,,Să ucizi o pasăre cântătoare’’ de Harper Lee –

Să ucizi o pasăre cântătoare este un roman scris de Harper Lee și

publicat în 1960. Romanul a avut succes imediat, câștigând Premiul Pulitzer,
și a devenit o piesă clasică a literaturii americane moderne. 
Este o carte plină de simplitate și decență ce abordează cu curaj subiecte de
actualitate cum ar fi: rasismul, incapacitatea justiției de a lasa deoparte
prejudecățile și a apăra un negru în fața unui alb, educația și conflictele
sociale.
Cartea este scrisă din perspectiva lui Scout, sora lui Jem și fiica lui Atticus.
Cei doi sunt crescuți de tatăl lor, Atticus - un avocat răbdător și înțelept, care
încurajează dezvoltarea independentă a copiilor săi, fără a le insufla
prejudecăţi de ordin social sau a le impune bariere.
Scout este un copil foarte inteligent cu o capacitate puternică de a distinge
între bine şi rău caracteristici dobândite de la tatăl ei. Scout este puternic
lovită de educatoarea ce îi este repartizată în clasa I pe motiv că iubește să
citească. Tatăl său a învățat-o cum să citească și ajunsă în primele zile de
școală, avea un oarecare avans față de colegii de clasă. Problema a apărut în
momentul în care profesoara i-a interzis să citească, spunându-i că tot ce știe
este rău și că nu trebuia ca tatăl ei să o învețe și nici să-și deschidă aripile
atât de repede. Fetița citea cu tatăl ei încă de la 4 ani şi jumătate, iar această
interdicţie a profesoarei o înfurie şi o supără atat de mult încât nu-şi doreşte
să mai meargă următoarea zi la şcoală. Atticus o convinge să nu se supere
pe şcoală, s-o înţeleagă pe profesoara care, nefiind localnică nu înţelege încă
mersul lucrurilor promițându-i şi în schimb aceeaşi lectură de seară
Cei doi frați își petrec verile alături de Dill (Charles Baker Harris) un copil venit
în vizită la rude și împreună fac echipa perfectă. Prin ei ai ocazia să realizezi
cât de plini de viață pot fi copiii și câte idei le pot trece prin cap. În sat se aude
că un băiat pe nume Bau Radley n-a mai ieșit din casă de ani de zile, iar copiii
nu pot decât să se întrebe ce poate să facă acel băiat în casă toată ziua, cum
poate să trăiască așa, dacă este un strigoi? Verile lor sunt încărcate de
misterul vecinului necunoscut, făcându-i să-și petreacă zile întregi dând
târcoale acestei case care pare să-i intrige și să le pună mintea la încercare. 
Evenimentele iau amploare și altceva stă în atenția copiilor și a întregului sat
atunci când Atticus - avocatul orașului este pus în situația de a apăra un
negru într-un preoces cu un alb. Atticus este avocatul lui și, prin această
decizie, își asumă să fie înjosit și batjocorit, căci a apăra un negru înseamnă a
ține cu el, iar acest lucru nu este posibil într-o comunitate în care oamenii albi
sunt cei apreciați. Astfel este  prezentat un subiect foarte controversat și
anume, rasismul. 
Copiii îl descoperă pe tatăl lor, odată cu descoperirea lumii. Ei află că este cel
mai bun ţintaş din ţinut, lucru pe care nu l-ar fi ştiut dacă n-ar fi fost incidentul
cu câinele turbat.
Un personaj pe care l-am apreciat mult e Atticus care cu bunătate și calmitate
lui își educa singur copii. Mi l-am imaginat ca fiind un bătrânel înțelept, care
găsește echilibrul în orice situație și care nu se lasă învins de părerile celor
din jur.
Am citit cartea rapid și cu mult interes deoarece a fost scrisă într-un mod
captivant. Mi-a plăcut să observ maturizarea treptată a personajelor și modul
diferit în care pot gândi oamenii. 
Este e o carte ce nu trebuie ratată, căci autorul a reușit să prezinte valorile
umane fundamentale: iubirea, înțelegerea, respectul pentru ceilalți,
acceptarea cu toleranță și aprecierea diferențelor și prețuirea unicității
fiecăruia.