„Maitreyi” de Mircea Eliade

Tema și viziunea despre lume

În scrierile sale literare, Mircea Eliade realizează două

abordă rinarative complementare. Pe de o parte, „experiența”,
autenticitatea, trairea nemijlocită intensă a realită ții, mai ales sub
aspect spiritual și erotic („Maitreyi”, „Nuntă în cer”); pe de altă parte
fantasticul ce reflectă experiența sacrului („Ș arpele”, „Domnișoara
Christina”, „La Ț igă nci”).
Romanul modern „Maitreyi” este un roman al experienșei, al
autenticită șii, valorificâ nd tră irea câ t mai intensă de că tre personaje
a unor experiențe definitorii. Impresia de autenticitate provine din
narațiunea la persoana I și din includerea în roman a unor
documente sufletești, precum fragmente din jurnalul din India al
scriitorului sau scrisori autentice.
Principala sursă de inspirație a romanului își are geneza în
realitate, fiind povestea de dragoste tră ită de Eliade în timpul
studiilor de sanscritologie din India, ală turi de fiica profesorului
Dasgupta, Maitreyi. Notele din jurnalul acestei perioade vor sta la
baza creației epice de ficțiune, în roman fiind modificate doar
numele unor personaje și acțiunile acestora.
Formula care sintetizează problematica romanului este
estetica autenticită ții prin confesiunea personajului-narator,
relatarea la persoana I, introspecția și autoanaliza lucidă .
Tema romanului o constituie iubirea incompatibilă dintre două
personaje aparținâ nd unor lumi diferite, Allan și Maitreyi. Povestea
nefericita de dragoste amintește și de alte cupluri celebre ale
literaturii universale.
 O prima secvență semnificativă pentru tema romanului este
cina din casa familiei Sen, la care personajul-narator participă
ală turi de un prieten ziarist francez, Lucien, care scria o carte despre
India. În această secvență , englezul este impresionat de frumusețea
stranie dar și de vestimentația elegantă a fetei, câ t și de râ sul
acesteia: „un râ s nestă vilit, contagios, un râ s de copil și de femeie în
același timp”.
O altă secvență semnificativă pentru tema iubirii estea cea a
logodnei din preajma Lacurilor, unde protagonista imaginează un
ritual mistic, fă câ nd un jură mâ nt cosmic de iubire și devotament ă n
fața întregii naturi.
Noutatea construcției discursului narativ constă în dubla
perspectivă temporală pe care personajul-narator o are asupra
evenimentelor: perspectiva contemporană și perspectiva ulterioară .
Personajul-narator nu evocă pur și simplu evenimentele trecute,
rememorâ ndu-le, ci reconstituie întâ mplă rile prin raportare la
timpul prezent.
Incipitul ex-abrupto al romanului modern se surprinde prin
tonalitatea confesiuni și prin atitudinea personajului-narator care
mă rturisește că nu-și amintește exact ziua câ nd a cunoscut-o pe
Maitreyi. Finalul operei este unul deschis: „Aș vrea să privesc ochii
Maitreyiei” și sugerează faptul că nici distanțarea temporală , nici
rememorarea faptelor nu pot epuiza misterul fetei.
Acțiunea romanului alcă tuit din cincisprezece capitole se
petrece în anul 1929 în Calcutta, unde tră iește o lume pestriță ,
formata din trei comunită ți; cea autohtonă , foarte conservatoare;
apoi comunitatea albă , preponderent engleză , și comunitatea
eurasiatică .
Incipitul romanului constituie și prima dintre secvențele
narative semnificative deoarece surprinde prima întâ lnire a
personajelor. Este secvența în care Allan o vede pe fată în mod
accidental în mașină , în timp ce el se afla împreuna cu tată l acesteia
să aleagă că rți pentru vacanța de Cră ciun.
Conflictul romanului se constituie pe baza opoziției dintre
două lumi cu totul diferite: cea europeana și cea eurasiatică . Uniți
