MAITREYI

de Mircea Eliade

Romanul Maitreyi (1933) este un roman modern subiectiv, de analiză psihologică, un roman al
autenticităţii şi al experienţei, dar şi un roman exotic. Este un roman al experienţei şi al „autenticităţii” pentru
că valorifică trăirea cât mai intensă, în plan interior, de către personaje, a unor experienţe definitorii.
Proza experienţei se bazează pe crearea impresiei de autenticitate, prin utilizarea unor elemente care ţin de
realitate: jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiografice, scrisori etc. Formula care sintetizează
problematica romanului este cea a autenticităţii, prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana
I, introspecţia, autoanliza lucidă.
Acţiunea este plasată în India, locul în care autorul şi-a făcut studiile, şi are ca punct de plecare o
experienţă reală, autobiografică, după cum mărturiseşte Eliade în Memorii:„În faţa hârtiei albe, scriind despre
oameni şi întâmplări care au avut loc în viaţa mea, mi-era peste putinţă să inventez”. Aceste însemnări pun în
valoare preocuparea pentru document, pentru faptul autentic, scriitorul propunându-şi să fie cât mai aproape de
realitatea trăită. Eliade inserează pagini de jurnal, în care sunt consemnate cele mai importante sentimente şi
trăiri ale personajului principal. Tema romanului este iubirea incompatibilă. Această temă este redată cu ajutorul
conflictelor.
Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen redă opoziţia dintre libertatea dragostei şi
constrângerile tradiţionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi
mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. De asemenea, există şi un conflict interior. Fire autoreflexivă, Allan
trăieşe conflictul dintre trăirea intensă a iubirii, ca experienţă definitorie, şi luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe
Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât şi iubirea adevărată.
Titlul cărţii coincide cu numele personajului principal feminin, Maitreyi, considerată de critică drept cel
mai exotic personaj feminin din literatura română.
Romanul este structurat în cincisprezece capitole, iar întâmplările sunt relatate la persoana I. Personajul-
narator nu evocă pur şi simplu evenimentele, rememorându-le, ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare
la timpul prezent, dar şi la felul în care percepuse respectivele evenimente în momentul în care le trăise,
consultând în acest scop jurnalul acelei perioade.
Incipitul abrupt al romanului surprinde prin tonalitatea confesiuni şi atitudinea personajului-narator, prin
sinceritatea povestirii, luciditatea analizei, autenticitatea faptului „trăit”, dar şi prin misterul femeii iubite.
Subiectul romanului se organizează în jurul cuplului Allan – Maitreyi. Europeanul Allan vine în India
pentru a descoperi cât mai multe taine din această ţară plină de mit şi inefabil. La început nu descoperă cu
adevărat lumea indiană, fiind înconjurat mai ales de prieteni europeni. Allan munceşte la Tambuk şi apoi la
Assam, în junglă, unde se îmbolnăveşte de malarie.
Această boală constituie intriga, fiind momentul care îi schimbă radical existenţa deoarece inginerul
Narenda Sen, superiorul lui, îi propune să locuiască în casa lui, pentru a evita revenirea bolii. Pe lângă ajutorul pe
care i l-ar da tânărului englez faptul de a locui într-o familie, Narendra Sen intenţionează să-l adopte ca fiu pe
Allan, iar apoi să se mute cu toată familia în Anglia, pentru că în India începea revoluţia. Allan va afla mult mai
târziu intenţiile inginerului, după ce crezuse la început că Sen voia să-l însoare cu fiica lui.
Mutarea în casa inginerului declanşează în existenţa lui Allan un adevărat proces iniţiatic. Eroul devine
astfel un fin observator al lumii indiene şi hotăreşte să-şi noteze observaţiile într-un jurnal. Familia lui Sen este
una tipic indiană, unde tradiţia este legea supremă. Allan observă că în familie bărbatul este un stăpân extrem de
autoritar. Cele două fiice, Maitreyi şi Chabu, precum şi soţia lui, Srimate Devi Indira, îl respectă şi îl ascultă cu o
supunere oarbă.
Atenţia lui Allan este captată de Maitreyi, frumoasă indiană de 16 ani, prin care el descoperă atât lumea
tainică a Indiei, cât şi iubirea adevărată. Când o vede pentru întâia oară, Allan nu este impresionat, ba dimpotrivă,
adolescenta i se pare chiar „urâtă . Iniţial, întâlnirea dintre cei doi nu anunţă nimic deosebit, iar lui Allan i se
pare că părinţii fetei încurajează prietenia lor în vederea unei eventuale căsătorii. Treptat, se poate observa că
Maitreyi devine pentru erou un univers, căci el vrea să descopere tot „ce era sigilat şi fascinant în viaţa
ei.” Atracţia spre Maitreyi are o serie de consecinţe: Allan începe să înveţe bengaleza şi se desparte de grupul de
prieteni europeni. Cu floarea roşie pe care i-o oferă tânărului, Maitreyi declanşează involuntar jocul seducţiei.
Treptat, Allan începe să conştientizeze că sentimentele lui se modifică şi că începe să trăiască o iubire
fără precedent. Gesturi tandre, izbucniri neaşteptate, luciditate şi tulburare, indiscreţii abil camuflate alternează în
comportamentul celor doi. Punctul maxim este atins în momentul în care Allan îşi declară iubirea. Maitreyi
reacţionează cu candoare: îşi acoperă ochii şi îi răspunde că ea nu îl poate iubi decât ca pe un „scump prieten”.
Allan, derutat de atitudinea îngăduitoare a familiei Sen, este gata să ceară în căsătorie pe Maitreyi, dar ea îi atrage
atenţia că un asemenea mariaj nu poate fi acceptat de părinţi.
Fata, deşi are premoniţia finalului nefericit al iubirii lor, se avântă în acest vârtej pasional, asumându-şi
toate riscurile. Diferenţa dintre cele două mentalităţi, orientală şi occidentală, este pusă în evidenţă şi de
concepţia celor doi tineri despre iubire. Maitreyi este un personaj emblematic, ea reprezintă eternul feminin,
devenind simbolul dăruirii totale în iubire. Apropierea ei de Allan este firească, iar dragostea este plină de
devotament şi naturaleţe. .
Tinerii se logodesc în taină, într-un parc, la Lacuri, având ca martori elementele naturii. Iubirea tainică a
celor doi este deconspirată inconştient de Chabu, sora mai mică a Maitreyiei.
Allan este alungat din casă şi i se interzice orice legătură cu familia şi Maitreyi. Abia acum află că o
căsătorie cu Maitreyi era imposibilă. Brutalizată de tată, Maitreyi ia asupra ei toată vina. Înfrânt, fără vreo
speranţă de a-şi mai vedea iubita, alungat de Sen şi ironizat de cunoştinţele sale, Allan părăseşte Calcutta.
Încearcă să aibă relaţii cu alte femei, însă observă cu durere că nu este capabil să uite zilele petrecute alături de
marea şi unica sa iubire. Apariţia lui Jeni Isaac, o sud-africană rătăcită în căutarea absolutului, şi aventura
trecătoare cu aceasta, atenuează criza, împingând amintirea dragostei trecute din plan concret într-unul mitic.
Plecarea din India îi apare ca o izbăvire.