H.

C, Andersen
Descr:ierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei
AI{DERSEN, HANS CHRISTIAN
Criiasa zipezii / Hans Christian Andersen; trad.:
Lavinia Milog. - Ed.a 7-a - Bucureqti: Steaua Nordului,
20t5
ISBN 978-606-stt435-7

I. Milog, Lavinia (trad.)

I 821 . I I 3.4-93 -34: r35.r

Criiasa Zirpeizii
@Toate drepturile asupra acestei versiuni sunt rezervate
Editurii Steaua Nordului.
Pentru comenzi on i n e: www.stea
I ua nord u Iu i.ro

Tel.:,0767 536 500

Tipar: ARTPRINT
Email: office@artprint.ro

www.steauanorduluLro
 CRAIAS AZAPEZ'I
CUPRINS Cea dintii povestire

in care este vorba despre o oglindi;i despre cioburile ei

CRAIASA ZAPETX ,5
ata. Se incepem povestea gi, cAnd vom ajunge la
sfArgitul ei, vom gti mai mult decAt acum.
Era odati un vrijitor riuticios, unul dintre cei mai
A treia poveste.... 17 rii; era chiar intruchiparea diavolului.
A patra poveste .................31 intr-o zi, el era intr-o foarte buni dispozigie:
a ficut o oglindi a cirei particularitate era ci, daci
Binele ;i Fr,umosul se reflectau in ea, aproape ci nici
nu se vedeau; in schimb, tot ceea ce nu valora nimic;i
tot ce era urAt apirea limpede in oglindi ;i se urAqea
SI BOBUL DE MAZARE 64 mai mult. Cele mai frumoase peisaje deveneau
PRINTESA
tt ;i
............67 parci spanac fiert ;i cei mai drigugi oameni pireau
urAcio;i sau qineau capul in jos, n-aveau pAntece, iar
obrajii lor erau atAt de schimonosigi, incAt pireau
de nerecunoscut; ;i daci, de pildi, cineva care avea
o alunigi se privea in oglindi, aceasta cre;tea ;i ii
PASAREA PHOENIX 122 acoperea tot obrazul, nasul ;i gura, ca o pate neagri.
MICA SIRENA 124 Dracul socotea ci asta e foarte nostim gi amuzant.
PRIVIGHETOAREA CAnd ii trecea cuiva prin minte vreun gAnd bun

FETTTA CU CHlBRlrURlLE.... ...188 gi pios, in oglindi se vedea un rAnjet, iar diavolul se