prin iubire, cei doi tineri ră mâ n exponenți ai acestor mentalită ți.
Conflictul dintre Allan și bengalezul Narendra Sen se concretizează
în confruntarea dintre civilizația europeană libera și cea hindusă ,
plină de prejudecă ți. Fire auto-reflexivă , Allan trece printr-un
puternic conflict interior între tră irea intensă a iubirii, ca experiență
definitorie, și luciditatea autoanalizei.
Acțiunea îl are mai întâ i în centru pe Allan, un tâ nă r inginer
englez care, atras de exotismul Indiei și dornic sî-și facă o carieră , se
angajează la o societate de canalizare a deltei. Însă rcinat să
supravegheze lucră rile în junglă , se îmbolnă vește de malarie și este
spitalizat. Inginerul hindus Narendra Sen îl invită să locuiască în
casa sa pe perioada convalescenței, acesta intenționâ nd să -l adopte
ca fiu pe Allan, pentru ca mai apoi să se mute cu toată familia în
Anglia, deoarece în India începuse revoluția; însă Allan află mult mai
tâ rziu de la Maitreyi adevă ratele intenții ale lui Sen, după ce la
început crezuse că acesta voia să îl însoare cu fiica lui, aranjament
ce-i displă cea profund.
Câ nd se mută în casa familiei Sen, Allan receptează realitatea
ca un european și crede că familia Sen îi încurajează apropierea de
Maitreyi. În primele luni nu se gâ ndește la dragoste, deși se simte
atras de misterul fetei. Apropierea dintre cei doi se realizează
treptat: Allan începe să ia lecții de bengaleză de la Maitreyi în timp
ce el o învă ța franceza. Cu floarea roșie pe care i-o oferă tâ nă rului,
fata declanșează involuntar jocul seducției. Apropierea continuă cu
lungi discuții în bibliotecă și cu marturisiri cu jocul privirilor și al
atingerilor nevinovate.
Deși inițial își neagă sentimentele, Allan se lasă prins de jocurile
fetei. Tâ nă rul e gata să -și abandoneze religia și să treacă la
hindusim, crezâ nd că așa se va putea că să tori cu Maitreyi.
Înainte de a i se dă rui lui Allan, fata oficiază o logodnă mistică ,
să vâ rșind un jură mâ nt mistic în preajma Lacurilor, în fața
elementelor naturii.
Din pă cate, fericirea îndră gostiților nu durează mult deoarece
Chabu, sora mai mică a Maitreyiei, tră dează secretul lor. Sub
pretextul unei operații la ochi, Narendra Sen îi cere lui Allan, printr-
o scrisoare, să pă ră sească locuința lui și să nu mai ia niciodată
legă tura cu vreun membru al familiei. După un timp, tată l fetei
orbește, iar Chabu moare în urma unei crize de nebunie. În
încercarea de a-l regă si pe Allan și de a-și împlini dragostea,
Maitreyi se daruiește unui vâ nză tor de fructe, sperâ nd că astfel va fi
alungată din casă . Tată l refuză să o gonească , așadar sacrificiul ei se
dovedește zadarnic.
Disperat, Allan ră tă cește o vreme pe stră zile din Calcutta, după
care se retrage în Himalaya. Episodul pasager de iubire cu Jenia
Isaac îi confirmă faptul că a tră it ală turi de Maitreyi iubirea absolută .
Deznodă mâ ntul este patetic și exprimă regretul pentru această
despă rțire impusă . Finalul romanului este deschis: „Aș vrea să
privesc ochii Maitreyiei” și sugerează faptul că nici distanțarea
temporală , nici rememorarea faptelor nu pot epuiza misterul iubirii
fetei.
Eroina romanului reprezintă chiar misterul feminită ții, în timp
ce Allan reprezintă tipul intelectualului lucid, dar care vede totuși
absolutul în iubire.
 Așadar, prin formula narativă aleasă , prin faptul că iubirea
apare ca experiență definitorie, surprinsă în romanul jurnal, prin
notarea atentă a stă rilor și tră irilor analizate cu luciditate, opera
literară se încadrează în modernismul interbelic și în romanul
experienței.