Nume Sarcina
Ce presupune romanul Dragostea nu moare este un roman scris de Maitreyi
Alexia “Dragostea nu moare”?
De ce sunt cele doua
Andra romane oglinda si de ce
romanul se numeste asa?
Care sunt diferentele dintre
Maxim cele 2 romane?
Care sunt asemanarile
Stefan dintre cele 2 romane?
Citate semnificative din
Miruna “Dragostea nu moare” +
originea numelui
Oricine Scrisoarea lui Dasgupta
Prezentarea:
Devi. Lumea tinde sa creada ca este un raspuns pentru
cartea lui Mircea Eliade, insa aceasta este povestea
romanului din punctul de vedere al femeii care intra mai
mult in cultul Indian si care povesteste mai in de aproape
ce se intampla in familia sa.
Practic cele 2 romane sunt romane oglinda, povestindu se
timpul pe care il petrece Mircea in India. In cartea
Maitreyi, eul liric povesteste cum o vede el pe fata
Indiana si cum isi schimba perspectiva pe parcursul cartii,
iar in Dragostea nu moare, Maitreyi Devi vrea sa
lamureasca niste aspect, venind cu versiunea sa.
In romanul sau, femeia semnaleaza niste diferente, cum
ar fi faptul ca ea nu ar fi mers in fiecare noapte in camera
lui Mircea si ca iubirea lor nu s ar fi rezumat la asta. Insa
regasim si diferente de scriere, in cartea lui Maitreyi
personajele luand nume diferite, acum protagonistii,
adica ea si Mircea Eliade, vor avea numele Amrita si
Mircea Euclid.
In ciuda diferentelor mentionate, asemanarile predomina
si cele 2 carti seamana din punct de vedere al povestirii.
In ambele cartii ni se confirma povestea de dragoste
dintre cei 2 si iubirea pe care o impartaseau, dar si detalii
precum ca sora lui Maitreyi i a dezvaluit tatalui sau
povestea de iubire dintre cei 2, sau faptul ca acesta l a dat
afara din casa lor pe Mircea.
-completeaza Miruna +numele romanului vine de la
faptul ca dupa multe incercari de a lua legatura cu Mircea
(detalii de la alexia din notite), Maitreyi in revede si se
grandeste la faptul ca dragostea nu moare
Dupa o cautare lunga am reusit sa gasim scrisoarea
domnului Dasgupta, tatal fetei, catre Eliade
“Dumneata eşti străin şi eu nu te cunosc. Dar, dacă eşti
capabil să consideri ceva sacru în viaţa dumitale, te rog să
nu mai intri în casa mea, nici să nu încerci să scrii sau să
vezi vreun membru al familiei mele. Dacă vrei să mă vezi
personal, caută-mă la birou şi dacă ai vreodată să-mi scrii,
scrie-mi numai acele fapte pe care un necunoscut le
poate scrie unui necunoscut, sau un funcţionar
superiorului său. Te rog să nu pomeneşti de această notă
nimănui şi rupe-o, după ce o vei citi. Raţiunea acestei
purtări trebuie să-ţi fie evidentă, dacă ţi-a rămas cât de
puţină minte în nebunia dumitale. Îţi cunoşti
ingratitudinea şi ofensa pe care mi-ai adus-o. -Dasgupta”