Cantece

001.Romanţă 038.
Nu mă grăbi (Ada Milea)

002.De-abia plecaseşi 039.Poveste de iarnă (Mircea Bodolan)
003.Umbra 040.Canarul (Phoenix)
004.Balada blondelor iubiri 041.Departe de mine (Ada Milea)
005.Ce bine că eşti 042.Cântec pentru cel ce vede întâia oară
006.Focul vânăt soarele (Mircea Baniciu)
007.Arsura 043.Dacă vrei (Celelalte Cuvinte)
008.Hai, haidi, hai 044.Un sfârşit e un început (Celelalte
009.Tăcerile din piept Cuvinte)
010.Ploaia 045.Vânare de vânt
011.Мне каждый вечер... 046.Toţi suntem puţin luaţi!
047.Căruţa cu flori (Victor Socaciu)
012.Rănitul dintre linii
048.Din prea mult sau prea puţin
013.Era o fântână
049.Lumina
014.Mugur de fluier 050.Aruncarea în valuri
015.Strunga 051.Vinovaţii fără vină
016.Ochii negri, ochi de ţigan 052.Nu-i nimic, asta e!
017.Mica ţiganiadă 053.Om bun
018.Ochi de ciocolată 054.Oameni buni (Pasărea Colibri)
019.La fereastra ta 055.Mielul (Mircea Vintilă)
020.Le café des trois colombes 056.Poveste de iarnă (Anda Călugăreanu)
021.Partaj 057.Unde stai, pe ce străduţă (M. Bodolan)
022.Împreună 058.Ulciorul
023.Romanţă mică
024.Vremuri
025.Dimineaţa devreme
026.Fericire
027.Anotimpuri
028.Rock'n'Roll bolnav
029.Dacă însă vei veni
030.Lăptăria lui Enache
031.Fata din vis (Mircea Bodolan)
032.I Walk the Line (J. Cash)
033.Love Me Tender (Elvis Presley)
034.Can't Help Falling in Love With You (E.
Presley)
035.Cocoşii negri
036.Te intreb pe tine soare (Phoenix)
037.Rar (Singur, singur…)
1.Romanţă (Miron Radu Paraschivescu)
De câte ori pe înserat
În târgul mic te-am aşteptat,
Când tremurând ca n-ai să vii,
Umblam pe străzile pustii?
Se însera şi-n câte-o poartă

Pica domol o floare moartă
Ce risipea un stins parfum
De liliac sau de salcâm.
Prin case albe, cu zorele,

Clipea o lampă sub perdele
Şi răsuna un vechi pian
Prin vălul serii, sub castan.
O ceaţă cobora uşor,

Simţeam în suflet un fior,
Iar lampagiu-n cap de uliţi
Prindea o stea în vârf de suliţi.
Şi se pierdea cu pasul rar

Prin pâcla serii, pe trotuar,
Când eu pândeam ca şi-alte dăţi
Pe-acelaşi drum să te arăţi.
[Treceam, pe gânduri, fără zor,

Plângea un greier prin mohor,
Şi peste pomi domol cădea
A nopţii tainică perdea.]
Când te iveai într-un târziu

Prin târgul ce dormea pustiu,
Părea că pomii toţi sunt plini
De flori, de cântec şi lumini.
2.De-abia plecaseşi (Tudor Arghezi)
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci,
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,

Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămîi.

Ai ascultat de gândul ce-l dintîi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
3.Umbra (Adrian Păunescu)
Eu, umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu,
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Şi-apoi într-o zi oarecare,

În care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o în vechi calendare,
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umblă

Şi nu am trebuinţă,
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă...
Flămând de iubirea întreagă,

Pe vremi cu amurg mohorât,
Când zodiile noaptea-şi dezleagă,
Mă satur cu-o umbră şi-atât.
Şi sufletul meu te mai roagă,

Magnetic catarg doborât,
Tu, umbră tăcută şi dragă,
Aşează-ţi fularul la gât...
O umbră se-nchide în mine,

O umbră prin mine trecu,
E-atâta de rău, că e bine,
E-atât de mult "da", că e "nu".
Bacovia-şi iese din sine

Şi râde în "a" şi în "u",
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu.
4.Balada blondelor iubiri (George Ţărnea)
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet;
E târziu, e prea târziu la mine-n gând.
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină,
Dar nu se ştie, nu se ştie până când.
Prea multe pasari cardinale

Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pamântesc.
Îmbatrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpusi fără adresă
Pentru serbările din zori.
Visăm frumos aceeaşi moară

Ascunsă-n tragicul bufon
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Când dau părinţii telefon.
Suntem lucizi până la sânge,

Nedespărţiţi până la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer.
Cuvintele îşi pierd căldura

Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol.
Sub fruntea mea se face noapte,

În ochii tăi se face zi
Şi renunţăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi.
5.Ce bine că eşti (Nichita Stănescu)
[E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.]
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte [de] jos, întoarsă spre pământ,
una foarte [de] sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
6.Focul vânăt (Serghei Esenin, trad. G. Lesnea)
Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc

La femei şi votcă dam năvală;
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut,

Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Că uitând întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul.
Tu mers gingaş, tu surâsul meu,

Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.
Cârciumile le-aş uita pe veci,

N-aş mai şti nici versul ce înseamnă
De-aş atinge-aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.
Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,

Departarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt
La scandal renunţ întâia oară...
(Textul original: Заметался пожар голубой.)
7.Arsura (Adrian Popescu, Adrian Ivaniţchi)
Trupul meu întreg* e o lumânare
Dar eu sunt flacară într-un cer straveziu,
Ca păsările, mort
Voi cântări mai greu decât viu.
Refren:
Ochiul arzând se hrăneşte din** ceară
Şi face un strop de rouă fierbinte.
Odată am ştiut să zbor, odată,
Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.
Trupul meu întreg*** e o lumânare

După ce se va fi scurs toată**** în ţărână
Şi flacăra se va topi-n albastru,
Veţi mai simţi o arsură pe mână…
*[Carnea mea toată] **[cu] ***[tot] ****[scurs tot/stins toată]

8.Hai, haidi, hai…
N-a ști nimeni că m-am dus,
Numa' m-or vedea că nu-s.
Sus e cerul, largă-i lumea,

Bine c-a-nfrunzit pădurea!
Hai, hai, hai, haidi, haidi, hai,

Pe sub flori mă legănai.
Sus e cerul, largă-i lumea,

N-a ști nimeni că m-am dus.
Bine c-a-nfrunzit pădurea,

Numa' m-or vedea că nu-s.
Hai, hai, hai, haidi, haidi, hai,

Pe sub flori mă legănai.
9.Tăcerile din piept
Aş vrea să fiu aşa uşor
Să poţi să mă respiri fără să ştii,
Să nu mai ies din trupul tău
Decât atunci când trupul tău nu va mai fi.
Îmi spui că se întâmplă des,