bucura de ingenioasa lui niscocire.
 Toqi cei care mergeau la;coala de vrijitori, cici el
avea o 5coali de vrijitorie, povesteau pretutindeni ci
s-a sivArgit un miracol. Pentru prima oari, spuneau
ei, se putea vedea cum arati, intr-adevir; lumea ;i
oamenii. Umblau in toate pirgile cu oglinda;i curAnd
nu mar ramase nrclo gara tl nlclun om pe care sa nu-l
fi schimonosit acea oglindi.
intr-o buni zi, acesti ucenici voiri si zboare
spre cer cu oglinda, ca si-;i bati joc de ingeri ;i de
Dumnezeu. Dar cu cAt se iniltau mai mult in vizduh,
cu atat oglinda tremura;i se strimba mai mult, incAt
de-abia mai puteau s-o gini... Ei insi zburau mai
sus, tot mai sus, tot mai aproape de Dumnezeu ;i
de ingeri. Atunci, oglinda incepu si tremure atat de
tare, incAt le aluneci din mAini gi cizu pe pimAnt,
unde se sparse in mii de bucigi, ce si mai spun, in
milioane, in miliarde de bucigi. Acum insi, aceasti
oglindi deveni mai periculoasi decAt mai inainte,
fiindci unele buciti nu erau mai mari decit un fir de
nisip ;i zburau purtate de vAnt peste tot pimAntul; gi
daci, din nefericire, intrau in ochiul cuiva, bietul om
vedea toate lucrurile schimonosite sau nu maigAndea
decAt sucit, deoarece mica bucat; avea conservate
toate puterile rele pe care le avusese oglinda inainte
de a se sparge. Unii oameni se pomeniri cu cAte un
{
I
ciob chiar in inimi; ;i atunci, ingrozitor lucru: inima
lor se preficu deodati intr-un bulgire de gheagi.
Alte cioburi erau, din contri, atAt de mari, incAt
unii ;i algii le-au luat pentru a face geamuri din ele.
Dar fereasci Dumnezeu si se fi uitat la prietenii lor
prin aceste geamuri!Alte cioburi deveniri ochelari, dar
cei care-i purtau vedeau strAmb ;i judecau nedrept.
Diavolul ridea de-i plesneau filcile ;i pAntecele de
toate aceste nizbAtii care-i pireau agreabile.
Dar asta nu s-a sfirgit aici. in aer zburau inci
multe cioburi...
Vom vedea indati.
A doua povestire
Un biiegat ti o fetili
/\
I ntr-un orag mare erau atat de multe case ;i atAgia
I oameni. ci nu mai rimisese loc unde fiecare familie
I se-gi facilogridini;ide aceea cei mai mulgi trebuiau
si se mulgumeasci doar cu florile din glastre. in ora;ul
acela triiau ;i doi copii sirmani ce aveau totu;i o mici
gridini, care era cu pufin mai mare decXt un ghiveci
de flori. Nu erau frate ;i sori, dar se iubeau ca ;i cum
ar fi fost. Piringii lor locuiau in doui mansarde din case
aliturate, care erau atAt de apropiate una de alta, incAt
acoperi;urile mai ci se atingeau, fiind separate doar de
stre;ini. O mici fereastri se deschidea in fiecare casi;i
era suficient si faci un pas mai mare pentru a trece de
la o locuingi la cealalti.
Familiile aveau fiecare in fata t ferestrei o cutie
mare de lemn umpluti cu pimint, unde sidiseri
legume;i verdeguri de care aveau nevoie pentru gitit
