Sunteți pe pagina 1din 250

MIRCEA EUADE

NUNTAiNCER

MIRCEA ELIADE

Nuntii in cer

Dustrapa copertei: Rene Magritte, The Ready-Made Bouquet, 1956

Descrierea CIP a Bibliotecii Naponale a Rom.iniei


EIJADE, MIRCEA
Nunta in cer I Mircea Eliade. - Mu te ti : Tana, 2007
ISBN 978-973-88323-2-9
821.135.1-31

Textul prezentei editii este transcris, conform


normelor ortografice in vigoare, dupa lucrarea:
Mircea Eliade, Nund in cer,
Editura Minerva, Bucure ti. 1986.
Sorin Alexandrescu i David Brent pentru opera lui Mircea Eliade.
, 2007 Editura Tana pentru prezenta edipe.

Pentru comenzi i informatii, ne putep contacta la:


S.C. CLARUX DISTRIBUTION SRL
tel: 0726-71.01.41, 0743-146.673,
fax: 021-323.94.32.
O.P.-1, C.P.-0514, Curtea de Arge . jud. Arge
e-mail: crx@b.astral.ro

<;CIJT--.rw31
-5.a.a....lROIIAMA

fedprint

tipografie

Tel 411.00.55;411.47.76

...Acum vedem ca prin og/inda, in


ghiciturii, atunci insii, fa ciitre fa;
acum cunosc
in parte, dar atunci voi cunOlJlle pe deplin...

Corinteni, I; 13, 12.

I
Cand eram foarte tanar, mise intampla uneori sa privesc
brusc fat-a unui necunoscut i sa-mi spun: ce-ar fi fast ca
omul acesta sa fie tatal meu? ... Nu-mi era greu sa mi-l
inchi pui; il chema, desigur, Andrei sau Sever; astea mi se
pareau a fi numele cele mai potrivite pentru tatal meu; pe
mama ar fi chemat-o Maria sau Sabina. Pe mama mea o
chema in realitate Arethusa. Pe tatal meu, loan; dar
prietenii ii spu neau Jenica. Nici mama nu-l chema cum
mi-ar fi placut mie; ii spunea Nelu ... Omul strain din fata mea insa ar fi putut fi un adevirat tata; cum il visasem
eu, cum il in talnisem in unele romane, un barbat cu
tamplele carunte, mirosind foarte discret a apa de colonie,
cu far.a severa i ochii blanzi; sportiv, ironic, elegant i
citind cu pricepere anumiti morali ti francezi. Acesta, fire
te, era unul din tipurile perfecte ale parintelui.
Alteori fi vrut ca tatal meu sa se fi intamplat a fi un
medic ilustru, sau capitan de marina, sau un mare indus
tri . Pe mama mea mi-o inchipuiam mai simpla; ori
docto riti, ori artista; fi vrut sa picteze, s-o vad umbland
prin casa intr-un halat alb, cu manecile sumese pana Ia
cot... Au fast ani, in adolescent-a mea, cand fi dorit ca
mama mea sa fie italianca, iar tata englez. Dar asta e cu
totul alta poves te... Voiam sa spun un lucru mai simplu,
care mi se int:am pla inca i astazi, de i din ce in ce mai
rar, dar care mi-a tulburat toata adolescent-a i prima
tinerete. Ma aflam une ori alaturi de un barbat, intr-un
tramvai, pe banca, i mi-l
7

inchipuiam tatal meu. Nu era intocmai cum il voisem


eu, cum ilvisam de atalia ani; eel pulin, nu era
intotdeauna
Dar era to i un altul decat tatiil meu; i fi putut fi,
intr-adevar, copilul lui, fi avut alta mama, fi avut poate
alte surori i frali, fi trait in alta casa, in alt or . Totul ar
fi putut fi altfel. Gandul asta rn-a obsedat intotdeauna: ca
toate ar fi putut fi altfel sau s-ar fi putut sa nu fie deloc; ca
toate sunt intamplatoare pe lumea asta, lara nici o necesi
tate, lara nici o noima ... Cand tree pe vreo strada veche,
de mahala, i vad unele case batrane ti, cu uluci, cu
gradina napadita de nalba i zorele, rna inchipui nascut
aid i rna vad ducandu-ma, cu alli copii desculli, Ia o
coala primara de mahala, rna vad citind la 0 lampa de gaz
intr-o camera vopsita in roz... Sau, in vreun or de
provincie, intr-una din acele case boiere ti, cu grilaj de
fier invechit, cu pitici colorali i bazin de ciment in
gradina... Ma intorceam acasa, aproape intotdeauna,
nelini tit, intristat, dupa o ase menea ratacire pe strazi
necunoscute de mahala...
Evident, toate acestea nu prea au de-a face cu cele ce
vreau sa spun, continua Mavrodin. Dar nu rna grabesc. iapoi mi se pare ca am sa gasesc undeva, printre amintirile
acestea, dezlegarea intamplarilor care au urmat. Poate mi
s-a lacut candva vreun semn, poate ca mi s-a indicat ceva...
Ar fi ins paimantator sa crezi ca din tot acest cosmos atat
de armo nios, desavar it i egal cu sine, numai viata omului
se petre ce la intamplare, numai destinullui n-are nici un
sens... Ma intreb, bunaoara, daca nu cumva in ziua cand
am inceput sa iubesc nu s-a int:amplat cewzlanga mine,
ceva pe care eu nu l-am vazut sau pe care nu l-am in eles
prin ignorarea diruia m-am abandonat, lara luciditate, cu
totul iresponsa bil, intamplanlor. Te treze ti ca ai devenit
ceva, aproape lara sa-li mai aminte ti inceputurile acestei
transformari. Cand eel dintai prieten al meu s-a insurat, am
ramas o noap te intreaga de vorba cu el, incercand sa aflu ce

s-a intamplat, cum a ajuns aid, ce norme sau ce pasiuni


1-au hotarat la acest pas. N-am inteles aproape nimic, ili
marturisesc ...
- Asta nu o intelege nimeni, ilintrerupse Hasn .

Ave un glas schimbat, ne teptat de sobru, aproape so


lemn. In intunerec, ochii ii straJ.uceau umezi, departati.
- Nimeni,
repeta Tot
el mai
Se int3.mpla
tara sa tii, f'ara
sa-ti dai seama.
ce niincet.
se spune:
dragoste, a.
bani,
interese sunt prostii. Nid un barbat nu s-ar sacrifica pentru
un amor sau pentru avere. Orice s-ar spune despre barbati,
oricat de pro ti ar fi in majoritatea lor, lucrurile nu pot fi
explicate atat de simplu. E aid un fel de vraja, i asta nu
vine din dragoste, din pasiune, d dintr-o nebunie nesim
tita, care cu orice chip incearca sa ne umileasca
...
Se opri deodata, tot atat de brusc precum incepuse. Par
cas-ar fi trudit sa- i aminteasca un amanunt pretios, saga
seasca un cuvant potrivit. Mavrodin il tepta cateva clipe,
apoi continua.
- Juded lucrurile acestea cam in acel i fel cu mine; fire te,
cu alta, mai bogata experient:a ...
- Toti suntem aid de acord, scumpul meu prieten, vorbi Hasn rar.
Ne necajesc uneori pe noi femeile, invinuindu-ne de solidaritate
cu orice pret, dar adevarul este ca, aid, sim tim cu totii la fel.
Chiar acei care nu se pot exprima decat
bolovane te
...
- E un destin, se-ntelege, continua Mavrodin nerabda
tor, ca i cum s-ar fi temut sa nu- i piarda firul povestirii.
Este i acesta un destin, caci sunt i altele, nenumarate ...
De foarte multe ori incerc sa-mi dau seama de ele, mai
ales de acele destine obscure, Iipsite de glorie, care dedd,
tara ti
rea i in absenta noastra, pentru o viata intreaga. Cand o
iu beam, rna intrebam uneori daca inainte de a o intalni
nu visasem ceva dramatic sau daca, Ia intalnirea noastra,
nu rn-a frapat, cum se spune, vreun amanunt
extraordinar... De pil da, imi aduc bine aminte Un }ucru:
cand s-a imbracat sa pie ce avea o voaleta larga, neagra,
picanta, i blana ii era foarte discret parfumata cu Ambre
antique. Dar asta se intampla cu cateva ceasuri dupa ce,
tara tirea mea, rna indragosti sem. Am intalnit-o Ia unul
din prietenii mei, arhitect bogat i amator de petreceri. intro dupa-amiaza, intr-o zi cen ie de iarna, cand
fi putut
face orice altceva, la un ceas in care, de obicei, stateam

la mine acasL. 8 ianuarie; imi amintesc perfect data.


Eram foarte plictisit, aproape intris-

tat de sarbatorile care trecusera anevoie; obosit, fara chef,


exasperat numai la gandul ca trebuie sa rna due la priete
nul meu. Fagaduisem. Mi-ar fi fost greu sa refuz. imi
propu neam sa nu raman mai mult de un ceas...
in primavara aceea, cand o iubeam i eram la doi p i
de moarte din pricina ei, m-am trudit adesea sa-mi
amintesc, ceas de ceas, ziua de 8 ianuarie. fi vrut sa
tiu cu ce haine
rna imbracasem de dimineati, ce carte luasem din raft,
daca citisem sau nu vreun ziar, daca am primit vreun alt te
lefon in afara de al lui Alexandru, care-mi amintea de pe
trecere. imi spun ca, daca mi- fi aruncat altfel ochii pe
ziar, fi zant poate reclama vreunui film mult laudat i mfi dus sa-l vad inainte de a-mi tine cuvantul fata de
Alexan
dru. Ileana n-ar fi ramas pana seara tarziu, acolo, daca
n- fi venit eu. Poate ar fi plecat inainte de venirea
mea, in- mai fi intalnit-o, sau, daca intamplator fi
intalnit-o alta data, n-ar fi fost vraja serii aceleia de 8
ianuarie; poate nici ea n-ar mai fi fost Iibera, poate nici
eu... S.ar fi putut intam pla atatea... Uneori, mai ales in
tren, privesc cu atentie chipul vecinei mele de
compartiment i imi spun: daca m- fi aflat intr-o
anumita zi, intr-un anumit loc, intr-un anumit or .
femeia aceasta ar fi fost sotia mea sau poate ar fi fost,
cum se spune, dragostea mea cea mare.
0 privesc atunci cu spaima; cum ar fi fost viata
noastra? Nu rna gandesc deloc la trupul ei; e destul de
or sa cu no ti i sa uiti un trup. Dar rna gandesc mai ales
la prezenta ei, la magia ei ascunsa. 0 zi, o suta de zile,
zece ani cu fiinta aceasta frumoasa sau mai putin
frumoasa, blonda, inalta, cum o fi, sub acel i
acoperamant, alaturi de tine, zi dupa zi, zi i noapte!
Cum ar fi lucrat magia ei asupra-mi? Cum m-ar fi
turmentat prezenta ei?... Orice femeie pe care o iubesc
rna apasa, rna sugruma i. Ia.ra voia ei, rna destrama i rna
tope te, pana la descompunerea finala. De s!ar itul
acesta nu scapa nici un barbat ... Ma rodea insa alta
intre bare: cum mi-ar fi fost suferinta aceasta dulce,
fecunda? in ce chip fi parasit lumea aceasta? De-a
10

dreptul in turpitu dine, printr-o lenta sinucidere, sau intr


jertfire mare? ...
Mavrodin se opri, respirand repede. I i aprinse o tigara
i privi cateva clipe cum arde chibritul pana aproape de
un-

10

ghie. ii zvarli apoi, distrat, ca i cum nu l-ar fi bagat in sea


rna. ii alergau gandurile.
- ... De ziua aceea nu-mi amintesc nimic precis. Doar ca rn-a
inta.mpinat sotia lui Alexandru, mustnmdu-ma ca vin at:it de
t:irziu. Cand mi-au auzit numele in salon, cateva ca pete s-au
intors spre a. Publicasem, cu putine saptamani
inainte de Craciun, una din cartlle mele cele mai citite, Ti
nere{ea Magdalenei. Marturisesc ca nu sunt orgolios, nu-mi
place sa mi se vorbeasca prea insistent despre literatura
mea. Sunt inca un barbat ta.nar i am altfel de orgolii decat
acelea ale artistului. Cu at:it mai put-in imi place sa fiu,
cum se spune, admirat. Recunosc, sentimentul acesta e un
sen
timent real i onest; i eu admir o seama de oameni, mai
ales cat-iva arti ti, cat-iva scriitori. Dar prefera sa nu tiu,
sa nu simt asta...
Am intrat in salon foarte put-in dispus. Se va vorbi, pro
babil, de cartea mea. Gazda se va simti datoare sa schimbe
conversatla, aducand-o de-a dreptul in literatura, vorbind
despre noutatile librariei i apoi despre cartea mea. Primi
sem mereu scrisori, mi se telefona i, din at:itea conversatii,
intelegeam ca Magdalena este eroina Ia moda. Lucrul aces
ta imi Ia.cea, fire te, placere, dar de departe. in mijlocul ci
titorilor, i mai ales al cititoarelor, rna simteam st:injenit.
Oamenii ace tia cred ca, acum, pentru ca mi-au citit cartea,
tiu anumite lucruri despre mine; oamenii ace tia sunt si
guri ca anumite lucruri scrise de mines-au inta.mplat aievea
i teapta, int:ilnindu-ma, sa- i verifice impresiile, sa rna
cantareasca, sa rna judece ...
lntram cu sentimentul acesta in salon i rna pregateam
sa scot tabachera, ca sa pot face ceva precis, sa-mi
coordo nez gesturile in jurul unui amanunt concret ... Era
o odaie lunga, nu prea inalta, cu un pian mare, negru,
descoperit, spre fereastra. Era aproape seara, dar, dintr-o
curiozitate a gazdei, nu ardea decat o veioza intr-un colt.
in fund se mai pastrase pomul de Craciun, cu lumanarile
aprinse. Imagi nea aceasta o pastrez foarte precisa, clara.
i, din toate aces
te fragmente, profiluri, lumini, gesturi, fete, glasuri, am va
zut deodata desprinzandu-se mana Ileanei, palida, cu
dege
tele foarte lungi, aproape transparente. Am z3.ritmana
aceasta
II

inainte chiar de a-i vedea bine fat:a i ochii. Bratul intreg,


probabil, se odihnise pana atunci pe pian, i, la intrarea
mea, il ridicase, lene a. Degetele mi s-au parut neobi nuit
de insuflelite, parca ar fi fost singurullucru viu printre
toa te acele fragmente de viata imbulzite in salon. i mai
era ceva, un amanunt care rn-a obsedat apoi multi
vreme: mana intreaga parea goala, degetele acelea palide
i ner voase erau parca acute anume ca sa poarte un inel,
i inelul acesta le lipsea. Era o mana pura, nelogodita,
monahala ...
N-am privit-o imediat. Erau cateva domn oare care
lineau cu tot dinadinsul sa rna intrebe nu tiu ce lucru. In
clipa urmatoare, uitasem aproape mana aceea vie care
alu necase moale deasupra pianului. Cand i-am fost
prezentat, nu rn-a lovit nimic, n-am avut nici o tresanre.
Nu mi s-a pa rut prea frumoasa; poate pentru ca nu era
aproape deloc fardata, iar in odaie era o lumina murdar3.,
mohorata., de lumanari. imi aduc aminte - i i-am spus-o
de multe ori, in
urma - ca. rn-a impresionat 0 foarte oara oboseala
in
priviri. Nu era oboseala zilei, nici strivirea pe care li-o lasa
o boala lunga sau o serie de excese, ci oboseala aceea
aproape ironica pe care o imprima cu timpul inteligent:a
fe minina. Nu mi s-a parut prea frumoasa, dar
inaintand
foarte pulin spre stanga ei, sa rna inclin in fata unei doam
ne in varsta, mi-am dat deodata seama ca. n-am vazut-o
bine,
stapanica.
sa n-am privit-o cu atenlie, i de-abia m-am putut
nu rna intorc chiar atunci din nou spre ea, ca s-o cercetez
incruntat, CU }uare-aminte. Am IaCUt asta insa cateva minu
te in urma i am putut-o face tara sa fiu observat. Vorbea cu
0 prietena i privea in jos. Am vazut ca are fruntea inalta i
tamplele u or arcuite, iar coloarea parului, castanie, stinsa,
o tacea sa para mai severa. Apoi am inteles de ce rna
intor sesem: ochii aceia foarte marl i nelamurili, gura ei
vasta, strivitoare. Parca obrazul intreg ii era bcizdat de
izvorul privirilor i de carminul gurii.
Am auzit-o chemata de o prietena: Ileana. Numele nu i-1
relinusem. 0 chema Ileana i se imbraca tot i pentru
un alt nume, pentru o Maria sau o Lucia. 0 bluza in alb
i ne gru, cu un guler alb i maneca stransa. l-am
intalnit iar i mana. Desigur ca nu iube te i nu e
iubita, mi-am spus.
12

