luna plină eşi pe ori­
zont aruncând o lumină roşie asupra
Tiberului, valurile căruia să sfárímaü
între stâncele malurilor.
Lângă circ, într’o temniţă construită
din granit, închisă într’o celulă umedă
dormea o fată de vr’o 19 ani. In ma­
nele ei, făcute par’că de ceară, ţinea
o cruce de lemn. încă din ajun nenoro­
cita fiinţă nevinovată fu condamnată
la moarte de către nişte magistraţi ro­
mani. Crima, pentru care această fată
avea să moară, era credinţa el în Dum-
1. A se vedea numărul precedent. Volumul al
Il-lea din revista Amicul Copiilor In care este ti­
părit începutul romanului, să vinde abonaţilor cu
preţul de 6 Leî.
W:
nezeü. Copila era creştină !... Nici
ameninţările magistraţilor, nici făgă-
duelile de graţiare, nici dorul de viaţă
n’aü putut îndupleca acea copilă de a
renega credinţa sa, de a se lepăda de
Dumnezeii şi de a trece în religia ro­
mană. Adănc convinsă de adevërul - -
sfint coprins în evangelie, copila era
hotărîtă de a muri....
Şi iată că, în somnul adânc ce co-
prinsese corpul eî chinuit, un vis fru­
mos să scoborî în sufletul nevinovat
al martirei. Ea visa câmpiile frumoase
ale patriei sale de pe malurile Dunărei ;
pădurile frumoase şi dumbrăvile spân­
zurate pe coastele dealurilor, limpedele
şi dulcele cer, munţii ce să înalţă tru­
faşi In vëzduh, riurile care ocolesc câm­
purile, Dunărea bëtrânâ, ce spală pólele
şi aduce avuţii din alte ţări !... Dar
iată că visul se schimbă . . pustie-
rea să întinde în câmpii .... codrii
clocotesc d’o fâşiere duioasă . . pe
coastele dealurilor se vëd numai sate
arse şi turme de femei rătăcind cu
pruncii lor la ţâţă.... O ţara mea !
îngână copila dacă .... „Cel ce fuge
dinaintea duşmanului este mişel ! strigă
dânsa în somn, şi mişeii nu sunt din
sângele dac! Să murim mai bine liberi
de cât să trăim în robie şi ocară!
lat'o deşteptată din somn! Ea priveşte
\
i
 rSYLLA
speriată împrejur şi să convinge că a
visat. E în temniţă, e condamnată a
fi sfăşiată de fiarele sëlbatice ! ! Şi soarta
sa groaznică o lasă indiferentă, nepă-
sătoare. De când e roaba Romanilor,
viaţă nu are pentru dânsa nici un far­
mec. Ce să jălească!. . . Patria?! Dar
patria sa e pustiită, robită de duşmani;
părinţii ? dar eî aii perit in flăcări !...
Fără lacrimi, fără bocete şi plâns,
dinsa a înăbuşit în inima sa tînërâ
orî-ce dor de viaţă; şi întreaga-î lume
de visuri fecioresc! le-a închinat lui
Christ. . . e gata a mu-i.
In acest moment servii pregăteaţi
circul pentru spectacolul iubit de Ro­
mani. Deja amfiteatrul imens al circu­
lui era plin de mulţimea care să aşază
pe nişte bănci de piatră. In coridórele,
car! duceau spre temniţă şi prin care
să introduceaţi victimele spectacolului
sângeros al Romanilor, să plimba con­
sulul Severus, dând ordine unei mul­
ţime de servi.
De odată se apropiă de dânsul un
patrician. Era Ovilius.
— Fă pe aceşti sclav! să se depăr­
teze! ţlise el şi adaogă apoi mut: am
ceva grav să-ţi comunic.
— Ce este? întrebă Pilumnus, în­
cruntând sprâncenele.
— Viaţa ta e in pericol! şopti 0-
vilius.
— Amicia ta më mişcă ! rëspunse
Pilumnus devenind palid, dar poate că
exagerezi pericolul? Spune ce s’a în­
tâmplat !
— La eşirea din circ, soldaţii pre-
torieni te vor aresta, fără a-ţi permite
măcar să ţlicî un cu vént. Vei fi târât
spre Tiber şi transportat în Galia,
unde vei fi omorît.
— Hm! Neplăcute lucruri ’mi po­
vesteşti Ovilius ! Şi de unde ştii toate
astea ?
— Le ştiti de la centurionul însăr­
cinat a te aresta. De şi eram cam su-
pârât de purtarea ta faţă cu mine, dar
totuşi ’mi-ai fost prieten . . • şi n’am
putut uita aceasta, deci am orînduit
ca trăsura mea cu caii cei mai buni
107
să fie gata, o slugă te aşteaptă.. . gră-
beşte-te şi vei scăpa. . . am unde să
te ascund.
7- A, Ovilius vëd că ’mi eşti un
amic bun. Spune-mi de la cine purcede
ordinul de a mô aresta ?
Centurionul ’mï-a comunicat că
ordinul e iscălit de împërat, împërà-
teasă, a voit aceasta. Fugi amice !
Fugi ! Pretorianiî vin !
— Eşti sigur că împëratul nu s’a
opus hotărirei împërâteseï?
— De unde s’o ştiti... Dar ce mai
aştepţi ? !
— Ai <Jis că ordinul e semnat de
împëratul ?
— Impërâteasa a dictat ordinul se­
cretarului sôü, iar împëratul a pus
sigiliul.
— Pst!... Clamorea publicului anunţă
sosirea împëratuluï, (Jise de o dată Pi­
lumnus. Ascultă!. .. Poporul salută şi
pe împërâteasà... Ascultă; strigă: Sa­
lutăm pe Nonia Celsa.
— Nenorocitule, ce aştepţi ? Iţi vei
perde viaţa!
— Aşi ! Din contra o voiţi scăpa,
Ovilius !... Amice, am un mare şi im­
portant serviciű a-ţi cere. Mergi acum
chiar spre cartierul Aventin ; vei găsi
acolo o casă, care aparţine unui oare-
care Catulus ; ’i vei da acest inel şi
’i vei <Jice că ’î poruncesc ca să vie
imediat la circ împreună cu muma şi
fata, ce să află la dinsa. Să intre eî
în circ prim vomitorium (uşa de eşire)
al treilea. Vei mai spune, că gladia­
torul cere ca fata sa să vie împreună
cu Fsylla, ascunsă la sîn. Mergi, mergi
amice, şi më vei scăpa.
Ovilius plecâ.
Consulul n’a greşit: susţinută de
douë matroane romane, impërâteasa
intră în acest moment în loja impe­
rială.
Poporul aplauda cu entusiasm pe
împërâteasâ, despre boala căreia în­
treaga Romă vorbea. Nonia Celsa se
opri un moment lângă balustrada lojei,
salută mulţimea cu o mişcare de mână
graţioasă, apoi să aşe^ă pe o bancă
. '-a
 ÎOS AMICUL COPIILOR
acoperită cu covoare şi perinî de mă-
tasă.
In acest moment tocmai Macrin,
care observase pe consul, ’î făcu semn
să se apropie. Acesta apropiindu-se, îm­
păratul ’î şopti :
— Gave et fuge ! împărăteasa vrea
să te piarză.
Pilumnus surise.
— Stiü tot, clise dînsul cu o voce
sigură. Eternitatea ta aï iscălit decre­
tul meü de exiliü şi de moarte !
— M’am supus acelei femei, care
ţine viaţa mea în manele sale. Cave
et fuge !
Circul mare din Roma restaurat.
înfăţişarea unei femei sănătoase. Me­
dicul bătrân, care să ascundea în dosul
bănceî, pe care şedea Nonia Celsa,
ţinea în manele sale pentru orî-ce
eventualitate nişte flacoane cu fel de
fel de medicamentă. Aurind sunetul
armelor lictorilor, car! tot-d’a-una pro­
cedat! pe consulul Romei, împărăteasa
să cutremură. Pilumnus intră în lojă
şi salută.
împărăteasa ’î întinse mâna, pe care
consulul o sărută îngenuchind. Apoi
ridicându-se în piciőre şi privind drept
în ochi pe Nonia Celsa consulul ’î
aruncă în faţă următoarele cuvinte,
r '•
— Pilumnus n’a fugit nici o dată !
Nici un om n’are drept pentru a scăpa
viata sa să jertfească viata altuia . . .
Merg în calitatea mea de consul să
aduc complimente împărătesei.
Şi (Jicănd aceste cuvinte, Pilumnus
sui scările care duceaü spre loja îm­
părătesei. Această lojă fu despărţită in
două compartimente, unul reservat îm­
păratului, altul împărătesei şi femeilor
curţii.
De departe slăbiciunea împărătesei
precum şi starea sa de sănătate nu să
observaţi tocmai bine. Cu ajutorul su-
lemenelilor, figura sa avea oare-şî cum
pe care de obiceiü le çliceaü împăraţilor
gladiatorii, când eşiafi. pe scena circului:
— Moriturus te salutat! I
Aurind aceste cuvinte, cari nu erau
de cât o aluziune la origina josnică a n
soţului sëü, împărăteasa sări în picioare.
— Un singur cuvint am să $ic şi
decretul privitor la mine va fi sfâşiat.
Ca să nu-1 (Jic cer ca Eternitatea
Voastră să revoace decretul şi să mă
confirme în postul de consul, mal cer
încă două milioane de sesterce, pentru
a-mi plăti datoriele. Alt-fel...
— Taci, strigă împărăteasa, şi eşî «âr.
afară !
 P S Y L L A
In loc de a să supune, Pilumnus sä
plecă la urechia împărătesei şi ’ï şopti
ceva. Nonia Celsa câ<Ju leşinată pe
perinele de mätasä ; vëijônd aceasta
consulul luă din mân ele tremurânde a
I bătrânului Cleophanthes un flacon şi
destupându-1 turnă câte-va picături în
gura femeieî. Imediat aceasta ’şi veni
în simţire.
— Eşti consul pe viaţă ! îngână ea...
vei primi cele douë milioane... Ia
acest inel, cu ajutorul căruia vei putea
pătrunde oii când la palat, pentru a
më vedea. Te aştept după spectacol.
Pilumnus eşi din tribuna imperială.
La uşă el fu întâmpinat de către Ovilius.
— Impöräteasa, çlise consulul adre-
sându-se către amicul sëû, ’mi-a dăruit
douë milioane sesterce, pentru a plăti
datoriele mele.
— Eşti nebun saű eşti un ferme­
cător ! rëspunse Ovilius.
— Nici una, nici alta. Sínt un om
isteţ şi cuminte. Ascultâ-më, aï arëtat
că eşti prietenul meű sincer, lucru foarte
rar în zilele de corupţiune în care
trăim. Ce voescî? Vorbesce, sínt des­
tul de puternic pentru a putea face
oii-ce vei dori, pentru tine.
— Nu doresc, consule, de cât un
singur lucru !
— Care ?
— Ca să uiţi serviciul ce ţi-am
făcut.
— Şi pentru ce?
— Pentru că serviciul adus de un
amic, devine o linguşire, când omul că­
ruia acest serviciu a folosit a deveni
puternic.
Pilumnus privi lung pe fostul sëü
amic, apoi surîçlênd să depărtă şop­
tind :
— Ovilius e un adevărat patrician
roman, deci... un om primejdios !
Consulul se aşe<Jă pe un loc reser­
vat lui. Lictorii să depărtară. In acest
moment nerăbdarea mulţime!, care aş­
tepta începutul spectacolului, să mani­
festa prin strigăte sgomotoase. Consulul
dede. semn să înceapă representaţia. La
acest semnal, nişte uşi de fier scârţiiră
109
deschi<Jăndu-se şi o tigroaică tlnërà sări
în arenă. Aruncând o privire speriată
asupra miilor de oameni, fiara sălba­
tică ’şî lovi coastele cu coada, apoi
făcu două-trei sărituri şi să culcă pe
năsipul arenei. O altă uşă se deschise
şi prin ea intră în arenă o fată fru­
moasă ca un înger; ea era îmbrăcată
cu nişte haine albe şi ţinea în mâni o
cruce de lemn. Ochii negrii şi mari aï
copilei ardeaü ca douë candele aprinse
la icoana Fecioarei Prea-curată; dênsa
păşi liniştită, privind cu sânge rece
fiara sălbatică, care o observase. Mul­
ţimea tăcu, emoţionată, fermecată de
curagiul sfînt al copilei.
De odată copila să opri şi o voce
dulce, plină de armonie să au di :
— Pentru ultima oară deschid gura
mea : vă iert Romanilor şi mor pentru
credinţa mea în Dumnezeii! In aceste
momente ultime de viaţă pe pâmènt,
iert pe călăiî mei şi më rog pentru
dînşiî. Rugăciunea mea să fie ascul­
tată de Mântuitorul, care să-î primească
în raiul sëü ; më maï rog pentru patria
mea nenorocită, pentru omenirea lip­
sită de lumina adevërateï credinţe!
Copila tăcu. Mulţimea spectatorilor
să cutremură; o fortună de aplause
salută pe martira creştină. Dar în acest
moment tocmai tigroaica cu ochii in­
jectaţi de sânge, făcu o groasnică sări­
tură şi resturnând pe copilă, o sfâşie
cu ghiarele sale.
Poporul roman aplaudă cu frenesie
fiara sălbatică.. . Tunetul aplauselor
a durat lung, instinctele feroce a ace­
stei mulţime, deşteptaţi prin şiroae
de sânge, ce muiaü nisipul arenei, ce-
reaü sânge, cât mai mult sânge !
Tocmai când pe arena circului muria
martira creştinătăţei, Catulus cu muma
sa, acompaniaţi de Calpúrnia şi copila
dacă intrară în circ. Ovilius, care ’i
aştepta la intrare, le arătă o laviţă, pe
care ei să aşezară.
Catulus şi Mamurtia să întoarseră
cu spatele spre arenă, pentru a nu
vedea spectacolul odios, interzis de
religia creştină. Nici unul din ei nu
 110 AMICUL COPIILOR