;i mai sidiseri in fiecare cutie cAte un trandafiL care
inflorea nespus de frumos. intr-o zi, pdringii avuri
ideea si a;eze cutiile de-a curmezi;ul, intre stre;ini,
astfel fncAt aproape ci se uneau cele doui ferestre,
formAnd o gridini in miniaturi. Pistiile de mazire
atArnau peste marginile cutiilor ;i trandafirii i;i
intindeau crengile pe deasupra gi se inclinau unele
spre altele, formAnd o bolti de frunzi; ;i de flori.
Cum cutiile erau puse foarte sus, copiii ;tiau ci nu
aveauvoiesise urce peele, dar lise permiteacAteodati
si coboare pe fereastri ;i si stea pe sciunele intre
cutii, la umbra trandafirilot unde petreceau clipe
minunate jucindu-se impreuni.
larna, plicerea asta se isprivea. Ceamurile erau
inghegate. Copiii insi incilzeau pe sobi binugi de
arami, ii lipeau de ferestre ;i deodate se ivea un
rotocol striveziu, iar prin acesta privea, de la fiecare
fereastri, cAte un ochi;or drigila; ;i blAnd: cel al
biiatului, de o parte, gi cel al fetigei, de cealalti
parte. El se numea Kay, iar ea, Gerda. Vara, ei puteau
dintr-un salt si vini unul la celilalt. larna insi trebuiau
si coboare o mulgime de etaje ;i si le urce iar...
Afari neaua se involbura.
 - Au inceput si roiasci albinele cele albe! spunea
bunica.
- A;a-i ci au;i o regini? intrebi biiega;ul, fiindci
;tia ci albinele adevirate au o regini.
Binein;eles ci au! spuse bunica. Ea zboarl,
acolo unde-i roiul mai des, e cea mai mare dintre
toate, dar nu sti niciodati pe pimAnt... Ea urci iar
in norii negri... Noaptea, ea plute;te in zbor pe strizi
;i privqte pe la geamuri, in case. Atunci risar flori de
nea la ferestre.
Da, da, am vilzut, am vizut! ziseri copiii
intr'un glas, ciciacum ;tiau ci e adevirat ce le spunea
bunica.
- Nu-i aga ci poate intra ;i aici CriiasaZiryezii?
intrebi fetita.
- AtAta-i trebuie si vini! spuse biiega;ul. Ci o
pun pe sobi ;i indati se topette.
Bunica l-a mAngAiat pe pir ;i a inceput o alti
poveste.
jumitate ginga;i, dar era de gheaqi, de gheagi sclipitoare...
Seara, inainte de culcare, cAnd era pe
$i totu;i era vie... Ochii ii striluceau ca doui steluge
dezbricat, Kay s-a dus la fereastri, s-a urcat pe
dar nu steteau o clipi locului. Femeia a dat din cap ;i
un scaun ;i privi prin rotocol. Afari, fulgii de nea a ficut un semn cu mAna citre fereastri. Biiega;ul s-a
valsau in aer ;i unul dintre ei, cel mai mare, s-a
speriat, s'a dat jos de pe scaun si i s-a pirut ci la geam
agigat de marginea unei cutii de flori. Fulgul crescu o pasire mare bate din aripi.
incet-incet, pAni se preficu intr-o femeie inve;mAntati A doua zi afost senin ;i ger. Apoi, n-a mai trecut
intr-o rochie albi, qesuti parci din mii ;i milioane mult timp ;i a venit primavara. Copacii au inceput si
de steluge de nea. Era frumoasi, foarte frumoasi 9i inverzeasci. RAndunelele au sosit si si-au construit

