Cartea Eu,Robotul face parte din seria de povestiri 

science fiction scrise
de Isaac Asimov, Robotii. Aceasta este una dintre putinele carti de fictiune
pe care le-am citit si pot spune ca acest gen a inceput sa ma atraga din ce in
ce mai mult. In aceasta carte ne sunt prezentate mai multe povestiri, mai
mult sau mai putin legate intre ele dar care au in comun tema interactiunii
dintre oameni, roboți și moralitate. Aceste povestiri realizeaza o istorie a
roboticii fictive privita din persectiva lui Isaac Asimov.  Povestirile au
apărut inițial între 1940 și 1950 în revistele americane dar au avut un
succes atat de mare incat au fost puse laolalta pentru a forma o carte.
Subiectul robotilor si a inteligentei atificiale este unul foarte intrigant iar in
aceasta carte putem vedea parcursul de la primii roboti care nu pot vorbii,
la cei care trebuiau calariti pana la cei care se puteau integra in societate.
Personajele principale sunt mai multi robopsihologi  Susan Calvin, Alfred
Lanning, Powell and Donovan, Lawrence Robertson si  Peter Bogert care au lucrat in dezvoltatea
robotilor. Pentru ca un robot sa fie acceptat trebuia sa treaca mai multe teste, lucru care ii nelinistea
destul de tare pe savanti fiind pusa foarte multa presiune pe ei. Robotii trebuie sa respecte cele Trei
Legi ale Roboticii care aveau la baza faptul ca robotii trebuiau sa fie pasnici, sa respecte oamenii, sa
asculte de ei, sa ii ajute cat de mult pot si sa nu le puna in niciun fel in pericol existenta. Primul
capitol mi s-a parul cel mai interesant, fiind o introducere in lumea robotici. Acest capitol nu ne-a
oferit atat de multe informatii dar ne-a spus povestea unui robot nevorbitor ai a unei fetite. Robotii au
incercat sa se integreze cat mai mult in societate dar cu toate eforturile depuse tot erau marginalizati
sau interzisi. În 1996 familia Weston cumpără de la compania „Roboți americani” un robot mut
pentru fiica lor, Gloria. In cartierul in care stateau fata nu avea multi copii iar un robot care sa ii tina
companie si sa o si supravegheze suna mai mult decat perfect.
Cei doi se înțeleg de minune dar părinții sunt obligați în cele din urmă să îl returneze pe Robbie, fata
ramasa fără cel mai bun prieten, Gloria refuză să mai zâmbească, să râdă sau să se bucure de
viață, în ciuda tuturor eforturilor părinților ei . Tatal ei a vazut ca fiica lui nu este bine deoarece il
considera pe Robbie, persoana nu robot. Acesta o duce la fabica unde erau folositi robotii pentru a-i
demonstra ca Robbie este doar o masinarie. Lucrurile nu merg asa cu au fost planificate, fata se
intalneste cu Robbie si ajunge să îi salveze viața fetei demonstrând că nu este un monstru fără
suflet. Fata il ia pe Robbie acasa, putand ca fata sa se bucure de el pana la o barsta mai mare.