Iar eu te cred - nimic nu e perfect -
Şi-atunci vorbesc prea mult
S-ascund aşa tăcerile din piept...
Tu vrei să joci fără să rişti

Şi să câştigi război după război,
Nu-ţi pasă câţi soldaţi omori,
Nu-ţi pasă că soldaţii suntem noi...
Tu râzi cu râsul tău frontal

Şi-aş renunţa dacă aş fi deştept:
Am răni mai reci decât zăpada,
Mai reci decât tăcerile din piept.
N-am stat şi nu m-am târguit,

Ba chiar am oferit mereu mai mult,
Deşi chiar tu m-ai prevenit,
Am refuzat, refuz şi-acum s-ascult.
Şi-apoi, să ştii, e-aşa plăcut

Şi merită oricât să stau s-aştept
În miezul zilei să-ţi aşezi
Tu fruntea pe tăcerile din piept...
10.Ploaia
Plouă discret, dacă nu chiar anost
Nici nu mai știi dacă are vreun rost
Să te frămânți sau să stai liniștit
Până ce totul se va fi sfârșit.
Plouă mărunt, parcă și dinadins

N-ai nici un gând rătăcit sau pretins
Care să-ți vină, chiar și efemer,
Ca picătura ce cade din cer.
Ploaia, ploaia
Nevinovată ca un plâns,
Ploaia, ploaia
E și-ntrebare, e și răspuns.
Plouă meschin, parcă răutăcios

Totul îți pare întors pe dos
Și într-un fel parcă așa și e
Dacă nimic nu-ți mai trebuie.
Plouă în prezent, plouă și în lipsă

Ca-ntr-o finală Apocalipsă
În care, totuși, te simți mult prea mic
Și n-ai putere să faci mai nimic.
Ploaia, ploaia
Nevinovată ca un plâns,
Ploaia, ploaia
E și-ntrebare, e și răspuns.
11.Мне каждый вечер... (Высоцкий)
Мне каждый вечер зажигают свечи
И образ твой окуривает дым,
И не хочу я знать, что время лечит
Что все проходит вместе с ним.
Я больше не избавлюсь от покоя:

Ведь все, что было на душе на год вперед
Не ведая, она взяла с собою
Сначала в порт, а после - в самолет.
Мне каждый вечер зажигают свечи

В душе моей - пустынная пустыня,

Так что ж стоите над пустой моей душой!
Обрывки песен там и паутина,
А остальное все она взяла с собой.
Теперь мне вечер зажигает свечи

В душе моей - все цели без дороги,

Поройтесь в ней - и вы найдете лишь
Две полуфразы, полудиалоги,
А остальное - Франция, Париж.
И пусть мне вечер зажигает свечи

Но не хочу я знать, что время лечит
12.Rănitul dintre linii (Demostene Botez)
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum,
Mi-e viaţa numai ca un fum.
Îmi cad pe faţă fulgi de nea

Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.
De unde-n gură-atât cobalt,

Ce mult aş vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul şi ce bun.
Toate-s aproape şi departe

Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare şi mi-e frig,

Aş vrea să mă ridic, să strig.
Cine-i alături şi mă cheamă,
Mamă, mamă…
13.Era o fântână (Elena Farago)
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.
Era o fântână cu cumpăna grea,

Ca toate fântânile vieţii.
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,

Ca toţi însetaţii din viaţă.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lăcrămi de ciudă pe faţă.
Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea

Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
14.Mugur de fluier (Victor Cârcu)
Îmi simt sufletul mugur de fluier,
Ce-a doinit cântec cu şuier,
Pentru zilele ce-au fost trecute,
Pentru nopţile negre şi slute.
Am pornit cu roua-n picioare,

Ca să cânt un cântec de soare,
Pentru zilele ce au să vie,
Pentru nopţile cu iasomie.
Freamătul apelor
Şi foşnetul codrilor
În el se întâlnesc
Şi sufletu-mi încălzesc.
Hei, hei, verde e iarba,

Soarele-i sus pe cer.
Hei, hei, dusă e iarna
Cu dinţii ei de fier.
15.Strunga (după V. Alecsandri)
În pădurea de la Strungă, hei,
Sunt de cei cu puşca lungă, hei,
Care dau chiorâş la pungă, hei...
Sunt de cei ce-mpuşcă-n lună,

Care noaptea-n frunze sună,
Feciori de lele nebună,
Feciori de lele nebună.
Fă-te-n laturi, măi creştine, măi,

Dacă vrei să mergi cu bine, măi,
Să ramâi cu viaţa-n tine, măi.
Opt voinici cu spete late

Şi cu mâneci suflecate
Stau cu puştile-ncărcate,
Stau cu puştile-ncărcate.
Oleleu, ciocoi bogate, hei,

Ici de-ai trece, din păcate, hei,
Să-ţi arunc doi glonţi în spate, hei.
Că mi-e puşca hultuită

Şi mi-e ghioaga ţintuită
Şi mi-e inima-ncolţită,
Şi mi-e inima-ncolţită,
În pădurea de la Strungă, hei,

Ce slujeşte puşca lungă, hei
Fără puşcă, fără pungă, hei, hei, hei...
16.Ochii negri, ochi de ţigan
Fată verde cu părul pădure,
Fată verde cu părul pădure.
Simţi cum privirea lor vrea să te fure.
Noaptea-n ei ţese ie,

Zburătorii ca să vie,
Nimeni urma să le-o ştie.
Fată verde ei te sărută

Cu privirea lor cea mută,
Ochii negri, ochi de ţigan.

Umezi sunt de dor

Şi-a lor vis plin de zbor,
Noaptea ei se scaldă
În sclipiri ca de salbă
În sclipiri de salbă.
Fată verde cu părul pădure,

Fată verde cu părul pădure.
Simţi cum privirea lor vrea să te fure.

