Lumina şi caldura soarelui, suflul proaspat al Primăverii se simte

pretutindeni.

Deci Primăvara a intrat in toate dreoturile ei şi e stăpînă peste noi, peste

sufletele noastre.Pentru a ne elibera niţel de povara iernii, de probleme şi
griji am decis împreună cu elevii mei să vă aducem un buchet de versuri şi
melodii, cuvinte calde dăruite din tot sufletul .

Deoarece Primăvara vine cu o mulţime de sărbători : Cea a Mărţişorului,

Ziua femeilor, Ziua tineretului ş.a-cu această ocazie-tuturor : femeilor,
mamelor, surorilor, iubitelor, domişoarelor, dar pe lîngă noi şi sexul ui
puternic-le aducem calde felicitări, sincere urări de bine şi sa fie ca-n
sufletele D-voastre să sălăşuiască numai primăvara, lumina sacră, pacea,
dragostea şi tot ce-i frumos şi sfînt să vă aparţină deopotrivă.

1.a)

O floare a trezit din somn grădina

O floare a aprins mai viu lumina
O primăvara dulce şi senină se grăbeşte să intre în casele şi inimile
noastre, aducîndu-ne:
lumină,
speranţă,
bucurie,
prosperare.

Primăvara ştie să ne-ncălzeasca şi să ne mîngîie sufletele aidoma mamei.

1.c) Un cîntec de introducere.

Pe multe drumuri ne poartă viaţa.Dar toate vin spre unul singur-drumul spre
casa părintească. Risipiţi prin lumea mare ca nişte păsări călătoare, totuşi
ne întoarcem la cuibul casei părinteşti, acolo unde ne-am născut, unde am
1
crescut, la căraruia copilăriei, la salcîmul din poartă; acolo unde ne-aşteaptă
cu privirea-n zarea depărtată-PĂRINŢII...

Cîntecul „Rugă pentru părinţi” – versuri Adrian Păunescu.

Monologul lui Florin Persic

Imagini despre casa părintească, imagini cu părinţii.

1.b)

E luna lui Mărţişor,

Adie un dulce vîntişor
Şi-aduce pe aripioare
Calde raze de la Soare.
Primăvara prevesteşte:
Totu-la viaţă se trezeşte.
Vine ca o binecuvîntare
Frumoasa sărbătoare.

Pe aripile Primăverii, odată cu apariţia ghioceilor, în luna Mărţişoarelor,

vine nobila şi graţioasa zi de 8 Martie – Sărbătoarea Femeii, Sărbătoarea
mamelor, iubitelor, surorilor, profesoarelor, bunicilor...

2).

Oriunde nu m-ar arunca valurile vieţii, oriunde aş fi – de pretutindeni am

să mă întorc întîi şi-ntîi acasă – la cea fiinţă scumpă şi dragă – MAMA.

Poezia „Mamei” (pag 85)

Întors teafăr dintr-un lung război

Aş veni la tine-ntîi şi-ntîi
Ori sosind din cosmos înapoi
Aş veni la tine-ntîi şi întîi.

2
 Revenind de pe străin pămînt
Aş veni la tine-ntîi şi-ntîi,
De m-aş ridica, ah, din mormînt
Aş veni la tine-ntîi şi-ntîi.

Aş veni la ea – la MAMA, fiindcă:

Cînd m-am născut, pe frunte eu
Aveam coroană împărătească
A mamei mînă părintească,
A mamei mînă părintească .

4).

Multe doruri are omul: dor de cîntec, de prieteni, dor de văi şi dor de
stele..., dar cel mai puternic e dorul de MAMĂ, căci :

„Cine n-are dor de mamă,

Vîntu-l poartă ca pe o scamă
Azi aici, mîine departe
Uşor de plai se desparte....”

Mi-e dor de tine, mamă,

Mi-e dor de-a tale braţe
Mi-e dor de vorba-ţi caldă
Mi-e dor de tine, mamă...

Cîntecul „Mi-e dor de tine mamă...” ; „Sub stele trece apa....”

5).

De am o durere, ce-mi apasă sufletul – te chem pe tine, mamă....

De am o bucurie – o împart cu tine, mamă!
De am un vis, o speranţă – ţi-o mărturisesc ţie, mamă...

