Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
STALPII
PAMANTULUI
tt23
directia celui care-l scuipase, dar fu oprit de frdnghiile cu care fusese legat de
plr{ile laterale ale cdru}ei. Incidentul nu avea nimic deosebit, cu exceplii fap-
tului cd prizonierul vorbeainfrancezanormandi, limba stipdnilor. Era de viln
nobili? Sau pur gi simplu se afla departe de casi? Nimeni nu gtia.
crrufa se opri ldngl egafodul pe care fusese in[l]at6 spanzuritoarea.
Aprodul sheriff-ulti urc[ ldng6 condamnat cu gtreangul in mdnd. prizonierul
incepu si se zbatd. Biielii aclamau - ar fi fost dezamigili dacd acesta ar fi rlmas
calm. Migclrile prizonierului erau stdnjenite de franghiile care-i legau incheie-
turile qi gleznele, dar igi migca agitat capul, ferindu-se de la; Dup[ Idteva clipe,
aprodul - un birbat imens - fhcu un pas inapoi gi il lovi cu pumnul in abdo-
men. Prizonierul se incovoie, rimase frr[ suflare, iar aprodulli trecu gtreangul
pe-st-e gat, strdngand nodul. Apoi siri in spate gi trase bine de franghie,legandir-i
celilalt capit de un ctrlig aflat la baza spdnzuritorii. i. -
Acesta era momentul decisiv. DacL prizonierul se zbitea acum, nu oblinea
decAt o moarte mai grabnicd.
o-stenii-dezlegarl gleznele condamnatului gi il lisard in picioare, in ciru]6,
cu miinile legate la spate. in mullime se lisl t6cerea.
De obicei, momentul acesta era insolit de o anumit[ agita{ie: mama con-
damnatului fhcea o criz| de isterie, sofia scotea un culit, pornind crtre plat-
formi intr-o ultimS" incercare disperati de a-l salva. Uneori, prizonierul il
invoca pe Dumnezeu, cerandu-i iertare, sau profera blesteme infioritoare la
adresa cildilor sii. Soldalii se pozilionaser[ di-o parte si de alta a eqafodului,
gata sI intervini.
" Acesta fu momentul in care condamnatul incepu si cdnte.
Avea o yoce inalti, de tenor, de o mare puritate. Cuvintele erau franluzegti,
dar chiar qi cei care nu infelegeau limba igi puteau da seama, din melodia tin-
guitoare, ci era un cintec trist, plin de regrete.
timp ce cdnta, privea fix o persoani din mullime. Treptat, in jurul acesteia
se
^in
form[ un gol, gi tofi igi indreptari privirile citre ea.
Era o fati de circa cincisprezece ani. cdnd iEi afintiri ochii asupra ei, se
minunarl cu tolii cum de nu o observaser[ inainte. Aceasta avea pirul lung,
castaniu-inchis, des gi bogat, despir{it pe fruntea inalti intr-un loc numit di
oamenii vremii piscul-diavolului. Avea trisituri regulate qi o gur[ senzuali, cu
srALPrIpAvtANturuI ll
buze pline. Bitranele blgara de seam6 talia ei ingroqati qi sinii grei, traserl
concluzia c[ era inslrcinati qi presupuserl cd prizonierul era tatdl copilului
nenlscut. Dar tofi ceila[i nu observari nimic altceva decdt ochii ei. Ar fi putut
si treacl drept driguf5' dar avea nigte ochi cufunda]i in orbite, cu o privire
intensi, de o culoare uimitoare, aurie, atit de luminogi 9i de pltrunzitori, incit
atunci cAnd te privea aveai impresia c[ ]i se uita direct in suflet, gi-ti fereai pri-
virile, speriat c[ ti-ar putea descoperi secretele. Era imbricatl in zdrenfe, iar pe
obrajii ei catifelati curgeau lacrimi.
Conducitorul cirufei ii aruncl o privire aprodului, indicindu-i c[ aqtepta
ordinul acestuia. Aprodul se uiti la sheriff, agteptind incuviinlarea din cap.
Nerlbditor, tinlrul preot cu aer sinistru il inghionti p e sheriff, dar acesta nuJ big[
in seam[. il l[si pe ho1 si cinte in continuare. intreaga adunare stitea in agteptare,
in timp ce vocea incAntdtoare a tdn[rului urit linea moartea la distanti.
se peruse o idee atit de bun6, incAt era hotirdt si o copieze gi el. La un cap[t al
casei, deasupra silii, avea si fie un dormitor mic, pentru cd aqa cereau in ziua
de astlzi fiicele conlilor - ele erau prea rafinate pentru a dormi in sali cu bir-
bafii, cu servitoarele gi cu ciinii de vdnltoare. Bucitdria urma si fie o clidire
separati, pentru c6, mai devreme sau mai tirziu, orice bucltirie lua foc; nu
exista alti solufie decit si o construiegti departe de celelalte acareturi gi si te
mulfumeqti cu a avea mereu mdncarea doarcilduf6.