17.Mica ţiganiadă (Ş. Foartă, A. Ujică)
Trec ţigani pe drum,
Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea.
Vai ţigani, ţigani,
Gipsy si hitani,
Fără cer şi ani,
Trec pe drum.
Ţiganie rai,
Rai care erai,
Caravanserai, acadea.
Raiul meu beteag
De pe alt meleag,
Cât îmi eşti de drag,
Nu ştiu cum.
Trec ţigani prin colb,

Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.
Cade seara-n câmp,
Soarele-i scalâmb,
Cortul este strâmb,
Foc ardea.
Fac ţiganii foc,

Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc
Şi cu cărti de joc,
Hai noroc, noroc,
Vino la soroc,
Vino să-ţi ghicesc,
Cărţile vorbesc,
Şi nu ne minţesc,
Giacardea.
Fată de caro,
Sub cer indigo,
Să-ţi spun încontro
Foc ardea.
Că mulţi ani s-au scurs,

De când el s-a dus,
Cu un pui de urs,
Pe un drum.
Cu belciug şi lanţ,
Fără nici un sfanţ,
Spre un târg Bizanţ,
Foc ardea.
Zaiafet acum,
Lăutari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.
Noaptea de-ar veni,
Pe pamântul gri,
De ne-ar adormi,
Orişicum.
O, dar azi, dar azi

Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.
Ei se duc la pas
Spre un alt popas,
Şatră de pripas.
Până nu-i mai vezi,
Până nu-i mai crezi
Şi din ochi îi pierzi.
Printre ceţuri verzi,
Ceţuri de livezi,
Vezi că nu-i mai vezi.
Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mişto...
18.Ochi de ciocolată (Andrieş)
Are ochi de ciocolată
Şi priveşte uite-aşa:
Are ochi de ciocolată
Şi priveşte uite-aşa:
Când iese ea pe stradă,
Toţi se uită după ea.
Are păr lung şi moale,

Roşcat-auriu
Are păr lung şi moale,
Roşcat-auriu
Şi poartă la gât
Un fular vişiniu.
Dac-o vezi, dă-mi de ştire

Şi-alerg cât de iute pot.
Dac-o vezi, dă-mi de ştire
Şi-alerg cât de iute pot.
A plecat ieri de la mine
Cu inima mea cu tot!
19.La fereastra ta (Semnal M)
Văd la fereastra ta târziu
O lumină şi nu ştiu
De eşti trează sau visezi.
Văd în spectacolul nocturn
Cavaleri din vechiul turn
Ce te-ndeamnă să-i urmezi.
Şi aş dori să pot intra

Să alung din preajma ta
Tot ce-i trist şi tot ce-i rău.
Şi aş dori să fiu acum
O romanţă cu parfum
Să pot sta în părul tău.
Văd la fereastra ta târziu

O lumină şi nu ştiu
Dacă râzi sau dacă plângi.
Trec şi în drumu-mi nesfârşit
Mă primesc c-un bun venit
Numai plopii cei nătângi.
Dar am să mă întorc cândva

Şi aş dori să pot să-ţi spun
O poveste de pe drum
Când visam sub geamul tău.
Şi aş dori să pot intra

Şi aş dori să fiu acum
O romanţă cu parfum
Să pot sta în părul tău.
20.Le café des trois colombes (Joe Dassin)
Nancy en hiver, une neige mouillée
Une fille entre dans un café
Moi, je bois mon verre, elle s'installe à côté
Je ne sais pas comment l'aborder.
La pluie, le beau temps, ça n'a rien de génial
Mais c'est bien pour forçer son étoile
Puis vient le moment où l'on parle de soi
Et la neige a fondu sous nos pas.
On s'est connus au café des trois colombes

Au rendez-vous des amours sans abri.
On était bien, on se sentait seuls au monde
On n'avait rien, mais on avait toute la vie.
Nancy au printemps, ça ressemble au Midi

Elle m'aime et je l'aime aussi
On marche en parlant, on refait la philo
Je la prends mille fois en photo.
Les petits bistrots tout autour de la place
Au soleil ont sorti leurs terrasses
Mais il y avait trop de lumière et de bruit
On attendait qu'arrive la nuit.
On se voyait au café des trois colombes

Au rendez-vous des amours sans abri
On était bien, on se sentait seuls au monde
Nancy, c'est trop loin, c'est au bout de la terre

Ça s'éloigne à chaque anniversaire
Mais j'en suis certain, mes chagrins s'en souviennent
Le bonheur passait par la Lorraine.
Elle s'en est allée suivre d'autres chemins
Qui ne croisent pas souvent le mien
Je t'ai oubliée, mais c'est plus fort que moi
Il m'arrive de penser à toi.
On se voyait au café des trois colombes

Au rendez-vous des amours sans abri
On était bien, on se sentait seuls au monde,
21.Partaj (Adrian Păunescu)

Iubire de taină şi moarte
Ce pot să-ţi mai spun despre noi?
Acum c-a venit despărţirea
Ia lumea şi-mparte-o la doi.
Urmează partajul juridic,
Urmează atacul de cord,
Se-ncaieră fraţii calare
Eu plec către sud, tu spre nord.
R: Cum toate se-mpart pe din două

Dă-mi noapte şi ia numai zi,
Dă-mi moartea şi tu ţine viaţa
Partaj echitabil spre-a fi!
A fost o minune-n oglindă

Şi ultimul zbor peste veac,
O aripă porţi în valiză
O aripă port în rucsac.
Nu-mi trebuie martori, iubire
Nu-mi trebuie probele, nu!
Destul mi-i că-n toate acestea
Şi martor, şi probă eşti tu.
Ia munţii şi lasă-mi prăpăstii

Ia piscuri şi mie dă-mi văi,
Cu ce să mai văd ce-mi rămâne
Cât pierd pentru veci ochi tăi?
Partajul să fie acesta
Îţi dau tot ce vrei, tot ce vrei,
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine te rog să mă iei.
22.Împreună (Mircea Florian)
Dac-aş fi un brad cu aripi
Tu să fii un vânt de seară,
M-aş lăsa purtat prin aer
Ca o pasăre bizară.
Dac-ai fi un colţ de casă

Eu să fiu iederă verde,
M-aş urca până ce timpul
Printre noi nu s-ar mai cerne.
R: Împreună totu-i prea frumos,

Împreună vântul e pufos!
Împreună suntem de-acum
Pe lungul drum.
Dac-am fi pe-un ţărm de soare

Pe când marea te cuprinde,
Eu voi sta pe-un val călare
Aşteptându-te cuminte.
Şi vom fi un zâmbet suplu

Plutitori ca o aripă
Peste anotimpul dublu
Dintre zbor şi dintre clipă.
R: Împreună drumul e mătăsos,

Împreună vântul e pufos!
Pe lungul drum.
(Se repetă primele două strofe)
R: Împreună drumul e prea frumos,

Împreună vântul e mătăsos!
Pe lungul drum.
23.Romanţă mică (George Pruteanu)
Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună.
O veştedă lumină răzbate pe sub pleoape.
Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:
Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?
Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e...