ştia însă, că în acest moment o creş- jat altă dată pe orfanul Joas în faţa
tină muria acolo sfîşiată de fiara söl- crudului Athalin !
batică. Calpurnia nu să preocupa ase­ Muma şi fata fură introduse înaintea
menea de cele ce să petreceaü in faţa Nonieî Celsa. Ambele femei căzură în
eî, ea nu să uita de căt la fata sa ; genuchî dinaintea împărătăsei. Aceasta,
• iar aceasta, ca copilă ce era, avea ridicându-se de pe perine şi rezimându-
ochiî ţintiţi asupra arenei. Observând se pe cotul braţului, întrebă :
fiara .. . apoi cadavrul cald al victimei — Eşti o vrăjitoare, fată?
sfîşiate, biata Dochia înţelese tot şi o Dochia dede să înţeleagă împărătesei
emoţiune puternică cuprinse inima sa că dănsa nu vorbeşte limba romană,
curată ; sinul ei de fecioară să ridică împărăteasa să întoarse către me-
voind a respira cât mai mult aer—şi dicul sëü:
şarpele, care şedea ascuns în sin eşi — Un învăţat ca tine trebue să ştie
afară, incolăcindu-se de gâtul alb al toate limbele din lume; ia intreab’o
fetei. Spectatorii din prejur observară '
cine este ea !
reptila şi o groază instinctivă ii co- Medicul se supuse şi întrebă pe Do-
prinse. Un centurion sări in ajutor, chia în limba dacă, fata ’i réspunse
voind a omorî şarpele ; se făcu o zarvă, •
imediat şi dînsul începu a tălmăci îm­
o mişcare generală. părătesei răspunsurile copilei.
Această mişcare fu observată de îm­ — Eşti vrăjitoare? repetă împără­
părat, care recunoscu pe fiica sa şi teasa.
strigă : — Nu.
— Opreşte-te, centurione! — Dar atunci, cum poci să domes­
Mulţimea încremeni de mirare, aurind ticeşti o reptilă veninoasă, ca şarpele
pe împărat. Uni! începură a striga, că acela.
zeul Esculap s’a înfăţişat poporului sub — Acest şarpe nu e veninos. In
aspectul săli favorabil de şarpe, şi ce-patria mea, Dacia, toate fetele aü obi­
reaü să se facă sacrificiü acestui zeii ceiul să poarte la gât acest fel de
al doctorilor, alţii începură să strige,şerpi, a căror pele rece răcoreşte
că fata este o vrăjitoare şi voeşte răulgâtul, apărăndu-l de arşiţa soarelui.
Romei. împărăteasa s’a deşteptat ase­ De aceia tocmai pe drapelele dace sunt
menea din lingoarea sa şi să informă mereü zugrăviţi şerpi şi balauri.
de ce s’a întămplat. Aflând causa sgo- — Arată-mi şarpele töü !
motelor, ea porunci ca imediat să i se Dochia făcu un semn cu mâna şi
aducă acea fată împreună cu şarpele. şopti : „Psylla !“ Imediat de sub tunica
In zadar Catulus voia să iasă cu femeile
sa, din sân, apăru căpuşorul arămiii
din circ : nişte soldaţi ’l opriră, trans-
al şarpelui, care privi în jur şi scoase
miţăndu-î ordinul împărătesei. limba sa ascuţită.
— Yoiesc a cumpăra acest şarpe!
<Jise împărăteasa. Contactul recoritor al
VII. pelei sale cu gâtul meii de sigur că
va alina puţin suferinţele boalei mele.
Moartea lui Maorin — Ascultă-mă, împărăteasă ! Acest
şarpe s’a obicinuit cu mine, dacă ’ţi-l
Pe când Soldaţii conduceaü spre loja voiù vinde, el are să moară de dorul
împărătesei pe Dochia cu muma sa, stăpânei sale. Lasă-mă mai bine să
Mamurthia şi Catulus să rugaü lui caut un alt şarpe şi să-l domesticesc
Dumnezeü : pentru d-ta !
— Doamne sfinte ! şoptea bătrâna, — De când dorinţa unei împărătesc
pune în gura acestei copile prudenţa nu mai e ordin pentru o fiinţă străină
şi mintea. Proteje-o, precum ai prote- ca tine?! ţipă Nonia Celsa.

