Mitul Zburătorului

Tanasă Cipriana-Diana
Ungureanu Daria
 Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor

despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi

legendari. Mitul implică ființe spirituale, precum îngeri sau demoni și

personaje fantastice. (Myth is a fabulous story that encompasses

peoples' beliefs about the origin of the universe.)

Miturile fundamentale sunt:

-Mitul Etnogenezei ,,Traian și Dochia"

-Mitul existenței pastorale ,,Miorița
-Mitul jertfei pentru creație ,,Mănăstirea

Curtea de Argeș"
-Mitul iubirii ,,Zburătorul"
 ZBURĂTORUL
„Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate,
Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcnește!... și zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da:
Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine,
In brațe n-am nimica și parcă am ceva;
Că uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează,
Și nici nu prinz de veste când singură mă strâng
Și tremur de nesațiu, și ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înșii lacrimi, și plâng, măicuță, plâng.
Ia pune mâna, mamă, — pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde și altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.
de Ion Heliade Rădulescu
Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica:
O ști vrun leac ea doară... o fi vrun zburător.
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la moș popa, ori mergi la vrăjitor.
Și unul să se roage, că poate mă dezleagă;
Mătușile cu bobii fac multe și desfac;
Și vrăjitorul ăla și apele încheagă;
Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da de leac.
De cum se face ziuă și scot mânzat-afară
S-o mân pe potecuță la iarbă colea-n crâng,
Vezi, câtu-i ziulița, și zi acum de vară,
Un dor nespus m-apucă, și plâng, măicuță, plâng.
Brândușa paște iarbă la umbră lângă mine,
La râuleț s-adapă, pe maluri pribegind;
Zău, nu știu când se duce, că mă trezesc când vine,
Și simt că mișcă tufa, aud crângul trosnind.
 Așa plângea Florica și, biet, își spunea dorul
Încep a luci stele rând una câte una
Pe prispă lângă mă-sa, ș-obida o neca;
Și focuri în tot satul încep a se vedea;
Junicea-n bătătură mugea, căta oborul,
Târzie astă-seară răsare-acum și luna,
Și mă-sa sta pe gânduri, și fata suspina.
Și, cobe, câteodată tot cade câte-o stea.

..............
Dar câmpul și argeaua câmpeanul ostenește
Era în murgul serii și soarele sfințise;
Și dup-o cină scurtă și somnul a sosit.
A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau
Tăcere pretutindeni acuma stăpânește,
A satului cireadă, ce greu, mereu sosise,
Și vitele muginde la jgheab întins pășeau.

Și lătrătorii numai s-aud necontenit.

E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei

Dar altele-adăpate trăgeau în bătătură,
Veșmântul său cel negru, de stele semănat,
În gemete de mumă vițeii lor strigau;
Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei
Vibra al serii aer de tauri grea murmură;
Visează câte-aievea deșteaptă n-a visat.
Zglobii sărind vițeii la uger alergau.

Tăcere este totul și nemișcare plină:

S-astâmpără ast zgomot, ș-a laptelui fântână
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat;
Începe să s-audă ca șoaptă în susur,
Nici frunza nu se mișcă, nici vântul nu suspină,
Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână
Și apele dorm duse, și morile au stat.
Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur.
 Pândește, bată-l crucea! și-n somn colea mi-ți vine
„Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare Ca brad un flăcăiandru, și tras ca prin inel,
Din miazănoapte scapă cu urme de scântei? Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine
Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare? N-au nici un pic de sânge, ș-un nas --ca vai de el!
Ori e--să nu mai fie! — vro pacoste de zmei?

O! biata fetișoară! mi-e milă de Florica
Tot zmeu a fost, surato. Văzuși împelițatu? Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit
Că țintă l-alde Floarea în clipă străbătu! Și s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica:
Și drept pe coș, leicuță! ce n-ai gândi, spurcatu! Să fugă fata mare de focul de iubit!
Închină-te, surato! — Văzutu-l-ai și tu?