Tristeţea-n trup se zbate. Surâsul dispărut
Ne-a-ntunecat sărutul. E aerul mai mut.
Şi între noi tăcerea ca şarpele se suie.
24.Vremuri
Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin",
Hei, bunic, cu monoclu erai şic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,

Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat.
Da, da...
Hei, pletoşi, cu pantaloni strâmţi şi soioşi,

Chitarişti, zgomotoşi şi fantezişti,
Minijup, foarte scurt şi strâns pe trup,
Hei, tu, shake, îndrăcit ca un berbec.
Toate sunt la modă-acum şi tot exagerat,

Timpul trece ca un fum şi tot va fi uitat.
Da, da...
Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai,

Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin",
Hei, bunic, cu monoclu erai şic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,

Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat.
Da, da...
25.Dimineaţa devreme
Dimineaţa devreme, ceaţa-i lipită de drum,
Dimineaţa devreme, ceaţa-i lipită de drum,
Trenul intră-n gară împachetat în fum...
Peronu-i pustiu, vântul se joacă-n hîrtii,

Peronu-i pustiu, vântul se joacă-n hîrtii,
Lumini colorate se-aprind ca nişte făclii!
Şeful de gară mă priveşte ciudat:

"De ce nu eşti la ora asta în pat,
Spune-mi, de ce umbli când toţi oamenii dorm?
Eu în locul tău, zău, aş fi mort de somn!"
"Aici în oraş stă o fată frumoasă,

Aici în oraş stă o fată frumoasă,
Am venit special aşa,
S-ajung la ea acasă:
Vreau să-i fac o surpriză, ştii,
Când se va trezi!"
26.Fericire
Te regăsesc în orice umbră
Ce se aşterne pe pământ,
Într-un cuvânt rostit în şoaptă
Spre nicăieri adus de vânt.
Te regăsesc în orice clipă

Care se scurge efemer,
De-a lungul timpului aripă
Între dorinţă şi mister.
R:Mă gândesc mereu la tine,

Fericirea mea de-a fi,
Fericire care vine
Şi se duce-n orice zi.
Te regăsesc în orice zâmbet,

Într-un surâs nevinovat,
Rămas pe buze ca un foşnet,
Ca un cuvânt neterminat.
Te regăsesc într-o privire

În care ziua nu s-a stins,
Înfiorată de uimire
Şi visătoare dinadins.
27.Anotimpuri
A venit iarna-ntr-o zi - era de aşteptat,
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit, într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.
R:Anotimpuri tot mai reci

Vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă
S-auzi şi de bine…
A venit iarna din nou, pentru-a câta oară?,

Ca o albă amintire pentru primăvară.
A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim, ca o taină mare.
A venit iarna şi eşti tot nedumirit:

Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit?
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?
28.Rock'n'Roll bolnav
Aseară m-am culcat perfect normal,
Azi-dimineaţă m-am trezit în ultimul hal...
M-am dus la doctor să văd ce-mi spune
Şi-am avut noroc, l-am prins în toane bune!
Mi-a zis: "Dragă băiete, nu te speria,
Scoatem noi boala din dumneata!"
"Soră, te rog, fă-i o injecţie,

Oriunde vrei şi în orice direcţie,
Mai dă-i să ia şi nişte pastile
Şi cheamă-l înapoi peste două-trei zile;
Dacă după asta tot nu te simţi bine,
O luăm de la capăt pînă iese din tine!"
Pastilele le-am aruncat,

Erau destul de verzi şi-aveau un gust ciudat...
Injecţia încă o mai am în mine,
Da-ncerc s-o scot cu sîmburi de măsline!
Un singur lucru mă mai face bine:
S-ajung cît mai repede acasă la tine!
29.Dacă însă vei veni

Ştiu că încă-i prea devreme,
Străzile toate sînt pustii...
Dacă, însă, vei veni,
Te voi aştepta, să ştii,
Asta-n fiecare zi,
Pînă cînd vei veni…
30.Lăptăria lui Enache
Îţi aminteşti, se înserase,
Umblam pe străzi întortocheate,
Mergeam, firesc, până la urmă,
La Lăptăria lui Enache.
Iubito, hai, prin poarta nopţii

Să trecem şi-o să-mi dai dreptate,
Să stăm, măcar un ceas sau două,
R:Habar nu am, habar nu ai,

Că timpul trece, se prea poate,
Până la ziuă să rămânem,
Deci iarăşi suntem puşi pe fapte.
Iţi mai spuneam din când în când,

C-o să mă pierd cu tine-n noapte,
Dar tot ne-oprim să bem o bere,
Erai uşor înfiorată,

E-adevărat, trecuse anu',
O, Doamne, cât de mult doreai
Să cânte Johny Răducanu.
La umbra ochilor tăi mari,

Să stau s-ascult e-o sărbătoare,
Am reuşit s-avem un loc
Şi asta este o mirare.
Şi fiindcă te doresc prea mult

Şi casa mea nu-i prea departe,
Te iau de mână şi te duc
Din Lăptăria lui Enache.
31.Fata din vis (Mircea Bodolan)
Aşterne-te lin lângă mine,
Desfată-ţi părul uşor,
Afundă-ţi obrazul în pernă
Şi-acoperă-ţi ochii cu-n dor.
B[l]uza mai las-o răsfrântă,

Respiră adânc şi mai rar,
Sânul ascuns peste ziuă
Lasă-l să vadă măcar…
R1:Cum te ating fară voie

Împins de dorinţă şi har,
Cum te veghez de aproape,
Cum te îngân…
Dormi linistită, iubito,
Adulmecă-ţi visul deplin,
Lasă-mi doar mie suspinul
Somnului lin.
[Noaptea se lasă frumoasă

Încet peste vie şi flori,
E vremea să stăm doar în casă
Scăldându-ne-n vis şi fiori.
Departe un cal se răsfaţă,

Departe mai cade o stea,
În casă ca proştii se miră
Inima şi mâna mea…]
R1
Curând s-or ivi la fereastră

Spiriduşii cu zâmbet felin,
Am să-i alung cu nuiaua
Smulsă din tufa de-arin.
Veni-vor apoi zâne bune

În plete cu flori de mălin
Privind cu nesaţ prin perdeaua
Ce lasă miros de pelin…
R1
Zorii revin şi destramă

Fata din vis… Ce păcat!
N-a mai rămas din poveste
Decât o boare şi-un pat.
Ziua vine să-mi ceară

Visul cu glas răspicat,
Iubitele nu sunt de ceară
Şi, uite!, parc-am uitat…
R2:Cum te-atingeam fără voie

Împins de dorinţă şi har,
Cum te vegheam de aproape,
Cum te îngânam…
Dormi liniştită, iubito,
Adulmecă-ţi visul deplin,
Lasă-mi doar mie suspinul
Somnului lin.
32.I Walk the Line (J. Cash)
I keep a close watch on this heart of mine
I keep my eyes wide open all the time
I keep the ends out for the tie that binds
Because you're mine, I walk the line.
I find it very, very easy to be true

I find myself alone when each day's through
Yes, I'll admit that I'm a fool for you
As sure as night is dark and day is light

I keep you on my mind both day and night
And happiness I've known proves that it's right
You've got a way to keep me on your side

You give me cause for love that I can't hide
For you I know I'd even try to turn the tide
I keep a close watch on this heart of mine

I keep my eyes wide open all the time
I keep the ends out for the tie that binds
33.Love Me Tender (Elvis Presley)
Love me tender, love me sweet,
Never let me go,
You have made my life complete
And I love you so.
Love me tender, love me true,

All my dreams fulfill,
For my darling I love you
And I always will.
Love me tender, love me long,

Take me to your heart,
For it's there that I belong
And will never part.