i
:ÍLU
 P S Y L L A 111

— Ia acest şarpe, dar va muri, să — Şi tatăl tëü cine e ?

ştii ! ţlise Dochia. — Tatăl meü e acum un gladiator.
Impöräteasa să potoli. — Aşa. . . Vino atunci să locueştl
— Cine eşti tu ? o întrebă ea. la palat; vei deveni favorita mea, voiü
— Mô numesc Dochia, iar această libera pe tatăl tëü şi T voiü face cen­
femeiă e muma mea. Suntem din Dacia- turion. Mi-aî plăcut, că nu te sperii
Traiană şi stăpânii noştri ne-aü făcutde mine, că ’ml vorbeşti deschis, că
liberi ! eşti o fată curagioasă.. . Iată douë-
— Şi cine aü fost aceşti stăpâni? zecî de ani aproape de când n’am
— Al meü era Catulus, iar al mamei vëçlut în faţa mea de cât mutre de
mele Pilumnus. sclavi şi de curteni linguşitori. M’am
La acest din urmă cuvônt impörä­ plictisit, voesc să vëd lângă mine un
teasa făcu o mişcare. pui de om, ca tine ! Haiti !... Şovo-

Eşti o vrăjitoare, fato?

s_ eşti ? Mamă-ta va veni cu tine ! Poate
c’o iubeşti? Aşi! nu cred ca copiii să
iubească pe mása; al meü cel puţin
nu më iubeşte. Dar fie ! Vel trăi cu
mine, dă-ml acest şarpe !...
Dochia tremurând, se supuse ; ea
descolăci şarpele sëü de pe gât şi-l
puse pe umerul împërâteseï, supra-
veghindu-1 cu mare atenţiune. Psylla,
de şi vëdit nemulţumită de această
schimbare a locuinţei, să încolăci în
jurul gâtului uscat al Nonieî şi ’şl
aplecă căpuşorul spre buzele sulemenite
ale împërâteseï. Vë<Jônd şarpele poporul
isbucni in aplause frenetice.
— Esculap s’a scoborît din cer,
pentru a vindeca pe impöräteasa Ro­
mei ! striga mulţimea. Salutăm pe
eterna impöräteasä 1 Salutăm pe zeul
Esculap 1
Nonia Celsa făcu semn Dochiel de
a o susţine, să ridică de pe bancă şi
să apropiă de balustradă. Aci majes- ,4:
tósá, superbă In hainele sale de pur-

■ ■
 112 AMICUL COPIILOR

pură, cu coroana pe cap ea salută mii de oameni, împërâtésa se întoarse

mulţimea. Entusiasmul nespus cuprinse
atunci pe acea mulţime, care, creând
în miracol, aplauda frenetic.
Nonia Celsa, fermecată de aşa is-
băndă, ordonă ca Dochia să se aşe<Je
împreună cu dênsa în litiera sa. Ur­
mată de curte, încongiurată de mii şi
la palat. Biata Dochia,‘speriată de atăta
sgomot, privea cu îngrijire pe muma
sa, care urma pe jos alături cu litiera
împërâteseï.
z. c. A.
(Va urma).

CÂNTEG'JL LUI ŞTEFAMQ'DA

CÂNTEC DIN BUCOVINA

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare,

Seamăn pe lume nu are
De càt numai mandrill sőre !

Din Suceava când el sare

Pune pieptul la hotare
Ca im zid de apărare!

Lumea ’ntreagă stă ’n mirare

Ţara-î mică, ţara-î tare
Şi duşmanul spor nu are!

i£.

