Lois Lowry este o scriitoare americanS, ndscutd Ia 20 martie

1937, in Hawaii. A urmat cursurile Brown University si University

Lors Lowny
of Southern Maine. A lnceput s5 scrie in anii '70, indeplinindu-gi
astfel un vis din copildrie. Este autoarea a peste 30 de cdrli
pentru copii pi adolescenfi, declar6nd cd igi mdsoar6 succesul ca
scriitoare prin capacitatea ,,de a-i ajuta pe adolescenli sd-gi rds-
pundd Ia intrebdrile legate de via!5, identitate qi relalii inter-
Fduritoarea
personale". Cunoscutd pentru subiectele controversate abordate,
Lowry este delinitoarea mai multor premii literare, dintre care
amintim Newbery Medal, pentru Darul lui Jonas (The Giuer) qi
de albastru
Numd,rd, stelele. O poueste din. Copenhaga (Number the Stars).
Cerlile sale au stArnit cele mai diverse reaclii, de la introducerea
lor in programa obligatorie, p6nd la interzicerea in gcoli. Degi Traducere din limba englezd
diferite ca stil gi subiecte abordate, toate cdrlile ei revin la tema de Andreea Caleman
relaliilor umane. In prezent, Lois Lowry locuiepte in Cam-
bridge, Massachusetts, unde continud sd scrie.

If,ruert
 TREI

-"T02*
U, mesager veni Ia Kira in zori gi, scdrpinAndu-gi plic-
tisit o inlepdturl de insectd de pe gAt, ii spuse cd trebuie
si se prezinte in fala Consiliului Gardienilor la ptdnz.
Cand soarele se apropie de miezul zilei, Kira igi netezi
hainele gi urmd ascultdtoare porunca primit6.
Edificiut Consiliului era o clddire surprinzdtor de fru-
moas6. Fusese ridicatd inainte de Ruinare, era dintr-un
timp atAt de indepdrtat, incAt niciun om in viald qi nici
m6car pdrinlii sau bunicii lui nu se n6scuseri incd. Lumea
qtia de wemurile acelea doar din CAntecul Ruindrii, care
era intonat in fiecare an, la Adunare.
Se zvonea c5, inainte de Adunare, Cdntdreful, a cdrui
singur6 indeletnicire era sd interpreteze Cdntecul in
fiecare an, igi pregdtea vocea odihnindu-se pre! de zile
lntregi qi bAnd felurite uleiuri. CAntecul Ruindrii era lung
qi istovitor. Incepea cu naqterea lumii qi continua cu isto-
ria de nenumdrate secole a omenirii. $i era inspdimAntd-
tor. Trecutul era plin de rdzboaie gi nenorociri. Cea mai
infricoqdtoare era chiar partea despre Ruinare, despre