Peste putinta sa nu vada, oricine ar fi fost barbatul acela,


ca asemenea degete trebuiesc desavarte printr-un singur
inel. Nici mana n-avea pentru o femeie pe care o cheama
Ileana. i cu toate acestea, auzisem bine; acesta era numele
ei. 0 vazui ridicandu-se i tredind in odaia alaturata. Nu
prea inalta, foarte subtire, avand coapsele netede,
piciorullung, nervos. N-am urmarit-o cu ochiul ca s-o
masor; nu privesc niciodata in felul asta 0 femeie. 0
privesc insa intotdeauna cu foarte multi bunavointa i
tept sa vad ce vrea sau ce are ea sa-mi arate. Nu
suntem noi[barbatii] de vina daca cele mai multe
dintre femei ne arata, cu insistenti, ceea ce e obscen sau
inert, sau caduc in corpurile lor. Pe o femeie care- i
subliniaza contururile obscene nu o poti privi altfel
decat obscen. Obiectul ne indica, de cele mai multe ori,
cum tre buie el privit s i judecat. Un barbat care
priveste cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi
invinuit de indiscretie. Femeia ne invita intotdeauna so privim cum vrea ea...
Am mai avut atunci i o alta impresie: ca femeia aceasta
nu poate fi singura. Undeva, prin apropiere, in tara, in
strainatate, trebuia sa existe un sot, un barbat pereche. Nu
tiu de ce, mi se parea Ia.cuta pentru tovar ie. Straniu...
Se opri iar i, zambind. Apoi se intoarse brusc cu fata
spre celalalt.
- Toate acestea, bineinteles, nu le-arn scris in carte. in
fata hartiei albe rareori izbute ti sa ramai in realitate, sa fii
sincer...
Dar e curios, fata aceasta era Ia.cuta pentru tovar ie,
pentru nunta ... Nu l;ltiam ce varsta sa-i dau; nu mai era, in
nici un caz, prea tinara; putea avea treizeci de ani sau poa
te cativa ani mai mult...
0 privisem indestul, poate prea mult, i asta rna necaji.
Nu voiam deloc sa par dispus pentru o noua intriga. De
altfel, nu m-au ispitit niciodata succesele u oare, n-am fost
un flamand gata de a primi orice. M-ar fi plictisit sa fi sur
prius cineva privirile mele: tanarul romancier care urma
re te avid cu ochii o necunoscuta ... Penibil. Orice gest
curte nitor fi Ia.cut, de altfel, in acea seara, ar fi fost
grosolan. a cum venisem in casa aceea, ca un
sarbatorit, indata
1

dupa aparitia unei carti, se presupunea

ca

aproape nimic

nu mi-ar fi fost refuzat; mai ales de o femeie


necunoscuta. S-ar fi spus di toti cei de fat:i imi erau
datori cu ceva, ca se dase un consemn general ca sa nu
rna supere nimeni, nici macar cu privirile - a cum nu
trebuie suparati mini trii sau superiorii invitati intr-o
casa - i ar fi fost nespus de vulgar sa accept sau sa
profit de aceasta situatie... De altfel,
pentru ca iti marturisesc toate astea, am sa merg i mai de
parte. Sunt lucruri pe care nu le spune nimeni, dar pentru
mine conditia de scriitor are diteva aspecte de-a dreptul pe
nibile. Nu tiu cum s-or petrece lucrurile in alte t:ifi, dar Ia
noi oamenii inca n-au !nvatat cum sa vorbeasca i cum sa se
poarte cu un scriitor. II confunda intotdeauna cu autorul
cartilor sale i-1 chinuie flatindu-1 sau amintindu-i neconte
nit ca el a scris cutare roman, a creat cutare femeie sau a
formulat cutare aforism. Lucrul acesta mi se pare de-a
dreptul infiorator; ca i cum, in fata unui chirurg, ai fi
obligat sa vorbe ti exclusiv de operatii i sa-i aminte ti ne
contenit ca a scapat de Ia moarte pe cutare domni oara.
Sau ai chema Ia masa pe un tenor i ai vorbi tot timpul de
spre opera, iar Ia desert 1-ai ruga sa-ti cante ariile lui favo
rite, fluierandu-le tu inainte, ca sa i le aminte ti ...
Am trecut in alta odaie, ca sa pot lua direct parte Ia o
discutie care incepuse cu mult inainte de venirea mea. imi
amintesc; vorbea cineva, un maior imbracat civil, despre
campionatele de schi. Cand am intrat, un tinar se lipi de
perete ca sa-mi faca loc. Asta rna indispuse i intorsei capul,
disperat, doar voi intilni vreo figura mai putin crispata. Nu
erau decat oameni cumsecade, care discutau despre spor
turi de iarna. Singurul cu care rna puteam intelege era ti
narullipit de perete, i el era paralizat, pentru ca autorul
cartilor pe care le citise, i probabil ii placusera, se afla,
prin miracol, alaturi de el, cu o tigara in gura, cu nodul cra
vatei bine !acut, proaspat ras i dispus oricand Ia o conver
satie u oara. Am incercat sa intru in vorba cu el. I i contro
la raspunsurile, crispat, cu toata fiinta lui incordata, nu
cumva marele scriitor sa- i faca o impresie proasta despre
el. Cu orice pret trebuia sa- i plaseze macar o observatie in
teligenta, ca sa se convinga maestrul can-are in fata lui un
cititor oarecare ...
A

Adevarul este di. t:anarul meu prieten era un excelent


ci titor. Dar cei 19 ani ai sai i1 paralizau. Poate ca
altadata 1-ru, fi ajutat sa- i vina in fire. Iubesc, uneori,
extazele acestea, pe care le-arn trait candva i eu i care
imi iugaduie astazi sa masor distanta care rna separa de
inocenta, de prima ti nerete. Dar in acea zi u-aveam
astampar. Nu cred ca do ream cu orice chip sa stau de
vorba cu necunoscuta aceea, care se ridicase din fata
mea, putine minute in urma, cu o mi care zvacnita, de
arc desavar it. Dar mi-ar fi placut sa rna aflu uudeva, pe
vreuu colt de canapea, ezat alaturi de cineva, stand de
vorba. Mi-ar fi placut sa iutalnesc un prie teu. Erau
numai cativa cunoscuti, destul de bine disp i, intarziati
in sufragerie; cateva domni oare care rna priveau din
praguri, preia.candu-se totu i ca nu-mi acorda prea
multi atentie. Arhitectul cauta necontenit placi de
gramo fou. Era o gazda perfecta; pentru case apropia de
40 de ani i incepuse sa cheleasca, Ia.cea eforturi sa para
glumet, ne serios, dansator neobosit i amator de flirt.
Dansa cu toate fetele i incuraja pe cei cativa studenti colegii surorilor sale -sa-l tutuiasca. i baiatul acesta este
totu i un foarte talentat arhitect i o minte foarte ascutita.
Dar se pare ca apropierea batranetii sperie intotdeauna,
chiar pe cei mai buni dintre noi. Banuiesc ca asta
explica multe ...
Se opri din nou, ca sa- i aprinda o tigara, Ia.ra graba. Ce
lalalt ramase intins pe chaise-longue, mangaindu- i genun
chiul: parca nici nu 1-ar fi ascultat. i, cu toate acestea, Ma
vrodin ii simtea prezenta tot mai apasatoare, se simtea sta
panit, i parca cineva din umbra, de langa el, 1-ar fi indem
nat sa continue, sa spuna, repede, Ia.ra sa ascunda ceva.
- ...Fire te, in carte, lucrurile nu sunt povestite
intocmai. Acolo am inchipuit o intalnire mai romantica;
tot in ziua de 8 ianuarie - asta nu puteam cu nici un
chip s-o ascund
- dar Ia P!edeal, in vila unor prieteni comuni, adunati
pen
tru schi. In treacat fie spus, nu rna departam prea mult de
adevar. La Predeal am fost, de atunci, de cateva ori impre
una, i ea schiaza bine, a invatat asta in Germania cat timp
a lucrat acolo... Am aflat toate astea cateva ceasuri in

urma, cand aproape ne imprietenisem. Plecase din tara,


cu vreo patru ani mai inainte, functionara Ia Legatia
romana din

Berlin. Stiu, acum, dice-ruse ea, insistent, sa lucreze


acolo. Dar ast a le-arn aflat pe urma... Intalnirea aceea de
la Pre deal, pe care am povestit-o in carte, mi se pare i ea,
acum, reala. Am trait impreuna iarna Predealului. tiu
cum i i incalti bocancii i nu mi-e greu sa mi-o inchipui
venind spre mine, cain roman, i spunandu-mi cu
simplitate: "Vezi ca ti-ai legat gre it curelele ..."
De fapt, primele cuvinte pe care mi le-a adresat mi le-a
spus in sufrageria prietenului meu, arhitectul. Mi-a spus
ceva destul de searbad, ceva cam in felul: "Bine ca s-a
sfar it i cu sarbatorile astea"... Dar rn-a mirat indeosebi un
lucru: ca spusese cateva cuvinte banale, terse, i- i
aruncase privi rile pe fereastra, in strada inzapezita.,
luminata ca de un opait verde de felinarul din fata casei,
cu atata melancolie, incat mi s-a parut ca ar fi fost de-a
dreptul vulgar s-o intreb mai mult. M-am pre!acut ca n-am
observat privirile acelea triste, obosite, aproape
inlacramate. Mai t:arziu cat de bine le intelegeam, cat mau chinuit cu jarul lor nestins, mai tarziu, cand le
patrundeam noima: alte sarbatori de iarna care se
incheie, alt Craciun inghitit undeva, in negura ani lor care
se aduna in spate, i ea ramasa tot atat de singura, tot atat
de departata de limanul pe care il visa de atatia ani...
Dar poate di nu e bine sa amestec intamplanle aces tea.
Mai t:arziu are sa vina iar i vorba...
Nadajduiam ca rna va intreba ceva despre cartile mele,
mai ales de Tineretea Magdalenei, nume care se afla pe bu
zele tuturor. Cu ea
fi dorit sa stau de vorba despre
scrisul
meu. Nu pentru ca era femeie i poate incepuse sa-mi pla
ca, dar 0 banuiam vie, din cre tet pana in glezne, vie, inte
ligenta, melancolica ...
De obicei, nu-mi plac oamenii tri ti; cu atat mai putin fe
meile triste. Cei mai multi dintre noi suferim de tristeti
umilitoare, de ordin biologic sau psihologic. Suntem tri ti,
pentru ca. am ratat 0 afacere, pentru ca nu ne
functioneaza
ficatul sau pentru ca am pierdut o noapte la chef sau in
biblioteca. Iar cu femeile e i mai penibil. E ceva de
duzina in cele mai multe tristeti feminine... Ea, Ileana,

avea insa, in ceasul acela, o tristete de tulburatoare


discretie. Daca nu
ne-am mai fi intalnit, n- fi crezut chiar ca privirile ei
fugi-

sera, intr-adevar, afara, pe fereastra, grele de melancolie.


Pentru ca., put,ine minute in urma, fata ii era luminata de
inteligenf:3,, de oarecare ironie chiar. Nu citise nimic de
mine, nu citise nici macar TinereJea Magdalenei, i
ghicise ca intamplarea aceasta rna irita. Incepu sa rna
necajeasca. De altfel, mai t.arziu, a gasit in carple mele, in
arta mea, o foarte discreta i abila rivala. Atunci
ramaneam multa vre me alaturi, aproape lipit.i unul de
altul, ascultindu-ne tru purile, i ea imi punea mana pe
frunte, i ghiceam in man gaierile ei ceva mai mult decat o
limpede alunecare a dege telor; ghiceam intrebarile ei
nerostite, incercarile ei de a patrunde in zone pe care nici
o pasiune i nici un extaz nu i le intredeschideau.
-Lace te gande ti. rna intreba uneori, surazand ironica,
tiind prea bine ca n-am sa pot niciodata raspunde
sincer. Ce ascunzi aid? intreba iar i. prinzandu-mi
tampla in palma ei mica, palida.
Nu cred ca o indignau micile secrete frivole, nu cred ca
se temea de o privire pe care fi aruncat-o unei femei
fru moase, ci o munceau subteranele acelea in care
traiam eu, singur, cu desavar ire singur, solitudinea
aceea care nutrea absentele mele, carlile mele...
Atunci insa nu citise nimic din tot ce publicasem. Nu-mi
mai aduc aminte precis ce-am vorbit. Era, insa, din ce in
ce
mai cald in odaie, se aprinsesera lampile, am fost chemat.i
intr-o alta incapere sa bern un pahar cu ampanie, i mi-a
d c iar i aminte ca. am dorit deodata, cu 0 pofta
naprasni
ca, sa dansez cu femeia aceasta. Nu mai era langa mine.
Vorbisem cu ea destul de mult i insistent, intr-atit de insis
tent, incat gazda imi atrasese de mai multe ori atent,ia, in
gluma. Dar pana atunci nu-mi dadusem inca seama. Un
flirt; cateva ceasuri de calda i agreabila conversat.ie; in eel
mai bun caz, o noua legatura.
Dar nu mai era langa mine, i simteam invadandu-ma
lent pofta aceea otravita de a o avea aproape, in dans. Am
cautat-o cu ochii prin camerele invecinate. Plecase sa bea o
limonada. 0 vad: rezemata de bufet, cu privirile
plecate.
Dar, tara indoiala, mi-a simt.it ochii apntit.i asupra-i. i-a

frecat fruntea, nelini tita, apoi i-a ridicat-o incet, zambind,

pard. ar fi tiut di rna int3.J.ne te, cu ochii strapungatori,


dincolo, in prag. Am schit:at un gest, probabil grotesc, de
invitatie la dans. Mi-a raspuns cu un semn ca e obosita. Mam apropiat. M-a privit venind, i figura ei a devenit
deodata grava, concentrata, parca s-ar fi desprins atunci o
taina din mi canle mele, o taina pe care o intelegea,
ingrozindu-se. Cfmd am fost aproape de tot, s-a rezemat
mai pierduta de bufet. Nu-mi dadeam seama ce se
intimpla cu mine; am pania, imi spuneam, ca sa rna lini
tesc. Dar mi-amintesc ca, rugand-o insistent sa danseze, ea
i-a ridicat bratul ca sa- i eze paharul cu limonada pe 0
etajera, i atunci l-am vazut din nou, i rn-a inspaimantat
paloarea i perfectiunea lui. l-am luat mana, foarte decent,
aproape rugator. Simteam din privirile ei ca re zase cu
multi greutate, ca luptase i ea, ca se temuse i ea. In clipa
cand i-am luat mana i i-am inalt:at u or bratul ca s-o
cuprind pentru dans, muzica a incetat. Am ramas o clipa
cu palma ei stransa intr-a mea, in aer.

n
Am uitat de mult gustul atitor trupuri pe care le-arn cu
noscut. Asta se intimpla aproape tuturor barbatilor: sa n-ai
ba amintiri calde, sa nu mai pastreze nimic din toata magia
aceea a dragostei fizice. Cred ca femeile uita mai greu; tru
purile lor pastreaza indelung prezent:a barbatului pe care lau iubit sau cunoscut candva. Dar se intimpla in viat:a
oricarui barbat un miracol de cateva clipe: intilnirea unei
priviri, o sarutare, o atingere care nu se aseamana cu
nimic din tot ceea ce a fost pana atunci. Parca ar incepe un
fir nou, o de teptare in alta parte: patrundere misterioasa, i
tot i fireas ca, intr-un vazduh necunoscut. Nu prea tiu
cum sa preci zez toate acestea; cred insa ca orice barbat
simte, in acea clipa, ca se petrece ceva nou cu el, ceva
maiestuos i straniu; nu e numaidecat dragoste, nici emotie,
nici trepidatie car18

nal i. Atitea femei care ne uimesc prin nesraq;ita lor


volup tate i care nu ne reveleaza tot i nici una din aceste
clipe de dulce spaima i pierdere de sine...
Simt ca rna ratacesc, imi dau seama ca spun foarte prost
0 suma de lucruri pe care le vad i le tiu totu i cu precizie,
dar imi place sa vorbesc Ia intimplare. Asta rna stimuleaza
l;li rna odihne te. In cartea mea am incercat in mai multe
locuri sa limpezesc starile acestea miraculoase i mai ales in
ceputul intilnirii trupurilor noastre, palma ei stransa intr-a
mea i suspendata, beata, in aer. Nu cred ca am izbutit.
Sunt inca un scriitor prea turbure pentru a putea descrie
starile acestea liminare, anevoie de precizat. Fire te, nici
vorba nu era atunci de dragoste. Era mai mult decat o in
cantare: o comot.ie, prin care mi se revelase brusc un alt
trup i alta prezent;a. Cat de put.in exprima toate cuvintele
acestea, vechi, uzate, tacite... Dar dragostea a venit mai tir
ziu, dragostea a inceput de-abia dupa ce vraja aceea izbuti
se sa ne izoleze i sa ne topeasca unul intr-altul. Pentru ca,
fire te, unirea trupurilor noastre s-a pecetluit in acea clipa
suspendata, cand am cules-o intreaga, cuprinzandu-i nu
mai palma. Mana aceea palida, nervoasa, atit de stranie in
nuditatea ei, care rna fascinase de Ia primul meu pas in salon,
imi comunica acum nu l;ltiu ce caldura feminina, ce neastim
par uimit, pe care-1 simteam navalind incet in tot trupul. fi
vrut, poate, sa rna scutur, sa rna smulg din beatitudinea
aceea indiscreta, cad eram tot timpul con tient ca rna aflam
in mijlocul unor oameni streini, ca ochii lor poate rna rna
saara cu mirare sau ironie, dar imi era peste putinti sa las
mana Ileanei. Nici macar nu o strangeam: o pastram, pur l;li
simplu, inghit.ita in palma mea ...
Cred ca ea a izbutit sa se dezmeticeasca intii. Probabil
ca ne pbservase destul de multa lume, i cat.iva glumisera
chiar. Indraznisem ca un adevarat cuceritor. Am inteles asta
mai tirziu, cand am vazut ca dragostea l;li legatura noastra
nu surprindeau aproape pe nimeni ... Dar lucrurile acestea,
fire te, n-au nici o important;a ... Ea mi-a strans u or degete
le i mi-a apasat bratul in jos. A fast dupa o secunda... dupa
cateva minute? N-am tiut niciodata; n-am intrebat-o, dar
cred can-a l;ltiut nici ea. Ne-am trezit amandoi lipit.i de bu-

19

fet, striviti acolo de musafirii care se ingramadeau spre u


a. Iar i un interval obscur, de care nu-mi amintesc decat
lu cruri turburi. i, cu toate acestea, sunt sigur ca
inteligenta mea intreaga, orgoliul meu, rede teptat pentru
cateva clipe, s-au trudit sa rna opreasca, sa rna pastreze, sa
rna tina cu tot dinadinsul. Sunt sigur de asta... Dar nu-mi
amintesc nimic. Ma indemna parca o febra; imi
patrunsese in carne o taina din alta parte, pentru ca nu era
dorinl3., nu era vo luptate in strangerea aceea de
mana... Am crezut pan a atunci ca iubisem, banuiam ca
n-am sa rna opresc Ia prima dragoste, cea de Ia 20 de ani,
ca viata rna va mai eza in centrul de foe al patimei. Dar
mai tarziu mi-am dat seama ca nici o dragoste, nici o
pasiune, nici o unire de pana atunci nu fusese desavar ita;
rapirea aceea nu o mai cunoscusem ...
Imi amintesc, de asemenea, ca am ajuns amandoi, :lara
sane dam seama, in odaia invecinata, cea cu pianul i cu
pomul de Craciun. Am alunecat, poate, pe langa perete,
in ghesuiti de musafiri, zambind in gol, simtindu-ne
mereu impreuna, aproape, unul langa altul. De-abia cand
ne-am ezat din nou fal3. in fal3., mi-am dat seama ca
ochii ei ne lamuriti si marl sunt umezi, adanci, clatinati
uneori de o lu cire caidi, feminina. Ii vazusem altfel p a
atunci. Ii ve deam altfel in fiecare ceas; poate pentru ca
nu tiam inca cum sa-i privesc. Cad asta mi se pare lucrul
cel mai greu de invatat in contemplarea iubitei: sa
s tii cum sa-i privesti ochii. Uneori, privirile noastre
lovesc atat de nepriceput o glinda ochilor iubitei, incat o
turbura, aburind-o; sau, i mai grav, fac ochii opaci, le
da un luciu de teracota, de smal colorat. i sunt, de
aseme ea, priviri crancene, care smulg retina sau o
patrund sa.Ibatic, sangerand-o, sau o in tuneca... Nu tiu
cum sa-ti explic mai bine toate lucrurile acestea, care
acum mi se par de o tragica i solemna insem natate, iar
atunci cand sunt traite ni se par, de cele mai multe ori,
naive sau nesemnificative. Pe mine rna obsedea
za mai ales amanuntul acesta, ca daca fi tiut sa privesc
intr-un anumit fel ochii unei femei, viata mea intreaga ar
fi
decurs altfel... Anecdota aceea celebra cu nasul
Cleopatrei mi se pare brutala; e mai dramatic sa-ti dai
20

seama ca sta in puterea ta, in norocul tau, sa vezi sau sa


nu vezi, sa simti sau

21

sa ignori un anumit lucru, o anumita prezenta, o anwnita


carne...
iti spun toate acestea i starui atata asupra lor, pentru ca
dragostea i tot ce poarta ea cu sine- suferinti, jert:la, ro
dire-mise pare a fi inca lucrul eel mai putin inteles i prea
vag cunoscut. Prin ce miracol se transforma o simyla
int:am
plare in extaz i rapt, iar o int3.1nire in dragoste?
Intrebarea aceasta rna obsedeaza. Dupa cwn rna obsedeaza
i cealalta: cwn mai e posibila caderea din aceasta stare de
har, intoar cerea Ia lwnina cea egala, de zi?... Ochii Ileanei
nu rna mai lasau sa rna pierd, nu-mi incurajau extazele.
Dimpotriva, in luminile ei moi am zarit - o singura
clipa, e adevarat - o lucire de gluma.
- Nu ti se pare ca rna prive ti prea atent? rna
intreba ea incet.
Dar zfunbetul acela nu izbutea sa fie degajat, nu izbutea
sa destrame vraja care o prinsese i pe ea de mult. I i scutu
ra incet capul i-mi opti:
-Vezi,vezi...
Am inceput a vorbi, fire te. Dar simteam o naprasnica
dorinta de a-i apuca din nou mana. Nu tiu din ce pricina
nu se mai dans : poate pentru ca toata lwnea tepta din
nou ampanie. Imi amintesc ca voiam sa gasesc un pretext
de a-i tine mana ei in mamile mele i parca nu izbuteam
nici macar sa gandesc ...
Apoi am auzit deodata muzica. Ne-am ridicat amandoi,
brusc, in acee i clipa, privindu-ne dar in ochi. Am cuprin
aproape lara sa-mi dau seama, cad mi se parea peste pu
tinta de inchipuit cas-ar mai putea repeta o asemenea ului
toare atingere. Dar din alunecarea ei simpla i intreaga in
bratele mele, am ghicit cit de desavar it traisem impreuna
acee i teptare, cit de asemenea fusese dorul
nostru...
Sunt uneori stan care parca i i pierd durata. Nu tii sau nu-ti mai aduci aminte - cand au inceput, ce le-a
dez
Iantuit,
cum
se
transforma.