-*V •<
 FLUTURII
S oarele de vară ca Făt-Frumos din lumea
basmelor vine să deştepte omidele din
somnul cel lung, şi la apropierea lui ele
părăsesc închisorile lor strimte şi apar la
lumina zilei sub formă de fluturi cu aripe
strălucitoare: pe când soarele împrăştie ra­
zele sale călduroase, se deschid micele în­
chisori şi de pretutindeni, din sinul pămen-
~ tulul, din trunchiul copacilor, din despicăturile
zidurilor sboară fluturi de zi, fluturi de seară
şi fluturi de noapte.
Omidele ce atârnau de ramurile copacilor
sau erau ascunse în pământ, învelite toate
într'uri înveliş tare sau mătăsos, s’aü trans­
format puţin câte puţin. Coconul ce era
până acum nemişcat şi tare, devine mlădios
şi mişcător. El se mişcă din ce în ce maî
mult până când învelişul sëü se rupe : flu­
turele apare învelit într’un acoperiş ca un
copil în scuticele lui.. In curénd ese mişcând
într’una, dând într’una din picioare şi din
aripi ; îşî desface întăiii picioarele din pla-
poma ce-1 învelea şi apoî devine liber în în­
tregimea lui.
Dar cum ? më veţi întreba de sigur ; o in­
sectă aşa de mare cum a putut să iasă dintr’o
teacă aşa de strimtă în care n’ar putea nicî
odată să intre din noü. Iată cum se face
asta: îndată ce fluturele ’şî-a scos capul
afară, el începe să aspire aerul prin gura
luî ; aerul intră în cantitate mare şi se gră-
mădesce în stomacul şi maţele lui; acestea
se umflă şi gonesc tot sângele în laturile
39*80.
k U
corpului, în cap, în picioare, în aripi, tot
corpul insectei se umilă de odată şi tot odată
aripele se întind şi se mişcă, picioarele de
asemene, insecta se luptă până învelişul, ce
o strânge în toate părţile, plesnesce. Intr’a-
devër, dacă voiţi să vë convingeţi de ade-
vőrul acestor lucruri, împungeţi cu un ac
pântecele fluturelui pe când e gata să iasă,
îndată insecta se desumflă şi dacă împiede­
căm aerul să intre în gura fluturelui, ol nu
se mal umflă, sângele nu se mai duce în
toate părţile corpului şi aripele nu se des­
fac si» nu se întind.
Fluturele noii născut nu prea străluceşte
prin frumuseţea lui: par'că a eşit dintr’o
baie. Perii ce-î acopere corpul, sínt ume<jî
şi lipiţi, aripele încreţite şi strânse atârnă,
umflate ici, lungite colo, fără putere, fără
frumuseţe ... Dar mişcându-le într’una flu-
turul le usucă şi le întăresce, în curénd le
poate întinde, şi puţin câte puţin aripele se
acoper de striî şi pete colorate, care încep
să strălucească din ce-în ce maî mult.
Fluturul atunci mândru de găteala lui,
înviat la căldura şi lumina soarelui deschide
şi închide mereü aripele ca să-şî încerce pu­
terile ; apoi de odată sboară fără să ne spue
numele lui, dar poate Tarn cunoscut deja.
Ast-fel se deşteaptă din somnul lor lung
toţî fluturii pe care naturaliştiî moderni ’î-a
împărţit în patru grupe: Papilionide, Num-
falide, Ercunide şi Hesperidele. :
La noi cei maî obicinuiţi fluturi de <Ji ce .• as
Ú
•;
1G
-r-1
 136 AMICUL COPIILOR
6—S am, dar aşa de slab şi prăpădit
în căt dacă nu Tar fi scuturat frigu­
rile, aï fi putut crede că e un mort.
Măcar că afară era o căldură de puteai
să coci oul la soare, totuşi, cum am
spus, el tremura de frig.
— Ce doreşti de la noi Mascounan
(bëtrâno)? o întreabă căpitanul José.
— Vraü să vorbesc cu omul alb.
— Aci sínt mai mulţi albi, cu care?
— Atunci cu stăpânul tëü.
— Ce aï de spus stăpânului?
— Aceasta nu te priveşte, nespă-
latule.
— Mutra de aramă, nu e de loc
amabilă, bodogănea José, supărat că
bëtrâna iï aduse aminte, că în vinele
luî curgea mal mult sânge de om
negru de cât de alb.
— Atuncî, ridică-te, Mascounan,
spuse mecanicul vaporului Gliildo, arun-
cându-1 o scară de frînghie.
Atuncî betrâna îşi leagă uba de lan­
ţul ancorei, apucă legătura de banane
trîntitâ în luntre, şi ţinându-se numai
c’o mână de scară iute sui scara şi
sări pe bordul .Juliéi11. După asta puse
fructele lângă catardă, scoboară din
noii scara, ajunge luntrea şi, apucând
copilul in braţe, din noü iute sui scara
şi ajunge vaporul, fără să spue cui-va
măcar o vorbă.
— De unde vil tu ? o întreabă don
Paolo.
— De colo, din jos, respunse bë-
trâna, arëtând cu mâna spre pădure.
— Când al plecat de acasă?
— A<Jî dimineaţă.
— Pentru ce al venit? /
— Pentru a întâlni oamenii albi.
— Ce vrei de la denşii?
— Copilul meü a căpătat sezoes (fri­
guri palustre). Pagets (vrăjitorii) n’aü
putut să-l vindice... albii aü mijloace...
K’-
.
v-
-
faceţi să-ml fie copilul sănătos!.. . Ţine,
v’am adus banane.
— Sërmana femeie ! spuse doctorul,
luând mâna copilului. José, adresându-
se el către mulatru, fă bine şi adă-inl
cutia cu medicamente din luntrea noas­
tră... safi d-ta Winchelman.
Vînëtorul se slobozi în balelao şi se
întoarse numai de căt, ţinând o cutie
mare de lemn unde doctorul avea doc­
toriile sale.
— Poate că më înşel, dar priveşte
don Paolo, spuse încet căpitanul pro­
prietarului luntre!, priveşte cum bëtrâna
scorpie observă şi cercetează vaporaşul
nostru şi luntrea. . . asta mie nu-mî
place, zëü, să fiii al dracului dacă-mî
place . . .
Priveşte-o, priveşte-o, dônsa par-că
nu se uită dar cum îi scăpară ocliil şi
pe urmă micul bolnav . .. asemenea a
căpătat par-că mal multă sănătate de
când calcă pe bordul vaporuiul . . .
par-că nu-1 scutură aşa de tare frigu­
rile . . . don Paolo, vë spui că lucru
nu e curat. . . boala copilului e un
pretext, ca să poată veni pe vapor...
de sigur bëtrâna e o spioană ; ce <Jicl
tu Winchelman, cum îţi place ţie,
amice, mutra bëtrâneï strigoaice?
— Şi eü sint de părerea ta, rôs-
punse vinătorul, aurind vorbele căpi­
tanului : bëtrâna n’a venit de geaba,
ea are alt scop de cât tămăduirea co­
pilului, dar cu ce scop, nu pot şti...
nu ştiti ce să <Jic.
Trebue bine supraveghiată, spuse şi
negrul Săramis, mi-s’a părut că bö-
trăna a schimbat nişte semne cu ma-
teloţil noştri.
— Să ne credeţi, don Paolo, lucru
e mal serios, de cât se pare... trebue
bine băgat de seamă.
(Va urma.)
A. CORBU.
 APARE O DATĂ PE LUNĂ

AMICUL COPIILOR
No. 5. BUCUREŞTI, AUGUST 1893 Anul III.

P S Y L L A
ROMAN PENTRU COP1Ï

Dedicat memoriei Domnişoreî Lolica Z. Arbore.