10 1'l
cuiburi. Trandafirii infloriri magnific. Gerda invigase
un cantecel in care era vorba de trandafiri ;i, cAnd il
canta, se gandea mereu la trandafirii din gridina lor.
La invigat ;i pe biiega;, care cAnta cu ea:
in vdi rozele-nfloresc,
Pe Pruncul divin il vestesc'
Copiii se tineau de mAni, sirutau trandafirii ;i
admirau razele soarelui, privind cerul senin de unde
Dumnezeu le vorbea ca;i cum Pruncul lisus ar fi acolo.
Ce frumoase zile de vari! fi cAt de plicut era si stea
impreuni afarl, sub bolta de trandafiri inmiresmali'
ce pireau ci nu vor si se mai opreasci din inflorit!
Kay;i Gerda risfoiau o carte ilustrati cu animale
;i pisiri. Orologiul bisericii tocmai bitea ora cinci'
cAnd deodati biiega;ul strigi:
- Au! M-a lovit ceva in piept! !i mi-a intrat praf
in ochi!
Fetiga il prinse de gAt ;i se uiti in ochii Iui' El clipi
din ochi, dar ea nu, nu vedea nimic'
- Cred ci s-a dus, a sPus el.
Dar nu se dusese nimic.
nlmlc. Era cloD mirunt
tra un ciob marullL
din oglinda fermecati de care aminteam, aceaste
ingrozitoare oglindi care schimonosea tot ce era
frumos ;i bun, in timp ce tot ceea ce era riu ;i urAt se
oglindea in ea Pe de-a-ntregul.
Bietului Kay ii pitrunse un ciob in inimi
12
curAnd, aceasta avea si fie ca un bulgire de gheagi.
Nu mai simgea nicio durere, dar riul era ticut.
- De ce plingi? a intrebat-o el pe fetigi. Vai, ce
urAti e;ti cAnd plAngi! N-am nimic, nu vezi? Ce, eu
mi vait pentru orice? Pfui! a strigat el deodati.
Uite, trandafirul acela e devorat de viermi, iar cel de
acolo e strAmb;i bogit! UrAgi mai sunt trandafirii futia!
Ca;i cutia in care stau!
Apoi adat cu piciorulin cutie;i a rupt un trandafir.
- Kay, ce-!i veni de faci asta? a strigat fetiga.
VizAnd-o atAt de speriati, biiega;ul a mai rupt un
trandafir ;i a intrat in casi, lisAnd-o pe Cerda singuri.
CAnd mai tArziu ea a venit iar cu cartea cu poze, el a
spus ci asta-i pentru bebelu;i. lar daci bunica spunea
vreo poveste, el o tot intrerupea, iar cAteodati se
ducea in spatele ei, i;i punea ochelarii ei ;i ii imita la
perfecgie felul ei de a vorbi. O ingAna atAt de comic, ci
togi incepeau si rAdi.
in scurti vreme a ajuns si imite in vorbi ;i in
mi;ciri pe togi vecinii. lmita mai cu seami tot ce
era urAt;i caraghios la fiecare. Lumea rAdea. Apoi el
incepea si vorbeasci gi si meargi ca oamenii de pe
strada sa, pentru a-;i bate joc de ei. Oamenii spuneau:
,,Biiatul ista e foarte de;tept!". Dar asta era numai din
pricina ciobului pe care-l avea in inimi, care era cauza
transformirii sale. fi tot din pricina asta o tachina ;i
pe micuga Cerda, care-l iubea din tot sufletul.
;i'
'13
 Persoana care conducea sania intorcea din cAnd in
Jocurile lui erau acum cu totul altfel decAt
fuseseri inainte; erau jocuri chibzuite. Odati, iarna, cAnd capul ;i-i ficea un semn prietenesc lui Kay, de
pe cAnd afar| ningea, ;i-a intins poala surtucului siu parci l-ar fi cunoscut. Ori de cAte ori biiatul voia si-;i
albastru, pe care lisi si se ateze cAqiva fulgi, apoi a desprindi siniuga, cel care st;tea in sanie didea din
luat o lupi;ii-a spus fetigei: cap;i Kay nu se mai mi;ca. Ajunseri curind si treaci
dincolo de porgile ora;ului.
- la prive;te prin sticla asta, Cerda!
Fetiga s-a uitat. Fiecare fulg era imens;i semina cu
Ninsoarea s-a integit atAt de tare, incAt biiega;ul
o floare sau cu o stea in zece colguri. Era foarte frumos' nu maivedea nimic inaintea luiin acea cursi nebuni.
Curios, nu-i a;a? spuse Kay. Sunt cu mult mai Kay prinse coarda ce-i lega siniuga de sania cea
-
interesangi decat florile adevirate si nu au niciun defect mare, vrAnd si se desprindi
in ei; ar fi ca ni;te flori perfecte, daci nu s-ar topi' de ea, dar nu reusi. Micuta
Dupi pugin timp, Kay apiru cu minu;i groase siniuti
tt
era solid fixati si
pe mAini avAnd o siniu;i in spate ;i strigi in alerga ca vintul in urma
;i
urechile Cerdei: celei mari. A inceput si
strige, dar nimeni nu-l
- Mi s-a dat voie si merg si mi dau cu siniuga in
piagl, unde se joaci ;i ceilalgi biiegi. auzea. Ningea mereu,
iati-l plecat. zApada-i
$i
in piagi, biiegii maiindriznelii;i prindeau adesea biciuia
siniuga de cAte o cirugi a vreunui giran ;i se lisau obrajii
tra;i aga o buni bucati de drum. Era minunat ;i si sania

amuzant. in acea zi, chiar in timp ce se jucaU trecu

pe acolo gi o sanie mare, vopsiti in alb. in sanie era
cineva infi;urat intr-o blani albi ;i cu o ciciuligi de
asemenea albi. Sania a ficut de doui ori turul piegei
;i Kay, cAnd a vizut ci vine iar; ;i-a prins repede
siniuga de ea. in dreptul urmitoarei striduge, sania
cea mare incepu si lunece din ce in ce mai repede'

14 15