i to , din beatitudinea aceea turbure se desprinde


uneori un cuvant, un strigat, o melodie sau macar o singura
nota muzicala, care iti ramane necontenit prezen . lara sa
te mire precaritatea sau chiar nesemnificatia ei. Imi aduc

aminte din acel inceput de dans un singur amanunt: "pere


che". Nu tiu daca. rna obseda cuvantul sau gandul acesta,
nu tiu nimic precis, ci numai ca asta, ceea ce se
intamplase brusc cu mine, printr-o simpla cuprindere in
bra e. e "pe reche"...
Mavrodin se opri obosit, ca i cum ar fi ajuns, pe ne
teptate, la capatul puterilor. R.amase mult timp cb. ochii
pe
cer, 1ara sa priveasca, aproape !ara sa respire, parca ar
fi as cultat ceva, ar fi teptat sa se int:ample ceva.
incepuse sa se faca rece, i celalalt i i stranse haina pe
umep. Nu indrazni sa-l intrebe insa daca ii este cumva
racoare. II tepta, man gaind incet cu palma col ul
scaunului, purtat i el cu gan dul, din ce in ce mai
hotarat, catre imagini vechi...
-Cred ca momentul acela a fost cea mai desavar ita
des coperire din toata dragostea noastra, incepu Mavrodin
so lemn. Tot ce a urmat n-au fost decat incercari de a
regasi vraja aceea !ara inceput i !ara timp... Sunt un
dansator me diocru i. de cele mai multe ori, vorbesc in
timpul dansului, ca sa compensez cu eventuala mea
inteligen ineficien ele ritmice. imi dau foarte bine
seama ca 0 femeie poate gusta un dans cu un partener
imperfect, daca acesta nu e cu de savar ire imbecil.
Stangaciile, ca i timiditatea, au un far mec discret prin
surprizele pe care le provoaca, prin panica naiva pe care o
raspandesc. Femeile iubesc uneori imper feqiunile acestea
atat de calde, i niciodata n-au suferit din pricina
mediocrita i dansului meu. Atul!.ci, toate lucrurile acestea
de mult tiute i traite le uitasem. Imi amintesc doar ca un
parfum necunoscut mi-a alunecat sub nari indata ce i-a
apropiat capul de umarul meu. Nu era un parfu!ll femi
nin, putea spune ca nu era nici macar uman. I i avea
esen ele in alte amintiri, inchipuiai mai degraba plutind pe
o broderie batuta cu mult aur, distilat de o mare lampa ori
entala, din radacini multe i foarte pu n ulei. Un parfum
in care parca nici alcoolul, nici uleiul nu- i tradau prezen
. ci numai miresmele pure de metale vechi i ierburi ...
Cat am incercat mai tarziu, cand am cunoscut-o, sa-mi
precizez nuan parfumului capului ei! Mise parea ca
niciodata nu i-a mai regasit puritatea, aproape ascetica,
22

din acea seara. Nu, intr-adevar, pentru ca de atunci narile,


sim urile, me-

23

moria mea legasera parfumul acela at:it de aspru in


cuviin ta lui de carnea ei, pe care o cunoscusem, de
buzele ei, pe care le int:ilnisem ...
l-am prins cu mare mirare mijlocul, neobi nuit de subp
re, i am simpt alaturi de mine, intreaga, "forma" ei
insufle pta.. Trebuie sa spun fonmi, trebuie sa-mi ieq:i
cuvantul acesta in aparenta at:it de impropriu, atit de
vulgar poate, pentru ca nu simream nici carnea, nici
caldura, nici macar prezenta trupului ei, ci o intuiam, cu
totul i cu totul feme ie, intreaga, desavar ita, lara a mai
simp nimic altceva, rara a avea senzapa ca-i ating coapsa,
bunaoara, sau ca iiapropii u or sanul. Nimic din senzapile
acelea parpale i fracturate ale dansului. Nici o
discontinuitate in forma aceea f'ara gre , nici un
obstacol...
Ti s-ar parea, poate, ca toate acestea sunt precizate de
amintiri, sunt descifrate cu ochiul dar, de departe, i totu i
de foarte aproape, cum se int:impla intotdeauna cand iP
reaminte ti, prin efort indelungat, o int:implare sau o ima
gine de mult inecata. Dar nu, amintirea i efortul n-au pre
cizat nimic. Plenitudinea prezentei ei din acel dans n-am
mai putut-o pastra i nici reconstitui. Tot ce spun acum
sunt numai fragmente, care m-au obsedat rara sa se
destrame... Ii priveam ochii, atit. Am dansat bine. Spun
asta ca sa nu crezi ca a fost un dans excentric sau case
des ura at:it de exceptional, incat ceilalp din salon ne-au
lasat singuri pe noi doi, ca pe o pereche senzaponala.
Numai capva au ob servat calma noastra pierdere. Ceilalp
se inghesuiau, dan sau, vorbeau. Noi n-am vorbit nimic.
Nici n-ar fi fost nevoie. l-am vazut de mai multe ori fata la
lumina becului. Alta, cu desavar ire alta. Concentrarea ii
purificase parca trasaturi le, ii alungise obrazul, i o
infiorata tristete ii inroua frun tea. Ma privea- de asta
sunt sigur- i cu toate acestea pri virile ei treceau prin

mine, atrase de nu tiu ce pnta neva rota, ascunsa,


necunoscuta i nebanuita de mine. Era o mare frica
tot in extazul ei calm. Nu tremura, cuprinsa de bratele
mele, dar simteam laptura ei intreaga incorda ta.... Mai
t:irziu, in ceasurile care au urmat, am inteles cat i-a fost de
frica i am tiut, de asemenea, cat s-a aparat impotri-

va-mi. Ea a banuit, de atunci, tot ce se va intampla. i s-a


im potrivit din rasputeri fannecului...
in ultimele zile, ad, mi-am adus i i aminte, cu foarte
multa precizie, de dansul acela nes!ar!;iit. Am revazut salo
nul cu mobila put.ina, stransa langa perete - ca sa se faca
loc destul perechilor -am revazut streal;lina casei vecine, in
carcata cu zapada proaspata, albastruie sub boarea lumini
lor revarsate pe ferestre... Ileana il;li pleca Ul;!Or capul, arne
pta poate de propria-i beatitudine l;li de dulcea oboseala a
trupului ei. Pentru ca, atunci cand muzica a incetat, l;li i-am
luat mana s-o conduc spre odaia care mi se parea cea mai
departata l;li mai discreta, mi-a marturisit case simte foarte
obosit:a, l;li parca doua cearcane viorii ii adanceau l;li mai
mult ochii. Aproape ca nu mai indrazneam s-o privesc, dar
ii pastram mereu mana, prinsa sub bra l meu.
-Nu !; tiu ce am, !;!Opti ea, rezemandu-se de canapea. Nam rna! dansat de mult... Aproape ca am amet,it...
Imi cauta ochii, zambind mirata, incerca inca o data sa-i
patrunda, sa rna faca atent, vestindu-ma ca. ceva cumplit,
ceva de care se temea l;li fugea ea, sta gata sa ne cuprinda.
Cred ca asta am in eles eu din privirile ei intrebatoare, abo
site, care cerl;leau parca linil;ltea, singuratatea. Ea insa nu-l;li
mai amintea nimic. De atatea ori am intrebat-o mai tarziu,
muncit de boala mea nevindecata de a !;iti, de a in elege, de
a identifica ceasul acela lara seaman al inecului. Am intre
bat-o uneori lara mila: nu-l;li mai amintea nimic. Doar ca rna
privise in nel;ltire, silindu-se sa-l;li vina in fire. E adevarat, se
temea de dragoste, o infricol;lase int:alnirea aceasta
neal;ltep tata. Mi-a marturisit-o deschis in ziua urmatoare.
- Gandel;lte-te bine ce faci, mi-a spus atunci.
Gandel;lte-te bine ...
Dar in noaptea aceea, dupa ce l;li-a revenit din beatitudi
nea dansului, a inceput sa vorbeasca lucruri cu
desavirl;lire lara importan , ca l;li cum s-ar fi trudit sa
ascunda mai bine intamplarea miraculoasa din care se
smulsese. Mi-a spus de ce se intorsese din Germania, cu
cateva luni mai inainte. (De ce plecase acolo am banuit
mai t:arziu, cand mi-a mar turisit marea ei dragoste, de
care atat de anevoie se vinde case.) Avea foarte put.ini
prieteni in Bucure ti. Atunci am

a:flat di se nascuse intr-un o de frontiera, fusese


educata numai Ia cilugan!e, i am in!eles de ce rna izbise,
in clipa cand am vazut-o, totala ei lipsa de frivolitate,
de ce nu semana cu nici una din femeile capitalei, atit de
frumoase, dar construite din atitea linii frante... Vorbea
cu destula discrepe despre sine; i to i sim!eai ce
capacitate de mar turisire zace nedezlegata in inima ei.
Unii spun ca sunt fe mei pe care, intilnindu-le, esti
sigur dintr-o singura privire ca ascund o mare taina,
reala, lara nimic bovaric in ea. Si se mai spune, de
asemenea, ca sunt femei in sufletul carora citesti intro singura clipa; limpezi, senine ca fundul unei ape de
munte. Probabil ca toate lucrurile acestea sunt ade varate.
Dar pe mine rn-a fascinat, in ceasurile acelea, pre
sentimentul ca Ileana are o nesfar ita putin de marturi
sire, ca e una din acele fiin!e pe care le pop cuno te, ca
nici o taina nu-p va mai ramane nedescifrata ascultind-o ...
Fire te, in buna parte nu m-am in elat. Femeia aceasta n-a
vea pentru mine secrete i. in tot cursul dragostei noastre,
a suferit cu atit mai mult ca eu le pastram pe ale mele. Tot
ce tia mi-a spus... Dar cat de pupne lucruri tia despre
sine, fa de tot ce ascunsese i pastrase trupul ei, inima ei,
fiin ei intreaga...
M-a intrebat atunci, mai serios, despre car!ile mele. Dar
a abandonat repede convorbirea; parca simtea ca lucrurile
acestea publice rna indeparteaza prea mult. Mi-a spus
doar ca ii plac c e in care se vorbe te despre
copilarie, despre intemate i pensimme severe; poate
pentru case regasea in ele, i i regasea copllaria ei trista,
de orfana, silita sa- i pe treaca vacantele intr-o casa
mare, rece, sub ochii uscap ai
bunicii i ai a ilor. Nici macar bunica nu era blanda in
casa aceea.... Imi amintesc cain acea primavara, dupa ce
a:flasem foarte multe amanunte despre copilaria ei, fi
vrut sa petrecem impreuna vacantele de P ti in or ul in
care se nascuse i copilarise. Familia ei se risipise de mult.
Cele cateva rude care supravietuiau in umede or de
pro vincie 0 uitasera. fi vrut to i sa 0 into esc in
fiecare diminea in parcul din apropierea casei ei
pannte ti. sa Starn amandoi pe banca, sa 0 mang3.i CU

toata ca.Idura de care eram in stare, ca sa-i cer iertare


pentru toata tristetea

copilariei ei, pentru pustiul acela rece, in care i-au dimas


infipte atatea radacini ale melancoliei. Cat fi fost de feri
cit sa-i umplu, cu prezenta mea, cu naivitatile mele,
amiezi le acelea inspaimantatoare ale adolescentei, serile
acelea triste, lungi, de provincie, in care Ileana mea
privise ceasuri intregi cu fruntea lipita de fereastci...
Credeam ca trecutul nu e cu desavaqire pierdut pentru
noi; nu e pierdut pentru dragoste, eel putin. Nadajduiam
ca putea patrunde in in tunerecul acela, incalzindu-1. Dar
Ileana a refuzat cu indar jire sa revada locurile copilariei.
intreba cateodata de vreun nume de familie din or ul
acela al ei, zambea cu ochii fu rali
clipa de gol, i
atata...
...In noaptea aceea ne-am ferit amandoi sa mai dansam.
Spunea ca o doare capul i ar ameli mai rau daca ar dansa.
A vorbit aproape tot timpul cu mine. Apoi, pe la unu, s-a
uitat brusc la ceas i s-a ridicat sa piece. Nu plecasera, pana
atunci, decat foarte putini invitati. Gazda a incercat s-o im
piedice, folosind toate trucurile; i s-a ascuns haina, i s-au ra
tacit o onii. Dar in cele din urma au fost silili s-o lase. N-au
indraznit sa rna opreasca i pe mine, de i Ileana ro i brusc
cand i-am cerut voie s-o insotesc. Am plecat amandoi,
aproape pe fup . i eu mi-am pus paltonul chiar in capul sca
rii; mi-l adusese servitoarea prin baie...
0 lasasem in fata oglinzii. Cand m-am intor , parca fi
avut o alta femeie, necunoscuta, langa mine. lmbracase o
haina Iunga de blana i o palarie neagra, cu voaleta. Am ra
mas uimit privind-o. Nu pentru ca nu recunoscusem stilul
elegantei bucure tene, ci pentru ca voaleta ii schimba cu
desavar ire fata, i-o intinerea i o Ia.cea, in acel i timp, mai
feminina, mai seducatoare. Cred ca rna exprim gre it; de
fapt, imaginea era mai complexa; femeia parea acum a
manta, umbrele ochilor i obrazului ii descopereau o fragi
litate plina de farmec; parca te-ar fi invitat s-o ocrote ti.
man gaind-o, sarutand-o ... Am ramas in fata ei, fascinat, i
pro babil zambeam proste te, caci Ileana mi-a luat brusc
bratul, Ia.ra sa rna priveasca. Am coborat scarile tacuti. Nu
tiam ce se va intampla. Nu tiam nici macar care va fi primul
cuvant pe care i-l voi spune. Gerul din strada ne-a lovit pe
amandoi in obraji, trezindu-ma. Era noaptea aceea de
iarna bucure

teana, lara pereche, sticloasa, clara, robusta. in fata casei pe care 0 vazusera strident luminata- teptau cativa oferi,
adonniti in m inile lor. Zgomotul portii de fier ii trezi i
incepura sa claxoneze. Voiam tocmai sa fac caf.iva p i
ina inte, pregatindu-ma H) ajut sa se urce, dar Ileana imi
opri bratnJ..
:- E mai bine sa mergem putin pe jos ...
Ii era teama de mine i pentru asta incerca sa rna rein
toarci Ia realitate, plimbandu-ne prin ger? Nu tiu. Glasul
ii era oarecum strivit, turburat. Am pornit amandoi, stran
gandu-i bine bratul i finand-o aproape de mine. E ciudat
cat de precis ii simteam parfumul, in vazduhul acela pur,
inghetat. Ridica adesea privirile, i atunci, gura intreaga i
se desena, infiorata, palpitand prin nu tiu ce atingere
neva zut3.; parca ar fi teptat o brusca, nemaiintalnita
sarutare. Am intrebat-o unde sta i mi-a optit:
- Mergem intr-acolo ...
Dar era absent3.. Se gandea Ia ceva grav, de covar itoare
insell!natate i simteam aproape fizic cat de departe e ple
cat3.. In nici un caz nu se intreba daci n-ar fi o mare lipsa
de pudoare sa mise dea in acea seara, daci anumite rituale
preliminarii trebuie sau nu respectate. intr-alta parte o du
ceau gandurile. Simteam ci, daci fi vorbit, anevoie m-ar
fi putut auzi. Sufeream de tacerea ei, de absenta aceasta
brusca, i poate ca aceast3. oara umilire a orgoliului meu
- de care, pe ne teptate, rna simtii invadat - s-ar fi
agravat daca drumul ar fi fost mai lung. Ma gandesc ca
i in acest
ultim interval de luciditate fi putut fugi. Daca, bunaoara,
vazand-o rezemata., absenta, de bratul meu, ca.Icand u or,
ascultandu i parca p ii pe zapada inghetata, fi spus
deodata un cuvant vulgar, fi incercat H) sarut sau mi- fi
aprins degajat o tigara, ca i cand fi fost singur? Sau fi
inceput sa fredonez o romanta Ia moda, intreband-o in
treacat daca ii place? Farmecul s-ar fi rupt, lara
indoiala, i am fi ramas iar i doi straini, doi tineri care
se intorc noap tea acasa, nelegandu-i nimic altceva
decat amintirea vagi a unei seri petrecute impreuna.
Revenit, cu brutalitate, in ceea ce se nume te ,realitate",
fi incercat sa rna apar im potriva unei noi, eventuale,
fascinan, gandindu-ma cum

