MAITREYI - MIRCEA ELIADE

MIRCEA ELIADE s-a născut în data de 13 martie 1907 în Bucureşti şi a decedat în data de 22 aprilie
1986 în Statele Unite ale Americii. A fost un istoric al religiilor, scriitor de ficţiune, filozof şi profesor la
Universitatea din Chicago.A fost autor a 30 de volume ştiinţifice, eseurifilozofice traduse în 18
limbi.Este membru post-mortem al Academiei Române.

Geneza
Romanul Maitreyi apare în anul 1933 la Bucureşti. Este primul roman exotic în adevăratul sens al
cuvântului (G.Calinescu), scris din decizia autorului de a retrăi şi a consuma această dramă care îi
schimbase radical viaţa.

Este un roman-dramă, o dramă existenţială, o dramă a cunoaşterii bazată pe o experienţă erotică

revelatoare.

Este un roman modern de analiză psihologică, un roman autentic, pentru că îmbină în mod armonios
pagini de jurnal, de eseu, de corespondenţă, povestire la persoana I şi relatarea unor felii de viaţă
autentică.

Tema
Tema romanului este dragostea, romanul fiind construit pe mitul cunoaşterii şi al fericirii prin iubire. Cei
doi îndrăgostiţi aparţin unor culturi diferite, iar incompatibilitatea lor este cauzată de diferenţa de
mentalitate.

Semnificaţia titlului
Titlul coincide cu numele personajului principal Maitreyi, considerat de critică cel mai exotic personaj
feminin din literatura română: “femeie şi mit”, “ simbol al sacrificiului în iubire”.

Conflicte
Romanul prezintă un conflict exterior între două civilizaţii şi mentalităţi, cea europeană şi cea asiatică.
Uniţi prin iubire cei doi tineri rămân exponenţi ai acestor mentalităţi.

În sufletul lui Allan se petrece un puternic conflict interior, între trăirea intensă a iubirii şi luciditatea
autoanalizei.

Structura
Este un roman non-fictiv, construit pe 15 capitole cu un incipit confesiv, un incipit ex - abrupto (care îl
introduce pe cititor în atmosfera romanului) şi un final deschis.

Romanul cuprinde pagini din jurnalul autorului, în care este notat evoluţia sentimentului erotic, zi de zi.

Acţiunea din roman se desfăşoară anterior trăirii evenimentelor şi consemnării în jurnal.

Acţiunea se petrece în India, în oraşul Calcutta, în vara anului 1929; în final există şi câteva scene în
care cadrul se schimbă (Munţii Himalaya, Singapore).
Rezumat
Allan se întalneşte cu Maitreyi pentru prima oară într-o zi când alegea cărţi pentru cadourile de Crăciun
împreună cu Narendra Sen, şeful său în cadrul societăţii de canalizare a Deltei din Calcutta şi tatăl fetei.
El nu este atras de Maitreyi, o vede ca pe o persoană urâtă “Mi se părea urâtă – cu ochii ei prea mari şi
prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca
un fruct trecut în copt”

Invitat acasă de către inginer, Allan descoperă uşor farmecul sfios al fetei,amestecul de panică în faţa
străinilor şi neîncredere spontană în el, comunicată din schimbul de priviri dintre ei. ÎI sunt prezentate
mama fetei, doamna Sen şi sora mai mică,Chabu.

După o perioadă de timp, lui Allan îi este incredinţată sarcina de a supraveghea lucrările din Assan ale
companiei. Sărbătorind împreună cu prietenul său Harold şi câteva fete avansarea,Allan este văzut în
maşină, pe drumul către restaurant, de către inginer şi Maitreyi, ţinând pe genunchi una dintre acele fete.

În Assan, slăbit probabil şi de muncă Allan se îmbolnăveşte de o formă gravă de malarie, este dus la
Calcutta şi internat în spital, unde îl vizitează Narendra Sen şi Maitreyi, iar inginerul îl invită sa
locuiească la el, ca să fie mai bine îngrijit ceea ce Allan acceptă.

Pe de o parte este atras de perspectiva de a pătrunde în intimitatea vieţii locului, pe de altă parte însă îl
îngrijorează perspectiva de a pierde libertatea de care beneficia locuind singur.

Mutat în casa inginerului, Allan o vede pe Maitreyi ca pe o existenţă enigmatică. Narendra Sen îl
informează că Maitreyi scria versuri, poeme filizofice apreciate de marele poet Tagore.