And I always will.
Love me tender, love me dear,

Tell me you are mine,
I'll be yours through all the years
'Til the end of time.

And I always will.
34.Can't Help Falling in Love With You (E. Presley)
Wise men say only fools rush in,
But I can't help falling in love with you.
Shall I stay? Would it be a sin?
If I can't help falling in love with you.
Like a river flows

Surely to the sea,
Darling, so it goes
Some things are meant to be.
Take my hand, take my whole life, too

For I can't help falling in love with you.
Like a river flows

Surely to the sea,
Darling, so it goes
Some things are meant to be.
Take my hand, take my whole life, too

For I can't help falling in love with you,
For I can't help falling in love with you…
35.Cocoşii negri (Phoenix)

Cocoşii negri cântară
Zori albe nu se vărsară
Zorilor surorilor
Nu grăbireţi a zorire
Pân' cutare s-o gătire
S-o găti şi s-o-mpodobire
Cu podoabe de argint
Cum n-o mai fost nicicând
Pân' a fi mers în pământ... (Bis)
36.Te întreb pe tine, Soare (Phoenix)
Dimineaţa-mi strică somnul,
Visurile mi le pradă
Ca să-mi lase viaţa fadă
Ornicul îmi bate gongul
Şi-mi aduce aminte c-ai plecat…
Toate-mi par în jur străine

Lumea-i rece fără tine,
Amintiri de-un gând atinse
Îmi trezesc dureri aprinse
Şi-mi aduc aminte c-ai plecat…
Şi-mi aduc aminte c-ai plecat…
Refren:
Te întreb pe tine, Soare:
Dragostea murit-a oare?
Dragostea murit-a oare?
Împreună ne-înţelegem,
Ne uneşte aceeaşi soartă,
O stricăm şi iar o dregem
Mai din joacă, mai din ceartă,
Dar mi-aduc aminte c-ai plecat…
Dar mi-aduc aminte c-ai plecat…
Refren:
Mă vezi tu pe mine oare?
Mă vezi tu pe mine oare?
37. Rar (Alifantis, Bacovia, adaptare)
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe,
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur...
Plouă, plouă, plouă,

Vreme de beţie
Şi s-asculţi, s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă...
Nimeni, nimeni, nimeni,

Cu atât mai bine
Şi de-atâta, de-atâta vreme,
Nu ştie de mine,
Nimeni, nimeni...
Singur, singur, singur,

Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur...
(poezia originală are mai multe strofe)

38.Nu mă grăbi (Ada Milea)
Nu mă grăbi, nu mă grăbi,
Dă-mi o șansă să te pot plictisi.
Stiu că tu vei alerga mereu,
Dar te rog să alergi în jurul meu.
Dacă puțin te-ai opri

Poate si eu puțin m-aș grăbi.
Te rog să vii, te rog să vii,
Dă-mi o șansă să te pot plictisi.
Poate că eu sunt un prost,

Poate că graba are un rost,
Dar visez o zi, visez o zi
În care ne vom înzăpezi.
Vom sta împreună, vom fi plictisiți,

Vom îmbătrâni, dar vom fi fericiți...
Ce bine va fi, ce bine va fi
Când ne vom înzăpezi!
39.Poveste de iarnă (M. Bodolan)
Iernile curate se-adună peste sate,
Câmpurile, parcă, toate-au adormit…
Peste vârfuri sure creste de pădure,
Negurile toate s-au îngrămădit.
Șuieră turbate vânturile toate,
Noapte după noapte drumu-au troienit.
La castel devale, năpădită de jale,
O domniță brună plânge-năbușit.
Pe cărări pierdute, doar de el cunoscute,

Făt-Frumos mai blondul fuge spre conac,
Șuieră devale, se-mpiedică în cale
Spre domnița noastră brună din iatac,
Inima-i zvâcnează, ochii-i săgetează,
Chipul ca din visuri nestiut, dar drag,
Noaptea-i pe sfârșite, zorile-s ivite,
Porțile deschise cât cuprind de larg.
Păi s-a sfârșit povestea și s-a răspândit zvonul

Că domnița brună are-un prunc bălai
Cu chipul de soare, cu ochii de zare,
Cu trup de lumină, al zăpezii crai,
Cu fire sprințară, inimă hoinară,
Gând de primăvară dinspre luna mai
Lumea ocolește, primăveri vestește
Și ne-nveselește al zăpezii crai.
La anul și la mulți ani!

40.Canarul (Phoenix)
Canarul galben ca un gălbenuș,
Cu pene moi și ochii duși,
Cânta de după sârmele de-argint
Și viersu-i se pierdea în vânt.
Deodată, ochii triști din cap tresar
Și dă din aripi, dar în zadar,
Lovind cu pieptul sârmele de argint
Căzu în jos cu pieptul frânt…
Sărman canar ți s-a părut
Că zările ți s-au deschis,
Dar n-a fost doar decât un vis.
Rănit, tu ai căzut…
Canarul galben ca un gălbenuș,

Cu pene moi și ochii duși,
Plângea de după sârmele de-argint
Și plânsu-i se pierdea în vânt. (bis)
41.Departe de mine (Ada Milea)
E-așa departe de noi, așa departe de noi,
Încât lumina în loc să vină, merge înapoi,
Încât lumina în loc să vină, merge înapoi.
Suntem așa departe de voi, suntem așa departe de voi,

Încât credința noastră nu se vede în noi
Încât credința noastră nu se vede în noi.
Fug să mă regăsesc, și nu mă întâlnesc,

Fug să mă regăsesc, și nu mă întâlnesc.
Doamne oare de ce mi-e bine, când sunt departe de mine?
Doamne oare de ce mi-e bine, când eu sunt... departe de mine?
42.Cântec pentru cel ce vede întâia oară soarele
(Mircea Baniciu)
Din cel sân s-a arătat
Faţă de cocon frumos la soare,
Lacătul s-a descuiat
Şi pe toţi ne-a luminat.
Strânse doar în zori de zi,

Aruncaţi-i flori în scăldatoare.
Dac-o fi şi-o pătimi,
Florile l-or lecui.
Voi surori, ursitori,

Daţi-i zile din fuior
Şi din seară până-n zori,
Vegheaţi patul lui de flori.
Numai stea logostea
Să-i nuntească zodia
Şi să-l spele, trist de-o fi,
Roua de la miazăzi.
Să nu-i pască florile

Soarta rea, ci veşnic numai soare,
Ce aduc frumoasele
Ce alină oasele.
Multe porţi s-or arăta

Dar mireasă fie-i numai poarta
Cea din lemn de dalbă stea
Care ştie dragostea.
Din cel sân s-a arătat