ajunge mai repede i mai sigur in- patul ei. Eram, p<-.ta
atunci, ob nuit sa lupt, vulgar, - ca top marii ego ti -,
im potriva a ceea ce numeam eu ,infecpe sentimentala".
De cate ori, poate, nu rna aflasem la un singur pas de
dragoste, i viata mea n-ar fi decurs cu desavar ire altfel,
rasturnata de o mare aventura, daca nu m- fi trezit in
ultima clipa i n- fi transformat pasiunea mistuitoare
intr-o legatura de ora cinci? Dar poate tot ce spun acum e
absurd; poate chiar dadi. m- fi trezit atunci pe strada, ar
fi fost deja prea tar ziu. Nu mai puteam fugi. 0
intalnisem, i asta era de ajuns...
A trecut, probabil, destul de pupn; caci orgoliul meu na izbut:it sa rna intunece. Ileana s-a scuturat, lene a.
apropiin du-se iar de mine, foarte incet, ca i cum s-ar fi
trezit.
- Iarta-ma, opti ea, continuaud sa priveasca vag pe dea- _
supra zapezii.
Nu tiu de ce nadajduiam ca va mai spune ceva, ca
va in cerca sa se explice. Dar a tacut i i. Ajunsesem
acum in
bulevardul Take Ionescu, i lumina becurilor mi se paru
crispanta; parca s-ar fi luptat salbatic cu albeata zapezii.
Am avut sentimentul ca ajung intr-o zona noua, unde
intimita tea noastra devenea mai precisa din cauza
trecatorilor, a m inilor, a reclamelor colorate. Toata
viata aceasta din afara noastra ne apropia parca mai mult.
Drumul pe care-l lacusem pe strazile slab luminate
capata acum un sens secret, ca i cum ne-am fi intors
dintr-o plimbare intima, unde ne-am fi putut saruta in
voie i ne-am fi putut opti cu vinte de dragoste.
- Unde stai? indraznii eu s-o intreb.
imi numi un bloc de curaud construit pe bulevardul
Bratianu. Eram aproape. Fara sa-mi dau seama, am grabit
pasul. Nu tiam inca ce se va intampla. Nu tiam daca
voi avea, sau daca mise va ingadui sa am, curajul de a-i
cere voie s-o insotesc in locuinta ei. Era tot i o teptare
lara nici o trepidape, lara nici o emope rotica. teptam
sa se intample ceva; i. de i simteam cat de mult rna
privea in tamplarea aceasta, nu mai aveam putere sa
mai intervin, precipitand-o sau respingaud-o.
0 fata.
priveam
acum, mai
aproape.
vedeam
bine
Gerulinsa,
ii colorase
foartedeor
umerii ii
obrajilor,
i zam-

betul ei larg ii incalzea intreaga fal3.. Zambea cu oarecare


tristete; ghicise, probabil, ca grabeam p ii. Am mai vorbit
cateva lucruri de mai putina importanta. Cum a venit la
Bu cure ti. la inceputul toamnei, cum i-a gasit acest mic
apar tament, cum i i verifica unele prietenii i fuge de
altele. Am inceput sa rad.
-Poate fugi de prieteni, spusei cu o ara, vulgara ironie.
- Da, e adevarat, recunoscu ea, calma. Sunt nevoita sa
fug de cei mai multi dintre ei...
Ne apropiam, i nu tiam inca ce se va intampla. 0
intre bai tot i daca imi da voie s-o vizitez. Primi cu
simplitate.
- Daca vrei, spuse, vino maine sa iei ceaiulla mine.
- Am sa-ti aduc ultima mea carte, spusei eu, ca i
cand m- fi grabit sa precizez ca nu ascund nici un
gand rau.
- Ti-a ramane recunoscatoare ...
Am ajuns. teptam cu groaza sa vad portarul descuind
i poftindu-ne in ascensor. Dar era deschisa. Am
impin
s.o tacut, emotionat deodata..
- Eu stau la etajul III, imi spuse.
- Daca ai sa-mi dai voie, am sa te conduc, inganai.
Lumina din ascensor ne-a surprins pe amandoi. Am
pri
vit-o din nou, incurcat. vea ochii ingandurati i se trudea
zadarnic sa zambeasca. In fata ii mi-a intins mana. l-am
luat-o repede i i-am sarutat-o. Apoi, in ne tire, Ia.ra sa-mi
dau seama, i-am cuprins capul cu mainile i i-am sarutat
bu zele. Am simtit cum se pierde, calda, in bratele mele...

29

m
M-am dezmeticit anevoie din imbrati ea aceea pe
care nimic nu o pregatise; nici un gest, nici un
consimlfunant. Simteam ca se abandonase cu desavar
ire. Ar fi fost atit de simplu sa imping u a i s-o port pe
brate in odaia ei. Dar i-am dat drumul din imbrafi are i
i-am cautat ochii. Mi s-a parut ca sunt inlacramafi. 0
clipa am crezut ca tot i pu doarea ei se impotrivea, dar
mi-a luat repede mana i mi-a stcins-o, tremurand.
- Acum du-te, opti.
i rn-a rugat, mai cald, cu privirile. Se silea sa zambeasca.
Era palida, transfigurata, inspaimantata.
- Te tept maine, repeta, vazandu-ma ca ovai, cu fata rigida,
acolo, in prag.
Mi-am ridicat st:ingaci paJ.aria i am plecat, aproape aler
gand, pe scari. Am auzit vag cum se inchide a. i asta mi-a
insufletit pasul. Vroiam sa ajung cat mai repede in Strada,
sa raman singur, sa-mi pot da seama ce s-a int:implat.
De obicei, dupa cea dint:ai int:alnire cu o femeie, Ia ince
putul unei legaturi, simteam aprig nevoia de a ramane cat
mai repede singur, ca sa rna regasesc, sa-mi recapat
lucidi tatea. Cred ca asta se intimpla in general cu orice
barbat in asemenea imprejurari. Fiecare dintre noi,
descat andu-se din farmecul celei dint:ai cuno teri a
femeii, i i cucere te libertatea cu un gest brutal; fie
aprinzandu- i o tigara, fie fredonand o arie sau incepand
o conversafie oarecare, sau pur i simplu plecand de
langa ea. Cuno team destul de bine setea aceasta de
libertate i singuratate, care rna cople ea dupa o prima
int:alnire. Dar in noaptea aceea era o altfel de fuga.
Voiam sa raman singur ca sa retraiesc mai desavar it
intamplarea, sa simt mai total prezenta Ileanei, sa pot
contempla in voie ceasurile acelea atat de prodigioase ...
30

Am ajuns in strada i am pornit spre osea. Mi-am dat


cu rand seama ca mergeam destul de repede, ca i cand
m- fi grabit sa ajung intr-un loc precis, tiut mai
dinainte de mine. Am incetinit brusc pasul. Dar nu
izbuteam sa rega sesc nimic, nu puteam sa-mi adun
gandurile; nu intele geam nimic. Aveam numai
sentimentul, aproape patetic, ca s-a schimbat ceva
fundamental in viata mea, ca am descope rit ceva nebanuit
i ne teptat. Nici macar imaginea Ileanei nu o aveam
precisa in minte. Dar de parfumul ei, din vaz duhul ei,
spune, nu rna puteam desprinde. Gandurile se oprisera pe
loc. Poate de aceea toata. frinta mea rna indem na sa
grabesc pasul, sa merg destul de repede, ca nici o alta
amintire, nici un ga.nd strain sa nu se poata. strecura i sta
rama beatitudinea dulce in care pluteam. fi vrut sa cant,
at.it. 0 melodie necunoscuta., luminoasa ...
Am ratacit a vreun ceas. Nu-mi era somn. 0 stare de
precisa trezie, Ia care nu se mai putea adauga nimic, care
nu mai simtea nevoia de nimic. Cand am ajuns acasa tot i,
am simpt brusc o mare oboseala. Am aprins o pgara i am
incercat sa citesc cev , ca sa-mi st.irnesc gandurile. N-am
iz butit sa inteleg nici o jumatate de pagina. Oboseala se
tran sforma pe nesimpte intr-un inceput de panica. Parca
imi era ciuda de tot ce tacusem. Eram indignat de gestul
ultim, de sarutarea aceea care m-ar putea atrage in cine tie
ce in t.implari nedorite; stupiditatea fugii aceleia de
licean, tara sa rna uit inapoi... Asta a fast ultima mea
rezistent3,; ca i cum fiinta mea intreaga incerca, intr-un
suprem efort, sa scape de sub farmec.
Inainte de a stinge lampa, m-am uitat Ia ceas: trei tara un
sfert. in odaie se tacuse frig. Am privit tot , cu o licarire
de bucurie, biroul de alaturi, fotoliul in care citeam tolanit
poepi mei favorip, masa simpla pe care stam aplecat nopti
le, in fermecata. singuratate. Toate acestea existau inca,
erau reale, erau aid, Ia indemana mea, gata sa rna ajute, sa
rna apere. Un singur gest de voint3,, i totul ar fi fast ca Ia
inceput... Bucure tiul e plin de femei frumoase. Sunt
at.itea care nu-ti cer mai mult decat doua ceasuri din zi i
nu te far meca, nu te smulg din tine, nu te ineaca. Viata
mea se sc r sese pana atunci iara drame, tara zguduiri
prea marl. In-

31

timpliiri, aventuri, dilatorii, vacante cu prieteni i prietene,


amante cu pasiuni efemere, tara toxine ... 0 viati de
mun ca, voluptati i mare, barbateasca libertate. Toate
acestea le puteam pierde, toate acestea s-ar fi putut rataci
de mine, s-ar fi putut starama in bucati. Traisem de mai
multe ori, in ul timii ani, panica aceasta a unei dragoste
hotaratoare, uciga toare. Dar nici o pasiune nu izbutise sa
rna piarda. Ma tre zeam intotdeauna Ia timp. Am avut o
clipa sentimentul, cand am stins lumina, ca lucrurile nu
sunt inca definitiv pierdute. Era inca timp...
A doua zi m-am de teptat tarziu, pe Ia amiaza. Era o lu
mina alba, orbitoare, afara. Mi s-a parut atunci ridicola i
neintemeiata spaima din noaptea trecuta. lata, imi spu
neam, toate lucrurile sunt Ia fel ca i pana acum: soare, ger,
camerele bine incalzite, cartile Ia locullor... Aveam o pofta
nebuna de a ie i din casa, de a intalni oameni, de a impar
i cuiva bucuria aceasta simpla i ne teptata. Luam de
obicei mesele de pranz intr-o pensiune vecina. Dar in ziua
aceea fi vrut sa pranzesc intr-un restaurant, sa vad fetele
de masa albe, stralucitoare, sa simt in jurul meu oameni
intrand i venind ca intr-o gara. Nadajduiam, fire te, ca voi
intalni prieteni. Am pornit spre un restaurant din centru.
Gerul crescuse, purificandu-se parca i mai mult. Strazile
erau insufletite. Statiile de tramvaie erau imbulzite cu copii
de !;iCoala. Am intrat Ia "Continental" im-am ezat Ia o
masa din fund. Era inca devreme !;ii nu se ocupasera decat
cateva mese. Nici un prieten. Doar cativa cunoscuti, pe care
i-am salutat cu o neobi nuita ca.Id ra. imi era foame !;ii am
ales cu grija felurile de mancare. In mai putinA de un ceas,
restaurantul se umpluse pana Ia ultimul loc. Imi aprinsei
tigara cu oarecare tristete. Timpul trecea incet. Ramasesem
tot singur Ia masa...
Am plecat pe Ia trei jumatate, ne tiind ce am sa fac,
odata ajuns in strada. Am ie it in Calea Victoriei i mi s-a
parut pustie, murdara. Am luat-o agale spre Po ta.. tara nici
un chef. M-am oprit in fata unui chio!;iC cu ziare, ca sa
privesc cateva magazine ilustrate. Parca ar fi fost una din
acele zile triste din mijlocul sarbatorilor Craciunului, cand
or ul intreg se cufunda intr-o s ietoare tacere. in drep-

tul Cercului Militar am luat-o pe bulevard, indreptanduma spre Ci migiu. Dupa-amiaza incepea sa rna apese, tot
mai cumplita. Parca mi-era i mie teama de amurgul
care se apropia. Coperi urile incepeau sa straluceasca.
Am luptat cu melancolia vreo jumatate de ceas; pana ce,
in cele din urma, m-am pr dat tristetei aceleia
crepusculare a iemilor marilor or e. In asemenea
ceasuri, de obicei, nu ie eam niciodata din casa singur.
Uneori petreceam dupa-amiezile de iarna Ia osea,
plimbandu-ma voinice te pe jos cu un prieten sau o
prietena. Mar urile acelea pe zapada, intoar cerile in or
cu cele dintii lumini care se aprindeau le ta ceam aproape
intotdeauna intr-o tovar ie bine aleasa. Nu pot suporta,
singur, apusurile de soare, decat afara din or e sau, in
orice caz, intr-un
or necunoscut.
Bucu re tiul,
indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate
anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragoste
ti. sa nu-p caup pereche intr-un astfel de or . in care
soarele se stinge cu atata melancolie ...
De cate ori, mai ta.rziu, n-am coborat noi doi bulevarde
le vechi, cu ro covi i castani, indreptandu-ne, stran i unul
intr-altul, spre Cotroceni!. .. Ceasul acela cople itor nu
ne surprindea aproape niciodata in casa...
Am trecut prin Ci migiu, i veselia insuflepta a patinato
rilor mi-a risipit, pentru cateva clipe, melancolia. Dar nu
puteam ramane acolo intepenit cu mainile in buzunarele
paltonului, privind. Am pornit pe o alee singuratica.
Unde va, nelamurit, in fata mea, se aprindeau felinarele.
Parca incepea sa se pogoare o ceat3, oara, transparenta,
prinsa ca o panza de paianjen intre arbori. Am grabit
pasul, ca i
cum fi teptat sa primesc de undeva 0 dezlegare, sa mi
se arate un semn, ca sa rna pot hotari. Eram, de altfel, ho
tarat mai dinainte sa rna due la Ileana, dar nu tiu ce rna
tacea sa intarziez, spunandu-mi ca. poate este inca prea de
vreme, ca e inca prea multi lumina afara. Dar seara s-a co
borat repede, i cred ca, daca fi umblat catva timp cu
ochii inch i, i- fi deschis in boarea aceea albastra a
serii. Aici, in pare, printre pomi, se intuneca mai
degraba.

Mam oprit deodata, foarte emoponat. Aproape ca mi se


batea inima. Auzeam ceasul de la Catedrala S!antul Iosif.

Am numarat cu incordare: cinci lovituri. Pardi toatii neli


ni tea i melancolia s-au risipit intr-o singura clipa. Am ie
it repede din pare m-am suit in cea dintai m ina care
mi-a ie it in cale...
Mavrodin spuse ultimele cuvinte foarte incet. Se ridica
apoi brusc din chaise-longue i se indreptii spre camera
lui.
- A inceput sa mi se faca frig, spuse din parg.
Hasn pastra acee i aromitii tiicere, fumand. Ridica
doar capul, cand celalalt se intoarse cu o haina pe umeri,
i.1 privi nerabdator, mirat.
- ...Mi-a deschis foarte repede. Am avut impresia ca rna
tepta, ca teptase, acolo, langa a. Era imbracatii intr-o
rochie simpla, de casa, cu maned lungi i cu un guler
enorm, de catifea. Mi-a zambit, intinzandu-mi
emotionatii mana. l-am sarutat-o foarte corect,
inclinandu-ma mult in fata ei. Nici unul din noi nu
spusese nici o vorba. Mi-am scos incet paltonul i am
intrat. 0 camera mare, lunga, cu fereastra spre bulevard.
Se vedeau bine reclamele luminate i se auzea zvonul surd
al tramvaielor. M-am dus repede Ia fereastra - cum fac,
de altfel, in orice odaie streina in care intru- i am privit in
jos. Zapada parea mai murdara de aci, a cum se
amestecau luminile i farurile automobilelor. Apoi m-am
intors i am cercetat mai bine odaia. 0 etajera neagra, cu
carti, cele mai multe nemte ti. Cateva covoare scumpe,
divanul foarte sobru, dintr-un lemn vi iniu. Pe pe reti, mai
multe gravuri i desene. M-a impresionat nespus puritatea
aproape nefeminina a odaii. Voiam sa-i spun: "Ce frumos
e...", cand o auzii pe ea, mustrandu-ma in gluma:
- Sunt sigura ca ai uitat sa-mi aduci cartea...
Am avut impresia ca-mi aminte te de 0 Ia.gaduiala
Ia.cutii cu mult inainte, inecatii de alte intamplari i
sentimente. Mi-am cerut iertare. Conversatia incepea sa
se infiripeze, oviind. Parca ne feream amandoi sa nu
alunecam intr-un subiect care ne-ar fi amintit de
imbrati ea din noaptea precedentii. Cat timp a
pregatit ceaiul, izbuteam intr-un chip firesc sa nu ne
privim in ochi. De altfel, in odaie nu ar dea decat o lampa
sfioasa i. in penumbra aceea, privirile ni se intalneau

uneori tara sa se intrepatrunda. Cand mi-a e zat ce ca i


farfuria cu biscuiti pe un taburet, langa scau-

nul meu, s-a apropiat de a. a aprins o lampa mai puterni


ca, de tavan, i i-a cautat loc pe divan, destul de departe.
De-abia atunci am vazut cat era de obosita. Fara indoiala
ca nu dormise o buna parte din noapte. Cearcanele i se
adancisera i fara ii era uluitor de palida. i. cu toate aces
tea, nu tiu de ce mi se parea atat de ispititoare, atat de
cal
da oboseala aceasta a figurii contrastand cu precizia ner
voasa a gesturilor, cu mi carile zvacnite i elegante pe care
le nutre te intotdeauna o lunga insomnie.
- iti multumesc, vorbi deodata, privindu- i mainile. iti
multumesc ca mi-ai ascultat atat de frumos rugamintea azi
noapte ...
Probabil ca o cercetam cu oarecare nelini te, i obrajii mi
se imbujorasera, pentru ca, ridicand ochii i intalnindu-ma,
cum stam acolo, pe scaun, cu ce ca de ceai in mana, fara
ei intreaga se destinse intr-un zambet de uimita ironie i
mila.
- Nu-ti fie teama, continua ea cu un glas schimbat, mai
precis. inteleg foarte bine la ce te poti gandi i de ce ti-e
teama mai ales. Vreau numai sate asigur ca ai sa gase ti in
mine un aliat... (Aici incerca sa rada.) i vreau mai ales sa-ti
spun ca eu de-abia m-am vindecat de o mare, unica dragos te
i ca rna simt mai bine a cum sunt acum. Mult mai bine,
adauga dupa o scurta pauza. Cred ca mi-ar fi foarte greu sa
mai iubesc vreodata, daca nu de-a dreptul imposibil. Nadej
dea asta rna ajuta. mult. Fara ea mi s-ar parea prea aspra
viata E mult mai bine a...
Intinse bratele, cuprinzand odaia, pe mine, cuprinzand
poate intregul or . Facui o m care de nerabdare i
ezai ce ca pe tava. Ea imi urman gesturile mirata, cu
oarecare teama.
- ... Iar orice altceva e peste putint3,, adauga ea repede,
ca i cum ar fi incercat sa se apere.
Nu tiu ce i-am raspuns. Ma simteam foarte prost,
incur cat. i simteam, in acel i timp, o completa

dezamagire, o mare umilint3,. Vorbise cu atata sinceritate


de marea, unica ei dragoste. imi amintii emotHle neobi
nuite ale intalnirii noastre: nu pretuiau nimic, nu
insemnau nimic pentru ea.

