Lecturi obligatorii

1. Dragostea în vremea holerei- Gabriel Garcia Marqez

2. Lolita- Vladimir Nabokov

3. Uimire și cutremur- Amélie Nothomb

4. De veghe în lanul cu secară- J. D. Salinger

5. Ciuma- Alber Comus

6. Nuntă în cer- Mircea Eliade

7. Moromeții(I+II)- Marin Preda

8. Cel mai iubit dintre pământeni- Marin Preda

Lolita- Vladimir Nabokov

Autorul deschide romanul oferind detalii despre copilăria lui în Franța: S-a născut în 1910 și, în copilărie,
se îndrăgostește de o fată pe nume Annabel Leigh în timp ce locuia pe Riviera Franceză. Ea moare înainte
ca ei să-și desăvârșească aventura, iar Humbert își petrece restul vieții atras de ceea ce el numește
„nimfete”, fete cu vârsta cuprinsă între 9 și paisprezece ani, care nu sunt neapărat cele mai atractive fete,
dar care au capacitatea de a ademeni sexual bărbați ca el. Humbert își justifică atracțiile notând exemple
istorice și literare de bărbați care au iubit tinere. Ca adult, locuiește la Paris, încercând să-și evite propria
perversiune prin alte relații, inclusiv o scurtă căsătorie cu o femeie pe nume Valeria, care îl părăsește
chiar înainte de a se muta în Statele Unite în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial.

Acolo, își ia un loc de muncă unde scrie manuale și se stabilește într-un mic oraș universitar numit
Ramsdale. El este chiriașul văduvei Charlotte Haze, a cărei fiică, Dolores, este o nimfetă care seamănă
izbitor cu Annabel. Humbert devine obsedat de copilă, poreclind-o Lolita. Deși lui Humbert nu-i place
Charlotte, el se căsătorește cu ea pentru a rămâne aproape de Lolita, despre care crede că a flirtat cu el
și pe care plănuiește să o molesteze în timp ce ea doarme. În timp ce Lolita se află în tabăra de vară,
Charlotte găsește un jurnal în care Humbert a scris despre dorința lui pentru Lolita și despre
sentimentele sale adevărate despre Charlotte. Ea fuge pe drum și este ucisă de o mașină.

Humbert o ia pe Lolita din tabără. El îi spune că Charlotte este bolnavă și o duce pe Lolita la un hotel
numit Vânătorii Vrăjiți, unde încearcă să o drogheze. În timp ce se plimbă prin hotel, el întâlnește un
bărbat care pare să înțeleagă intențiile lui Humbert. Înapoi în cameră, Lolita este trează, dar Humbert se
simte prea vinovat pentru a profita de ea. A doua zi dimineață, ea îi spune lui Humbert că nu este virgină
și fac sex. Humbert îi spune mai târziu că Charlotte este moartă și, într-un oraș numit Lepingville, ea intră
de bunăvoie în camera lui ca să se culce cu el.

În a doua parte a cărții, Humbert se preface a fi tatăl Lolitei, în timp ce călătoresc prin Statele Unite,
vizitând atracții de pe marginea drumului și sute de hoteluri și moteluri. El încearcă să o mențină
interesată de el și de viața lor împreună, dar ea se plictisește. Când Humbert rămâne fără bani, își ia un
loc de muncă ca profesor într-un oraș din est numit Beardsley. Acolo, Lolita se adaptează la viața cu
fetele de la școala ei, în timp ce Humbert continuă să facă sex cu ea; Lolita începe să ceară plată pentru
"fapte". Humbert crește controlant pe măsură ce Lolita se desparte de el. El o lasă fără tragere de inimă
să participe în piesa de teatru Vânătorii Vrăjiți de la școală, o piesă scrisă de Clare Quilty, despre care
Humbert o crede femeie.

După o ceartă într-o noapte, Lolita cere să părăsească Beardsley și să se întoarcă la călătorii, dar cu
condiția să aleagă ea traseul și camerele de hotel. El este de acord și încep o altă călătorie spre vest. În
călătorie, Humbert observă un bărbat care îi urmărește și o vede pe Lolita flirtând cu un străin pe care îl
numește Gustave Trapp. După ce se îmbolnăvește și trebuie să rămână într-un spital, ea fuge cu străinul,
dar Humbert presupune că a fost răpită. Humbert încearcă să le refacă pașii, căutând indicii cu privire la
identitatea bărbatului. Află că bărbatul îi urmărea de ceva vreme și urmărește o serie de jocuri de
cuvinte și nume literare pe care omul le folosea la diferite hoteluri. Mai rău, află că Lolita l-a trădat când
vede nume care fac referire la Gustave Trapp și la regretatul tată al lui Lolita.

