Sub aceeasi stea

John Green

“Some infinities are bigger than other infinities.”

Comparatie carte-film

O carte nu o citesti in maxim doua ore si, ca orice relatie serioasa, are nevoie de timp
pentru a deveni puternica. Sunt zile in care cunosti personajele, te imprietenesti cu ele
si ajungi sa le iubesti, facandu-le loc in viata ta. Un film ramane intr-o sala de cinema si
amintirile tale cu personajele se reduc in scurt timp la cateva scene atat de palpabile
incat imaginatia ta nu iti va putea satura nevoia de mai mult.

Hazel Grace e o tânără ce suferă de o formă gravă de cancer la plămâni, aflată

în faza terminală. După îndelungi insistențe din partea părinților, aceasta acceptă să
ia parte la întâlnirile grupului de suport pentru copiii cu cancer și astfel îl întâlnește
pe Augustus Waters. Bineînțeles că între cei 2 se înfiripă frumosul sentiment
numit iubirea.

In carte autorul nu pune accent pe complexitatea personajelor,atitudine sau

sau pe actiunile lor. Întreaga poveste este precum un cântec sinistru, pus pe
replay la nesfârșit. Atmosfera este morbidă, sinistră, acțiunea fiind relatată
de o tânără bolnavă de cancer. În ciuda medicamentului care i-a oprit evoluția
tumorei, oferindu-i câțiva ani în plus în care să trăiască, să zâmbească, să simtă, să
râdă, să iubească, Hazel mereu a simțit că este în faza terminală, nimic mai mult.
Își închidea ochii, spunându-și că totul e gata. Își săruta părinții, gândindu-se că
poate e pentru ultima oară. Îi privea cu regret, regretând durerea prin care îi făcea
să treacă. Întreaga ei viață pe care ar fi trebuit să o aibă înainte se rezuma doar la
tubul de oxigen tras de un cărucior și conectat la plămâni, care îi mai permitea să
vadă încă o dată durerea din ochii părinților. Dacă viața ta e doar o așteptare a
morții, dacă tot ce vezi și simți e doar durere și suferință, pentru ce mai trăiești? La
aceste întrebări încearcă să răspundă John Green și ulterior filmul inspirat de
răspunsurile lui.
 Este o poveste emoționantă, bine documentată, iar John Green transpune pe
hârtie niște emoții foarte puternice.

Filmul? Filmul este copia identică, imaginea transpusă în carne și oase a cărții.
Nu cred că lipsește ceva din acțiune,plictisitor ai putea spune insa filmul respecta
impecabil actiunea carti.

Totul se schimbă când Shailene Woodley, cu voce frântă, obosită, resemnată,

începe să pronunțe gândurile tinerei Hazel Grace. Totul se schimbă când ochii
actriței sclipesc la vederea mersului șchiopătat al lui Augustus zâmbetului poznaș și
ai ochilor calzi. Una e să citești depsre sentimente, trăiri, să ți le imaginezi după
bunul plac, dar cu totul alta e să le vezi interpretate pe marele ecran. În anumite
cazuri, actorii sunt așa slabi, încât preferi să rămâi la imaginație, dar în cazul de
față, e cu totul altă poveste.

Contea Andreea-Madalina . Litere. Engleza-Romana