Ea iubise, candva: "o mare, unidi. dragoste". Cuvintele aces


tea le pastram vii in auz; !;li rna umileau, rna deprimau.
- Banuiesc sa foarte multe femei din dite intalne!;lti, in
cepu ea deodata, it]. vorbesc despre pasiunile lor cu nadej
dea nemarturisita ca ai sa le folose!;lti in vreun roman de-al
dumitale. Ar fi ridicol sa-t]. povestesc !;li eu 0 noua intriga...
(Zambi foarte incurcata; i!;li mangiia necontenit mainile,
privindu-le.) Am vrut sa-t]. spun doar atat: ca. am iubit cu
adevarat... i acum hai sa vorbim despre
altceva...
Cat aveau sa rna chinuie pe mine, mai tarziu, aceste ca
teva cuvinte! N-am !;ltiut niciodata mai mult despre marea ei
pasiune. N-am !;ltiut nici cine a fost iubitul ei, daca mai tra
ie!;lte, daca l-a mai intalnit vreodata, daca a fost frumos,
tillar, batran, bogat. N-am mai aflat nimic. i izbucnirile
mele de gelozie de mai tarziu erau cu atat mai cumplite, cu
cat imi dadeam seama ca, daca in acea zi de 8 ianuarie, la
prima noastra intalnire, m-a!;l fi aratat mai camarad !;li mai
calm, poate ca Ileana mi-ar fi povestit tot. Poate ca simtea
nevoia sa spuna, sa se marturiseasca. Tarziu m-am convins
ca pastreaza f<;?arte put].ne lucruri secrete, numai pentru ea,
din dite !;ltiu. Imi spuneam mereu ca fusese in putinta mea
sa !;ltiu, sa aflu, sa patrund in zona aceea pe care !;li-a aparat-o
cu o incapatiuare aproape dementa. De multe ori m-am
pre!acut naiv, intreband-o ca din intamplare:
-A propos, cum il chema pe iubitul tau?
Sau:
-Cred ca domnul acela, cine o fi fost el, ti-a atras
atenpa... Nu izbuteam insa sa aflu nimic. Zambea trista,
umilita, sau imi cauta mana !;li mi-o saruta, sau incepea sa
rada, la
sandu-ma sa banuiesc ca. mi-a surprins mica mea stratage
ma. Am inteles tarziu ca de la ea nu voi putea afla
niciodata
nimic. Poate mi-ar fi spus unele lucruri inainte de a mi se
da: dupa imbrat].!;larea noastra, insa, trecutul ei a devenit
pentru mine 0 lespede de mormant ...
Rareori cred ca se degradeaza mai penibil un barbat ca
intr-o criza absurda de gelozie. Fiecare dintre noi am cu
noscut, fire!;lte, chinurile acestea tara sens, alimentate pana

Ia extenuarea finala de cea mai dezlantuita !;li desfranata


imaginape. Dar pentru mine, chinurile erau !;li mai marl;

imi marturisise, atunci cand inca. nu fusese a mea, ca iubise


un barbat, care fusese ,marea, unica ei dragoste". lar, pede
alta parte, nu tiam nimic despre amantul acesta de taina,
care rna precedase. Nu-l puteam judeca, nu-l puteam nici
macar identifica intr-o anumita grupa de barba1]: blond,
inalt, tanar, inteligent etc. Ajungeam uneori sa banuiesc pe
to? cunoscu1]i ei. Ma intrebam ce anse ar putea avea sa fie
acesta sau acela. Nici macar nu-mi dadeam seama ce stupid
eram: cad Ileana imi marturisise ca plecase din tara i lip
sise di1]va ani, ca sa nu-l mai int:ilneasca, iar eu credeam ca
acest amant necunoscut ar putea fi una din acele cuno tin
te terse din Bucure ti ... Daca fi avut mai mult curaj, fi
intrebat pe una din cuno tintele ei; dar imi era ru ine. Nu
tiu de ce rna temeam tot i ca intrebarea mea rna va face
definitiv ridicol. i atunci, uneori, cand eram impreuna cu
Ileana i cu ca1]va prieteni, rna preraceam fata de ei ca tiu,
ca am aflat, i spuneam:
- Nadajduiesc ca i voi sunteli convin i ca Ileana a ales mai
bine de data aceasta...
ii priveam repede, pe furl . pe to?, sa vad ce fac. Ileana
zfunbea stins i- i pleca fruntea. Ceilal1] ne priveau stanje
ni? pe amandoi. Ori nu prea tiau bine despre ce e vorba,
ori se preraceau cu un talent desavar it ...
Din fericire, crizele acestea de gelozie dementa durau
pu1]n. Eram destul de tare ca sa rna controlez de cele mai
multe ori. Iar in restul tirnpului, dragostea rna stapanea in
intregime ..
.
in seara aceea, insa, indata ce si-a rnarturisit rnarea ei
dragoste trecuta, Ileana s-a schirnbat din nou: a inceput sa
semene cu cea pe care o cunoscusern Ia inceput, ca i cum
pana atunci ar fi fost nelin tita i turburata de o preocupa
re streina ei. Mi-a amintit din nou ca uitasern cu atata u
rinta Ia.gaduiala de a-i aduce cartea. M-a intrebat apoi
daca, intr-adevar, scriitorii de rornane povestesc
intotdeauna pro priile lor experiente i in ce rnasura 0
ferneie peAcare au iu bit-o se poate transforma in eroina
unei carp.. Incerca, in orice chip, sa abata dis up.a intr-un
domeniu neprimejdios, eel al faptelor neutre. Incepusem
sa rna dezmeticesc i rna bucuram ca gasesc - ceea ce mi
se intamplase pana atunci

atat de rar- o femeie inteligenta, cunoscand tot i viata,


cu care putea sta de vorba despre arta i tehnica scrisului.
Atmosfera devenise camaradereasca, aproape un inceput
de prietenie. Nici nu tiu cum a trecut timpul pana
aproape de opt.
Am rugat-o atunci, prinzand deodata curaj, sa ie im
im preuna in or . Poate mergem la un cinematograf i
apoi cinam impreuna. A primit bucuroasa; nu prea avea
prieteni
in Bucure ti i ie ea foarte rar serile.
-Dar tii, adauga ea, zambind, nemte te ...
M-a uimit tonul degajat, sigur, al acestei observafii. Oare
ea intr-adevar crezuse ca primejdia fusese definitiv
inlatura ta i ca am putea deveni, atat de repede i atat de
sigur, prie teni? Camaraderia intre un barbat i o femeie
tinara este posibila numai daca amandoi sunt foarte
inteligenfi sau daca amandoi iubesc. Altminteri, este o
simpla tovar ie mai mult sau mai putin insipida, foarte
putin interesanta suflete te, sau o etapa preliminarie unei
legaturi tot atat de putin interesante. Iar prietenia intre un
barbat i o femeie tinara este, de asemenea, un mare
cuvant, cu majuscula, daca nu e alimentata de inteligenta
i susfinuta de dragos tea pe care fiecare din ei o poarta
unei alte persoane. Tova r iile acelea agreabile i impure
pe care le numim priete nii se rezuma de cele mai multe
ori la vizite frecvente, la oare care confidente lao calda
familiaritate; mai sus nu razbat...
Ileana rn-a rugat sa tept cateva minute pana se im
braca. A strans ce tile de ceai i a trecut alaturi. Cand am
ra mas singur, rn-a covar it o mare lini te. M-am intins pe
sofa, ca i cand fi cunoscut de mult incaperea aceasta i
mi-ar fi fost ingaduit orice gest familiar. Am privit
lampa din tavan; in acea clipa mi-am adus aminte ca,
exact cu o seara mai inainte, cuprinsesem mana Ileanei i
cunoscusem tur burarea aceea atit de stranie. Am sarit
brusc in picioare, emofionat. Daca, imbracandu-se de o

. i i va pune din nou voaleta aceea care ii schimba atat


de curios fata? Inima incepu sa-mi bata. Pentru prima
oara de cand o cunos cusem eram nervos, emotionat,
nerabdator ca lao intalnire de dragoste.

Nu tiu cat timp am teptat acolo, apropiat de


fereastra, privind in ne tire ceat:a insangerata a unei
reclame lumi noase. Am auzit
deschizandu-se. 0
clipa, mi-a fast tea rna sa rna intorc. Daca, intr-adevar,
lucrurile se vor intampla tot i ap?... Am privit-o, i
inima parca i i opri o clipa ba taia; nu i pusese inca
haina de blana, nid voaleta, dar pur ta bluza in care o
vazusem cu o seara mai inainte. Se far dase foarte or, i
am simtit i i, cumplit, parfumul ei. M am apropiat
ov.lind. Cred ca rn-a observat i ea, cad s-a oprit. l-am
luat mainile incet, rugator, i ea nu s-a impotri vit. i-a
retras doar, palida, capul, privindu-ma drept in ochi.
- Nu se mai poate, am baibait eu. Iarta-ma ... Nu se mai
poate...
Eram cu desavar ire nauc. Am prins-o in bra e, de asta
data strivitor, sa.Ibatic, i i-am cautat gura. A incercat sa
se apere i trupul ei s-a zbatut o clipa infiorat, apoi mi-a
cu prins umerii i mi-a primit sarutarea innebunita. Nu iam mai dat drumul din bra e. Cand i-a descle tat buzele
din cuprinderea aceea de foe, mi-a optit calda:
:- Gande te-te bine ce fad, gande te-te bine...
In bra ele mele era neob nuit de oara. Am simtit
doar atit: ca plange, inecata de un plans de mare
deznadejde, ca
i cum totul s-ar fi scufundat lara scapare...
i totu i, 0 auzeam cum rna striga, cum rna mangaie.
- Iubitul meu, imi spunea, iubitul meu ...
... Cand m-am ridicat sa sting lampa, am avut sentimen
tul ca totul s-a schimbat, definitiv. i am in eles ca viat:a a
pornit navalnica, pe cai demente, ca. orice se poate de
acum intampla, in orice clipa, i ca totul va parea firesc, ca
un destin absurd care se impline te ...

IV
Tarnu, in noaptea aceea, am plecat acasa. Ceasurile
vaste, cand trupurile noastre s-au recunoscut, ca dupa o
lunga, blestemata despaqire, zdrobisera orice luciditate,
orice rezistenta. Voiam tot i sa plec, mai mult pentru
Deana. Mi-ar fi fost penibil sa cobor de Ia ea dimineat:a,
in lumina putemica de zi, nebarbierit, intalnind poate
vecini banuitori pe scan. Am tiut apoi ca toate acestea ii
erau, ei, indiferente, dar atunci, in cea dint:ai noapte,
n-a avut putere sa se impotriveasca. Am luat prima m
ina pe care
am zan t-o. Acasa, m-am luptat mult cu somnul. Am
adormit
ametit, bolnav...
i apoi, de a doua zi, a inceput ceasul patetic i plenar
al dragostei. N-am mai incercat i nici n-am mai simtit
de atunci nevoia sa scap din incantarea aceasta care rna
vrajise.
Fiint:a mea intreaga era inecata. Tot ce crezusem, mai ina
inte, despre dragoste, despre voluptate, despre libertate se
dovedea acum pueril, superficial, aproape vulgar. Toate
femeile int:ilnite pana atunci le uitasem; micile lor
pasiuni, micile lor demente, mediocrele lor jertfe mi se
pareau ridi cole. Mi-ar fi fost peste putinta de inchipuit,
mai inainte de a o fi cunoscut i iubit pe Ileana, ca omul se
poate uni at:at de desavar it, ca dragostea poate implini
intr-atat fiint:a. Prezent:a aceea, de care rna temusem
at:at, pe care o tiam macerata ca piatra iadului, prezent:a
femeii iubite - care este, pentru orice barbat, demonie,
dezagregare, risipire - am simtit-o, de asta data, ca o
implinire ingereasca a fiintei mele ...
Mi-am dat seama de asta dupa cateva zile, cand, invitat
de o familie de vechi prieteni in Moldova, am plecat intr-o
40

sambata seara, hotarat sa rna intorc la mijlocul saptamanii.


in tren am calatorit cu gandul la ea. Ma mang3.ia doar

40

nadejdea ca-mi voi intalni repede prietenii i le voi putea


vorbi de ea. Nici nu-mi trecea prin minte ca putea fi in
discret sau inoportun cu m:lrturisirile mele. De fapt, tiam
ci n-am sale povestesc cu de-amanuntul intalnirea i dra
gostea noastr:l; simteam insa ci am sa vorbesc de Ileana
vorbind despre at.atea lucruri pe care i le spusesem intai
ei, citandu-i parerile, zugravind-o pe ea, laudand-o lara
sa-i spun numele. intr-adevar, a s-a !;li int.amplat. N-am
vorbit dedit despre ea...
Dar nu asta mi-a dovedit cat de mult o iubeam i cat de
urgenta era prezenta ei intregii mele viep; ci nerabdarea
mea, numai dupa 24 de ore dupa ce o parasisem, ingandu
rat:l, in prag. Noaptea aceea, petrecut:l departe de ea, a
fost chinuitoare. Am fumat mult, privind in ne!;ltire
tavanul, !;li, de cate ori imaginea ei imi rasarea in minte,
tresaream in cordat. Plecarea mea, tocmai acum, Ia
inceputul dragostei
noastre, mise parea absurd:l, criminala. Ma invinuiam ca n-am
avut destula t:lrie sa-mi refuz prietenii, de i invitapa o ac
ceptasem inainte de sarbatori...
A doua zi nu-mi gaseam locul, !;li nimic din tot ce se
pe trecea in jurul meu nu rna interesa. Am pretextat o
brusca indispozipe !;li am plecat cu primul tren ... N- fi
crezut ca
tot ce citisem prin carp !;li tot ce auzeam in povestiri despre
nerabdarea frenetici pe care o au unii indragostip in c:lla
torie, cand se apropie de gara iubitei, poate fi tot i reala.
Cu mulp kilometri inainte de a ajunge trenul in Bucure!;lti,
ie isem cu valiza pe coridor. Parci minutele se scurgeau
mai incet acum. i clipele acestea din urma mi se pareau de
o excepponala insemnatate. Acum simteam, intr-adevar,
cat de incet <;urge timpul, cat este de cumplit sa tepp sa
treaca timpul.
Am oprit o m ina din fata Garii de Nord !;li am dat
!;lOfe rului adresa Ileanei. Am urcat Ia ea a cum eram,
cu valiza in mana, cu 0 carte ub brat. Mi se opreau
bataile inimii nu mai Ia gandul ci s-ar fi putut intampla
sa nu o gasesc acasa. Am sunat nervos, scurt. Cateva
clipe de panica. i apoi am vazut-o deodata in fata mea.
Deschisese a lara sa banuias ci macar ca m-ar fi putut
41

intalni acolo, in prag. Era imbra cata cu nelipsita ei


bluza gris, cu cravata neagra. Am avut

42

vreme, 0 clipa, sa-i vad fata: obositi, ra it:l, cu ochii ab


sent.i, raticit.i. Apoi, privirile i s-au aprins de o lumina
nefi reasdi i gura i s-a intredeschis, :Iara suflare. M-a
cuprins, at.arnandu-se de mine, ca i cum m-ar fi regasit
dupa o lun ga, deznadajduit:l desp:lrt.ire. Am purtat-o,
inab it:l, in camera.
- Sa nu mai rna l i singura, iubitule, se tinguia, sa nu
mai rna l
i...
Absent-a mea o n:lruise. Nu mai gasea nicaieri nici un
sprijin. R.amasese aproape doua zile in casa, multumindu-se
cu cateva ceaiuri, petrecand tot timpulla fereastra, cu frun
tea lipit:l de geam, teptindu-ma. Am ghicit mai mult din
aptele ei gemute ce cumplite insomnii indurase, cu capul
infundat in perna pe care, pana atunci, rna odihneam eu.
Nu putea crede ca voi pleca. in timp ce eu ii vorbeam de
spre prietenii mei, spunandu-i de ce trebuie neaparat sa
pe trec cateva zile in casa lor, Ileana se ruga in gand,
implo rand un miracol care sa rna tina acolo, langa ea.
Cateva cli pe dupa imbrat.i area din prag, dupa ce a inchis
a. nu i-a dat seama ca, intr-adevar, ramasese singura.
Credea inca intr-a minune; credea ca rna voi intoarce
dupa cateva cea suri i vom petrece noaptea aceea
impreuna. Cand s-a intu necat de-a binelea i i-a dat
seama ca a ramas singura, a co ple it-o deznadejdea. 0
chinuia gandul ca rna lasase, de bu
navoie, sa plec; de ce nu se zvarlise la picioarele mele, sami
imbrat.i eze genunchii, sa rna implore s-o iau cu mine, rna
car pana in or ul in care rna duceam, i acolo s-o inchid
intr-a odaie de hotel, ne tiut:l de nimeni, i sa rna zareasca
numai pe Strada, sa rna tie aproape de ea?... Nu-mi martu
risise tot i nimic; doar fata i s-a ingandurat, voalat:l de o
mare i discreti tristete, cand i-am spus ca voi lipsi cateva
zile. Nu rna rugase decat in gandurile ei, arse, mistuite. Mi-a
marturisit insa cat de mult se chinuise, pentru ca nu avu
sese in acea zi curajul de a cere, nu avusese <;urajul femeii
care se zbate, dezlantuiti sa- i apere iubitul, sa i-1 pastreze
...
Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Par

d nu mai era imbra are contopirea aceea din urma, cand


cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne ui
tam
respirat.ia, mistuit.i amandoi de o singura
-insangerat:l

i nesapoasa- gura. De mai multe ori am nadajduit ca la ca


patul rapirii aceleia vom int3.lni, impreuna, moartea. N-am
tiut ca poate :6. atat de ispititoare moartea, at:at de calda voluptate lara spasm, beatitudine lara strigare. In pupnele
clipe de luciditate, cind rna trezeam, imi dadeam seama ca
ursita nu-mi alesese numai un anumit suflet pe care trebuia
sa-l iubesc, ci alesese i un anumit trup, pe care numai pa
tima mea ilputea fringe. Toate cuno terile trupe ti de pa
na atunci mi s-au parut un simplu i nevinovat joe, o gratui
ta voluptate. Ileana se nascuse numai i numai pentru
mine. Am avut atunci revelapa adevaratului in eles al
striga tului: a mea -a/ meu! Posesiunea, cat ar :6. ea de
perfecta, nu inseamna aproape nimic. Cel care a spus:
amorul e o chestiune de epiderma se referea, lara
indoiala, la aceste
cuno teri inferioare ale trupului, Ia faptul ca o posesiune
e posibila numai in anumite condipuni fizice i pentru anu
mite exemplare umane. Dar trupul poate revela mai
mult. Dincolo de voluptate, dincolo de rut, este cu
putinta o re gasire desavar ita in imbrap are, ca i cum
ai cuprinde - pentru int:aia oara- o alta parte din tine,
care te "incheie", te completeaza, revelandu-p alta
experienta a lumii, imbo gapta cu alte, noi dimensiuni...
Imi dau seama cat de turbure spun toate lucrurile aces
tea, de i am incercat sa le limpezesc i sa le adancesc in car
te. Am scris mai ales pentru a preciza sensul acesta, infrico
ator, al unirii. Pentru ca revela a unirii desavar ite aceasta
e: te regase ti pe tine in clipa cand te pierzi. Dar nu-p
rega
se ti experien ta cotidiana, profilul tau spiritual, a cum
se deseneaza in lumina tare a zilei, ci te sim fiinta desavar
ita, totala, libera. Este straniu ca ultimele nuan e ale pro
numelui posesiv au disparut in clipa cand trupul pe care-l
cuno team mi se descoperea ca fiind a/ meu; ca Ileana
aceasta, rapita de marea taina a nunpi, trupul acesta, lumi
nat de un singur zambet umed, este aJ meu. i tot i. cat e
de vaga formula aceasta: a/ meu, a meal... De fapt, cuno
terea desavar ita a trupului Ileanei nu-mi revela ceva pe
43