Humbert se întoarce în est și se atașează de o femeie pe nume Rita în timp ce jură răzbunare pe
"răpitorul" Lolitei. În cele din urmă, primește o scrisoare de la Lolita în care spune că este căsătorită și
însărcinată și are nevoie de bani. Humbert o găsește pe ea și pe soțul ei într-un oraș la nord de New York
și află că soțul ei nu este bărbatul cu care a fugit. Acel bărbat era Clare Quilty, dragostea vieții ei și
bărbatul care l-a văzut pe Humbert la Vânătorii Vrăjițiți și pe care Humbert îl numea Gustave Trapp.
Quilty o dusese pe Lolita la ferma lui, dar a dat-o afară când ea a refuzat să apară într-un film
pornografic. Humbert își dă seama că Lolita nu l-a iubit niciodată și îi dă 4000 de dolari chiar dacă ea nu
vrea să fugă cu el. El îl găsește pe Quilty în conacul lui, iar acesta îl acuză pe Humbert că este cel care a
adus-o pe calea greșită pe Lolita. Humbert îl ucide.

În închisoare, Humbert scrie că este sigur că și-a ales un pseudonim bun și jură că o va imortaliza pe
Lolita prin arta sa.
Uimire si cutremur de Amelie Nothomb

Cartea "Uimire și cutremur" este o poveste semiautobiografică scrisă de Amélie Nothomb, care
explorează experiențele autoarei ca tânără belgiană care lucrează într-o companie japoneză. Cartea oferă
o privire fascinantă în cultura japoneză și în lumea corporatistă din Japonia.

Povestea începe cu autoarea, care ajunge în Japonia și obține un loc de muncă într-o mare corporație
japoneză, Yumimoto Corporation. Ea își începe cariera ca traducătoare și este plasată într-un
departament în care trebuie să servească doamna Mori, șefa departamentului. Doamna Mori, o femeie
autoritară și exigentă, devine un personaj central în viața autoarei și, treptat, aceasta începe să înțeleagă
complexitatea și idiosincraziile culturii japoneze, precum și rigurozitatea și ierarhia din lumea
corporatistă.

Pe măsură ce autoarea încearcă să-și îndeplinească sarcinile, ea se confruntă cu provocări neașteptate și

cu presiunea de a se conforma strictelor reguli corporative și culturale japoneze. De-a lungul cărții,
autoarea este martora diferitelor evenimente și situații care dezvăluie modul în care doamna Mori și
ceilalți angajați interacționează într-un mediu de muncă rigid și formal.

Relația dintre autoare și doamna Mori devine din ce în ce mai complexă, cu autoarea încercând să se
conformeze regulilor și așteptărilor japoneze, dar întâmpinând mereu dificultăți. Cartea explorează tema
puterii, ierarhiei și a relațiilor de autoritate din perspectiva culturală japoneză, iar autoarea începe să
înțeleagă mai bine dinamica subtilă dintre ei.

Pe parcursul cărții, autoarea aduce în discuție și propriile reflexii asupra identității ei culturale și a
diferențelor dintre lumea sa de origine și cea în care lucrează. Ea trece prin experiențe de izolare și
dezorientare în Japonia, dar încearcă să se adapteze și să învețe din aceste experiențe.

"Uimire și cutremur" oferă o privire profundă în cultura și societatea japoneză, dar și în complexitatea
vieții corporatiste și a relațiilor interpersonale. Cartea este scrisă cu umor și ironie și reprezintă o
explorare subtilă a unor teme profunde legate de identitate, conformitate și putere

În final, cartea pune în lumină faptul că adaptarea la o cultură și mediul de lucru străin poate fi o
provocare dificilă și oferă oportunitatea de a reflecta asupra propriilor convingeri și valori.

Autoarea (naratoarea) - Personajul principal al cărții, o tânără belgiană care obține un loc de muncă în
corporația japoneză Yumimoto Corporation. Ea relatează povestea și își împărtășește experiențele și
observațiile în timp ce încearcă să se adapteze la cultura japoneză și la mediul corporatist japonez.

Doamna Mori - Șefa departamentului în care lucrează autoarea la Yumimoto Corporation. Este un
personaj autoritar și exigent care impune reguli stricte și are așteptări înalte de la angajații săi.

Fubuki Mori - Sora mai mică a doamnei Mori. Ea este mai prietenoasă și mai accesibilă decât sora sa și
dezvoltă o relație de prietenie cu autoarea.