Că-ncepe de visează, și visu-n lipitură
Balaur de lumină cu coada-nflăcărată, Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu,
Și-pietre nestemate lucea pe el ca foc. Și ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată; Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!”
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!
 Remarkable stanzas
"Look, mother, what hurts me! and my chest is pounding
Multitudes of eggplants sprout on my breast;
A fire lights up in me, chills take me back,
My lips are burning, mother, my cheeks are turning pale"

"Because he starts to dream, and he dreams in a flash

He begins to pretend, and the glue in the kite,
And what do you do afterwards? that no delight,
Even prayers won't escape you anymore, God forbid!"
 Poezia începe cu discursul inocent al fetei ce îşi mărturiseşte

stările de valmă. Aceasta descrie mamei sale aceste senzaţii fizice

pe care le trăieşte : "pieptul mi se bate", "Un foc s-aprinde-n mine,

răcori mă iau la spate." Părintele încearcă să propună soluţii prin

care să scape de această boală: leacuri băbeşti, rugaciune şi magie.

În a doua parte este trecerea din amurg în noapte.
(The poem is based on the suffering of the girl created by

Zburator and is consoled by her mother.)

Partea a treia este un monolog în care ,, surata" vorbeşte despre

coborârea fiinţei mitologice pe coş, direct la fată. Portretul Zburătorului
este conturat în citatele "Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel,
Bălai, cu părul d-aur!"
Finalul poeziei se remarcă prin neputinţa fetei de a scăpa de

Zburător :"Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu"

 ZBURĂTORUL

În folclorul românesc este o fiinţă

fantastică închipuită ca un spirit rău,

care chinuie noaptea, în somn, fetele

nemăritate sau cele măritate de curând.

(In Romanian folklore, it is a fantastic

Acesta ia naştere ca urmare a

being imagined as an evil spirit, which

interzicerii unei relaţii de amor, dintre o

torments girls at night, in their sleep.)

fată şi un băiat , de către părinţii fetei.
(It is born as a result of the prohibition

of a love relationship.)
Tânărul îndrăgostit se transformă în
zburător, se întoarce noaptea în
camera fetei iar în timp ce aceasta
doarme o chinuie în diverse feluri (o
sărută/o muşcă).
Fata vizitată de un zburător, slăbeşte

din ce în ce mai mult.Boala care o

cuprinde pe fată este numit

,,lipitură", iar cele care sunt chemate

să o vindece pe acea bolnavă sunt

babele care au priceperea de a

descânta.
(The ones who are called to heal

that sick woman are the babes who

have the skill to enchant.)

 SEMNIFICAŢIA MITULUI
Mitul folcloric al Zburătorului surprinde

apariţia sentimentelor de dragoste la fetele

încă tinere.Trăirile adolescentelor sunt

declanşate de o fiinţă fantastică care le face să

se îndrăgostească de ea, apoi pleacă, lasând

doar dor şi melancolie în urma sa.

 Poezia are un limbaj artistic

reprezentat de:

->epitete: "dragoste curată"

-> metafore: " Veşmântul ei cel

negru de stele semănat"

->personificări: " vântul nu suspină"
->comparaţii:" tras ca prin inel "
 OPERE ÎN CARE ESTE PREZENT

ZBURĂTORUL:

"Zburatorul" de I.H.Rădulescu
"Legenda Rândunicei" de Vasile Alecsandrii
"Luceafărul" de Mihai Eminescu
"Călin file din poveste" de Mihai Eminescu
"Buna Vestire" de Tudor Arghezi
Mihai Eminescu recreează motivul în poemul

"Luceafărul", ca şi în "Zburătorul", se arată

fetei de împărat, o determină să se

îndrăgostească de el, apoi dispare. (Mihai

Eminescu recreates the motif in the poem

"Luceafărul", like in "Zburatorul" who

causes her to fall in love with him, then

disappears.)
Mai târziu Mihai Eminescu îi dă şi un nume
Zburătorului, Călin. În poemul "Călin file
din poveste" iubirea este reprezentetă ca o
îmbinare a contrariilor uranic şi teluric.
 Conform tradiţiei populare,

pentru a fi ferită de priumul

impuls erotic,acesta este închis

într-un castel izolat.