care il posedam, ceva care imi ap nea, ci imi revela pro


pria mea fiinta, iaptura mea minunata, perfecta i libera. in

44

clipele acelea fulgerate, un mare Om - cosmic i viu ere tea din taina i cu trupul Ileanei.
i cu toate acestea, cat de prost rna exprim, cat e de
greu sa marturisesc precis intalnirea! Vorbesc mereu de
trupul
lleanei, ca i cand l- mai fi sim{it, intreg, ca i cum mai
fi fost con tient ca-l strang in brare, infometat. Dar
simruri le mele erau atunci altele; nu mai cuprindeau
volume i li
nii, nu mai recep{ionau senzatii i emo{ii, ci parca toate
se topisera impreuna intr-o singura inima de foe i, cazut
din raptul acela suprem, nu mai intuiam decat o prezenf3,
din care nu rna puteam smulge... Cat de luminoasa imi
aparea atunci moartea!... Simream ca suntem foarte
aproape de ea, iar laptura aceea cosmica i Iibera, nascuta
din imbrati re, este, ea ins i, moartea noast:ri, i ea nu
poate frinra decat printr-o totala abandonare a carnii,
printr-o definitiva ie ire din noi... De ce n-aveam curajul
sa ramanem pentru totdeauna impreuna, legati intr-un
singur trup cosmic? Nu rna gandisem pana atunci la
supravieruirea sufletului, soco tindu-ma apt numai pentru
rela{ii concrete. Dar am tiut de atunci ca nici un om n-ar
putea supravierui a cum este, rupt in doua, singur. Viara
are s!aqit aid, pe pamant, pen tru ca e fracturata,
despicata in miriade de fragmente. Dar eel care a
cunoscut, ca mine, desavar ita integrare, unirea aceea de
neinreles pentru experienra i mintea omeneasca, tie ca
de Ia un anumit nivel viara nu mai are sfar it, ca omul
moare pentru ca e singur, e despar{it, despicat in do
ua, dar ca printr-o mare imbra{i are se regase te pe sine in
tr-o fiinri cosmica, autonoma i eterna...
Nu fac deloc filozofie. Termenii ace tia teoretici i-am im
prumutat mai tarziu. La inceput, revelaf.ia nun{ii i a mortii
am avut-o inspaimantator qe concret, caci ramaneam aman
doi lara sim{ire, vreme indelungata, uniti chiar atunci cand
trupurile noastre zaceau inerte, slaramate de o beatitudine
care nu mai era a lor i pe care nu o puteam pastra decat
intr-o istovire suprema, in moarte ...
Ne-am trezit foarte ta.rziu, in noapte, ca i cum ne-am
fi intors dintr-un somn lung, pe alt taram. Ne-am stra.ns
spe riati in brare i ne cautam privirile, parca am fi fost

legati amandoi prin destainuirea unui mare secret, cu


neputinra

de comunicat altor oameni. Ce naive ni s-au parut atunci


precautille noastre de a nu se afla d. ne iubim, di suntem
amanfi! Secretul care ne lega acum era singurul
inspaiman tator; taina care se desavar ise prin unirea
noastci era cu adevarat de neparuns pentru ceilalti
oameni...
Ea s-a coborat cea dintai din pat, goala, i. dupa ce a
lacut cafiva p i ovaitori prin odaie, a aprins lampa i a
inceput sa fredoneze melodia pe care mi-ai amintit-o asta
seara. 0 priveam cum umbla, i fiecare mi care a
trupului ei alb pana Ia transparenta mi se parea un
miracol. Cum e cu putinta sa existe coapse atat de
perfecte, picior a t de
fraged in alungirea lui zvelta i to i atat de insufletit?
Iiva zusem pana atunci trupul intotdeauna turbure, in
penum bra. Lumina mata il purifica acum, sorbindu-i
umbrele, la sandu-i luciul sidefiu, de scoica. i deodata
rna simtii vrajit de melodia aceea trista i simpla.
- Ce este? o intrebai.
Ileana se apropie de mine i ingenunche langa pat.
Un zambet departat ii inmuia fat:a.
- Un cantec banal, spuse, mangaindu-ma. L-am invat:at la Berlin ...
- L-ai mai cantat cuiva? intrebai eu in gluma.
-Ti-l cantam tie, tepta.ndu-te, imi spuse. tepta.ndu-te
i fugind de tine... Daca ai ti cit am fugit de tine pana team intalnit...
Eram mirat. Oare, intr-adevar, auzise de numele meu,
ci tise vreo carte de-a mea i se indragostise . in ne
tire, cum fac fetele de pension? Dar nu mai avea
naivitatile unei fete. Cuno team acum calda ei
maturitate, purificata de bo varisme, limpezita de orice
vulgar i ieftin sentimentalism. Ileana era de mult timp
femeie, desavar ita.
- De ce-ai fugit? intrebai eu, absent.
Ma gandeam atunci citi ani din tineretea mea ii cheltui
sem stupid, printre femei i carti, traind in aventura, la in
tamplare. Daca fi intalnit-o mai devreme, inainte de ,rna
rea ei dragoste", sa o cunosc numai eu, sa o fi scutit de
ata tea suferinte i atatea lacrimi ...
Ileana se ridica de langa pat lara sa-mi raspunda i in
cepu sa cante, de asta data tare:

/ch spiir' in mir


/ch fiihl in dir
Das gleiche wilde Blut...
Avea o voce sfioasa i tot i foarte precisa, discreta, inte
riorizand cu un instinct uluitor emot_ia. 0 ascultam in ne
tire, cad era o melodie care nu avea nimic cult in ea, nici
o intent.ie teoretica, i cuprindea numai dorul tuturor oa
menilor.
-Pentru cine cantai la Berlin? intrebai inca o data,
infio rat.
Se apropie de mine i-mi cuprinse capul in palme.

- Ti-am spus: pentru tine ... Starn seara la fereastra, in dosul


perdelei, i cantam, teptandu-te ... tiam ca. am sate
int.3.J.nesc... Asta o tiam de foarte multa vreme, adauga
mangaindu-mi fruntea. De cand eram mica de tot i visam
fet.i-frumo i...
incerca sa rada, dar ghicisem ca toate acestea 0 tulbura
sera i n-o lasai sa piece. ii cuprinsei umerii, plecand-o mai
mult spre mine.
- De unde tiai? staruii eu.
- Mi-a spus doica, raspunse cu simplitate. Mi-a spus ca
voi avea Ia inceput o dragoste mare, care rna va aduce a
proape de moarte. Apoi, t:arziu, cand voi fi crezut ca sunt
pentru totdeauna vindecata, voi int.3.J.ni o alta i mai mare
dragoste i atunci voi fi fericita, foarte fericita...
Se opri deodata, silindu-se sa- i pastreze zambetul.
Simt.ii o mare nelini te i rna duru din nou setea mea de a
ti. de a cuno te tot ce ascundea trecutul ei, sufletul ei.
- ice t.i-a mai spus? intrebai din nou, silind-o sa rna pri veasca in ochi.
- Sa rna feresc de dragostea asta, sa rna feresc de
tine... teptai citeva clipe, uimit. Apoi intrebai,
stapanindu-ma
anevoie:
-Dar de ce, de ce?
- Pentru cava fi prea mare ...
Nu mai putu sa co tinue. lzbucni in plans i- i ascunse
capulla pieptul meu. Incercai s-o mangai, uluit, dar ea imi
strangea in ne tire umerii, bratele.

-Sa nu rna l i singur.l, opti din nou. Sa nu mai rna l i


singura...
Am avut atunci sentimenwl ca o ameninta o primejdie
foarte apropiata i nu are curajul sa mi-o marturiseasca;
poate o mare gre eala, poate un antaj...
- Dar ce s-a intamplat? staruii eu. De ce nu-mi spui? Ti-e
teama de cineva?
-Nu, de nimeni, murmur.l ea, incercin.d sa se stapaneasd.
Apoi, dupa ci.teva clipe, i i cuprinse tamplele in maini i
zambi.
- Mi-am pierdut firea, . deodata...
- tiu de ce-ai plans, ii spusei eu, silindu-ma sa par cat
mai bine dispus. Doica aceea p-a prezis ca te voi in ela sau
te voi parasi...
- Nu, scutur.l ea fruntea. Mi-a prezis di am sa mor...
Nu tiu de ce m-au cutremurat cuvintele acelea rostite
cu un glas mat, pe care nu i-1 cunoscusem pana atunci. Dar mam silit sa nu rna las influent-at de asemenea naivitap i
am ras.
- Eu nu sunt superstipos, ii spusei sarutandu-i mana.
Doar daca nu se va intampla sa murim impreuna, unul in
bratele altuia...
Ma privi zambind, i inteligenta ei calda, discreta, ii lu
mina deodata ochii.
- Nu, dad am sa mor din dragostea asta, am sa mor singur.l...
- Dar n-ai sa mori! strigai eu incruntat.
- Am sa rna rog mult de tine, i poate ai sa te induri; i
atunci n-ai sa rna l i sa mor, adauga ea, apropiindu-se.
Apoi imi cuprinse buzele cu gura ei i nu rna mai lasa sa
spun vreun ctivant...
Pupn timp dupa aceea am plecat amandoi Ia Predeal.
Legatura noastra, mi se spusese, ajunsese cunoscuta de toa
ta lumea, dar lucrul acesta rna interesa foarte pulio. De alt
fel, viata mi-o schimbasem inca din primele zile. Nu rna mai
intalneam cu vechii prieteni, nu mai frecventam cercurile
camarazilor mei i nu mai ie eam decat insopt de Ileana, in
Iungile noastre plimbari Ia sea, pe bulevarde, Ia Co-

47

troceni. Cum nu sunt prea sarac i cum n-am scris niciodata


ca sa-mi pot duce viata, inactivitatea mea,Achiar daca s-ar :
6. prelungit, nu rna ameninta in nici un fel. Incepusem,
cand am intalnit-o pe Ileana, o mare nuvela; a ramas in
sertar ne sfar it.a. Pentru ca, evident, dupa ce am
cunoscut-o pe ea, n-am mai putut scrie ca inainte. Chiar
Tineretea Magdale nei mi se parea acum naiva, de i ii
placuse mult Ileanei. Dar, intalnind-o pe ea, nu mai rna
ispitea scrisul.
Lunile acelea de iarna au fost o lunga euforie. La Pre
deal, Ileana rn-a ajutat sa descopar voluptatea lara seaman
a schiului, i parca in nici un alt joe nu regaseam atata
liber tate a trupului, o atat de elixiranta autonomie.
Traiam to t i i acolo, in plin sezon al sporturilor de
iarna, singuri.
Nu voiam cu nici un pret sa legam noi tovar ii sau sa
incu
rajam pe cele incepute Ia Bucure ti. Mancam Ia un
restau rant obscur, retr i Ia o masa din fund, indragostip
pana Ia uitare, privindu-ne in ochi, absenp Ia tot ce se
petrece sau se vorbe te in jurul nostru. Mi s-a spus mai
tarziu ca izolarea aceea a noastra era miezul
conversapilor i uimea un intreg hotel. Ileana atragea
intotdeauna privirile. Dragostea o ta cuse parca i mai
frumoasa: inflorise cu o magnifica, noua splendoare.
Zveltetea ei uimitoare nu se temea de nici un costum de
sport i imbracamintea ei sobra o deosebea par
ca. i mai mult de toate celelalte femei. Serile, porneam
amandoi, singuri, sa ne plimbam prin pare, stran i unul
intr-altul. Faceam planuri de ca.Iatorii, ii povesteam
viata mea. Nu simteam inca nevoia sa rna izolez, sa scriu,
i Ilea
na rna avea in intregime, ziua i noaptea, necontenit. Une
ori imi povestea i ea amintiri de Ia Legapa din Berlin, imi
descria cu mult humor funcponarii superiori de acolo, imi
vorbea despre prietenele ei nemtoaice care ii scriau regu
lat, trimit3_ndu-i fotografii de Ia Wandsee i
portretullogod nicilor. Am inteles ca muncise greu acolo,
dar alesese calea aceasta ca sa poat.a scapa definitiv de
tara. de familie, de prieteni. Timp de aproape patru ani nu
venise niciodata in tara. Vacantele i le petrecuse cu o

prietena, in Tirol. Facu se destule economii acolo ca sa


poat.a trai tara grija eel pupn un an. Se intorsese in tara,
de altfel, cu gandul de a ramane numai un an; apoi ar :6.
incercat sa obpna un post

intr-o alta legalie, in Nord. li pHiceau peisajele albe, sobre;


se impaca bine cu oamenii one17ti, tara prea mult:a imagi
nalie, oameni care iiingaduiau sa se odihneasca, sa uite, sa
se vindece.
Apoi rna intalnise. Acum nu mai avea nici un plan, nu
mai hot:ara nimic. Uneori, in saptamanile acelea petrecute
la Predeal, imi spunea, dimine1ile, lipindu-se calda de
mine:
- Ce bine e a. sa nu te mai gande17ti la nimic, sa nu mai
ai nici o teama ... A!7 vrea sa nu mai rna de17tept niciodat:a ...
Se oprea, ascultindu-17i parca gandurile, apoi adauga:
- i, daca se va int:impla, nu-mi pasa; am fost destul de fericit:a...
Ne-am intors la Bucure17ti pe la jumatatea lui februarie.
i chiar in acea zi ne-am mutat impreuna, la mine.

v
Fara sa-mi dau seama, a cum se int:impla intotdeauna
intr-o mare pasiune, m-am izolat cu desavaqire de lume.
Chiar pe acei caliva buni prieteni ii vedeam foarte rar 17i
numai impreuna cu Ileana. Mergeam la spectacole, mai
ales Ia concerte, dar se crease in jurul nostru o ciudata le
genda 17i, de i eram pretutindeni urmarili de priviri curioa
se, aproape nici un cunoscut nu se apropia de noi. Am aflat
mai t:irziu, in primavara, tot ce se spunea despre intimpla
rea asta a mea prin cafenele i cercurile pe care le frecven
tasem inainte. Cateva luni, la Bucure ti, nu se mai vorbise
despre Tinere{ea Magdalenei, ci numai despre dragostea
mea. Oamenii pe care ii frecventam nu tiau nimic despre
Ileana: cine este, de unde vine, unde a trait inainte de a rna
int:alni. Cu at:it mai stranie parea vraja ei, aparand uneori
alaturi de mine, imbracat:a intotdeauna sobru, in alb 17i ne
gru, sau in nuante stinse, discrete, de gris, privind in jurul
ei fericit:a, calma, aproape lara sa vada. Cand ie17eam de la

vreun spectacol, plecam intotdeauna singuri i alegeam


restaurante modeste, diutate mai ales de familii burgheze,
unde nu riscam sa intalnim cunoscut].. De altfel, Ileanei ii
placeau locurile acelea Ia.ra pretent].i, mirosind a here
proaspata i a chimen, i acolo ne ezam Ia masa cea mai
ascunsa, ca doi indragostit]. la o int3.lnire tainica. Uneori,
fire te, trebuia sa acceptam anumite invitat].i, mai ales ale
arhitectului in casa caruia ne cunoscusem. Eram ezat]. de
parte unul de altul Ia masa i ne diutam necontenit privi
rile. Iar in timpul dansului o urmaream, palid, in bratele
partenerului, i respirat].a nu mi se astampara decat in clipa
ca.nd se intorcea langa mine. Ramaneam put].n, de cate ori
erau prea multi invitat].. Aveam doar o singura prietenie, o
pereche de curand casatorita, in casa carora mergeam cu
bucurie. Ileana canta uneori, rezemata de a. privind vag
inainte, cu bratele prinse la spate...
Iarna a trecut repede. Luna martie a fost in acel an fri
guroasa, rece, intunecata. Nu mai puteam porni, in apro
pierea amurgului, in lungile noastre plimbari. Ramaneam
in casa amandoi. De cele mai multe ori eu citeam vreun
poet cu glas tare, iar ea rna asculta intinsa pe pat, cu capul
rasturnat, cu ochii inchi i. Ii placeau mai ales poemele
me lancolice, ii placea mult Rilke i Baudelaire. Dar nu
rna as culta intotdeauna. Ma plimbam prin odaie, cu
volumul in mana, i dadi repetam cateodata un vers cu alt
glas, adre sandu-i-1, o surprindeam uneori absenta.
Tresarea, atunci, ca i cum s-ar fi de teptat din somn.
Dar ea era numai furata de ganduri. Ma apropiam i o
cercetam.
-Are sa tina mult asta?... rna intreba, infiorata.
Mi-am dat seama di nu se gandea intotdeauna Ia o even
tuala desparpre; asemenea ganduri cumplite le respingea
cu darzenie intreaga ei fiinra. Dar banuia di viata aceasta,
traita impreuna clipa de clipa, miracolul acesta, a doua
Ia.ptur} necontenit prezente una pentru alta, nu va putea
dura. I i dadea seama, zanndu-ma uneori in fata raftului
cu carp, ca in curand rna va cuprinde vechea mea patima
i ca atunci munca rna va fura de langa ea ceasuri i zile
intregi. tia ca setea mea de creape, de scris, a fost numai
adormita,
ca ea nu va putea fi definitiv stinsa. Se impacase cu acest
50

destin - despartirea noastcl pentru lungi, chinuitoare


in tervale -dar 1-ar fi voit cat mai tarziu implinit.
Cateodata i i spunea di e imorala cu dragostea ei
strivitoare, di un om nu poate trai lara sa munceasca, i
mai ales un artist nu are dreptul sa- i ingroape talentul
intr-a dragoste fericita, i pentru fiinta ei cinstita
indoielile acestea erau chinuitoare. Dar intotdeauna sfar
ea prin a- i spune di, moral sau imo ral, bine sau rau, toate
acestea n-au nimic de-a face cu ade varata, tainica
dragoste; ca intalnirea noastra este singurul lucru esential,
real, iar toate celelalte - munca, creatie, ta lent, onoare i
cate vor mai fi - nu pretuiesc nimic, cad toate sunt
zadarnicii omene ti ale pamantului...
Dar nu avea curajul sa-mi marturiseasdi gandurile aces
tea. in ziua cand mi-a simtit o u oara nervozitate, un neas
tampar de febra, i i-am marturisit di trebuie sa scriu, rn-a
rugat sa incep chiar atunci i mi-a pregatit masuta de lucru
langa fereastra. Am tiut de Ia inceput di-mi va fi peste
putinta sa scriu in apropierea ei, dar se ruga atat de frumos
s-o las acolo, incat n-am putut s-o refuz. i-a luat o carte i
s-a ghemuit in fundul divanului. 0 auzeam cum i i tine ra
suflarea ca sa nu rna deranjeze, cum intoarce incet, cu
deo sebita grija, paginile. Zambeam. Mi-era greu sa rna
concen trez i nu puteam obtine acea perfecta izolare fata
de lu mea dinafara, preliminara oridirui act de creatie.
Prezenta Ileanei era cu atat mai tulburatoare, cu cat nu o
mai au zeam i nu o mai simteam pe ea. i prezenta
aceasta era euforica, rna aduna i rna indrepta in cu totul
alta parte decat in cercul artei mele. De altfel, cred ca nici
o creatie artistidi nu e cu putinta intr-o stare de
plenitudine i eufo rie. Trebuie sa simti in toata fiinta ta o
lipsa, o absenta care te macina, caci aceasta i i cauta
implinirea in actul creatiei. De aceea n-am putut niciodata
scrie intr-un peisaj sau ascul tand muzica, traind revelatia
iubirii sau oricare alta revela tie: bunaoara, a unei idei
cuprinzatoare, a unei noi intele geri a lumii...
Dupa vreo zece minute, in care timp am privit cerul pe
fereastra i am sfar it de fumat o tigara, m-am sculat de Ia
masuta.. Am gasit-o palida, inspaimantata. Ma urmarea cu
ochii, teptand parca din clipa in clipa sentinta.
51

- Nu poti? rna intreba, incercand sa zambeasca.