Maitreyi îi propune lui Allan să-i dea lecţii de bengaleză iar Allan să o înveţe franceza. După ce învaţă
câteva expresii, Maitreyi are ideea de a-i da surorii sale mai mici, Chabu lecţii de franceză.

Maitreyi îi arată lui Allan, cu ajutorul prietenei sale, Lilu, soţia unei rude, cum se fac semnele de
prietenie in India, ceea ce îi declanşează o reacţie de gelozie. Allan se declară fascinat de conduita
iraţională, pentru el barbară a fetei, îndrăgostit de ea, trăieşte o stare de vrajă, nu de iubire propiu-zisă.

Allan o trezeşte pe Maitreyi ca să aranjeze cărţile lui Narendra, şi îi declară iubirea dar ea îi răspunde
rece, că sunt doar prieteni. El o sărută iar ea începe şi plânge.

După o noapte de meditaţii şi rugăciuni, în urma sărutului Maitreyi îi spune lui Allan că îl iubeşte pe
Tagore, în a cărui casă îsi petrece verile împreună cu familia ei.

În privinţa relaţiilor cu Allan, Maitreyi declară că întreaga ei atitudine faţă de el nu cuprinde decât
manifestări ale prieteniei. Dar în timpul cinei, luând masa cu toată familia, Maitreyi îl mângâie cu
piciorul pe Allan.

Noaptea Maitreyi soseşte în camera lui Allan, declarându-i că nu mai poate trăi fără el, dar că familia ei
ţine la el cu un alt fel de iubire, că vor ca să-l înfieze şi să emigreze, împreună cu el în ţara lui, acolo
unde “ albii nu sunt răi ca şi englezii de aici şi ne vor socoti fraţii lor”.

Maitreyi mărturiseşte o altă iubire a ei, un pom iar Allan resimte starea de simplitate ,de naivitate a
civilizaţiilor occidentale, în comparaţie cu sufletul indienilor. Pe malul unui lac din preajma Calcuttei,
unde s-au dus cu maşina familiei, după ce Maitreyi pretextase o indispoziţie spre a putea ieşi cu
Allan,cei doi se logodesc, prin intermediul unui jurământ făcut de Maitreyi,prin invocarea mamei
pământ,cu pumnii,unde ţinea inelul de logodnă.După logodnă Maitreyi nu mai trăieşte teama de păcat în
relaţia cu Allan şi revine la plăcerea jocului copilăresc şi erotic, pe care o pierduse după declanşarea
pasiunii ei.

Deoarece se îmbolnăveşte Chabu, care dormea în camera ei si care datorită bolii se mută în camera
doamnei Sen, Maitreyi “tremurând toată, în picioarele goale, să nu facă zgomot”, merge în camera lui
Allan, unde i se dăruieste.

Cu ocazia împlinirii de către Maitreyi a vârstei de 17 ani, familia ei organizează o aniversare,unde invită
elita culturală bengaleză,iar Chabu face o criză nervoasă şi încearcă să se arunce de pe balcon.

Maitreyi şi Allan se plimbau pe lânga lacurile din preajma Calcuttei, cu maşina, însoţiţi fiind uneori de
Chabu, care surprinde un gest de tandreţe a lui Allan-mâna lui aşezată pe sânul iubitei sale. A doua zi,
Allan află de la Maitreyi faptul ca Chabu a dezvăluit doamnei Sen, fără a vrea sa facă nimic rău, iubirea
lor.

După o noapte de nesomn, timp în care nu a mai putut comunica cu Maitreyi,încuiată fiind în cameră de
doamna Sen, inginerul ii cere lui Allan să părăsească locuinţa şi îi dă o scrisoare într-un plic închis,
pentru a o citi după mutare.

Coborând treptele casei, Allan o zăreşte o clipă pe Maitreyi, care îl strigă şi se prăbuşeşte ,pierzându-şi
cunoştinţa. Prin scrisoare ,Narendra Sen îi interzise fostului său oaspete să-i frecventeze casa şi să se
adreseze vreunui membru al familei sale.

Mutat în pensiunea unde locuieşte prietenul său Harold, Allan află de la Khokha, ruda săracă a
inginerului despre tratamentul inuman la care o supun pe Maitreyi părinţii :o bat în repetate rânduri până
la sânge, pentru a o face să mărturisească despre natura relaţiei cu naratorul, dar singurele cuvinte pe
care le obţin de la ea sunt afirmarea iubirii şi a nevinovătiei lui Allan.