VIII1) I care acum câte-va ore aï iscălit ver­

Mórtea Impèratului Macrin.
Jmpëratul Macrin, cuprins de îngrijire
aştepta résül tatul intrevedereî fetei
sale cu împërâtésa. De douë orî deja
voia el să intre în loja Nonieî Celsa,
dar emoţiunea nu ’i-a permis a urca
scara. Ca un om slab de caracter, Ma­
crin hotărî în fine să aştepte, să vază
cum se vor petrece lucrurile şi apoî
să intervie. Vôzônd însă că împërâ­
tésa a eşit din circ împreună cu fiîca
sa, Macrin se repezi, ca să afle des­
pre cele petrecute. Cel d’întâiü om pe
care dônsul întâlni a fost Pilumnus.
Gróza cuprinse sufletul împëratuluï.
— Sör ta vóstrá este în mâinele mele !
’i zise fostul consul. Dochia cu muma
sa sunt acum la discreţia Noniî Celsa,
care nu ştie încă ce legături intime
unesc pe aceste douë femeî cu împë-
ratul. Un cuvént din partea mea vë
va perde pe tus-treï ! Ce’mï daï, împô-
rate, ca să tac ? Ce’mï daï, Eternitatea ta,
11^ ?e vo<*oa-numörul precedent. Volumul al
rit^nceputu^njnmnílul.^e'^indo^lmnati^or'^iu
preţul de 6 lei.
39411*
dictul meü de mórte, care nu demult
’mï-aï zis ; cave et fuge ?
— Pilumnus, eşti capabil să p'enjï
p’o fată şi p’o femeiă nevinovată?
— Impërate aï fost capabil să iscă­
leşti verdictul de morte, al unuî om
nevinovat? Şi ce sunt doué femeî, când
e vorba a ajunge la un scop?
— Şi ce scop pocî să aï ?
— Scopul meü e corona imperială!
— Corona imperială?
— Da! Vreaü să fiu împërat. Dar
nu unul ca Eternitatea ta, sclav al
unei femeî ce tremură înaintea unuî
consul ca mine ; vreaü să flü stăpănul
lumeï, vreaü a domni liber de orî-ce
frică, necunoscănd o altă voinţă de cât
a mea şi lăsând în astă lume un nume
mare. un nume glorios. Yoesc în fine
ca chiar de astă sérá să domnesc saü
in numele tëü impërate să în numele
împërâteseï. Spune-mï dar condiţiunile
tale?! Peste o oră Nonia Celsa îmi va
zice ale sale : la mezat, ca la mezat—
voî alege pe acesta care dă mai mult.
Sunt sigur că d-ta nu voeştî ca să aï
de moştenitor pe idiotul fiü al Nonieî
GdSa> P® DiadumeniUS, prin IU-
mare putem să ne înţelegem ; mai cu
13
 138 AMICUL COPIILOR
sémá că a învinge pe Nonia Celsa ’mî
e mai greü, de cât pe Eternitatea ta,
ea are partisan!, are caracter, e obi­
cinuită cu veninuri, pumnal şi tortură.
Aşa dar hotărăşte!
Tot ce voiesti Pilumnus, cu singura
condiţiune ca să scapi pe fiica mea şi
pe femeiă; totul afară de ele!
— Eternitatea Vóstrá sémáná mult
cu centurionul meü Catulus. Nu eşti
őre şl d-ta creştin? Fie! Să ne înţele­
gem, dar pentru astă dată va! de acela
care va călca învoiala!
Şi picând aceste cuvinte, Pilumnus
salută după ceremonialul obicinuit pe
împărat şi se depărtă brusc de el.
Să nu se mire cetitorul meü de aro­
ganţa acestui consul faţă cu împăratul
Romei. Deja de mult, tronul impera-
torilor Rome! avea mare asemănare cu
demnitatea taurului egiptian Apis, pe
care sacerdoţi! ’l täiaü şi ’1 mâncăii,
după ce se închinară la el ca la un
zeü. Puterea usurpată de Iuliu Cesar,
răpită de August, sub împëratul Ti-
beriu, se prefăcu într’o grósnicá tiranie,
apoi veni Caligula, care se înecă în
sângele vărsat de el însuşi; sub Neron
puterea imperială s’a mânjit de tóté
crimele posibile. Yespasian murind a
zis „că viaţa n-a fost de cât o come­
die bine jucată“. Titus n’a domnit de
cât trei ani, Domiţian credea că a
, domni vrea să fie a lovi; Nerva a fost
un om slab, neputincios de a face cel
mai mic bine; Trajan, Adrian, Titus
Antonius, Marc-Aureliu în zadar se în­
cercară a repara răul, a reforma mo­
ravurile, a deştepta în Roman! vechea
vigóre şi virtute; după e! Caracala a
cufundat tronul într’o mocirlă de crime.
Poporul Roman şi ma! cu sémá armata
s’aü obicinuit de a face şi reface pe
împăraţi : o lovitură de pumnal, un
pahar de otravă, eraü suficiente pentru
a scoborî de pe tronul lume! pe îm­
păratul Rome!. împăratul Pertinax a
fost asasinat de soldaţi după o dom­
nie de două lunî, de aceiaşi mórte
silnică aü pierit împăraţi! Tiberiu Cesar,
Caligula, Claud, Neron, Galba, Oton,
- ■ •
Vitelius, Domiţian, Oommod, Caracala
şi alţii,
Impëratul Macrin ştia tóté astea ; de
un caracter môle, blajin la suflet, dôn-
sul nu se simţea demn de a purta co­
rona, pusă pe capul săli de Nonia Celsa.
I! lipsea acestui împërat curágiul ne­
cesar pentru a înfrunta pericolele ce
înconjuraţi tronul Rome! desfrânate.
„Acest împërat, scrie istoria, nu vroia
cu tărie nici binele nie! răul“.
Aceste zise, cititorul nostru, înţelege
acum de ce un Pilumnus ’şî putea per­
mite limbagiul arogant faţă cu împă­
ratul. Macrin se temea de o potrivă
de Nonia Celsa, capabilă de or ce crimă
şi de patriţianul Pilumnus poftitor de
putere. Palid, şovăind pe piciére, Macrin
intră în palat.
In acest timp consulul Severus, pre-
cedat de lictoriï săi, eşi din circ şi se
îndreptă, înconjurat de mulţime, spre
locuinţa sa. O dată acasă, Pilumnus
obosit se aruncă pe pat; dar în ace­
laşi moment uşa se deschise şi intră
arapul cel slut.
— Ce vre! ?
— Un om voeşte să’ţî vorbéscâ.
— Să intre.
Era Catulus.
— A! Şi ce vént te aduce? Nu te
am chemat centurione!
— Aţi păgubit pe Dochia şi pe muma
sa! zise Catulus.
Şi ce ’ţî pasă? De când un centu­
rion ’şî permite a réprimanda pe con­
sulul Romei?
— De atunci, de când soldaţii urc
pe tronul Romei pe împăraţi ! răspunse
aspru Catulus.
Severus sări în piciére.
— Ce al zis?
— Am zis, că al perdut pe cele
două femei, la cari ţiii mal mult ca la
viaţa mea. Consule sunt un om hotărît,
precum eşti tu, am ómenil mei, deci
nu te pune în potriva mea, scapă pe
aceste femei şi in loc de duşman vel
găsi în Catulus un aliat.
Severus surise.
— Nici o primejdie nu ameninţă pe
i
 P S Y L L A
ambele femei, te veï convinge singur, |
de óre-ce hazardul te a adus la mine. 1
Iată că chiar acum mö voiü ocupa,
pentru a le scăpa din mâinele Nőnie! j
Celsa. Ascultâ-më cu băgare de séma.
Sunt convins, că printre servii mei
sunt creştini. Alege printre ei patru
din cei mai devotaţi ţie. Aşa că ai
atari omeni în casa mea?... Te am în-
ţeles! Vei ordona a se inhama şâse
cai, din cei mai buni în trăsura mea ;
cea mai tare; acéstá trăsură va pleca
spre Veies, unde un vas vë va aştepta.
Restul vei afla apoi... Plécà ! Zicônd
aceste cuvinte, Pilumnus făcu semn ca
să’i aducă o haină de paradă; învestit
în purpură el se urcă int’o litieră şi
plecă la palat.
Acolo Nonia Celsa culcată pe un pat
de purpură, ’l aştepta cu nerăbdare.
Hainele sale luxőse, cu care dènsa a
fost îmbrăcată la circ acum zăceaţi
aruncate în desordine. Era ceva oribil
să priveşti pe acéstá femeiă spoită, su­
lemenita, prada unei bólé crude. Fri­
guri făceau ca ochii sëï înfundaţi să
strálucéscá ca doi cărbuni aprinşi. Me­
dicul grec, cu o sticluţă în mână pri­
vea cu îngrijire pe impérátésá. Alături
de bolnavă se ţineaţi Dochia cu muma sa.
— A ! în fine iată că ai venit ! ţipa
impërâtésa, vëzônd pe Pilumnus in­
trând.
— Sunt la ordinele Eternităţei Yőstre !
— Consulul Severus, şopti ímpörá-
tésa, ’mï aï zis la circ că Macrin a gă­
sit pe femeia şi fiica sa. Ambele fe­
mei sunt la Roma... Dovedeşte-o mie!
Unde se află ambele femei? Dămi-le
mie !
— Totul se va face, dar înainte tre­
bue ca Eternitatea Vóstrá să iscáléscá
decretul prin care sunt numit coman­
dantul suprem al armatelor nóstre. Voi
sä fiü destul de puternic, pentru a pu­
tea înfrunta supărarea împăratului.
— Acésta nu voiü face! strigă im­
përâtésa.
— Atunci nu veţi afla nimic. In loc
să trădez pe împërat, mai bine ’l voi
servi în contra d-tale!
■
139
Nonia Celsa, cuprinsă de adevöratä
turbare, se ridica de pe perine, dar
imediat căzu iarăşi, cu spuma la gură
şi cu trăsurile feţei convulsionate. Nişte
femei se repeziră în ajutorul eî, iar
Severus folosindu-se de acest moment
se apropie de medicul bötran şi’i şopti
ceva la ureche. Cleophantes tresări de
bucurie.
Leşinul împărătesei n’a durat lung.
Ea deschise ochii şi privi în jurul sëü,
apoi păru că meditézá ceva.
— Haide, trebue să’ţi cedez con­
sule! îngână ea. Sá vié secretarul meii,
iar voi toţi să părăsiţi odaia.
La ordinele impërâteseï, curtenii şi
servitorii se retraseră. Intră în curând
secretarul împărătesei, care’i dictase
decretul de numire al lui Severus Pi­
lumnus ca şeful suprem al armatelor
romane. O dată decretul iscălit de Im­
përâtésa, acésta ’l aruncă în faţa con­
sulului.
— Iată-ţi plata secretului. Vobeşte
acum.
Severus redică decretul, ’l citi liniş­
tit, apoi îl strânse la sân.
— Acolo, în odaia de alături se află
femeia şi fiica lui Macrin! zise el în
fine cu o voce solemnă.
Nonia Celsa, printr’o mişcare repede
voia să apuce un pumnal, ce se afla
pe patul sëü, apoi ridicând capul de
pe perină zise:
— Du te, du-te şi adu-mi una din
cele mai grósnice otrăvi ce posed !
Voi se vöd pe aceste douë femei mu­
rind aci, la piciórele mele! Du-te Se­
verus ! Iute !
Un suris contractă faţa Iu Severus.
Impërâtésa băgă acésta de sémá.
— M’ai înşelat! ţipă dénsa, M’aï fă­
cut să cred că douë sclave mizerabile
sunt soţia şi fata lui Macrin? Am fost
nebună să te cred. Ce fel, Macrin ar
fi permis să descoper la circ pe aceste
douë fiinţe aşa de scumpe lui!?
— Eternitatea Vóstrá păcătueşte.
N’am înşelat pe impërâtésà, n’aveam
pentru ce s’o fac. Dacă am suris, este
.•—
■
140 AMICUL COPIILOR