3
 De-ai fi-n ceruri steauă lină
Te-aş găsi după lumină.
Mereu te-aş întreba :
„Cînd dormi, maică, dumneata?!”

De te-ai face spic secară,

Te-aş găsi după povară
Şi te-aş întreba tot eu :
„Nu ţi-i, măiculiţă, greu?!”

De-ai fi în ram o păsărică,

După glas te-aş găsi, mămică,
Te-aş întreba în limba ta :
„Ce dor ai, de cînţi aşa ?!”

De te-ai face-n văi o floare,

Te-aş găsi după suflare,
Ţi-aş spune vorbe cereşti :
„Maică, tot frumoasă eşti!”

6).

În tezaurul limbii noastre sunt multe cuvinte frumoase, cuvinte dulci,

armonioase, dar cel mai scump şi mai sfînt cuvînt e MAMA.

La rostirea acestui cuvînt :

-se înseninează cerul,
-înfloresc zîmbetele,
-susură izvoarele,
-freamătă holdele,
-cîntă zorile, ...

Cuvîntul MAMĂ

Pruncii – îl zuruie,
Bătrînii – îl visează,
Bolnavii – îl şoptesc,
Muţii – îl gîndesc,
Fricoşii – îl strigă,
Orfanii – îl lacrimă,
4
 Răniţii – îl cheamă,
Iar ceilalţi – îl uită.
O, mamă! O, mamă!

7).

Multe cîntece sunt pe lume unul mai frumos ca altul, dar cu vremea
devin trecătoare. Sunt, însă, cîntece ce dăinuie veşnic, mereu proaspete,
mereu dragi – acestea-s cîntecele despre MAMA.

„Maică, feţişoara ta,

Cum o aş putea uita?!
Unde-n lume nu m-aş duce
Suflet nu găsesc mai dulce”
(„Cîntec”)

Anastasia Lazariuc „Mama”

„Făptura mamei”

Uşoară, maică, uşoară,

C-ai putea să mergi călcînd
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pămînt .

În priviri cu-n fel de teamă,

Fericită totuşi eşti -
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gîndeşti.

9).

Mama, sora, soţia, prietena, iubita e doar – FEMEIA – acea făptură sublimă,
generatoarea vieţii pe pămînt, acea fiinţă divină ce-aduce lumină în suflet şi
cînt.

5
 Poezia „Doar femeia” de D.Matcovschi.

Mai regină decăt floarea

Doar femeia poate fi.
Mai adîncă decît marea
Doar femeia poate fi
Mai înaltă ca destinul
Doar femeia poate fi
Mai amară ca pelinul
Doar femeia poate fi
Mai frumoasă decît viaţa
Doar femeia poate fi
Mai deşteaptă ca povaţa
Doar femeia poate fi
Mai cuminte ca poemul
Doar femeia poate fi
Mai cumplită ca blestemul
Doar femeia poate fi
Mai aproape decît dorul
Doar femeia poate fi
Mai de şoaptă ca izvorul
Doar femeia poate fi
Mai de-april ca primăvara
Doar femeia poate fi
Şi mai dulce ca vioara
Doar femeia poate fi.

Cîntecul „Sărut femeie, mîna ta”/ „Sfintă mi-i casa” de Ion Aldea
Teodorovici.

Pe parcursul vieţii noastre suntem mai mult la şcoală şi zi de zi

creştem şi devenim oameni alături de bunele noastre PROFESOARE, care
zilnic se dăruiesc muncii, profesiei.

Dragele noastre profesoare, primiţi recunoştinţa şi aprecierea noastră

pentru bunătatea şi îngăduinţă, pentru răbdarea şi înţelegerea cu care ne

6
înfruntaţi năzbîtiile şi greşelile noastre şi ne îndrumaţi pe gura de rai a
CĂRŢII.

„Voi ca izvorul nesecat

În inimi altoiţi credinţa
Să aibă toţi cu-adevărat
Al viitorului credinţă”

Cîntecul „Învaţătoarea mea”.

La sfirşit!!!

Mamelor, iubitelor,
bunicilor, surorilor,
profesoarelor, colegelor,
fetelor frumoaselor-
Femei ale Pămîntului Întreg,
Cu pietate în faţa
Măriei Voastre m-aplec!!!

Doamnelor! Domniţelor!
Frumoaselor, duioaselor!

În semn de sinceră dragoste şi profundă veneraţie, v-aducem in dar – florile

întregului Pămînt!!!

7
8