Faţă de cocon frumos la soare,
Lacătul s-a descuiat
Şi pe toţi ne-a luminat.
Strânse doar în zori de zi,

Aruncaţi-i flori în scăldătoare.
Dac-o fi şi-o pătimi,
Florile l-or lecui.
Voi surori, ursitori,

Daţi-i zile din fuior
Şi din seară până-n zori,
Vegheaţi patul lui de flori.
Numai stea logostea
Să-i nuntească zodia
Şi să-l spele, trist de-o fi,
Roua de la miazăzi.
43.Dacă vrei (Celelalte Cuvinte)
Dacă vrei privirea să o las în podea,
Calcă peste ea, calcă peste ea.
Dacă vrei de tine să simt că-s robit
Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit.
Dacă vrei cu tine lumina s-o împart,

Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard.
Dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung,
Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg.
Dacă vrei să ştii ce am în suflet şi-n gând,

Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt...
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt,
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt.
44.Un sfârşit e un început (Celelalte Cuvinte)
Suflet nefericit
visul tău nu s-a împlinit!
Suflet nefericit,
cât ai plâns, cât ai suferit…
Tot ce-ai iubit
a fost durere,
Ce-ai preţuit
a fost părere.
Uită tot ce-ai pierdut,

tot ce-ai vrut,
tot ce n-ai avut…
Uită timpul ce-a trecut!
Un sfârşit e un început…
Un sfârşit e un început…
45.Vânare de vânt
Câte drumuri un om ar avea de făcut
Până ei să-l considere OM?
Câte mări pescărușii mai au de bătut
Pân-ajung pe nisip pentru somn?
Câte bombe vor mai sfârteca vieți întregi
Pân’ să le interzicem pe veci?
RĂSPUNSUL, PRIETENI, E VÂNARE DE VÂNT,

RĂSPUNSU-I VÂNARE DE VÂNT.
Câți ani poate un munte în lume trăi

Până marea să-l spele-ntr-o zi?
Și câţi ani şi oamenii pot viețui
Până liberi permis li-i a fi?
De câte ori omul vede un rău
Şi tace-ntorcând capul său?

De câte ori omul în sus va privi

Până cerul să-l vadă deajuns?
Cât de multe urechi necesare îi sunt
Ca s-audă al lumilor plâns?
Câţi mai au de murit ca s-aflăm, în sfârșit,
Că oameni prea mulți au murit?

Blowin’ in the Wind (Bob Dylan)

How many roads must a man walk down
Before you call him a man?
Yes, ’n’ how many seas must a white dove sail
Before she sleeps in the sand?
Yes, ’n’ how many times must the cannonballs fly
Before they’re forever banned?
The answer, my friend, is blowin’ in the wind,
The answer is blowin’ in the wind,
How many years can a mountain exist

Before it’s washed to the sea?
Yes, ’n’ how many years can some people exist
Before they’re allowed to be free?
Yes, ’n’ how many times can a man turn his head
Pretending he just doesn’t see?
The answer is blowin’ in the wind.
How many times must a man look up

Before he can see the sky?
Yes, ’n’ how many ears must one man have
Before he can hear people cry?
Yes, ’n’ how many deaths will it take till he knows
That too many people have died?
The answer is blowin’ in the wind.
46.Toţi suntem puţin luaţi!
(după Bob Dylan, Rainy Day Women)
Te iau când crezi că eşti şi tu mai bun,

Te iau c-aşa ar trebui, îţi spun,
Te iau când vrei s-ajungi şi tu acas',
Te iau când numai tu ţi-ai mai rămas!
Refren:
Dar hai să ne avem ca fraţi,
Toţi suntem puţin luaţi!
Te iau când ieşi şi tu puţin pe străzi,

Te iau când locu-ncerci să ţi-l păstrezi,
Te iau când pe pământ calci, în sfârşit,
Te iau când spre ieşire mergi grăbit!
Te iau chiar de la ceai când te trezeşti,

Te iau când tânăr şi capabil eşti,
Te iau când banii, banii nu ştii ce's,
Te iau şi-apoi îţi zic zâmbind: Succes!
Te iau şi-apoi îţi spun că s-a sfârşit,

Te iau şi-apoi apar din nou uimit,
Te iau când cu maşina mergi hai-hui,
Te iau când pe ghitară mâna pui!
Te iau când numai tu ţi-ai mai rămas,

Te iau şi-atunci când mergi şi tu acas',
Te iau şi-apoi îţi spun că eşti bărbat,
Te iau când în mormânt te-ai aşezat!
47.Căruţa cu flori (Victor Socaciu)
Refren:
În mâinile cui, privirile cui te-ating?
Trimite-mi vești înapoi,
Privirile cui și mâinile cui te strâng?
Trimite-mi vești despre noi!
[La geamul meu trist, doar cu cerul vecin,

Cocorii îmi pleacă mereu,
Penumbră e toamna, penumbră e-n vin,
Ce umbră e-n umărul meu!]
Din clopotul cerului către pământ

O clipă amurg să-ți mai fiu,
Othello cu brațele frânte îți sunt
Și doar pâlpâind îți mai scriu!
Canasta și vinul/fumul la tanti Ellen,

Nea Gelu cafeaua râșnind,
Icoane-mi par astăzi uitate-ntr-un tren,
Ce nu se mai vede venind!
În satul cel lung și cu porțile verzi,

Ascuns totdeauna sub nori,
De-aș ști că mai ești și că pașii ți-i pierzi,
Aș veni-ntr-o căruță cu flori!
48.Din prea mult sau prea puţin (Vasile Şeicaru)
Nu merg nici călare, nici pe jos,
Nu sunt nici urât, dar nici frumos,
Nu merg seara cu trăsura,
Dar mai simt în piept arsura
Dorului, prea dor, de ochii tăi.
Nu ascult de gura lumii,
Chiar dacă insistă unii,
Dar mi-e dor, prea dor, de ochii tăi.
Refren:
Din prea mult, sau prea puţin,
Aş mai bea un strop de vin
Şi o ceaşcă de cafea,
Ori mai bună, ori mai rea
Şi-apoi ce-o mai fi, om mai vedea.
Nu merg seara, neică, la şosea,

Nici nu port costum de catifea,
Mai găsesc vreun ban, măi vere,
De benzină sau de-o bere,
Dacă am pe frunte semnul meu

Şi dacă mai cred în Dumnezeu
E pentru că-n faţa morţii,
Sau a vieţii, sau a sorţii
Mi se face dor de ochii tăi.
49.Lumina (Vasile Şeicaru)
Nu ne naştem bătrâni,
ci ne naştem copii;
ce aproape de noi e lumina!
Şi la şcoală, de mici,
mergem singuri, pitici,
Creştem mari, mai apoi,

