Sunteți pe pagina 1din 1

Rau "Ce mila imi este de cuvintul rau! Tot ce face el este rau vazut.

Imediat ce iese din casa si incepe sa se plimbe pe strazile orasului, lumea il priveste cu un ochi rauvoitor, de parca ar fi rau famat. Cum deschide gura ca sa salute un alt cuvint si sa lege si el o conversatie cu cineva, i se reproseaza ca are intentii rele. Si totusi, el nu vorbeste de rau pe nimeni... Nici nu se tine de rele. Doar ca se simte din cind in cind rau in propria sa piele, ceea ce de bine, de rau o recunoaste. Si le spune celorlalte cuvinte: din cauza de rau de mine insumi sint si rautacios cu voi. Este adevarat ca ori de cite ori cuvintul rau se leaga de un alt cuvint, se produce o rautate. Niciodata nu reuseste sa comunice efectiv cu cineva. Si cu toate acestea, el nu doreste raul nimanui. Iar uneori isi face singe rau cind altora le merge rau. Imediat ce se apropie de cineva, un fel de energie malefica emana totusi din cuvintul rau. Tuturor celor care stau prea mult de vorba cu cuvintul rau li se face rau la un moment dat. Si mai e ceva, cuvintul rau este si putin complexat. In ciuda omniprezentei sale, el se considera putin prea scurt, prea sec la nivelul sonoritatii, vaduvit de muzicalitate... Ah, spune el, uite la cuvintul redundanta, ce muzicalitate interioara, cita bogatie de silabe, ai spune ca e o minge de ping-pong nou-nouta care tot sare pe o masa. Fara indoiala, cuvintul rau este considerat un soi rau sau o poama rea. Mai ales din cauza caracterului sau lipicios. Cind te incrucisezi cu el pe strada, e capabil sa sara pe tine, sa se multiplice si sa se tina scai de celelalte cuvinte cu care te plimbi: de cuvintul singe, de cuvintul parere, de cuvintul inima, de cuvintul moarte. De aici si expresiile a-ti face singe rau sau cu parere de rau sau a murit de inima rea sau mi-e rau de mor. Culmea este ca uneori cuvintul rau se lipeste si de cuvintul bun, si atunci spunem rau cu rau, dar mai rau fara rau. Da, cuvintul rau este foarte mobil, neobosit, foarte curios, un cuvint care scotoceste peste tot, deschide toate portile... Si-i place foarte mult si sa calatoreasca... Ii place sa traverseze marile si oceanele, ceea ce a dat expresia rau de mare. Ii plac insa si muntii, unde nu are niciodata rau de inaltime. Cuvintul rau este un celibatar inrait, desi e rau de musca. Cel mai mult isi doreste sa-si gaseasca un partener metafizic durabil, eventual sa traiasca in armonie cu contrarul sau, de exemplu, cu cuvintul bine. Am putea trai in simbioza, ca ziua cu noaptea, ca marea cu cerul, ca viata cu moartea, spune cuvintul rau cind da de bine. Lumea cea rea spune ca imperecherea lor este imposibila, chiar de rau augur. Pina si intre cuvintul destul si cuvintul inca relatiile par mai naturale decit intre rau si bine. Si totusi, intre rau si bine atractia este mult prea puternica. Lasa ca o scoatem noi la capat, spune cuvintul rau ori de cite ori pleaca la drum cu cuvintul bine. Macar, de bine, de rau, nu vom fi singuri. Asta e, tot e bine ca incercam, spune si cuvintul bine. In viata trebuie incercat imposibilul, nu e nimic rau in asta, dimpotriva. Tot raul spre bine." Cabaretul cuvintelor, de Matei Viniec