Disperat, acesta rătăceşte câtvea zile prin preajma Calcuttei.Revenit, tot Khokha îi comunică intenţia
părinţilor de a o mărita forţat şi opoziţia Maitreyiei: îşi ameninţă părinţii că în acest caz va spune soţului
în noaptea nunţii despre relaţiile ei intime cu Allan,compromiţând astfel familia.

Tatăl ei nu mai vede datorită unui atac cerebral ,iar Chabu , sora ei mai mică, moare.

Allan se retrage într-un bungalow din Himalaya,pentru a retrăi în amintire iubirea.

Între timp Allan, are o relaţie erotică de o noapte cu Jenia Isaac,evreica din Cape Town ,căutatoare a
absolutului prin acele locuri ,pentru a-şi demonstra sieşi că nu a fost neutralizat din punct de vedere
sexual de iubirea prea mare pentru Maitreyi şi de şocul despărţirii.După câteva săptămâni de la acea
noapte de dragoste şi de la plecarea Jeniei , Allan se deşteaptă într-o dimineaţă cu senzaţia de a fi fost
eliberat de obsesia iubirii sale.

Allan refuză să răspundă solicitarilor Maitreyiei de a-l întâlni,de a comunica cu ea şi se mută în locuinţa
unei vechi prietene , care îl iubea dinaintea relaţiei cu Maitreyi.Apoi se mută în Singapore,unde află,de
la un nepot al doameni Sen, că Maitreyi “a făcut un lucru netrebnic.S-a dat vânzătorului de
fructe”,urmând să aibă un copil.

Maitreyi

Este cel mai exotic personaj feminin din literatura romană.Portretul ei se realizează subiectiv în funcţie
de sentimentele lui Allan.Mijloacele de caracterizare sunt diverse.
Naratorul recurge atât la mijloace de caracterizare directă, de către narator şi de către alte personaje cât
şi lan mijloace de caracterizare indirectă prin fapte, atitudini, gesturi. De fapt Maitreyi apare din
perspectiva personajului reflector, aşa cum a cunoscut-o Allan. Tehnica narativă face ca Maitreyi să
apară prin prezenţa nemijlocită sau prin evocare (jurnalul lui Allan, rememorarea, retranscrierea unor
notări). Maitreyi apare sobră, indiferentă, dispreţuitoare, provocatoare, profundă, complexă, Plină de
poezie, Maitreyi aparţine unor orizonturigeografice şi spirituale încărcate de semnificaţii. Portretul fizic
apare chiar din incipitul romanului când Allan mărturiseşte că la prima vedere Maitreyi nu i-a făcut o
impresie plăcuta "Mi se parea urâtă cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu
sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt.“

Revine apoi când rememorează prima vizită în casa lui Narendra Sen.:"Maitreyi mi s-a părut atunci mult
mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuţi în argint, cu şalul asemenea
cireşelor galbene şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari".

Ea avea mişcări moi, de mătase, un zâmbet timid, vorbea o englezească fadă şi corectă, de manual. De
acum ea devenise pentru Allan o făptură misterioasă "nu izbuteam să înteleg ce taină ascunde făptura
aceasta".Atractia europeanului faţă de Maitreyi se face treptat pe masură ce întâlnirile lor se îndesesc.
Allan întelege că, pentru Maitreyi noţiunea de iubire este mult mai cuprinzătoare. Allan nu întelege că
Maitreyi poate fi indrăgostită de copacul ei, că Maitreyi a putut păstra o şuviţă din părul alb al lui
Tagore, mentorul ei spiritual. Numai prin experienţa directă Allan va descoperi influenţa lui Maitreyi,
farmecul iubirii mistice. Jocurile lui Maitreyi ţin de ritualul erotic şi mistic şi îmbogăţesc pasiunea. Deşi
avea doar 17 ani, Maitreyi este o fiinţă distinsă, o intelectuală, o poetă. Fire predispusă spre visare şi
creaţie începe să scrie o nouă carte de poeme. Ţine conferinţe în faţa unui public elevat, despre esenţa
frumosului.

