Ex libris
de Tudor Arghezi
Carte frumoas cinste cui te-a scris
Incet gandita, gingas cumpanita;
Esti ca o floare, anume inflorita
Mainilor mele, care te-au deschis.
Esti ca vioara, singura ce canta
lubirea toata pe un fir de par,
Si paginile tale, adevar,
S-au tiparit cu litera cea sfanta.
Un om de sange ia din pisc noroi
Si zamliseste marea lui fantoma
De reverie, umbra si aroma,
Si o pogoara vie printre noi.
Dar jertfa lui zadarnica se pare,
Pe cat e ghiersul cartii de frumos.
Carte iubita, fr de folos,
Tu nu raspunzi la nicio intrebare.
Prinii
de Lucian Blaga [Lucian_Blaga ]
Coboar-n lut prinii, rnd pe rnd,
n timp ce-n noi mai cresc grdinile.
Ei vor s fie rdcinile,
prin cari ne prelungim pe subt pmnt.
Se-ntind domol prinii pe subt pietre,
n timp ce n lumini mai adstm,
n timp ce fericiri ne-mprumutm
i suferini i ap vie pe la vetre.
nt - Tudor Arghezi
Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mica, o carticica.
Din slove am ales micile
Si din intelesuri furnicile.
Am voit sa umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel
Pe-o foaie de trestie-ngusta.
O harpa:am ales o lacusta.
Cimpoiul trebuiia sa fie un scatiu
Si nu mai stiu...
Farmece as fi voit sa fac
Si printr-o ureche de ac
Sa strecor pe un fir de ata
Micsorata, subtiata si nepipaita viata
Pana-n mana, cititorule, a dumitale.
Macar cateva crampeie,
Macar o tandara de curcubeie,
Macar nitica scama de zare.
Nitica nevinovatie, nitica departare.
As fi voit sa culeg drojdii de roua,
Intr-o carticica noua,
Parfumul umbrei si cenusa lui.
Nimicul nepipait sa-l caut vrui,
Acela care trasare
Nici nu stii de unde si cum.
Am rascolit pulberi de fum...
Belug
de Lucian Blaga [Lucian_Blaga ]
- Negrule, cireule, - Lass vie, s culeag,
gndul ru te-mprejmuie. vara mea rmne-ntreag.
Jinduiesc la taine coapte Stelele deasupra mea
guri sosite-n miez de nimeni nu mi le-a fura!
noapte.
Om i psri, duhuri, fluturi,
nu ateapt s te scuturi.
Prea eti plin de rod i vraj,
vine furul, pune-i straj!
Monosilab de toamn
George Bacovia Grigore Vieru - Doina
Toamna sun-n geam frunze de metal,
Vnt. In memoria lui Igor Vieru,
Petru Zadnipru, Liviu Damian,
n tcerea grea, gnd i animal Ion Vatamanu, Vlad Iovita
Frnt. Ceva se-ntampla azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi.
n odaie, trist sun lemnul mut:
Poc.
Eu mor pe cruce pentru ea,
Umbre mprejur ntr-un gol, tcut,
Iar lumea hohoteste rea.
Loc. Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
n van peste foi, singur, un condei Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Frec. Ca am murit!
Din paine iau, sa pot zbura,
Lampa plnge... anii ti, anii mei Cat de pe flori albina ia.
Trec. Dar tot eu sunt si judecat
Ca, trandavind, m-am imbuibat.
S m las pe pat, ochii s-i nchid, Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
Pot. De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
n curnd, ncet va cdea n vid Ca am murit!
Tot. Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu.
Si nu stiu unde sa-l mai pun
O, va fi cndva altfel natural,
Sa am un somn mai lin, mai bun.
Bis.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Toamna sun-n geam frunze de metal, Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Vis. Ca am murit!

Grigore Vieru - Faptura Mamei

Usoara, maica, usoara, Grigore Vieru - Pasarea

C-ai putea sa mergi calcand
Pe semintele ce zboara Cand s-a intors
Intre ceruri si pamant. La puii ei cu hrana,
In priviri c-un fel de teama, Gasise cuibul gol
Fericita totusi esti Si amutit.
Iarba stie cum te cheama, I-a cautat
Steaua stie ce gandesti. Pana-i albise pana,
Si-n cioc
Samanta a-ncoltit.
Grigore Vieru - In limba ta
Casa mea
In aceeasi limba de Grigore Vieru
Toata lumea plange,
In aceeasi limba Tu m iart, o, m iart,
Rade un pamant.
Casa mea de hum, tu,
Ci doar in limba ta
Despre toate-am scris pe lume,
Durerea poti s-o mangai,
Numai despre tine nu.
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant. S-i trag radio i lumin
i-am fgduit cndva
In limba ta i c fi-vom mpreun
Ti-e dor de mama, Pieptul meu ct va sufla.
Si vinul e mai vin, Dar prin alte case, iat,
Si pranzul e mai pranz. Eu lumina o presor,
Si doar in limba ta Alte case m ascult
Poti rade singur, Cnd vorbesc la difuzor.
Si doar in limba ta i-am luat-o i pe mama
Te poti opri din plans.
i-ai rmas acuma, ia,
Vai, nici tu n rnd cu lumea
Iar cand nu poti
i nici oreanc ea.
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia Las c vin eu cu btrna
Si nici canta, i nepotul o s-l iau,
Cu-al tau pamant, Care pe neprins de veste
Cu cerul tau in fata, Speria-va-i bezna: Hau!
Tu taci atuncea i vei rde cu biatul
Tot in limba ta. Ca doi prunci prea mititei
i vei plnge cu btrna
Grigore Vieru Legamant - Lui Mihai De dor, ca dou femei.
Eminescu i vei tace lung cu mine
Cu vz tulbur i durut,
Stiu: candva, la miez de noapte,
Ori la rasarit de Soare, Casa vduv i trist
Stinge-mi-s-or ochii mie De pe margine de Prut.
Tot deasupra cartii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu inchideti cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lasati asa deschisa,
Ca baiatul meu ori fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a reusit nici tata.
Iar de n-au s-auza dansii
Al stravechii slove bucium,
Asezati-mi-o ca perna
Cu toti codrii ei in zbucium.
Mihai Eminescu

Sara pe deal
Sara pe deal buciumul sun cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapr-n cale,
Apele plng, clar izvornd n fntne;
Sub un salcm, drag, m-atepi tu pe mine.

Luna pe cer trece-aa sfnt i clar,

Ochii ti mari caut-n frunza cea rar,
Stelele nasc umezi pe bolta senin,
Pieptul de dor, fruntea de gnduri i-e plin.

Nourii curg, raze-a lor iruri despic,

Streine vechi casele-n lun ridic,
Scrie-n vnt cumpna de la fntn,
Valea-i n fum, fluiere murmur-n stn.

i ostenii oameni cu coasa-n spinare

Vin de la cmp; toaca rsun mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! n curnd satul n vale-amuete;

Ah! n curnd pasu-mi spre tine grbete:
Lng salcm sta-vom noi noaptea ntreag,
Ore ntregi spune-i-voi ct mi eti drag.

Ne-om rzima capetele-unul de altul

i surznd vom adormi sub naltul,
Vechiul salcm. - Astfel de noapte bogat,
Cine pe ea n-ar da viaa lui toat?