Am inceput sa rad i am cuprins-o in brate. De altfel,
ne lini tea aceea vaga a creati_ei se risipise. Am ramas
langa ea, pe divan, citind pe acee i pagina. Cred insa ca
un ama nunt intalnit dupa cele dintai randuri rn-a lacut
ganditor.
- lar ai fugit de langa mine, imi opti mangaindu-mi parul. Ce lesne
te simt cand fugi...
Avea un glas trist, resemnat. l-am spus ca inainte de a
putea scrie ceva, traiesc intotdeauna o mare nelamurire, i.
aproape lara sa-mi dau seama, gandurile se tore pe un fir
necunoscut. Impotriva absentelor acestora, in rastimpul
ca rora se implinesc obscure procese de creati_e, nu pot
lupta. l-am spus ca de a doua zi voi incerca sa scriu in
biroul meu.
- Lasa u a deschisa, sa te simt mai aproape, rn-a rugat.
Fire te, u a aceea deschisa imi atragea la inceput aten
ti_a. Peste putin timp am inchis-o, ca din intamplare. Pe ea
nu o auzeam, nu o simteam. M-am ridicat de la masa i am
inceput sa rna plimb, cu p i marl, prin birou. incet-incet
am izbutit sa rna izolez, sa uit ca Ileana mea se afla la cativa
metri de mine. In seara aceea n-am ie it deloc; apusul' de
soare a invadat biroul meu, dar nu l-am vazut. Ileana mi-a
spus ca l-a privit pe fereastra odaii noastre (numisem a
dormitorul). Mi-a marturisit ca era emoti_onata. Simti_se ca
rna desparti_sem definitiv de ea; ca 0 uitasem, dar durerea
aceasta - presimtita i teptata de multa vreme incepea sa fie inecata de un alt, mai vag, sentiment: alaturi
de ease petrecea un lucru de taina, se indeplinea un act de
creati_e. Ma auzea sufland greu, auzea foile de hartie sf
iate nervos, i fiecare sf iere o infiora; parca o zganau
pe ea mainile mele. Ma auzea apoi oftand, sculandu-ma
brusc sa rna plimb prin odaie, deschizand a ca sa beau
apa, aprinzand tigara. Asculta toate acestea i o cuprindea
u or fiorul; ina poia semnelor acestora de suferinta se
petrecea o mica mi nune, pe care niciodata nu o banuise
atat de dramatica. Crezuse di literatura este exclusiv o
opera de inspirati_e, ca talentul inseamna darul de a auzi
anumite cuvinte- pe care urechea celorlalti nu le aude - i a
le terne pe hartie; a le dicta mai mult, un ceas, doua,

cinci, pana ce obose te mana. Si asista acum Ia lupta


aceea surda impotriva rna-

teriei. Ma urmarea uneori trecand prin odaie, concentrat,


tara s-o vad, tara sa banuiesc macar ca ea e acolo, i singu
ratatea aceea, alaturi de mine, o strivea atunci pana la risi
pire. Cand rna inapoiam, tarziu, dupa miezul noplii, i o
cuprindeam in brate, rna saruta lacom, parca m-ar fi
regasit dupa o lunga despartke.
-Ai scipat de demon? rna cerceta, mangiindu-mi fruntea.
Nu rna intreba niciodata. ce scriu, nu-mi cerea sa-i poves
tesc subiectul, nu tanjea nici macar sa citeasci foile
ramase pe birou. Se trudea numai sa alunge de pe fruntea
i de pe fata mea umbrele muncii. Cad rna reintorceam
intotdeau na stars, bolnav, i febra imi inasprea trasaturile,
imi tur bura ochii. Ileana era atunci blanda, i mainile ei
palide rna racoreau ...
Cartea pe care o incepusem in acea primavara a ramas
neterminata. i nici n- mai putea-o incheia acum. Am
scris numai cateva saptamani. in acel timp nu mai ie eam
aproape deloc din casa. Masa o primeam amandoi de Ia
pensiunea din vecinatate. Ileana imi lacea targuielile, imi
cumpara lig3.rile i-mi pregatea, in istovitoarele dupa-amiezi
de lucru, cafeaua. Veneau, rar, sane viziteze, prieteni.
-Andrei se lupta cu pruncullui, le spunea zambind.
intr-a seara, ramanand singuri, incepu ganditoare:
- Ce n tere grea...
- Te intristeaza? o intrebai.
Nu-mi raspunse. Pleca numai privirile in pamant, man
giindu- i mainile. Era un gest care o obseda in ultimele
luni. De cate ori nu eram prezent, nu rna simtea ea aproa
pe, i i mangiia mainile; parca ar fi incercat, in ne tire, sa
regaseasci mangiierea mea, sa se minta. Am vazut insa ca.
tace i n-am mai staruit.
Nu mi-am adus aminte de acest amanunt decat cateva
saptamani in urma, intr-a dimineata. luminoasa de aprilie.
R.amasesem mai mult in pat, i Ileana, intr-a cam a lunga
de noapte, care ii alungea pana Ia mirare trupul, privea pe
fereastra deschisa.
-Andrei, rna intreba ea deodata, tara sa se intoarca, tu
n-ai vrea sa ai un copil?

Mi s-a parut atit de stranie intrebarea, at:it de ne tepta


ta, incat am zambit stupid, ne tiind ce sa raspund. Ma obi
nuisem de mult cu gandul ca sunt un artist i ca nu pot avea
decat filiatie spirituala. Poate ca era mai comoda atitudinea
aceasta; poate ca rna gandeam ca un copil rna va lega de 0
anumita femeie, de un anumit loc, imi va tirbi libertatea
mea, silindu-ma sa muncesc mai mult, schimbaudu-mi
poate cu desavar ire inrelegerea lumii. Pentru mine, artis
tul era un tip uman bine definit; avea anumite drepturi i
licenre, dar avea i foarte multe datorii fara de el insu i. fara
de arta i destinul sau. i. apoi, fire te, problema aceasta
era legata de ideea casatoriei, institutie pe care o veneram,
dar din care excludeam pe arti ti i pe ganditori. Ma hota
rasem de mult sa rezist cu cruzime impotriva oricaror ispite
de ezare, de viara casnica. Uneori, intorcaudu-ma acasa,
singur, din vreo familie ta.nara, fericita, invidiam soarta oa
menilor simpli, pe care destinul nu-i silea sa ramana pana
la moarte intr-o splendida, rece solitudine. imi placea atunci
sa aseman soarta artistului cu chemarea monahala. Ca i un
calugar, menit contemplatiei, artistul era blestemat sa ra
mana singur, Ia.ra urm i...
Fire te, in afara de aceste certitudini, care laceau parte
din structura mea intima i din destinul meu, aveam i o
suma de superstitii in legatura cu casatoria. Mi se parea
ca, alaturi de o femeie care ti-a devenit sotie, nu mai ai
dreptul
sa compui a cum te indeamna actul pur al creatiei. Ca
peti, prin casatorie, 0 noua demnitate civila, care turbura
intuitia artistului. Pede alta parte, inrelegeam artistul ca
un om in ve nica disponibilitate, creator de valori
estetice i atit. Viara lui se putea schimba, i era bine sa se
schimbe de
la o zi la alta. Experienra lui, care se cuvenea prodigioasa,
nu putea fi limitata, imobilizata ...
Cred ca Ileana mi-a ghicit gandurile, vazaud ca nu-i
raspund, caci a adaugat, cu un glas mat.
-Nu e vorba de altceva, inrelegi bine. Dar vrea at:it
de mult sa am un fiu prin tine...
Veni repede de la fereastra i se ghemui alaturi de mine.
lmi cuprinse obrajii i incepu sa se roage. Niciodata n-am
A

54

vazut-o atit de schimbata; parca se temea de ceva


nevazut,

55

de o menire a carei aripa o simti_se in preajma. i ce alta fe


meie ar fi avut at.ata curaj sa vorbeasca despre pantecele ei
neroditor, sa marturiseasca deodata o taina pe care nu o ba
nuisem, o durere surda, cumplita, Ia care nu rna putusem
gandi? Setea ei de rodire mi-a revelat atunci o alta Ileana,
cu radacini profunde, legata de pamant, arsa de un dor pe
care nici o mangiiere de a mea nu-l putea ostoi. Ma gan
disem intotdeauna cu emoti_e Ia maternitate, dar destinul
acesta mi se paruse de un ordin inferior, legat mai mult de
intamplare i fiziologie i alimentat exclusiv de instincte.
Nu crezusem ca dorul acesta poate covar i uneori o femeie
pana Ia totala risipire, ca poate patrunde toate zonele con
tiintei sale, marcand-o lent, subteran.
- Tu faci ceva, imi opti Ileana, tu creezi. Eu insa nam nici Ull fel de dar, sunt numai 0 simpla femeie. i sa
raman mereu a. ca acum, pura ...
Am incercat s-o mangii, dar eram turburat i eu de forta
aceea obscura, cople itoare, care o purta pe ea, indemnan
d-o sa- i ceara curajos implinirea destinului. De unde izbuc
nise deodata strigatul acesta pamantesc in Ileana mea, a
carei iubire venea din alta parte, prea desavar ita ca sa ro
deasca? Sa fi fost oare primavara aceea tarzie, care razbise
numai in cateva nopli. i rascolise or ul imbat.andu-1 cu
soare i seva? Ce se intamplase in inima iubitei mele, ce gol
ramasese acolo nestrabatut de patima mea i care o inghi
tea acum in intregime? i totu i. in marea mea emoti_e raz
batea un inceput de gelozie. Ileana nu era deci fericita nu
mai i numai cu mine. ii mai lipsea ceva, simtea nevoia unei
impliniri care, de i se lacea prin mine, era dincolo de mine
i ne despartea. Crezusem pana atunci ca Ia dragostea noas
tra nu se mai putea adauga nimic. Era perfecta, autonoma,
impermeabila fata de oricare alta forti. Amandoi alcatuiam
o pereche desavar ita, creati_ unul pentru altul, menili sa
cre tem i sa murim impreuna. Unirea noastra aproape ca
nu mai avea radacini pamante ti. Eu nu puteam uita ex

tazul imbrati_ arilor, care ne smulgea pe amandoi din fire,


unindu-ne in alta lume. Poate ca numai o data Ia mii de ani
taina unirii se mai impline te atat de desa it...

i acum, deodata, descopeream ca Ileana ramasese


to t i legata de matca primordiala, nutrit:a de acele i
rada cini ale nopt:ii ...
- Noi nu suntem o pereche din aceasta lume, incercai
eu s-o mangcli. Destinul nostru nu se impline!lte aid pe pa
mant. Noi ne-am cunoscut numai in dragoste. Dragostea e
raiul nostru, dragostea lara fruct. intocmai ca Tristan !li
Isolda, ca Dante !li Beatrice, adaugai eu zambind, ca sa
alung vazduhul acela turbure, imbatator, din preajma
noastra.
Ileana rna strangea in brate, plangand. Simteam cum i
se cutremura tot trupul, ca intr-un spasm.
- Tie poate li-e teama de altceva, repeta ea, lara sa rna priveasca ...
Ti-e teama ca asta ar putea sa te lege definitiv de mine ...
Am incercat sa rad. Se temea tocmai de Ull lucru care
nu-mi trecuse prin gaud.
- Dimpotriva, spusei, mi-e teama ca iubirea noastra s-ar
putea adultera daca ar rodi aid, pe pamMlt, subliniai eu
ultimele cuvinte. Ar deveni altceva; poate tot atat de
pretios, dar nu atat de pur, de desavar!
lit.
-Dar eu ce rna fac? rna intreba ea tulburata, ridicandu-!li
ochii.
Ma gandii o clipa, apoi o cercetai, grav.
intamplat ceva?
- Nu, nu e vorba de asta, rna opri ea crispata. Tu scrii, tu
e!lti un artist, dar eu am sa raman Ia urma de tot singura,
stearpa...
Am crezut case gande!lte la batranete !li iar am ras.
- E ti atat de sigura ca ai sa-mi supravietuie!lti?
- Vrei sa rna necaje!lti, opti ea, zambind. Eu am sa mor
inainte de tine. Dar nu rna gandeam la asta...
- Ast:azi e!lti plina de mistere, spusei ca sa curm. i uite
catalumina e afara...

iiintorsei incet capul spre fereastra, lara sa-mi dau sea


rna, atunci, ca tocmai soarele acela proaspat o nelin te!lte
atat de adanc.
- Tu nu vrei sa intelegi, imi spuse. i tot i. dintre
toti, tu erai singurul...

Am inceput neciijesc; recunosc, destul de stupid: a


dar, inainte de a rna iubi, rn-a comparat cu altii, rn-a ales
ti nand seama de anumite eventuale virtuti ale mele etc.
Dar Ileana nu voia deloc sa glumeascii in dimineata aceea.
Scu tura din cap, chinuita. Plansul o infrumusetase; era
acum mai palida, infiorata, ochii neistoviti i mai arsa
gura. Am vrut atunci, cu orice pret, lini tesc. Am vrut
macar sa-i dau 0 nadejde.
- Suntem inca Ia inceputul vietfi, Ileana, i-am spus. Ne teapta atatea
inainte. Sau poate ti-e teama cii n-am sa te pot iubi intotdeauna
ca acum?
Nu-mi raspunse, ci imi mangaia numai obrajii,
zambind. Am repetat intrebarea, mahnit.
- Nu tiu, iubitul meu, imi spuse. Asta nici tu n-o
tii... Simteam cii ne cufundam amandoi intr-o zona
obscura,
incerta, primejdioasa, i am curmat Ia.gaduindu-i. Dar con
tinuam sa zambesc.
- Mai tarziu, cand vom vedea cii nu mai putem ramane prea mult in
cer, atunci...
Nu rna lasa sa s!ar esc. imi cuprinse gura, sorbindu-mi
rasuflarea, inecandu-ma in trupul ei Ia.ra inceput...

Se opri, obosit. Hasn ramase cu capul prins in palme,


Ia.ra sa faca vreo mi care.
-Mise pare ca nu ti-e bine, vorbi Mavrodin, incercand
sa se ridice. Am sa-ti povestesc atunci alta data...
Celalalt se apara, scuturandu-se, nervos:
- Te rog, continua, vorbi el repede. Nu am absolut ni mic. Ma
gandeam numai. imi aminteam i eu... Atat; te rog sa rna crezi...
Fata i se inasprise, privirile erau intunecate, turburi.
Cauta tabachera i aprinse o tigara. Degetele i-au tremurat
o clipa apropiind chibritul. La lumina scurta, Mavrodin ii
vazu fruntea br:lzdata, ii pierise seninatatea care il im
presionase atat de mult. Buzele parca se strivisera, uscate.
- Te rog, continua, repeta el, vazand ca cela.Ialt ov:lie. M-au frapat
numai anumite lucruri. Asta a fost tot.
- Nu cumva ti-e frig? S-a Ia.cut destul de rece.
- Nu am nimic.

Rostise cuvintele rar, apasat. Mavrodin pledi fruntea, t


i cuprinse mainile, tncle t:andu-le, i dupa un rastimp,
adunandu- i gandurile, incepu.

VI
Am petrecut vacantele de P ti mtr-un sat de munte. Neam dus amandoi la slujba din Vinerea Mare. Cand a tnceput
sa se cante prohodul, Ileana i-a plecat barbia tn piept. Mam departat putin de ea, s-o las singura. Banuiam di o
cople esc emotii felurite, turburi. Nu o tiam prea religioasa,
de i despre Dumnezeu i despre lucrurile de dincolo nu
vor beam impreuna. Prohodul, imi spuneam, ii aminte te
toate deniile copilariei sale triste, o poarta spre gandul
mortii, nelini tind-o. Dar peste cateva clipe am bagat de
seama ca plange deznadajduit, cutremurandu-i-se tot trupul.
De Ia intamplarea pe care ti-am povestit-o adineaori nu o
mai vazusem plangand. Parca Ia.ptura ei intreaga se
despletise, bantuita de o mare, neomeneasca durere.
Zadarnic i i astu pa gura cu batista, zadamic i i apasa
degetele in jurul ga tului: nu- i putea potoli plansul.
Oamenii din jurul nostru o priveau uimiti, emotionati i ei
de durerea aceasta nestin sa. M-am apropiat de ea i mi-a
luat brusc mana; a incep t sa mi-o stranga inspaimantata i
mi-o apasa de inima ei. li simteam trupul zvacnind. l-am
cuprins incet bratul i am scos-o afara din biserica. Mergea
in ne tire, cu barbia re zemata de piept. Cand am ie it in
curte, racoarea noptii a inceput s-o trezeasdi. Ne-am
plimbat mult, in intunerec, Ia.ra sa vorbim. 0 tineam
aproape de mine, mangaind-o.
- a se va intampla cu toti, vorbi deodata, in oapta.
Nu tiam Ia ce se gande te. l-am raspuns cateva cuvinte
gasite Ia int:amplare.
- E adevarat ca a murit acum, adauga stins. i a are
sa fie cu toti...

Nu vorbise niciodata despre aceasta moarte, concret:a.


M-a surprins glasul ei deznadajduit, privirile ei ratacite,
care incepeau sa-mi caute ochii. i, cu toate acestea, ghi
ceam ca nu melodia de jale a prohodului o infiorase atata.
in trupul ei se sf iase ceva sau inghetase ceva; cad tristetea
i deznadejdea au stipanit-o cu acee i intensitate i dupa
ce s-a incheiat slujba i ne-am intors acasa, i nus-a stins
toa ta noaptea, nici a doua zi. Ghiceam ca, pentru ea,
murise cu adev.lrat cineva in acea noapte. Misterul nu o
int:am pinase in biserica. Simturile ei obscure aflasera de
altun deva vestea morpi, i vestea aceasta o surpase.
:-Ti-e frica? o intrebai, proste te, lara sa-mi dau seama.
Imi opti mai infrigurata:
- Mi-e frica sa nu mor singura...
Se apropie iar de mine. Era insetata de prezenta mea
concreta. Dar iubirea ei a fost pura, deznadajduit:a atunci.
A adormit greu; simteam alaturi de mine, pe perna mira
sind a sulfina, rasuflarea ei infierbantata, auzeam oftatul ei
adanc. i apoi un interval de absolut:a, nefireasca lini te,
parca s-ar fi oprit brusc viata in ea. Asculta atunci cu
toat:a fiinta ei, asculta pesemne zvonuri din noapte, pe
care eu nu le puteam prinde.
A doua zi de dimineata s-a de teptat palida, bolnava.
Un neastampar neobi nuit a inceput s-o stipaneasca cu
cat se apropia apusul soarelui. Am crezut ca, poate,
incepe sa se teama de ceva necunoscut. Dar nelinistea ei
nu avea totusi nimic straniu. in noaptea aceea am t ptat
sa auzim clop tele pentru slujba, plimbaudu-ne amandoi
intr-o poiana de Ia marginea satului. Era inca destul de
racoare, i p eam stran i unul intr-altul. Ileana n-a vorbit
decat foarte pupu atunci. Apoi, pe nesimtite, a inceput sa
se schimbe. Parca se trezea. i am simpt cum trupul ei se
infioara de alta atin gere, hrauit parca de un sauge nou
mai fierbinte. Am coho rat amandoi repede in sat indata ce
am auzit clopotele. Mer geam aproape lara sa ne dam
seama. Am ajuns in biserica pupne clipe inainte de a se fi
aprins lumanarile. in timp ce inaintam, am inceput sa
auzim in jurul nostru: "Hristos a inviat!" Ileana s-a oprit
i. prinzandu-ma in brate, rn-a sa rutat pe obraji...