învăţăm lucruri noi;
Şi, prieteni, apoi,

vine dragostea-n doi;
Furişaţi printre ploi,

scriem triste scrisori;
Lacrimi cad, uneori,

cum petale de flori;
Ne trezim într-o zi
noi cu proprii copii;
Şi când steaua de vis

iată, tristă, a nins...
ce departe de noi e lumina!...
Mai rămâne din noi

acest cântec, şi-apoi
căutăm printre stele lumina!...
50.Aruncarea în valuri (Vasile Şeicaru)
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Împleticiţi în sare şi guvizi,
Să fie marea templul nunţii noastre,
Pe urmă uşa ţărmului s-o-nchizi.
Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
Şi te sărut cu univers cu tot,
Pe zarea sfâşiată de păcate
Plutim râzând şi ne iubim înot.
Refren:
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt!
Să ne luăm, dacă voieşti, la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ.
Ne vor privi prin sute de binocluri,

Se vor uita ca la un alt prăpăd,
Mirându-se că doi fusesem, parcă,
Şi ei pe mare numai unul văd.
Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta.
Vom reveni în anul 4000
Cu plete-ncărunţite mult de sare
Şi-n braţe cu o mare de copii.
Ţi-am spus de mult că pe pământ sunt rele,

Ţi-am spus că marea-i căpătâiul meu,
Ţi-am pregătit o flotă scufundată
Şi-o nuntă pe-un vapor de minereu.
Iubita mea, să devenim acvatici,
Pământul care suntem ni-i destul,
Sătulă eşti de cele pământene,
De cele pământene sunt sătul.
51.Vinovaţii fără vină (Pasărea Colibri)
Sunt curat la trup curat la suflet,
Vreau să-i înţeleg şi să-i iubesc.
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât de mult gândesc.
Simt în trup pletoşii daci comati,
Firea mea e saltul omenesc.
Important e cât şi cum gândesc.
Refren:
Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină!
Vreau să-înalţ castele de gândire,

Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc.
Mai presus e cât şi cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc.
Şi ţin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum şi cât de mult gândesc.
Hei, voi!, neatenţi la soarta noastră,

Hei, voi!, ce ne credeti pui de drac,
Gândurile voastre-s şi-ale noastre,
Gusturile, însă, nu ne plac.
Hei, voi!, care-aţi fost odată tineri,
Hei, voi!, care ştiţi ce-i omenesc,
Mai presus e cât şi cum gândesc.
52.Nu-i nimic, asta e! (Pasărea Colibri)
Adaptare după “Don’t think twice, it’s all right” (Bob Dylan)
Ei, şi la ce bun să-ntrebi de ce, iubito,

Dacă n-ai aflat deja.
Ei, şi la ce bun să-ntrebi de ce, iubito,
Acum tot n-ar mai conta.
Când cocoşii tăi vor cânta în zori
Pe geam te uită, eu sunt călător.
Tu eşti de vină că mă pierd din nou în nori,
Dar nu-i nimic, asta e!
Ei, şi la ce bun s-aprinzi acum lumina,

Cea de care n-am aflat.
Ei, şi la ce bun s-aprinzi acum lumina
Drumul meu e-ntunecat.
Dar doream cumplit să fi găsit ceva de spus,
O vorbă bună ce-napoi m-ar fi adus.
Timp de vorbe multe pentru noi n-a fost de-ajuns,
Ei, şi la ce bun să mă mai strigi pe nume,

Cum nu te-am mai auzit.
Ei, şi la ce bun să mă mai strigi pe nume,
Nu te-aud, am asurzit.
Dar mă tot frământ şi mă gândesc pe calea mea,
Iubeam o femeie, „biet copil” îmi spunea.
Ei inima i-am dat, dar ea sufletu-mi dorea,
Şi deci, deci adio…

Unde plec, păi nu prea ştiu…
Dar pe curând nu-i bun, iubito,
Un adio e mai viu.
Nu, nu-i timp acum de vreun vag reproş,
Puteai tu multe, dar ce folos?
Tu mi-ai cheltuit anii mei cei mai frumoşi,
53.Om bun (Dan Andrei Aldea, Sfinx)
Om bun, deschide-ne poarta,
Dă-ne o coajă şi nu ne goni.
Şi-n schimb îţi vom alunga tristeţea
Cu vesele cântece şi ghiduşii/poezii.
Venim de departe şi mergem departe

Tocmai în zare, sus la castel.
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea.
Dă adăpost unor bieţi menestrei.
La castel mâine va fi sărbătoare,

Prinţesa-mplineşte ani douăzeci.
Vom bea mult vin, vom goli tăvi cu mâncare.
Ce va fi acolo, să tot petreci.
Noi vom cânta noaptea întreagă,

Oaspeţii veseli vor dănţui
Şi-n toiul petrecerii, preţ de o clipă,
Om bun, şi la tine ne vom gândi.
Deschide poarta şi dă-ne o coajă,

Ai milă de nişte bieţi menestrei.
Veşnic pe drum, asta ni-i soarta,
Veşnic pe drum căutând un castel.
54.Oameni buni (Pasărea Colibri)
Adaptare după Bob Dylan
Se naşte un mâine dintr-un ieri blestemat,

Vine el, vine, ca un accelerat. (a-ha)
Nu, nu mă plâng prin câte-am trecut, (a-ha)
Se putea şi mai rău, dar cine-a ştiut?
Refren:
Oameni buni,
Oricât daţi în dar,
O inima de piatră nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar morţii-o ştiu.
Sincer, cinstit, dar şi treaz şi deştept,

Când la uşă iţi bat, nu pomană aştept. (a-ha)
Sunt un suflet hai-hui, cautând adăpost, (a-hu)
Şi de nu-ţi e pe plac, îmi găsesc eu vreun rost. (a-hu)
Ploaie v-aduc oricând veţi dori (a-ha-ha)

Şi soarele-l scot din norii cei gri. (a-ha-ha)
În trupuri torn vlagă şi adio dureri, (a-ha-ha)
Iar visele tale nu mai sunt doar păreri. (a-ha-ha)
(Refren)
Am dat ce-am primit, pân' n-am mai avut ce, (a-ha-ha)

Am luat ce mi-aţi dat şi n-am spus de ce, (a-ha)
Ştii, te iubesc şi etcetera, (a-ha)
Dar deschisă ţi-e uşa de spui: "Voi pleca".
O spun cu frumosul, pot să şi strig, (mai zi!)

Îţi vine şi plata, după orice câştig (mai zi!)
Cum orice placere se termina prost, (mai zi!)
Plăteste cât face, să plângi n-are rost.
(Refren)
Astăzi sau mâine, foarte curând, (a-ha)
Ma duc într-o vale, un cântec să-ţi cânt. (a-ha)
O să-l cânt, o să-l strig, ascultă-l şi tu, (ia zi!)
Ecou-mi va spune de-am dreptate sau nu.
(de 3 ori)
Oameni buni,
Oricât daţi în dar,
O inimă de piatră nu mai bate iar. (mai zi!)
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar morţii-o ştiu. (mai zi!)
055.Mielul (Mircea Vintilă)

Un' te duci tu, mielule?
Un' te duci tu, mielule?
La păşune, domnule,
La păşune, domnule.
Ce să faci tu, mielule?