Când Allan este alungat din casa lui Narendra Sen, pentru Maitreyi rămâne o aspiratie. În ciuda
despărţirii de Allan, a pedepselor violente, a suferinţei şi a disperării, Maitreyi îsi făureşte o mitologie a
ei.

Aşadar, Maitreyi simbolizează etenul feminin, ea poartă amprenta iubirii senzuale dar şi spirituale.

Allan

Allan este personajul principal al romanului şi întruchipează tipul îndrăgostitului lucid şi analitic, care
trăieşte o poveste de iubire exotică şi ciudată pentru un european. Allan, un englez de 24 de ani, este
personaj-narator, deoarece el relatează la persoana I sentimentul de iubire reciprocă dintre tânărul
inginer şi Maitreyi, o bengaleză de şaisprezece ani. Întâmplările sunt povestite pe baza însemnărilor
făcute de Eliade în cei trei ani petrecuţi in India. Allan este un personaj analitic, despică firul în patru,
caută explicaţii, întoarce pe toate feţele stările prin care trece, fapt ce argumentează trăsătura de
autenticitate a romanului. Allan este un pasionat lucid, observând şi observându-se cu febrilitate,
formulând ipoteze, un erou în căutare de certitudini. Dominat aşadar de incertitudini, Allan construieşte
situaţii pe baza unor argumente lucide, analizează fiecare gest, fiecare atitudine şi fiecare cuvânt, fiind
mereu surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie.

Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, care analizeaza in mod
obiectiv evenimentele realitatii traite. Caldura cu care este primit in casa inginerului Sen, grija
afectuoasa si onoarea cu care este tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la
complicitate apropierea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice.

Lucid si analitic, Allan o vede, uneori, pe Maitreyi "rece si dispretuitoare", dar alteori, dominat de natura
sa pasionala, este exaltat, intrebandu-se cum "am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi,
niciodata". Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufletul
indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sensul exact al acestei contopiri.

Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola, se retrage in muntii Himalaya, ultimul lui
gand, cu care se si termina romanul, este nsugestiv pentru natura dilematica a eroului dominat de
incertitudini, care ar vrea sa stie daca Maitreyi il iubise cu adevarat: "si daca n-ar fi decat o pacaleala a
dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As. Vrea sa privesc ochii Maitreyiei."

Narendra Sen

Narendra Sen este tatăl Maitreyiei şi totodată superiorul lui Allan. După ce se îmbolnăveşte Allan,
Narendra Sen îi propune să se mute în casa lui pentru a-şi petrece perioada de convalescenţă.

Narendra Sen reprezintă cultura şi tradiţia indiană în stare pură. Este un om rezonabil, înţelegător şi
superstiţios, dar poate deveni sălbatic şi dur cu familia sa în cazul încălcării tradiţiilor.

Srimati Devi Indira

Mama lui Mitreyi şi Chabu. Această femeie nu are un rol important în roman, însă ştim că este o femeie
cu stil, care nu ascunde nici un secret faţă de soţul ei. Se îmbracă întotdeauna în sari albastru, această
culoare având semnificaţian de puritate şi transparenţă.

Chabu

Chabu este sora mai mică a Maitreyiei. Are un rol important in povestea de iubire dintre sora sa şi
europeanul. Ea dezvăluie părinţilor taina iubirii dintre cei doi tineri, ceea ce declanşează despărţirea
inevitabilă a celor doi.

Alte personaje

Harold – îi dispreţuieşte pe localnici

Lucien - scrie o carte despre India modernă

Geurtie – crede că este perechea potrivită pentru Allan

Khokha- ruda saracă a inginerului Narendra Sen

Mantu – vărul inginerului Narendra Sen

Lilu – soţia lui Mantu, prietana Maitreyiei

Dna Ribeiro - proprietara pensiunii, unde Allan a stat

Jenia Isaac – Allan are cu ea o scurtă relaţie amoroasă

Finalul deschis al romanului întreţine misterul frumoasei Maitreyi,care va rămâne pentru europeanul
raţional o enigmă.Frământările lui Allan pentru a o înţelege pe Maitreyi nu aduc rispirea îndoieli,lăsând
atât protgonistul cât şi cititorul într-o zonă a îndoielii.De asemena,din acest final putem deduce că Allan
încă nu este capabil să înţeleagă alegerile pe care Maitreyi le-a făcut dupa ce el a plecat,acest lucru
dovedind inacpacitatea lui de a o înţelege, de fapt pe ea.