Tom fbcea intrarea casei. StAlpii ii va rotunji pentru a semina cu niqte
coloane - un element de eleganfl pentru nobila pereche de tineri cisitori]i care
urmau si locuiascl aici. Cu ochii pe qablonul mare de lemn pe care-l folosea
drept model, Tom igi puse dalta de fier oblic pe piatrl gi bitu ugurel cu ciocanul
mare de lemn. De pe suprafali ctrzu o ploaie de agchii, l5sAnd-o un pic mai
rotund[. Repeti operafiunea. La fel de neted ca la o catedrdli.
Lucrase odat[ la o catedrali - la cea din Exeter. La inceput, tratase munca
de acolo ca pe orice alti slujb6. Se infuriase qi se sup[rase atunci cdndzida-
rul-qef ii spusese ci nu se ridica la inil{imea standardelor: gtia ci era mai atent
decit majoritatea zidarilor. Dar apoi igi diduse seama ci zidurile unei catedrale
nu trebuiau si fie numai bune, ci perfecte. Astapentru c[ biserica ii era inchi-
nati lui Dumnezeu qi pentru ci era o clidire atdt de mare, incdt o inclinare cAt
de mici a perefilor, o variafie oarecare a unghiurilor s-ar fi putut dovedifatalit
pentru intreaga structurS,. Resentimentele lui Tom se transformaseri in fasci-
natie. Combinalia dintre un proiect uluitor de ambigios gi o atenlie nepregetat[
la detalii ii deschisese ochii in ceea ce privea adevdratul miracol al megtequgu-
lui siu. invifase de la maestrul siu din Exeter importanla proporfiilor, valoarea
simbolicl a anumitor nume 9i formulele aproape magice care trebuiau folosite
pentru a afla lilimea corectl a unui zid sau unghiul unei trepte dintr-o scar[ in
spirali. Era captivat de lucruri de genul acesta. Era surprins atunci cdnd afla c[
multor zidari li se pireau de nein{eles.
Dup[ un timp, Tom ajunsese mdna dreapti a zidarului-Eef, gi atunci ince-
puse si vadl defectele acestuia. Omul respectiv era un meEter extrem de price-
put, dar un organizator incompetent. Era intru totul dep[git de probleme cum
ar fi oblinerea cantitlfii exacte de piatri necesarl pentru a ]ine pasul cu zidarii,
controlarea fierarilor, astfel incAt acegtia si faci uneltele de care aveau nevoie,
stingerea varului gi cernerea nisipului pentru cei care amestecau mortarul,
tdierea copacilor pentru dulgheri gi oblinerea de suficienfi bani de la adunarea
de canonici pentru a pl6ti pentru toate cele.
Dac[ Tom ar fi rlmas la Exeter pAni ce zidarul-gef ar fi murit, ar fi devenit
el insugi gef; dar canonicii r[miseserd firi bani - parlial din cauza proastei
administrdri a zidarului-gef -, iar megterii trebuiseri si plece gi si-gi caute de
STALPII PAUANTUIUI V
Iucru in altl parte. Lui Tom i se oferise postul de.constructor al castelanului din
Exeter, pentru a repara qi a imbunitdti fortificaliile cetifii. Ar fi fost o slujbl
pentru ioati viala, dacl nu interveneau eventuale accidente. Dar Torn o refu-
zase, pentru ci voia si construiasci o alti catedrall.
Solia lui, Agnes, nu inlelesese niciodati hotlrarea lui. Ar fi putut aYea o
cas6 buni de piatr[, servitori, propriile grajduri gi carne pe masi in fiecare
seari; nu-qi iertase niciodatl sotul pentru c[ refuzase aceasti ocazie. Nu putea
pricepe cit de mult era el atras de construirea unei alte catedrale: complexitatea
i-..ria a organizirii, provocarea intelectuall Pe care o reprezentau calculele,
dimensiunea propriu-zisi a zidurilor, extraordinara frumusefe 9i grandoare a
clldirii terminate. Odatd ce gustase din vraja aceasta, Tom nu mai glsea mu[u-
mire in nimic altceva.
Toate acestea se intamplasera in urm6 cu zece ani. De atunci, nu rimise-
seri in niciun loc pentru prea multd' vreme. Proiecta un capitul nou pentru o
ministire, lucra un an, doi la vreun castel sau construia cite o casi pentru
vreun negustor bogat; dat imediat ce strdngea nigte bani, pleca, cu sofia qi
copiii, gi lua calea pribegiei, clutind alti catedrali.
