Immanuel Kant 

(n 1724- d.1804,) a fost un filosof german, unul din cei mai mari
gânditori din perioada iluminismului în Germania.
Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin
fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării
filozofiei în timpurile modern
Într-una din lucrările majore ale lui Kant, Critica rațiunii pure (1781), el a încercat să
explice relația dintre rațiune și experiența umană și să meargă dincolo de
eșecurile filozofiei și metafizicii tradiționale. Kant a vrut să pună capăt unei epoci a
teoriilor inutile și speculative ale experienței umane, rezistând în același timp
scepticismului gânditorilor precum David Hume.
Immanuel Kant se naște la 22 aprilie 1724 la Königsberg, în Prusia orientală, unul dintre
cei cinci copii, care vor atinge maturitatea, din cei nouă născuți ai părinților săi; avea o
soră mai mare, două surori mai mici și un frate mezin, Johann-Henrich. Botezat
"Emanuel", el și-a schimbat numele în "Immanuel" după ce a învățat ebraica.
Educația lui a fost strictă, punitivă și disciplinară și s-a axat pe instruirea latină și
religioasă asupra matematicii și științei. Kant a menținut idealurile creștine de ceva
timp, dar s-a luptat să reconcilieze religia cu credința sa în știință.
În toamna anului 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg la Facultatea de
Teologie, la care urmează și cursuri de filozofie, fizică, matematică.

În 1755, se întoarce la Königsberg; pe baza scrierilor sale, se pregătește pentru Magisterexamen

(echivalentul actual al doctoratului) și obține din partea universității autorizația de a preda acolo
cursuri în calitate de Privatdozent. 

Pentru echitatea sa, marea știință și schimburile agreabile de idei, Kant câștigă stima
concetățenilor săi, a Universității, a auditorilor și a foștilor săi elevi. Reputația sa e atât
de mare, încât se va constitui către 1790 o adevărată industrie a copiștilor pentru a
satisface, contra cost, numeroasele cereri de a deține cursurile sale procurate prin
intermediul copiilor realizate de studenți.
În 1797, slăbit de vârstă, renunță la învățământ și își petrece ultimii ani din viață într-o
retragere studioasă dar solitară. Moare la 12 februarie 1804, după o lungă perioadă de
slăbiciune fizică și intelectuală, în vârstă de 79 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost "Es
ist gut" ("[Totul] e bine").