că nu mai recunosc pe Nonia Celsa, | pentru mine, sub forma unui şărpe, el
care nu mai scie să se răsbune ! a descins de pe cer şi iată’l aci în patul
— Ce vrei să zic nu te înţeleg! meü. Acest şărpe este adus de către
— Dacă eü unul aş urî pe cine-va, o copilă, care sămănă mult cu d-ta!
apoi nu l’aşî omorî aşa ni-tam-ni-sam. împărătăsa ordonă ca să intre in
Aş voi ca victima mea să sufere mult odaia sa Dochia cu muma. Macrin se
şi lung înainte de aşi da ultima su­ prefăcu parcă nici că obsevă pe cele
flare, aş face ca tatăl să vază cu ochii două femei.
săi, să vază cum móré fiinca sa! Dar — Medicul meü înţelege limba dacă ;
de óre-ce voeştî alt-ceva, să fie precum ambele femei sunt din acostă ţară, ve­
voeştî, eü unul plec de óre-ce nu mai cină cu patria vóstrá! zise împărătesa.
aï trebuinţă de mine. — N’am altă patrie, de cât Roma!
— Aşteptă. Aï mare dreptate... Da ! răspunse împăratul.
Chémá pe împërat, voiesc să’î vorbesc... — Iată un cuvent de împărat! Dar
Aï un plan póte să’mi propui? cu tóté astea simţimăntul de părinte
Severus scóse de sub tunica sa o nu se póte înăbuşi nici chiar sub po­
mică cutiórá de oţel, legată cu sfórá. vara unei coróne.
— Da, am clise el. Nu vă mai prefaceţî, împărate; eü
— Ce este? una cunosc ce fel de legături vă legă
împărătăsa întinse mâna, pe care cu aceste două sclave liberate. Şi apoi,
însă imediat o retrase cu sfială. tocmai pentru a vă uni pe tus-treî, am
— Te-am înţeles! ţipă ea. făcut să vă întâlniţi aici la palat.
Apoi învăluindu-şî mâna în pur­ Macrin auzind aceste cuvinte, tresări
pura mantalei, densa luă cutióra şi o de teróre.
ascunse sub perină. In acest moment — Fiţi liniştit, aveţi încredere în
tocmai se auzi rësunând pe podeaua mine ! şoptea împărătesa, verde de ura
de piatră a coridórelor paşii împëratuluï. ce o coprindea. Puţin ’mî-a rămas a
Se ascunse în plicurile unei perdele. trăi, mult peste două-treî zile acelaş
Impëratul întră, faţa sa era liniştită. mormănt are să mă înghiţă împreună
Cu surîsul prefăcut pe buze el înge- cu bătrânul meü medic, care nu voeşte
nuchiă lângă patul împărătesei. In acest să trăiască pe acest pămănt după ce
moment Dochia privi prin crăpătura nu a ştiut să mă vindece. O singură
uşeî în odaia împërateseî : văijănd pe cugetare mă frămăntă! Las după mine
impëratul, ea recunoscu in acest om un biet orfan. înaintea mormôntuluï
pe tatăl sëü. Un ţipăt era să iasă din mă opresc gândindu-mă la fiul meü.
pieptul copilei, dar muma sa o apucă Fiţi părinte bun pentru Didumenius
de mâini şi o linişti. şi voî muri ca o mumă bună pentru
Nimic, deci nu turbura tăcerea lu­ fiica vóstrá Dochia!
gubră ce domnea în iatacul împărăte­ Pe când vorbea împărătăsa, sufletul
sei. Dochia închise ochii pentru a nu lui Macrin fu turburat de fel pe fel de
vedea, Calpurnia, strângându-î mâna, bănuelî; împăratul ’şî frămănta mintea
rămânea nemişcată ca o statuă de bronz. de a ghici ce fel de proiecte infernale
Medicul grec citea într’un papirus des­ a mai zămislit acăstă criminală femeiă !
făşurat. — Nu mă crezi, împărate, îngână
împăratul şi împărătăsa cu surîsurile Nonia Celsa după o pausă, nu crezi
prefăcute pe buze, se complimentaü cu că iţi propun împăcare. Uite-te dar,
o afecţiune ipocrită. fiica ta mă crede, ea ştie că’î voesc
— Zeii nemuritori pare că s’aü în­ binele...
durat în fine de rugăciunile nóstre şi Şi cu aceste cuvinte împărătăsa făcu
v'aü trimes sănătate, zise împăratul. semn Dochieî ca dănsa să se apropie
— Esculapul a făcut un miracul de patul sëü.

\

P S Y L L A
— Plecaţi cu toţii spre Dacia. Du
cu tine pe fata cu muma, iar eü voiű
rëmânea la Roma cu Diadumenius. Pe
când vei ţine piept hordelor sëlbatice
a Schiţilor şi Sarmaţilor, eü voiü men­
ţine ordinea aci în Italia. Despărţenia
nóstrá va fi eternă şi nici odată nu
ne vom mai întâlni. Adio, fii fericit cu
fiica ta!
Impërâtésa se pleca spre Dochia şi
o sărută pe frunte. Apoi cu mâna sa
învelită in purpura mantalei, ea des­
chise cutióra de oţel şi scojônd din ea
un şdrpe mic verzui îl încolăci în jurul
gâtului copilei.
— Iată, copilă şi ş6rpele tëü iubit, j
ia-1 cu tine şi nu më uita.
Dochia ridică mâna pentru a des-
GRIMASA
Q ri masa este o strâmbătură de obraz, o
^contorsiune a muşchilor obrazului, pe care
mai cu semă aíí obiceiü să o facă unii din co­
pii, voind a exprima vr’o neplăcere sau alt
simţiment.
Adese ori, fie-care din noi a întâlnit pe
aceşti copii, cari aii contractat deplorabilul
obiceiti de a’şî sluţi obrazul prin fel de fel
de grimase. încetul cu încet, obiceiul acesta
devine aşa de tare, în cât nu să póte des-
băra de el, de cât cu mare anevoe. Oamenii
’şi bat joc de aceşti copii şi aii dreptate,
căci este ridicol a privi faţa unui grimasar.
,. . V -v-
•-
141
merda pe Psylla sa, dar imediat simţi
o durere, şârpele o muşcase de mână.
— Nu e nimic, zise impërâtésa, Psylla
s'a supërat că am strâns’o póte prea
tare.
Dar pe când impërâtésa vorbea, un
alt sérpe eşi de sub plapoma patului
şi ca turbat se aruncă asupra şdrpelui,
care se mişca împrejurul gâtului Do­
diiéi. Acest ş&pe era adevôrata Psylla,
care dintr’o singură săritură apucă pe • >■
şdrpele verde de cap şi ’1 şi sfărîmâ
printre dinţii sëï ascuţiţi. O dată şdr-
pele verde omorît, Psylla se scoboră
de pe umerii fetei şi dispăru sub patul
împôrâteseï.
(Finele in numërul uiitor) Z. A.
Acum un secol trăia în Franţa un om care
cu ajutorul grimaselor ’şT câştiga pâinea. Acest
om fu poreclit de Parisien! *Le grimacier».
El se arëta publicului într’o baracă, construită
la Temple. In secolul XVI în Englitera nişte
saltimbanci furau copii şi făcându-Ie iei de
fel de operaţii pe obraz, dădeau fizionomiei
lor nişte expresii hidóse sau ridicole. Aceşti
copil operaţi, păstrau pentru viaţa întrégâ o
expresie óre-care pe faţă : unii părea că rîd
mereu, alţii din contră că plâng. Copiii aceştia
jucau diferite piese de tealru pe la târguri
şi iarmaróce.
16S AMICUL COPIILOR

surî, forma un fel de basin. Acest basin se ispră­
vea de sigur dincolo de pesceră, un canal bine
desemnat areta locul pe unde apa se scurgea.
— Credeţi póte, cjise Dik, arătându-ne lo­
cuinţa sa de iarnă, că trăim aci ca într’o
capcană? Aşi! Avem^destulă carne sărată şi
afumată. Pentru cai asemenea avem ceva fin.
Şi apoi uitaţi-ve aci.
Cu aceste cuvinte densul ne aretă o piatră
mare. care era aşezată tocmai la gura cana­
lului.
— Imediat ce vom scote acestă piatră,
canalul se va usca şi pe fundul seu vom pu­
tea eşi d’aci drept în vale.
(Finitul va urma) A.

HÂRTIEI PENTRU A COPIA UN DESEMN

entru a lua trăsăturile unui desemn, în*
í>%semnénd cu mare băgare de sémâ contu­
rurile sale cu un creion, întrebuinţarea, ben
zineï este forte avantagiosă. Benzina posedă
proprietatea de a da hârtiei o transparenţă
mare, care dispare imediat ce lichidul s’a
evaporat. Acéstâ proprietate permite a nu
întrebuinţa hârtia pentru calcomanie. Este
destul a lua or ce hârtie albă, a o aplica
peste desemn, apoi a muia suprafaţa hâr­
tiei cu benzina. După acesta se póte face
desemn, fie cu plumb, fie cu cernelă chine-
sescă. Benzina . evaporându-se, hârtia devine
iarăşi netransparentă, iar desemnul peste care
s’a aplicat faţa muiată a hârtiei nu se
strică.