-
iqi ridici privirea de la banc gi o vlzu pe Agnes, care stitea la marginea
gantierului, linind un co$ cu mdncare intr-o mini qi o carafb mare de bere
sprijinitl pe celllalt gold. venise ora prinzului. o privi cu afecfiune. Nimeni nu
ar spune d"spr" ea cL eradrigufi, dar avea un chip plin de forfa: o frunte larg5,
ochi mari, clprui, nasul drept, un maxilar puternic. P6rul ei negru, sarmos, era
pieptinat cu cirare pe mijloc qi strdns la spate. Era perechea lui Tom'
Agnes le turnibere lui Tom gi lui Alfred. Rimaseri acolo citeva clipe, cei doi
berbali inalg qi femeia puternici bdnd bere din clnile de lemn; apoi, din cimpul
de grAu se ivi sirind cel de-al patrulea membru al familiei: Martha, care avea
qapte ani gi era la fel de frumugici precum o narcise, dar o narcisi c[reia ii lipsea
o petal6, pentru cl doi dintre din$Eorii de lapte ii cdzuseri qi cei noi nu crescu-
seia inca. o zbughi cltre Tom, ii slruti barba plinl de praf 9i il rug5 s6-i dea o
inghifturi din berea lui. Acesta ii imbri]i96 trupugorul osos.
-
-Nu bea prea multi, ci altfel o si te adunim de prin ganfuri, spuse el.
Fetifa incepu si meargi impleticit, preficAndu-se beat['
Se aqezariiu tofii pe o grimadi de lemne. Agnes ii intinse lui Tom o bucatl
de paine de grau, o felie groasi de qunci fiartl gi o ceapl mici. Acesta lu[ o
muqc[turi din carne qi prinse a curi[a ceapa. Agnes le d[du mdncare 9i copii-
lor, dupl care incepu la rdndu-i si mlndnce. ,,Poate cd a fost un gest iresponsa-
bil, igispunea Tom, si refuz slujba aia plicticoas[ din Exeter gi sd plec in
ciutarea unei catedrale pe care si o construiesc; dar intotdeauna am reuqit s[ le
asigur hrana, in ciuda neslbuin]ei mele."
18 KENFOLLETT
Igi scoase cutitul cu care mdnca din buzunarul din faf[ al qorfului s[u de
piele, trie o felie din ceapi gi o mestecr impreuni cu o buci(icr de pdine. o sim-
fea dulce qi usturati in gur6.
* Am r[mas iarlgi grea, ii spuse Agnes.
Tom se opri din mestecat gi o privi fix. Fu cuprins de un val de incdntare.
Negtiind ce si spun6, se mulgumi s[-i zdmbeascr prostegte. Dupi cateva
momente, sofia sa se imbujor[ gi rosti:
- Nu e o surprizi chiar aga de mare.
Tom o lmbriligi.
- Ei, ei, spuse el, zdmbind in continuare de plicere. un bebelug care si m6 tragi
de barbi. Si eu care am crezut cd urm[torul care va face asta va fi al lui Alfred.
- Nu te grlbi cu bucuria, il preveni Agnes. Aduce ghinion s[ numegti un
copil inainte de a se naqte. ,.
Tom dddu din cap, in semn de incuviinfare. Agnes pierduse mai murte sar-
cini gi niscuse un copil mort, qi mai fusese inci o feti!6, Matilda, care nu tr6ise
decit doi ani.
- Mi-ar plicea un bliat, totugi, spuse el. Acum ci Alfred s-a fhcut atdt de
mare. CAnd fl se implineqte sorocul?
- Dupi Criciun.
Tom incepu sd calculeze. Scheletul casei urma si fie gata pin[ la primul
inghef, apoi piatra va trebui acoperit[ cu paie pentru a o proteja pe timpuiiernii.
zidarii aveau si-gi petreacl lunile reci cioplind piatr[ pentru ferestre, bolte,
cadrul ugilor gi gemineu, in timp ce dulgherii fbceau scanduri pentru podele, usi
gi obloane, iar Tom construia scheliria pentru lucrdrile de la etaj. Apoi, in pri-
mlvar5, vor face bolta beciului, vor pune podelele in sala de deasupra acestuia si
vor ridica acoperigul. Slujba aceasta avea s[-i hrlneasci familia pan[ la Rusalii,
moment la care bebelugul ar urma si aibi gase luni. Apoi vor pleca mai departe.
- Bun, spuse el mulpmit. E bine.
Puse in guri o alti felie de ceap6.
- Sunt prea bitrini s[ mai fac copii, spuse Agnes. Acesta trebuie s[ fie ultimul.
Tom se gindi la vorbele ei. Nu era sigur cali ani avea solia lui, dar o mur-
lime de femei dceau copii la vdrsta ei. cu toate acestea, era adevirat c6, cu cdt
imbrtrineau, cu atit sufereau mai mult, iar bebeluiii nu se arltau la fel de
puternici. Firi nicio indoiald, avea dreptate. ,,Dar cum se va asigura ci nu va
mai rimane iar[gi grea?" se intrebl el. Apoi igi didu seama cum, qi i se mai duse
din buna dispozifie.
- S-ar putea sd. primesc o slujbi bunl, intr-un ora$, spuse el, incercAnd s[ o
imbuneze. o catedral[ sau un palat. $i-atunci am putea avea o casd mare, cu
podele de lemn, qi o servitoare care si te ajute cu copilul.
S],A.LPIIPAUANTUI-UT 19