Fata de împărat şi Călin nu se pot

întâlni decât în somn, cei doi făcând

parte din lumi diferite.

Într-un final Zburătorul, din

imensa sa dragoste pentru

Cătălina, doreşte să renunţe la

toate puterile lui pentru o oră de

iubire.
According to popular tradition, to be
protected from the first erotic
impulse, it is locked in an isolated
castle.
The emperor's daughter and Călin
can only meet in sleep, the two being
part
of different worlds. In the end, the
Zburator, out of his immense love for
Cătălina, wants to give up all his
powers for an hour of love.
 From the poem "Luceafarul"
"And step by step after her
Slide into the room
Weaving with cold sparks
From the poem "Călin (file from the story)"
A web of flames.
"And the strong man approaches and with his hand

And when in bed he lies straight

he breaks
Girl to go to sleep The cloth covered with a cluster of precious stones;
He touches his hands on his chest, Of the beauty's empty graces that the senses soak

Close her sweet eyelash" up,

The rooms of thought can no longer accommodate

them.
He takes the girl in his arms, bows over her face,
Place his mouth on her sighing lips,
And he takes the expensive ring off his little finger
Then the strong-willed hunter goes out into the

world again"
 Astfel am putut să caracterizăm mitul

Zburătorului în două din operele

scriitorilor români.
El apare misterios în noapte , când

lumea e cuprinsă de farmecul visului şi

dispare la fel de misterios, devenind o

umbră în întuneric.
 Acesta rămâne o taină a visului, ascuns

mereu de aripile nopţii şi în acelaşi timp al

frumuseţii. (It remains a mystery of the

dream, always hidden by the wings of night

and at the same time of beauty.)

Însuşirile Zburătorului sunt reflectate în

literatură română şi folclor, demostrând astfel
unicitatea, superioritatea şi farmecul angelic
al acestei acestei fiinţe supranaturale.
Thus we were able to characterize the myth of the Zburator
in two of the
works of Romanian writers.
He appears mysteriously at night, when the world is gripped
by the charm of the dream, and disappears just as
mysteriously, becoming a shadow in the dark.
The qualities of the Zburator are reflected in Romanian
literature and folklore,
thus demonstrating the uniqueness, superiority and angelic
charm of this
supernatural being.
 Mitul Zburatorului si corespondenţe cu alte culturi
Este evident că Zburătorul este o imagine specifică folclorului

românesc. Există însă şi în alte culturi, în cele occidentale, de

exemplu, fiinţe fantastice similare, care poartă însă alt nume:

Incubus, un demon cu înfăţişare masculină, şi Succubus, un demon

feminin, corespunzător, de pildă, Zburatoroaicei din miturile

românesti.
(It is obvious that Zburatorul is a specific image of Romanian folklore.

However, there are also in other cultures, in the Western ones, which

bear a different name: Incubus, a demon with a male appearance,

and Succubus, a female demon.)

 The fundamental difference between these representations lies in the fact

that, if in the Western traditions, these beings have accentuated demonic
features, in the Romanian ones, the Zburator is, rather, the embodiment of the
expected, desired lover, and the feelings they cause convey a message about
the intensity with that can be experienced the feeling of love.

It is obvious that the Zburator is a specific image of Romanian folklore.

However, there are also in other cultures, in the Western ones, for example,
similar fantastical beings, which bear a different name: Incubus, a demon with
a male appearance, and Succubus, a female demon, corresponding, for
example, to the Zburatoarei from the Romanian myths.
The end !