Ghicitóre
Am un căţeluş ciudat
Nu se pricepe la lătrat
Dar nici în casă
Nu ie lasă

i
j
9 S; m
 APARE O DATĂ PE LUNĂ

AMICUL COPIILOR
No. 6. BUCUREŞTI, SEPTEMBRE 1893 Anul Ui

PS Y L L A
ROMAN PENTRU COPl!

Dedicat memorie! Domnişdre! Lolica Z. Arbore.

VIII şirea din palat un car cu patru cal

Moartea împărătesei Nonia Celsa. superbi, conduşi de însuşi Catulus, aş­
tepta pe împăratul şi femeile. Peste un
ceas de drum Macrin ajunse deja la
n acest moment, Calpurnia se repezi port, se îmbarcă pe un vas împreună
către fiica sa muşcată de şărpe. Ea cu fiica şi vasul porni spre Africa.
aplecă gura sa la rană şi se incercă a In momentul când împëratul fugea,
suge veninul, pe care reptila '1 inocu­ consulul Romei împreună cu medicul
lase. împăratul Macrin la rîndul sëü grec se apropiară de patul împărătesei,
ajută pe nenorocita mumă. Privind la römasä în nemişcare. D'odată ambii
cele se petrec, pentru a putea con­ ómen! vëzurâ pe Psylla încovoindu-se
templa şi mal bine opera geloziei sale, şi apoi sărind de pe gâtul bolnavei.
Nonia Celsa se ridică de pe patul sëü, Reptila şerpui iute-iute spre uşa prin
dar imediat căzu iarăşi pe perine, sbu- care eşi Dochia, dusă în braţe de
ciumată de nişte convulsii. tatăl el.
Profitând de acăstă perdere de con- —Impërâtésa a murit ! exclamă medi­
sciinţă a impărătesei, consulul şopti cul. Şărpele a înăduşit’o. Priviţi acest
la urechea împăratului : semnVînăt în jurul gâtului împărătesei!
— Pre legea mea, şărpele nu este — AI dreptate! Şărpele a rësbunat
veninos, copila nu e de loc in primej­ pe stăpâna sa... Ascultă bëtrâne, de
die. Plecaţi în Africa, pentru ca marea vrei să scapi d’aci, de vrei să fii bogat
se vă despartă de impărătăsă. Totul şi să trăeşti liniştit, atunci serveşte-mă
este deja pregătit pentru voiagiü. Luaţi cu credinţă şi devotament. Dacă më
pe Diadumenius cu voi, '1 voiü imbăta vel trăda, voiü împlini ultima voinţă
şi transporta pe vas mort-beat. a împărătesei!
Plecaţi şi n’aveţî teamă! — Spune consule, ce voeştî se fac?-
împăratul Macrin luă în braţe pe răspunse medicul.
fiica sa si urmat de Calpurnia, eşi din — Trebueşte ca în curgerea unei
apartamentele împărătesei. săptămâni de zile cel puţin, nimeni în
Severus Pilumnus n’a minţit. La ie- Roma să nu afle despre mórtea împă-
J'9,8*0. 22