Ce să faci tu, mielule?
Să pasc iarbă, domnule,
Să pasc iarbă, domnule.
Cin' te mână, mielule?

Cin' te mână, mielule?
Ciobănaşul, domnule.
Ciobănaşul, domnule.
Ce asculţi tu, mielule?

Ce asculţi tu, mielule?
Fluieraşul, domnule,
Fluieraşul, domnule.
Ce se-aude, mielule?
Ce auzi tu, mielule?
Coasa-n iarbă, domnule,
Coasa-n iarbă, domnule.
Plângi de frică, mielule?
Plângi de frică, mielule?
Nu plâng, nu plâng, domnule,
Eu n-am lacrimi, domnule.
Am corniţe, domnule,
Am corniţe, domnule.
Nu plângi, nu plângi, mielule?

Nu plâng, nu plâng, domnule,
Plâng ciobanii, domnule,
Latră câinii, domnule.
Cin' te taie, mielule?

Cin' te taie, mielule?
Măcelarul, domnule,
Măcelarul, domnule.
Cin' te mâncă, mielule?

Cin' te mâncă, mielule?
Dumneavoastră, domnule,
Dumneavoastră, domnule.
Cine moare, mielule?

Cine moare, mielule?
Şi noi mieii, domnule,
Şi voi domnii, domnule.
Noi cu toţii, domnule,
Noi cu toţii, domnule.
Ce rămâne, mielule?
Ce rămâne, mielule?
Acest cântec, domnule,
Acest cântec, domnule.
056.Poveste de iarnă (Anda Călugăreanu)
Iarna albă a venit din nou,
Frigul a sădit la geamuri flori.
Printre fulgii albi ne-am întâlnit,
Mi-ai zâmbit şi-am tresărit.
Ca prin farmec, timpu’-a stat în loc,
Ne-am oprit furaţi de noul joc,
Ochii tăi m-au luminat
Ca-ntr-un basm de mult uitat.
R: Şi tot albul fulgilor de nea

Scânteiază în privirea ta,
Cu argintul lunii prins în el
Parcul tot e un pastel!
Iarna albă a căzut din nou,

Frigul a sădit la geamuri flori.
Printre fulgii albi ne-am întâlnit,
Mi-ai zâmbit şi-am tresărit.
Ca prin farmec, timpu'-a stat pe loc,
Ne-am privit furaţi de noul joc,
Ochii tăi m-au luminat
Ca-ntr-un basm de mult uitat.
057.Unde stai, pe ce străduţă (Mircea Bodolan)

Unde stai, pe ce străduţă,
Unde oare te-ai mutat?
Oare-n noua ta căsuţă
N-ai cumva o cămăruţă
Pentru mine de-nchiriat?
Vreau să fii vecin cu mine

Cum ai fost şi-altădat’...
Iar când noaptea tainic vine
Tu să baţi în geam la mine,
Să-ţi spun versuri din album/alt veac.
Ce frumoasă-i prietenia,
Cel mai drag şi scump cuvânt!
O cunosc numai aceia
Ce în lume ştiu a fi
Omenoşi cu oamenii.
058.Ulciorul
Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru/pentru-un vin şi pentru tine
Mai am în sân trei pumni/pungi de/cu aur.
Rămâi să ne-omorâm/alungăm tristeţea
Şi setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, că ulciorul

Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată?
L-a faurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos şi cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar cu/de mirodenii
Cât/Când zarea-i plină de albastru,
Cât/Când lumea-i plină de vedenii!
Atât/Şi-atât cât drumurile/darurile lumii/noastre
Mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.
[Ca mâine-om putrezi-n morminte

Uitaţi, nepomeniţi de nimeni,
Căci mâine vor veni olarii
Să fure lut din ţintirime.]
Iubeşte-mă acum, căci anii
Pe năzuinţe-or pune frâuri
Şi zilele vieţii noastre
Se scurg ca undele pe râuri.
Şi trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai dorit/iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri!

Cantece

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cantece

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

001.Romanţă 038.

Nu mă grăbi (Ada Milea)

Se însera şi-n câte-o poartă

Prin case albe, cu zorele,

O ceaţă cobora uşor,

Şi se pierdea cu pasul rar

[Treceam, pe gânduri, fără zor,

Când te iveai într-un târziu

Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,

Voiam să pleci, voiam şi să rămîi.

Şi-apoi într-o zi oarecare,

Fiori prin mine umblă

Flămând de iubirea întreagă,

Şi sufletul meu te mai roagă,

O umbră se-nchide în mine,

Bacovia-şi iese din sine

Prea multe pasari cardinale

Visăm frumos aceeaşi moară

Suntem lucizi până la sânge,

Cuvintele îşi pierd căldura

Sub fruntea mea se face noapte,

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Am fost crâng părăginit pe loc

E de-ajuns să te privesc tăcut,

Tu mers gingaş, tu surâsul meu,

Cârciumile le-aş uita pe veci,

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,

Trupul meu întreg*** e o lumânare

*[Carnea mea toată] **[cu] ***[tot] ****[scurs tot/stins toată]

Sus e cerul, largă-i lumea,

Hai, hai, hai, haidi, haidi, hai,

Sus e cerul, largă-i lumea,

Bine c-a-nfrunzit pădurea,

Hai, hai, hai, haidi, haidi, hai,

Îmi spui că se întâmplă des,

Tu vrei să joci fără să rişti

Tu râzi cu râsul tău frontal

N-am stat şi nu m-am târguit,

Şi-apoi, să ştii, e-aşa plăcut

Plouă mărunt, parcă și dinadins

Plouă meschin, parcă răutăcios

Plouă în prezent, plouă și în lipsă

Я больше не избавлюсь от покоя:

Мне каждый вечер зажигают свечи

В душе моей - пустынная пустыня,

Теперь мне вечер зажигает свечи

В душе моей - все цели без дороги,

И пусть мне вечер зажигает свечи

Îmi cad pe faţă fulgi de nea

De unde-n gură-atât cobalt,

Toate-s aproape şi departe

Iar ninge tare şi mi-e frig,

Era o fântână cu cumpăna grea,

Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,

Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea

Am pornit cu roua-n picioare,

Hei, hei, verde e iarba,

Sunt de cei ce-mpuşcă-n lună,

Fă-te-n laturi, măi creştine, măi,

Opt voinici cu spete late

Oleleu, ciocoi bogate, hei,

Că mi-e puşca hultuită

[Carnea mea toată] [cu] [tot] ****[scurs tot/stins toată]