Traducere text istoric

Motivație

 Personală (hobby)

 Științifică (pentru cercetătorii din străinătate)

 Comercială (promovarea unor monumente de patrimoniu)

 Educațională (familiarizarea publicului cu evenimente, personalități, monumente,

descoperiri etc)

 Administrativă (organizarea de simpozioane, reuniuni, conferințe, ceremonii etc)

Tipuri de text

 Duplicativ (terminologie-standard, elaborată de specialiști în domeniu)

 Creativ (în cazul denumirilor de epocă; scop: crearea impresiei de „distanță temporală”)

Probleme de traducere

 Lexicale (utilizarea arhaismelor)

 Citate→ expresii din limbi „moarte” (greacă, latină, ebraică etc), inserarea unor
fragmente din texte cu caracter dogmatic (Biblie, Coran, Originea speciilor etc), opere
literare consacrate (poezii, romane etc) sau documente de arhivă
 Contextul → cuvinte polisemantice, ex.„Renaștere”- se traduce cu „rebirth” (dacă e vorba
de un fenomen biologic), „revival”(dacă se referă la o acțiune de imitație sau restaurație a
unui stil sau a unui monument), „Renaissance” (dacă se referă la fenomenul cultural din
sec. XIV-XVI)
 Inserarea unor fragmente deja traduse (de către specialistul însuși sau de către organisme
acreditate în domeniu)
 Terminologice →e posibil ca denumirea în limba română să nu corespundă cu cea din
limba în care trebuie tradus textul
 Intradisciplinare (referitoare la precizia datelor oferite de specialist)→ traducătorul
trebuie să semnaleze prin paranteze sau note de subsol eventualele erori, deosebiri
terminologice, periodizări alternative etc
  Decalaj socio-cultural→ e posibil ca specialistul sau traducătorul să provină din medii
diferite (distanță geografică, tehnologică etc)
Competențe necesare
 Traducător
 Specialist în domeniu
 Cunoștințe interdisciplinare
 Cercetător→ pentru a realiza traducerea, e necesară cunoașterea biografiei autorului
care a scris textul-sursă, ex.Atunci când citează din Biblie, traducătorul trebuie să aibă
în vedere mediul confesional în care a fost redactat textul original (nu poate să ofere
echivalențe ortodoxe dacă autorul e evreu, musulman, protestant etc)
Surse de echivalare
 Tratate de specialitate
 Documente de arhivă din limba-sursă
 Dicționare specializate