K& «m
170 AMICUL COPIILOR

răteseî şi plecarea împăratului. Când „In anul 969 *), in ziua a 14-cea a
împăratul va ajunge in Africa, când „calendelor din Aprilie, s’a serbat praz-
dă.nsul va ü in mijlocul armatelor nós- „nicul instituit de Numa in onórea lui
tre şi va cădea în mâinile lui Helio- „Tellus. In templul lui Jupiter s’aö
gabal, atunci vom anunţa Romei mór­ „tait vaci pline.
tea Nőnie! Celsa! Iar până atunci inelul „Spre ora cin cea a serei, Eternitatea
ei ne va servi pentru expediarea afa­ „Sa Nonia Celsa a murit după o crisă
cerilor statului. „violentă a unei boale grele.
— Dar din care parte eşti d-ta con­ „Sublimul împărat Macrin, cuprins
sule? întrebă medicul. Din partea îm­ „de o durere adăncă, a plecat imediat
păratului saü a lui Heliogabal, coman­ „în Africa împreună cu tînărul Cesar
dantul legiunilor din Africa? „Diadumenius.
— Din nici o parte. Să se bată „Prin testamentul împărătesei şi edic-
intre ei! „tul împăratului, consulul Severus este
— Şi când sorta se va pronunţa? „învestit cu puterea guvernatorului ge-
— Voi ü fi din partea celui care a „neral al Romei.
biruit ! „Ceremonia de apotheosă se va ce­
Medicul grec se închină respectuos lebra In ziua a şăptea“.
înaintea consulului. Pompa luxosă precum şi întregul
— Haide! Să nu perdem timp. In spectacol al apotheosei înmormăntărei
calitatea ta de medic vei interzice in­ Noniei Celsa, fură evenimente, cari au
trarea în acăstă cameră or cărui om. mişcat întru cât-va poporul roman. Bu­
Yei zice că somnul în care ai cufundat tin ’i păsa acestui popor corupt ce fel
pe împărătăsa nu trebue turburat, că de stăpâni avea densul, numai jugul
dănsa pentru a se vindeca trebue ne- birurilor să nu'l apese, numai să nu
apărat să dórmá aprópe neîncetat. Vei muncescă şi să trăiăscă pe socotelă mii­
aduce demâncare singur şi mâncând lor de robi, cari asudaű, cultivând pă-
aci, vei declara că împărătăsa a cinat. măntul, muncind la fel de fel de meş­
In fine ce să’ţi mai spun, eşti grec şi teşuguri, fără a avea drept de a se
prin urmare eşti destul de mincinos, amesteca în afacerile statului.
ca să înşeli Roma întrăgă. Poporul roman, pe aceste timpuri
Medicul salută iarăşi pe consul. Pi- se despărţea in două clase: una —cea
lumnus părăsi palatul. de sus era compusă din patrician!,
Totul s’a făcut, după porunca lui proprietari mari, cari trăiau din veni­
Severus. Nimeni n’a trădat secretul sëü. tul pămănturilor lor (latifundia), cul­
Unii pentru că aű priimit parale, alţii tivate de robi; alta —pleba cea de jos
pentru că ambiţionau posturi, iar cea compusă din cetăţenii Romei în număr
mai mare parte de frică. Pilumnus de vr’o 200,000 omeni, cari träiaü din
puse mâna pe putere şi dând la o parte fărâmăturile ce cădeaii de pe masa pa- ,
pe cei cari refusară să’l. servăscă, aco- tricianilor. Acestă plebă lenevită, des­
peri cu favoruri pe cei cari căzură la frânată, avidă de plăceri şi petreceri
genunchi înaintea sa. era pururea gata a aplauda şi a pro­
In ziua când apăru în Actele diur- slăvi pe cel d’întâiü parvenit, care
nale declaraţia privitóre la mórtea îm­ putea să’i umple stomacul şi să o de­
părătesei Nonia Celsa, precum şi ştirea lecteze cu ceva spectacole la circ. Restul
despre plecarea în Africa a împăratului locuitorilor Romei se compunea din robi,
•Maciin, nimeni în Roma, ba chiar in adică din ómeni de alt neam, cumpă­
Italia întrăgă nu s’a mirat şi n'a fost raţi saü luaţi ca prizonieri la resbel şi
surprins de aceste ştiri. vînduţi în robie.
Iată în ce mod Actele diurnale po­
vestesc aceste evenimente : *) După calendarul roman de sigur.
 P S Y L L A
Apoteoza înmormentăreî une! impë-
rătese deştepta la gradul cel mai înalt
curiositatea poporului roman. O mul­
ţime imensă veni să privească exposi-
ţiunea publică a rămăşiţelor „divine“.
Nonia Celsa, era culcată pe un pat de
abanos, acoperit cu stofe de purpur. Ca­
tafalcul sub care era aşezat acest pat,
s’a înălţat in chiar palatium imperial.
Faţa descompusă a repausateî era aco­
perită cu o mască făcută de cérá, pe
care poporul privea în tăcere, cadavrul
înfăşurat într’un linţoiul îmbuibat cu
fel de fel de arome, era ascuns sub o |
mulţime de stofe, cusute cu fir de aur.
Nişte sclave tinere, cu piciórele şi
máinele gole, apöraü manechenul de
muşte, clătinând nişte evantalii făcute
din pene de struţ; în jurul catafalcului !
se ţineau matrone-patriciane în haine !
lungi, cu părul despletit şi cu ochii
plini de o tristeţă prefăcută.
Când veni ziua înmormentăreî, con-
sulii se presintară la palatul imperial
şi porunciră ca rămăşiţele mortuale să
fie ridicate de către gărzii pretorianl, în
ţinuta de paradă. O procesiune splen­
didă se formă atunci : două legiuni
romane fură înşirate de alungul stra-
delor, pe cari trebuia să trăcă acea
procesiune. După catafalcul cu figura
de cără a împărătesei, două statui de
aur a Nonieî Celsa fură purtate de
nişte sclavi nubienî, apoi venea un şir
lung de busturî a tutulor împăraţilor,
cari aü precedat pe Macrin, după acăsta
venea chorul fetelor şi chorul băeţilor,
caii cântaü imnurile în onărea defunc-
tei, după chorurî mergea senatul in
corpore, apoi demnitarii statului, apoi
gradele superiăre a legiunilor şi aşa
mal departe.
In mijlocul Forumului, procesiunea
se opri, pentru a asculta serviciul di­
vin, cântat de nişte preoţi. D’aci pro­
cesiunea se îndreptă în fine, spre câm­
pul lui Martie.
Pe acest câmp se înălţa un fel de
templu, construit numai din lemne aro-
matice, interiorul templului fu plin de
buturugi îmbuibaţi cu smălă şi unt-de-
171
lemn. Templul decorat cu stofe de
purpur, cu covăre de Persia şi bracarde
de aur, avea patru caturi, al căror di­
mensiune din jos In sus descreştea
ineretL Patul cu repausata fu aşezat
în catul al treilea pe o grămadă de
lemne. Când totul a fost gata, nişte
sacerdoţi se apropiară de templu cu
masalale aprinse în mâini. Peste o
clipă templul începu a arde ; flăcări se
ridicară sus in cer şi în curînd, totul
se prefăcu în cenuşe.
Atunci consulul Severus, urmat de
patricianul Quintus Ovilius se apropiară
la rândul lor de acea cenuşe şi cu aju-
torul sacerdoţilor culeseră într’o urnă
cenuşa rămasă după arderea cadavrului
împărătesei.
Când ceremonia inmormăntăreî s’a
terminat, Severus merse acasă înipre-
ună cu amicul său Ovilius :
— Amice, ’i zise densul, încă o a-
potheosă ca acăsta, şi voiü fi împărat!
Să dea zeii ca eternul Macrin şi Olivul
Heliogabal în curănd să trăcă pragul
vieţeî.
IX
Sever n’a greşit, prevăzănd sărta
apropiată a împăratului. Deja ultima
oră a lui Macrin se apropia. Când
dânsul ajunse în Africa, el găsi acolo
armatele romane fărte rëü dispuse
pentru persona sa sacră. Heliogabal
isbuti a corumpe în favărea sa pe
toţi generalii armatei. Imediat ce
ştirea despre mór tea Nonieî Celsa a
ajuns la soldaţi, o rescălă militară is-
bucni cu furie. Legiunea, pe care Ma­
crin a expediat’o în contra resvrătito-
ruluî Heliogabal, fu măcelărită de către
Ulpius, care a trecut in partea noului
pretendent la corănă.
Aflând despre acăsta, Macrin voia
să fugă cu ajutorul micului număr de
soldaţi conduşi de centurionul Catulus
şi rămaşi credincioşi lui. El plecă spre
Antiohia, dar fu ajuns pe drum de He-
liogobal, soldaţii cărui! ’l şi asasinară.
172 AMICUL COPIILOR
Catulus căzu scăldat în sânge, voind
în zadar a apára pe nenorocitul părinte
al Dochieî.
Trecură apoi opt-spre-zece ani de
zile. Quintus Olivius, însărcinat cu
comandamentul armatelor romane din
Africa, într’o zi de restriştie, s’a vëzut
silit la rândul sëü să fugă din lagăr
pentru a scăpa viaţa sa ameninţată de
o nouă rescólá militară. Cauza acestei
rescoale a fost ştirea ajunsă în lagăr
despre mórtea împăratului Severus,
asasinat lângă Mayenţa de către un
öre-care Maximus.
Pentru a’şi scăpa viaţa Olivius, trecu
marea şi se refugia în Trachia, apoi
trecu Dunărea şi se ascunse in munţii
Carpaţi.
Obosit de atâta umblet, învins de
fóme, cu piciorile acoperite de răni,
Ovilius dete intr’o zi peste o mică po­
iană, umbrită de nişte brazi seculari.
Un isvor şerpuia de acurmezişul poie-
neî, iar pe malul acestui isvor se jucaú
trei băeţi de o frumuseţe rară.
La apariţiunea unui străin, a cărui
barbă şi pör eraű în desordine, hainele
rupte şi prăfuite, copiii părăsiră jocul
â
 PS YLLA
şi se puseră pe fugă spre tufiş. Dar
in fuga cel mai mic dintre băeţi căzu
jos şi ridicându se iute in picióre se vëzu
prins de străin. Voind a ajuta copilul
şi a’l mângâia, omul ’l luă în braţe,
dar în acelaş moment simţi o durere
la mâna dréptâ. Un ş0rpe verde forte
mare se încolăci împrejurul braţului
sôü. Capul reptilei ridicat în sus avea
gura deschisă, şdrpele ameniţa cu din­
ţii sói ascuţiţi, cu limba scosă afară
pe Quintus Olivius.
La sgomotul copiilor cari intrară in
tufiş, apăru o femeiă de o frumuseţe
rară. Densa eşi dintr’o căsuţă construită
tocmai sub ramurile brazilor. Copiii a-
lergară spre dônsa, agăţându-se de pó-
lele tunicei sale.
— Cer adăpost şi o bucată de pâine
femeiă! zise Olivius în limba latină.
Femeia surise şi ’ï rëspunse în aceiaşi
limbă :
— Salve ţie trecôtorule, intră şi vei
găsi ceia ce ceri.
Comandantul armatelor romane re­
cunoscu atunci in acea femeiă pe fata
slăbuţă, delicată de altă dată, care la
Roma a produs aşa mare impresiune
la Circ.
Anii cari aü trecut, transformară
pe Dochia dintr’o fată delicată şi slă­
buţă, intr’o femeiă senëtôsâ, muma a
trei băeţi puternici.
Intrând în casă, Ovilius fu surprins
vëzênd că şerpele, care ’l-a speriat aşa
de tare se află acum încovoiat împre­
jurul piciórelor unuia din băeţi. Vë­
zênd surprinderea óspelui, Dochia ’ï
zise :
t:
-,
173
— Nu vë speriaţi, este Psylla, pe
care aţi cunoscut’o.
— A! este Psylla! exclamă Ovidius.
Acum ’mî aduc aminte.
In curônd intră in casă o femeiă
bëtrânâ, urmată de un om ca de vr’o
40 de ani.
— Catulus! strigă Ovilius.
Şi ambii omeni se îmbrăţişară. Bë-
trâna femeiă era Calpurnia, iar muma
lui Catulus, bëtrâna Mamurtia a murit
de mult.
— Cine domneşte la Roma? întrebă
Catulus, după ce Ovilius mâncase şi
se odihnise.
— Severus a murit asasinat de
către un Goth anume Maximus. Acest
asasin e acum impôratul Romei! rës­
punse Ovilius.
— Şi ce crezi să faci acum? Unde
vrei să te duci.
— Stiü eü? zise Ovilius. Dacă ’mî
veţi permite, vol rëmânea aci, saü ine
voiű aşeza la Sarmisegetusa, unde voi
sfârşi zilele mele în linişte şi pace.
— Sarmisegetusa zace în ruine ! Po­
porul dac e risipit prin munţi şi colo
in valea Dunărei trec mereti nişte bande
de neamuri sëlbatice, a căror numër e ca
nisipul mâreï. Rëmâi cu noi mai bine
şi vei găsi aci liniştea şi pacea dorită!
Aci, scumpii mei cetitori şi ginga­
şele mele cetitóro, se isprăveşte istoria
mea despre Dochia şi Catulus, care,
precum de sigur aţi înţeles, a devenit
soţul stăpânei căsuţei şi tată celor trei
băeţi.
(Fine) a. z.
:>•. i
■
• ■ ^