23
 Lors Lowny
sfAr;itul civilizaliei strdmosilor. Versurile vorbeau despre
miasme fumegAnde, otrdvitoare, hduri cdscate in pdmAnt,
despre clSdiri uriage, prdbusite qi mdturate de valurile
mdrii. Toatd lumea trebuia sd asculte, dar uneori mamele
acopereau grijulii urechile copilagilor cAnd C6ntdrelul
ajungea la bucata aceea.
Nu multe lucruri supravieluiserd Ruindrii, dar cumva,
Edificiul Consiliului reugise sd rdmAnd in picioare. O cld-
dire atdt de veche, nimeni nu mai gtia de cdte secole era
acolo. Unele ferestre incd aveau ochiuri de geam pictat in
nuanle aprinse de roqu gi auriu, o uimitoare lucrdturd a
cdrei mdiastrd art5. se pierduse in atAta amar de vreme.
Altele erau doar din sticl5 groas5, obisnuitd, prin care,
dac6 priveai, totul pdrea str6mb din cauza bulelor de aer
gi a onduleurilor. Cdteva ferestre fuseserd astupate qi pdrli
din coridoarele clddirii erau afundate in umbre intune-
cate. Cu toate acestea, Edificiul era magnific in compara-
lie cu colibele qi casele sdrdcdcioase din sat.
Ajunsd la Edificiu pe la prAnz, intocmai cum ii porun-
cise mesagerul, Kira se plimba singurd pe un coridor lumi-
nat de o parte gi de cealaltd de fld.cdrile sfArdinde ale unor
torle inalte, imbibate de ulei, prinse pe pereti. in spatele
unei ugi inchise, auzi indbugit vocile celor ce aveau sd
ia parte la intAlnire: voci de bdrbali. Bastonul fetei buf-
nea surd pe podeaua de lemn, iar talpa piciorului ei olog
mdtura anevoios sc6ndurile de lemn.
,,SA fii mAndrd de durerea ta!", li zicea mama mereu.
,,Esti mai puternicd dec6t cei ce nu cunosc durerea!"
Amintindu-gi spusele ei, Kira incerci sd simtd acea
mAndrie despre care vorbea Katrina. lqi indreptd umerii
miculi gi igi netezi cutele veqmAntului fdcut din pAnzd
asprd, !esut6. Inainte sd plece, se spdlase cu griji pe fa,td
ln apa limpede a pArAului gi iqi curdlase unghiile cu vArful
Fd.uritoarea de albastru
ascu{it al unei crengufe. Se pieptdnase cu pieptenul din
lemn sculptat, care fusese al Katrinei si pe care il pdstrase
in boccelulE dupd moartea ei. Apoi iqi impletise pdrul,
rdsucind quvilele groase, lntunecate gi legase capitul cozii
bogate cu un gnur din piele.
Trase adAnc aer in piept, incercAnd sd-qi mai domo-
leascd temerile qi bdtu ln uqa grea ce o despdrlea de sala
ln care sfatul Consiliului Gardienilor incepuse deja. Uga se
crdpd.,ldsAnd o razd. de lumind sd pdtrundd pe holul intu-
necat. tnduntru, un bdrbat se uitd binuitor spre intrare,
apoi se apropie de uqd qi o deschise larg, fbc6ndu-i semn
Kirei sd intre.
garda qi murmurele din
- Orfana lKira, aotzata! anun!6
sal6 incetard.
Se intoarserd cu tolii cu fala spre intrare gi o privird pe
copild in tdcere.
incdperea era enorrnd. Kira mai fusese acolo, cu mama ei,
cu ocazia diverselor ceremonii, cum era Adunarea anualS.
Dar atunci gezuserS, impreund cu restul mullimii, pe giru-
rile de bdnci din fala scenei. Pe scend se aIla doar un altar,
pe care eraaqezat Obiectul de Cult, misterioasa construc-
fie din lemn fEcutd din doud bele incrucigate. Se spunea cd
avusese mare putere in trecut, iar lumea frcea plecdciuni
umile cdnd trecea prin fala altarului.
Acum, 1ns5, Kira era singurS. Nu era multimea obignu-
itd, nici mScar un singur sdtean obignuit. Doar Consiliul
Gardienilor - doisprezece bdrbali care o priveau, aqezalila
o masd 1ung5, in fala scenei. $irui de l6mpi cu ulei fbceau
ca inc[perea sd radiere. in spatele fiecdrui bdrbat ardea
c6te o torld.,lumin6nd teancuri de documente gi alte hArtii