Makoto - Coleg de muncă al autoarei și unul dintre puținii prieteni pe care îi face în Japonia. El îi oferă
ajutor și sprijin în eforturile ei de a se adapta la cultura japoneză.
Doamna Saito: Doamna Saito este o altă colegă de muncă a autoarei care îndeplinește un rol autoritar în
companie. Ea, de asemenea, impune standarde înalte și este extrem de serioasă în privința muncii.

De veghe in lanul cu secara

De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger ( Rezumat ) Personajul principal este un adolescent , pe

nume Holden Caulfield ce provine dintr-o familie bogată , cu doi fraţi şi o soră : unul mai mare pe nume
D.B. , scriitor la Hollywood , unul mai mic , Allie , care a murit de leucemie cu câtva timp în urma şi o soră
în clasa a 4-a pe nume Phoebe. Acesta povesteşte de ultimele lui zile petrecute la şcoala Pencey
deoarece era corigent la trei obiecte din patru şi acum înainte de vacanţa de Crăciun urma să fie
exmatriculat , nefiind pentru prima oară deoarece el a mai fost exmatriculat de la Whooton şi Elkton
Hills. Povestea începe într-o sâmbăta , cu patru zile înainte de plecarea acasă , la New York , pe când
stătea cocoţat în vârful unui deal şi urmărea un meci de fotbal la care trebuia să se ducă , dar nu s-a dus.
Unul din motivele pentru care nu se dusese era că trebuia să-şi ia rămas bun de la Domnul Spencer ,
profesorul lui de istorie , înainte de plecarea acasă . După o discuţie moralizatoare despre teza sa la
istorie şi despre faptul că l-a lăsat corigent , Holden se întoarce la Pencey ,în camera sa, unde vorbeşte cu
vecinul lui de cameră pe nume Ackley şi cu colegul său de camera , Stradlater , de la care mănâncă şi
bătaie în urma unei discuţii despre o prietenă de-a sa pe nume Jane Gallagher cu care acesta ieşise în
oraş şi de care Holden era îndrăgostit . După acest incident hotărăşte să plece la New York unde să
petreacă câteva zile ca apoi să se duca acasă şi să primească morala de la părinţi pentru faptul că a fost
din nou exmatriculat . Aceştia aveau să afle despre Holden abia miercuri când aveau să primească o
scrisoare de la director . După ce ajunge la New York se cazează la un hotel amărât unde cunoaşte trei
fete pe seama cărora se distreza aproape toată noaptea deoarece erau “proaste şi urâte”.Apoi pleacă
pentru a-şi petrece seara la un cabaret şi , neavând nimic de facut deorece era singur şi deprimat , începe
să bea şi să fumeze până când se întâlneşte cu o prietenă de-a lui D.B..Voind să scape de ea s-e întoarce
la hotel cu o prostituată de pe urma căreia mănâncă din nou bătaie şi rămâne fără o parte din bani. A
doua zi îşi dă întâlnire cu o veche prietenă pe nume Sally pe care o duce la o piesă de teatru în care jucau
actorii ei preferaţi dar pe care Holden nu-i putea suferi .Apoi se duc la patinuar, unde , după ce
patinează , intră într-un bar şi încearcă să o convingă să meargă cu el într-o excursie ca să scape de acea
lume nenorocită şi să rămâna acolo până la bătrâneţe , dar discuţia nu se termină decât cu o ceartă .
Ieşind din patinuar , plecă să mănânce şi îşi sună un fost coleg de la Whooton pentru a se întâlni
deoarece nu avea cu ce să-şi umple timpul . După ce au purtat câteva discuţii acesta plecă iar personajul
principal , rămas singur din nou , începe să bea până se îmbata. Beat fiind , o suna pe Sally şi după o
scurtă convorbire se duce la baie unde se băga cu capul în apă sperând să se trezească din beţie. În clipa
în care şi-a revenit a plecat spre Cental Parck sperând că va vedea raţele de pe lac şi că va putea
răspunde la întrebare care îl frământa de ceva vreme ( Oare unde se duc raţele când vine iarna ? ) . Dar
nu a găsit nici o raţă şi , aşezându-se pe o bancă , a început să se gândească că din cauza părului care-a
îngheţat va face

