Maitreyi-Mircea Eliade

“Iti mai amintesti de mine,

Maitreyi?
Si daca da, ai putut sa ma ierti?”
Dragostea nu moare-Maitreyi
Devi
• Deoarece ambele carti au o legatura cartea
scrisa de Maitreyi fiind un raspuns al cartii
scrise de Mircea Eliade , am hotarat sa fac
prezentarea acestor carti.
Pentru inceput as vrea sa va prezint cateva
date despre autor.
Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907,
Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un
gânditor şi scriitor român. Filozof şi istoric al religiilor,
Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din
1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L.
Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în
1966, onorat cu titlul de Distinguished Service
Professor.
 Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice
traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o
tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera
completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a
lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite.
Despre romanul său Maitreyi
“Puţine opere din literatura universală tratează aceleaşi fapte în
viziunea, inerent diferită şi chiar contradictorie, a doi scriitori care au
fost, în acelaşi timp, protagoniştii lor. Pentru români, romanul
Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generaţii de-a rândul o
adevărată încântare. Demn de menţionat este faptul că prototipul
personajului principal al cărţii a trăit cu adevărat, până în 1990, în
ţara Vedelor şi a Upanişadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta,
un filosof indian, şi se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade
avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria
versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, şi avea să devină o
cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi şi reputatul
sanscritolog român Sergiu Al. George, la Calcutta, în 1972, a
"declanşat" scrierea unei noi cărţi: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o
replică magistrală de la însăşi eroina ei, Maitreyi (în carte,
Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns
Dragostea nu moare / It Does Not Die, scris mai întâi în
bengali, a fost tradus şi publicat în limba engleză în 1976. Ne
cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul şi în mentalitatea
indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor şi
simbolurilor. Coloana vertebrală a cărţii de faţă este însă
relatarea cu autenticitate şi cu geniu a celei mai mari minuni a
lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii
împărtăşite şi destrămarea ei.
Mircea şi Amrita (din Dragostea nu moare), ca şi Allan şi Maitreyi
(din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri
Paul şi Virginia, Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta. Dragostea
nu moare (1976), carte apărută până acum în limbile bengali,
engleză, germană, spaniolă şi română, nu are încă
notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă
înaintează triumfal pe aceeaşi cale a consacrării universale. “
Prezentarea continutului:
Romanul “Maitreyi “ scris de Mircea Eliade are la baza jurnalul pe
care acesta il tinea.Allan(Mircea Eliade) o cunoaste pe Maitreyi in
timp ce lucra la tatal ei Narendra Sen inginer din Calcutta, cu toate
ca aceasta ii se parea urata se tot gandea la ea.
Deoarece Narenda il simpatizeaza pe Allan ii oferi o noua slujba
mult mai bine platita .In august Allan se imbolnaveste grav de
malarie , printre prietenii care il viziteaza se afla si Narenda
impreuna cu Maitreyi,preocupat se starea sa il invita sa stea un
timp acasa la el.
La inceput nu prea vorbeste cu Maitreyi dar dupa un timp acestia
incep sa se imprieteneasca, ea dandui lectii de bengali iar el
ajutand-o cu franceza.
Incearca sa creada ca nu o place gasindui tot felul de defecte dar
adevarul este ca se gandeste intruna la ea.Devine gelos “eram
gelos pe oricine o facea sa rada pe Maitreyi” insa nu e sigur ca o
iubeste dar este convins ca ea il iubeste.Allan incepe sa se
gandeasca la o posibila cununie insa Maitreyi este constienta ca
nu se poate deoarece el este de alta religie.
Maitreyi ii spune lui Allan sa plece fiindca ea il iubeste pe Robi
Thakkur ,insa mai tarziu isi dezvaluie adevaratele sentimente
pentru el si ii ofera o coroana de iasomie,simbol al logodnei.
El vrea sa se converteasca pentru a se putea casatorii cu Maitreyi insa domnul
Sen nu este de acord ii spune sa isi pastreze religia fiindca este mai buna.
Maitreyi este descoperita de Khokha care descopera pietra pentru inelul lui Allan
de nunta.Maitreyi si Allan se logodesc si petrec prima noapte de dragoste in
camera lui Allan, dupa care vor urma multe alte nopti.
Cei doi o duc pe Chabu la o plimbare la Lacuri , aceasta dandusi seama ca intre
ei se petrece ceva ii spune mamei.Aceasta o incuie in camera pe Maitreyi si ii
spune totul domnului Sen.Allan si Maitreyi sa gandesc sa fuga pentru a nu o
casatorii pe Maitreyi cu alcineva.
Domnul Sen este foarte dejamagit de Allan si il da afar din casa , dupa mai
multe incercari de a lua legatura cu el Maitreyi este prinsa si renunta.
Viata in familie acum nu mai este la fel Maitreyi fiind in stare sa faca orice se da
unui vanzator de fructe doar pentru ca tatal sau sa o dea afara din casa, insa
acesta nu o da si o tine incontinoare in casa.
Aceasta fiind viziunea lui Eliade acum urmeaza si adevarul pe care Maitreyi Devi
il scrie in cartea sa “Dragostea nu moare”.
Prezentarea continutului:
Maitreyi Devi a scris aceasta carte deoarece vroia sa se stie
adevarul despre povestea de dragoste dintre ea si Allan.
Ei niciodata nu au avut o noapte de dragoste singurl lucru pe care
l’au facut a fost sarutul.Dupa ce Mircea a fost dat afara din casa
ea nu s’a dat vanzatorului de fructe doar a suferit enorm si a vrut
sa renunte la scris si invatat.Dar dupa o perioada mai lunga in
care familia a fost alaturi de ea a reusit sa treaca peste si peste
un timp s’a si casatorit.Totul era frumos avea un sot care o iubea
si copii incetul cu incetul incepe sa isi aduca aminte de Mircea si
de ceea ce ar fi putu fi.
Aflati intr’o calatorie afla ca si Mircea se afla acolo, ea a inceput sa
il caute dar nu a putut sa se duca la el din cauza emotilor si I’a
scris un bilet la care Mircea nu a raspuns.
Amrita ii face o vizita lui Ru si afla ca Mircea dupa ce a plecat a
cautat-o si ia scris scrisori dar ca domnul Sen nu vroia ca ea sa le
vada.El ii da scrisorile si ea plangand le citeste.
Este hotarata sa il gaseasca , chiar daca este casatorita doar ca sa il
vada si sa vorbeasca cu el.
“Am adresa lui.Am facut cu greu rost de adresa si numarul lui de
telefon.Nu ar fi fost nevoie sa o fac.Dar fusese un ritual.Trebuie
sa am adevarata lui adresa.Atata vreme pribegisem pe carari
gresit.”
Intalnirea dupa 40 de ani a avut loc in momentul in care
Amrita a intrat in camera lui Mircea era foarte emotionata
insa acesta nu a vrut sa se intoarca sa o vada.
Cartea se termina cu discutia dintre cei doi.