rdspAndite pe mas6. Gardienii continuard sd o priveascl
ln tdcere, in timp ce Kira se apropia, pSgind goviielnic pe
culoarul dintre r6ndurile de bdnci.
25
 Lors Lowny
AducAndu-qi deodatd aminte ce vizuse la fiecare cere-
monie, Kira i;i aduse repede mAinile intr-un gest evla-
vios, cu palmele impreunate qi vArful degetelor sub bdrbie.
Ajunsd in fala mesei Consiliului, se uit5. respectuos spre
Obiectul de Cult aflat pe altarul de pe scend. Gardienii
dddur5. din cap aprobator. Se pare c5. ficuse gestul potri-
vit. Fata se destinse un pic gi agteptd, intreb6ndu-se ce
avea sd urmeze.
O altd bdtaie in uq6. Garda deschise si anun!5:
Vandara, acuzatoarea! strigd el.
-Aqadar, infruntarea putea incepe. Kira o urmdri cu pri-
virea pe Vandara, care se apropie cu pagi mari de masd qi se
opri l6ngd fatd, cu fala spre Consiliul Gardienilor. Simli o
ugoard satisfaclie vdzilnd. cdVandara era desculf d.,iar fala
ii era murdar6. Femeia nu catadicsise sd se pregdteascd
in niciun fel pentru intdlnirea asta. Poate cd nici nu avea
nevoie... Dar Kira isi zise c5, totuqi, faptul cd ardta ingrljit
o ajutase sd cAqtige un strop de respect, ii dlduse un oare-
care avantaj in fala acuzatoarei.
Vandara fdcu gi ea gestul evlavios cu mAinile - in pri-
vinla asta, erau la egalitate. Apoi femeia fdcu o pleciciuRe
qi Kira vdzu cu ingrijorare cd gardienii incuviinfard bine-
voitori gestul.
,,Trebuia sd fac Ai eu... Musai sd glsesc un prilej sd
md-nc1in si eu."
Ne-am intrunit pentru a judeca un conflict, spuse
-
autoritar gardianul-gef un birbat cu p6rul alb, al cdrui
nume de patru silabe Kira nu reugea niciodatd sd ;i-l
aminteascd.
,,N-am intrat in conflict cu nimeni. Tot ce am vrut a
fost s6-mi reclSdesc coliba gi sd-mi vdd de viala mea."
-
alb.
Cine este acuzatoarea? intrebd bdrbatul cu pdrul
26
F d.urito area de albastru
,,Parc[ n-ar gti cine e!", iqi zise Kira. Dar intrebarea era
de form6, gardianul nu ficea decAt sd urmeze procedura
oficiald. li .espunse un alt gardian, un bdrbat rotofei ce
stdtea la capdtul celdlalt al mesei gi avea in fala sa cdteva
cdrli groas! Fi un waf de documente. Kira se uitd curioasd
la volume. Intotdeauna igi dorise sd poatd citi. Dar femeile
nu aveau voie sd inve,te sd citeascd.
numele astzatoxei este Vandara!
- Gardian-gef
acuzata?
- $iLcuzataeste orfana Kira.
-Bdrbatul aruncd o privire spre hArtiile din fala sa, dar
nu p[ru a citi nimic.
,Acuzata? De ce sunt acuzatd?", se intrebd Kira, sim-
lind un val de panicd Ia auzul cuv6ntului care tocmai
fusese repetat. ,,A, m-ag putea folosi de asta sd dau dovadd
de umilin!e!", ii veni deodatd ideea. Fata se inclind ugor,
semn cE recunoqtea c5 ea este acuzata.
B5rbatul cu p6rul alb le aruncd o privire nepdsdtoare
celor doud. Sprijinindu-se in baston, Kira se strddui sd se
lind c6t mai dreaptS. Era aproape Ia fel de inaltd ca qi acu-
zatoarea ei. Dar Vandara era mai bdtrAn6, mai voinici qi
n-avea niciun betegug, cu exceplia cicatricei, care Ie amin-
tea tuturor cd femeia se luptase cu o fiard 9i scdpase cu
via!5. Deqi hidoasd, cicatricea era semnul for,tei Vandarei.
Piciorul strdmb al Kirei, insd, nu avea nicio poveste deo-
sebitd in spate qi, IAngd femeia desfiguratd qi mAnioasi,
fata se simli slabd, nelalocul ei gi condamnatd de la bun
inceput.
Actzatoarea are cuvAntul prima, le instrui gardia-
-
nul-qef.
Vocea Vandarei rdsund hotdrAtd qi plind de fiere:
dusd pe Cdmp incd de Ia naqtere, di-
- Fata trebuia
nainte sd aibd un nume. Aqa spune legea!