pneumonie şi va muri. Şi se gândea la înmormântare sa şi la toată lumea care va veni , bucurându-se însă
că va fi cu Allie . Cum stătea şi reflecta la toate astea s-a hotărât să se ducă acasă ca să-l mai vadă Phoebe
măcar odată înainte să moară deoarece i se făcea milă amintindu-şi cât de mult ţinea la el . Se gândea
însă cum să intre în casă fără să-l observe părinţii . Când a ajuns acasă a avut noroc că liftierul de noapte
era nou şi nu-l cunoştea , aşa că , ajuns sus , sa strecurat în casă cu mare grijă , şi a intrat în camera în
care dormea Phoebe şi , după câtva timp , a trezit-o. După ce s-au îmbrăţişat şi după ce au discutat
puţin , sora lui şi-a dat seama că a fost dat afară şi n-a mai vrut să vorbească cu Holden pentru că îşi
făcea griji că iar o săl certe părinţii . Dar au reluat discuţiile puţin mai târziu , însa nu pentru mult timp
pentru că au auzit uşa de la intrare şi şi-au dat seama că s-au întors părinţii care nu erau acasă (fuseseră
la o petrecere) . După trecerea pericorului Holden a împrumutat câţiva dolari de la Phoebe şi a şters-o la
Domnul Antolini , fostul lui profesor de engleză , unde şi-a petrecut o parte din noapte până când s-a
trezit cu mâna profesorului pe fruntea sa şi s-a speriat într-un hal gândindu-se la cine ştie ce pervers ar
mai fi acesta încât a plecat fără să mai zică nimic la gară unde îşi lăsase bagajele şi unde şi-a petrecut
restul nopţii dormind pe o bancă . Dimineaţă , citind un articol dintr-o revistă uitată pe bancă , şi-a dat
seama că este bolnav ( posibil cancer) şi gândindu-se din nou la moarte a început să se plimbe şi să-şi
facă planuri . Vroia să plece departe , să-şi constuiască o cabană la marginea unei păduri, să muncească
la o benzinărie şi să nu mai calce pe acasă , aşa că a plecat la şcoala unde învăţa Phoebe să-i lase un
mesaj (să se întâlnească şi să-şi ia rămas bun). În timp ce o aştepta i-a venit rău şi a leşinat , o altă dovadă
că starea lui de sănătate nu era extraordinară . În cele din urmă s-au întâlnit . Phoebe căra după ea un
geamantan sperând că va merge cu el în fuga lui de acasă . Holden s-a hotărât în cele din urmă că ar fi
mai bine să rămână astfel încât cei doi s-au plimbat şi s-au întors acasă. Întors acasă se îmbolnaveşte , iar
părinţii îl conving să se ducă din nou la toamnă la şcoală şi se întreabă dacă va putea să o termine măcar
pe asta . În acest timp a venit fratele său , D.B. , de la Hollywood să-l viziteze , iar familia a fost reîntregită
pentru sărbătoarea de Crăciun .

Nunta in cer
-Jurnalistul Raymond Rambert, aflat in vizita in orasul Oran este prins de carantina, departe de Paris si de
iubita sa.

-Acesta incearca disperat sa paraseasca orasul.

-Vine la doctorul Rieux pentru a cere o dovada cu care sa poata parasi orasul, insa, din pacate doctorul
refuza cerinta lui iar jurnalistul apeleaza la toate mijloacele ce ii stateau in putinta pentru a parasi orasul
insa fara rezultat ajungand in cele din urma sa faca un plan pentru a scapa ilegal cu ajutorul ascociatiei de
criminali ai lui Cottard.

-Intre timp Tarrou ii spune acestuia ca si doctorul Rieux este despartit de sotia sa, facandu-l astfel sa se
rusineze de planul sau si indiferenta de care daduse dovada in momente atat de grele.

-Cottard nu avea nimic de pierdut de pe urma acestei epidemii ba din contra datorita crimei pe care o
comisese in trecut simtea acum ca ciuma este ca o eliberare pentru el. Traise pana acum cu frica ca ar
putea si arestat si pedepsit in orice moment fara drept la replica. Dupa luni de carantina multi dintre
cetatenii Oranului au renuntat la egoista obsesie de a fugi.

-In ultima parte a povestirii se prezinta o intorsatura drastica.Incep sa apara cazuri de recuperare iar
sobolanii sunt din nou prin oras. Este dat un act oficial unde este anulata starea de carantina si declarata
perioada de epidemie inchisa. Portile orasului se deschid atat pentru cei care doresc sa vina in Oran cat si
pentru cei care doresc sa il paraseasca. Cartea totusi se termina intr-o maniera ciudata, cu un final
deschis: chiar daca virusul ciumei dispare, bucuria este mereu amenintata deoarece el nu moare
vreodata ci adorme in mobila si rufe sau asteapta cu grija in odai si pivnite momentul potrivit pentru a da
din nou lovitura de gratie.
Nuntă în cer- de Micea Eliade

-Doi barbați, Barbu Hasnaș și Andrei Mavrodin, se întâlnesc și își povestesc povestea iubirii vieții lor.

-Andrei Mavrodin o întâlnește pe Ileana, personaj absent, dar central și acaparator, care marchează nu
doar viețile naratorilor; ne influențează, ne ridică o mulțime de întrebări.