Niciodat.a nu rn-a lasat, in urma, s-o intreb ceva despre


noptile acelea...
Ne-am intors Ia Bucure ti a treia zi de P ti. Pentru lu
nile mai i iunie hotarasem sa plecam din tara.
Ca.Iatorisem pana atunci mai mult singur sau cu vreo
prietena trecatoa re. imi tagaduiam, de data aceasta, sa
strabat alte or e i sa le regasesc, alaturi de Ileana, pe cele
cunoscute, transfigu rate de prezent:a ei. Nu voiam sa
mergem in Germania, unde ea traise atitia ani i pe care
o cuno tea atit de bine. fi vrut sa vada anumite peisaje
pentru intiia oacl alaturi
de mine. Tot ce vietuise ea, tot ce iubise i-i placuse ei
ina inte de a o fi intilnit imi era strain, vrajm . Uram, de
pil da, Berlinul, unde traise ea patru ani i unde, poate,
avuse se prietenii i se bucurase de lucruri pe care eu nu le
cwloscu
sem.
fi vrut sa mergem in sudul Frantei, dar ea se
scutllr3..
Nu-i placea, nu o interesa, imi spunea; -apoi sunt prea
multi
oameni obositi acolo, adauga, i prea multi batr.ini
...
Ne-am hotarat, fire te, sa alegem ltalia. 0 sapt.3.mana
inainte de plecare, intorcandu-ma din 0 , vad pe
Ileana in fat:a mea, pe trotuar, alaturi de un tan.ar brun,
inalt. Vor beau foarte aprins, aproape cert3ndu-se. Cand
rna zari, avu
o clipa o mi care de spaima i apoi obrajii i se
aprinsera. Ramasesem impietrit pe trotuar. Tot ea
inainta cativa p spre mine, silind pe tan.arul
necunoscut sa o urmeze.
- Sa-ti prezint pe fratele meu, spuse cu glas ferm. Un domn care
rna vede Ia un an o data i atunci incearca prin
orice mijloace sa rna necajeasca
...
Tanarul mi-a strans mana foarte jenat. Ileana rna pre
zentase: "prietenul meu", dar nu cred ca formula aceasta
il turbura, ci intilnirea noastra. Ca i pe mine, de altfel.
Cad, in prima clipa, zarindu-i pe ei, unullanga altul,

cativa p i spre mine, silind pe tanarul necunoscut sa o


urmeze, se pra b isera deodat.a toate certitudi!lile, i viat:a
mea intreaga o simtii, in acea clipa, lara sens. li priveam
aiurit. Cand am auzit ca e fratele ei i i-am Straus mana,
zambind penibil, am incercat sa rna agat de sperant:a
aceasta c3. iieste, intr-ade vir, frate, ca lucrurile nu sunt
poate definitiv pierdute. i a tunci, privindu-1 bine, mi s-a
parut ca seamana; acee i fata.

or prelungitii, acei i ochi enormi, cu sclipirea


inrouratii.
Am baiguit cateva cuvinte.
-Eu am sa va las, !;!Opti fratele ei, foarte incurcat.
Ne stranse mainile Ia amandoi, jenat, aproape lara sa ne
priveasca.
:- i incearca sa fii cuminte, ii striga Ileana.
I!;ii gasise acum glasul ei de mai inainte, il;li regasise zam
betul. Ce bine !;!tie sa se prefaci, gandeam pil;lind agale ala
turi de Ileana. 0 completii oboseala puse stiipanire pe
mi ne; o oboseala in care se amestecau deznadejdea,
indigna rea, sila.
- Ce ai? rna intreba ea emofionatii.
- Povestea asta cu fratele... incepui eu. Recuno te ca e
destul de prost ticluitii
...
-Andrei! striga ea, oprindu-se in mijlocul strazi.i, palida,
m candu-l;li buzele.
Aproape cam-am speriat auzind-o: mi-era ine de cati
va trecatori, care intoarsera mirati capetele. Dar, in acel i
timp, 0 sfioasa bucurie incepea sa-l;li faca loc in suflet. S-ar
putea ca tot i sa fie adevarat. Strigatul acela fusese prea
sincer. i paloarea ei neobil;lnuitii, buzele acelea, pe care l;li
le m ca in nel;ltire. l-am luat brapll. S-a impotrivit.
- Tu el;lti de vina, ii !;!Optii. Nu mi-ai spus niciodatii ci ai un frate...
Nu-mi spui niciodatii nimic de viala ta, de trecu- tul tau ...
Am nadajduit ca, eel putin de data aceasta, imi va mar
turisi tot, povestindu-mi cu de-amanuntul viala ei. 0 sim
team cum se zbate cu taina aceasta, cum o ispitea o mare
l;li totala marturisire. Dar, pana in cele din urma, a
rezistat. Mi-a spus doar ca mama ei s-a recasatorit un an
de Ia moar
tea sotului l;li ci a mai trait foarte putin dupa aceea. Din
aceastii casatorie s-a nascut un singur fiu: mama a murit
dandu-i n tere. Pe fratele acesta vitreg 1-a vazut destul de
rar, mai ales in timpul din urma. Este un detracat, mi-a
spus. in-a mai vrut sa adauge nimic altceva.
Am crezut. Ochii ei, durerea l;li dragostea ei anevoie rna
puteau minfi. Dar am ramas, dupa aceastii intamplare, cu
un
cat gust amar in toatii fiinla mea. A!;! !i vrut sa plecam

mai repede din tara, sa ne regasim. Intalnirea cu fratele

vitreg, refuzul ei de a-mi spune mai mult rna rodeau, lara


sa-mi dau seama. Ea imi spuse atunci:
- Toate acestea sunt lucruri moarte pentru mine. Eu n-am nici un
fel de trecut, nu mi-aduc aminte de nimic ...
Dar, cu toata sinceritatea marturisirii, fel de fel de gan
duri absurde nutreau o altfel de gelozie. De ce trebuie sa
fie numaidecat lucruri moarte ca sa poata fi suportate? imi
spuneam. Asta inseamna ca viata ei dinainte a fost cumpli
ta, ca dragostea ei a fost dementi. De ce nu intalnesc nici
un martor al trecutului ei? Unde a trait, den-a lasat nici un
fel de urma? Printre lucrurile ei se aflau mai multe cutii
pline cu scrisori, i 0 data, cand am ramas singur in casa,
am fost cuprins de o pofta nebuneasca de a le sparge
capa cele i de a le cerceta. M-am abtinut cu greu... l-am
spus atunci:
-incapatanarea asta a ta de femeie fatala, lara stare civila...
Am crezut ca-mi va raspunde. A plecat ochii in jos i a
tacut.
-Cel putin ai putea arde ultimele documente, i-am spus
indicandu-i cutiile.
Ea s-a ridicat i s-a dus Ia etajera, tara sa scoata un cuv.int.
Mi-a aratat o cheie.
- Sunt numai scrisori de Ia prietenele mele din Berlin, mi-a spus. Sa
ti le arat...
Am simtit o furie brutala impotriva mea, impotriva stupi
ditatii mele, i asta rn-a indarjit. Am plecat din
odaie.
- Mul umesc, nu te mai obosi, i-am spus aspru.
Cand m-am intors din birou, dupa cateva ceasuri, am ga
sit-o a cum o lasasem. Cu cheita in mana, ezata pe
sca
un, cu cealalta mana sprijinindu- i fruntea, tara priviri. A
inceput sa-mi para rau de tot ce tacusem. M-am apropiat de
ea. Mi-a auzit p ii i a i!1tors cu greu capul. Fata ii era
cum plit de palida, obosita. Incerca totu i sa zambeasca.
- Iarta-ma, i-am spus.
- Tu sa rna ier!i pe mine, mi-a optit luandu-mi
mana i sarutandu-mi-o. Eu sunt de vina...

62

i. cu toate acestea, saptamana intreaga m-am chinuit tara


odihna. Mergeam uneori pe strada i rna intrebam daca nu
cumva trecutul ei ascunde ceva monstruos, daca in

63

afara de dragostea aceea mare n-au mai fost intfunplari i


drame pe care nu va avea niciodata curajul sa mi le martu
riseasca.
Ca intotdeauna, gandurile rna duceau pe cai absurde,
ridicole. Imi spuneam, bunaoara, ca poate Ileana mea a
fost spioana in timpul dizboiului, lara sa-mi dau seama ca
atunci nu putea avea mai mult de 14-15 ani. Sau credeam
ca e amestecata in cine tie ce afaceri de antaj, sau ca a
fost vreodata in vreun muzichall, in strainatate. De ce nu
voia sa revada sudul Frantei, de ce cuno tea atatea cantece
germa ne?! Cateodata imi aminteam cu uimire ca Ileana
tie foar te multe lucruri: amanunte din viata vreunui om
al carui nume il pronuntam din intfunplare sau o suma
de lucruri precise in legatura cu sportul, cu finantele
chiar. Cum o tiam foarte inteligenta i cum imi spuneam
mereu ca a trait patru ani intr-o legatie importanta, nu
rna izbeau, a tunci, pe loc, amanuntele acelea. Dar de cate
ori rna invada gelozia, ele se gcimadeau, otravitoare, in
mine.
...M-am de teptat din nebunia aceasta a geloziei cu
cate va zile inainte de plecare. Am surprins-o, o data,
.cum rna prive te in timp ce citeam, i era atata adoratie,
atata neta gaduita dragoste in privirea ei, incat o mare lini
te mi-a ine cat toata fiinta..
... i. cu toate acestea, calatoria noastra, pe care o tep
tam ca o revelatie, s-ar fi putut rata dintr-un asemenea

amanunt stupid. Cine nu tie, de altfel, ca in dragoste


nici o certitudine nu e definitiva, ca lucrul acela
elementar sentimentul ca e ti iubit- trebuie necontenit
verificat, caci o singura indoiala, o singura gre eala
surpa totul in nebunie i dezgust? Saptamani intregi, luni
chiar, traisem intr-un ex
taz continuu i. uneori, avusesem chiar certitudinea ca
unirea noastra e un miracol pe care numai cateva perechi

l.au trait desavar it in lume. i. cu toate acestea, nici o a


mintire cereasca nu mai ramanea pura, ferma, cand - din
pretexte stupide - indoiala incepea sa mi se strecoare in
inima. In acele momente infernale imi judecam iubita a
cum i judeca orice barbat intunecat femeia cu care s-acul-

cat o noapte; cu acee i cruzime, cu acel i cinism, cu


ace e i dement3....
Prima zi, indat:a ce am trecut granita italiana, a fost pen
tru noi amandoi o revelatie. Stateam alaturi Ia fereastra,
tampla langa tampla, Ia.ra 'sane spunem nimic. in nici un
alt peisaj nu ne simteam, firesc, atat de uniti. Am ajuns Ia
Venetia intr-o seara. Mi s-a parut ca nu mai intalnesc pe
fata Ileanei acee i incantare de pana atunci. Am crezut
ca, poate, e obosita, de i ne odihnisem o noapte Ia Triest.
De abia a doua zi am observat ca nerabdarea ei, departe
de a se ostoi, cre tea. Nu era senina, nu o simteam
prezenta de cat i11 muzee, in catedrale. Prin Piata San
Marco trecea insa absenta, rigida, ca !;ii cum s-ar fi simtit
deodata obosita. Am intrebat-o ce are.
-Am mai fast odata pe aid, imi marturisi ea cu greutate.
Dar atunci n-am vazut muzeele
...
i nici bisericile, intelesei eu. De aceea numai pe ele le
indura. De aceea a tresarit alarmata cand i-am propus sa
petrecem cateva zile Ia Lido.
- Este exasperant, imi spuse. Sunt foarte multi straini, prea
mult snobism ...
Umblam amandoi tacuti. Apoi, eu m-am indreptat brusc
spre statia de vaporetti.
- Haide sa ne pregatim bagajele, i-am spus. Plecam cu
primul tren ...
Facusem cativa p i inainte. A alergat dupa mine, rn-a
apucat de brat i. Ia.ra sa 0 stanjeneasca prezenta
celorlalti, mi-a cuprins fata in palme !;ii rn-a sarutat pe
gura...
Am plecat chiar in seara aceea spre Pisa. Cateva zile rn-a
chinuit din nou trecutul ei. Dar de data aceasta, gelozia
imi nutrea parca mai mult orgoliul. 0 doboram cu
mangaierile mele, cu prezenta mea ucigatoare. Simteam
cum se zbate sa scape de patima aceasta bolnava,
intunecata, !;ii incerca mereu sa regaseasca dragostea
noastra dinainte, senina, lu minoasa. La Spezzia ne-am
oprit pentru o sapt:amana.
Gasisem o pensiune izolat:a, aproape de tarm, !;ii plecam in

fiecare dimineat:a cu 0 luntre, cautand locuri cat mai


depar
tate ca sa facem plaja. E curios ca nu sufeream de gelozie
surprinzand privirile barbatilor oprite asupra Ileanei. Era

un grup de englezi tineri, care aproape ne urmareau, inde


osebi un barbat inalt, blond, ars de soare, umbland intot
deauna cu un pantalon alb l;li 0 cam3.!;13. albastra, cu mane
die sumese. Parca i-ar fi atras o magie necunoscuta spre
noi, parca ar fi simtit ca unirea noastra e macerata de o uci
gatoare otrava l;li ca in orice clipa femeia aceasta, care ii tur
burase atat, s-ar putea descaflll;la l;li fugi singura in lume. in
tr-adevar, ochii Ileanei tcidau o mare nelinil;lte, o lupta
exasperanta cu sine, l;li patima noptilor o mistuia Ia.ra sao
imblanzeasca. Cunoal;lterea trupurilor era acum ratacita;
cautam amandoi, intr-o deznadajduita frenezie, sa regasim
extazul acela care ne unea altadata atat de desavarl;lit. Poate
ca betia aceasta intunecata a ,caderii" dadea fetelor noastre
o l'!cire care turbura l;li atragea.
In orice caz insa, nu rna chinuiau privirile acestea care o
urmareau. De barbatii vii, prezenti, nu-mi era teama. Orgo
liul meu era atatat numai de amantul acela necunoscut,
care rna precedase. De ce oare n-a putut suporta Ileana sa
revada Venetia? rna intrebam. Ce orgii, ce extaze au cunos
cut ei amandoi in ora!; ul acela, taine pe care eu niciodata
nu le voi putea patrunde, care imi vor ramane pecetluite
pentru totdeauna? i atunci, incercam din toate puterile
mele s-o fac sa uite trecutul - pe care mie mi se parea ca-l
pastreaza Vel;lnic viu l;li glorios in inima ei - rna trudeam sa-l
intrec, pe el, pe necunoscutul acela care ii revelase aproape
tot inaintea mea: dragoste, extaz, peisaj...
Ajungeam uneori pe locuri neumblate l;li, printre stanci
l;li nisipuri, ramaneam amandoi goi, in soare. ii priveam
atunci trupul acela tara grel;l, inflorit de o glorioasa maturi
tate, adapat de dragostea mea inspaimantata. 0 priveam l;li
ii spuneam, jumatate in gluma, jumatate ros de o mare
tristete:
- Mi se pare ca proorocul i inteleptul David spunea ca pe
fata mani l;li pe trupul femeii nu se pot lasa urme ...
0 ineca soarele, pielea i se parguise l;li trupul intreg
res pira lent, aproape stins. i inteligenta mea se chinuia sa
ga seasca urme, dovezi, in viata aceasta care curgea ritmic,
lara obstacole, lara unghiuri, lara timp...

Altadata, cand ramaneam amandoi singuri, in luntre,


dupa tarcoalele insistente ale grupului de tineri, ii spu
neam:
- Ce ascunzi tu, de atragi cu at:ita putere? Cand te-am
cunoscut erai numai o femeie frumoasa i cuminte, care
stateai intr-un colt i priveai pe toti cu un zambet obosit.
Nimeni nu banuia atunci ca sufletul i trupul tau sunt at:it
de desavar ite, ca pot fi atit de desavar ite. Eu te-am !
evelat pe tine tie insati. eu te-am ajutat sa te descoperi.
lntr-un anumit sens, e ti creatia mea. Daca nu m-ai fi
int:ilnit, ai fi
supravietuit in forme larvare, mediocre. Orice alta
dragoste a ta ar fi ratat. Unirea noastra nu ai fi putut-o
cuno te pe pamant ...
Ma asculta cu ochii inchi i. pravalita acolo, in soare, Ia
cativa p i de granita valurilor, rna asculta cu un zambet
trist, resemnata.
-Dar tu, opti ea t:irziu, tu ai fi putut cuno te alta unire
ca
aceasta?
Ma cuprinse deodata o imensa mila de mine insumi, de
fericirea pe care fi putut-o pierde in orice clipa, i rama
sei mut, :tara simturi. Nu mai vorbeam nici unul.
Ascultam doar valurile neodihnite .
...Ultima noastra zi Ia Spezzia am petrecut-o pe acee i
plaja departata, st:incoasa. Ajungeam acolo cu barca,
lune cand incet, Ia.ra sa ne depart:am prea mult de mal.
Ne dez
bracam indata ce ajungeam pe mare. Plaja o Ia.ceam intre
doua stand aspre, ro ietice. Gandul plecarii imi aminti,
brusc, ca pe marea aceasta plutea Shelley in ultimul an al
vietii Jale. M-am apropiat mai mult de Ileana i am intrebato:
- lti mai aminte ti cum a murit Shelley? La 8 iulie
1822 s-a imbarcat, impreuna cu prietenul sau, Hunt, spre
Lerici ...
l-am spus povestea intreaga, cu emotie; caci traisem
in aceste locuri at:itea zile magnifice, lasandu-ma
chinuit de demonul indoielii i al geloziei, i uitasem
moartea lui Shel ley. Destinul poetului rn-a adus din

nou in lumea mea, in lumea noastra. Cat de stupid


fusesem lasand sa treaca pe langa mine zilele peisajului
acesta, incarcat cu o at:it de solemna frumusete!...
Ileana rna asculta, tot mai atenta. in lumina orbitoare,
moartea mise parea ireala; cat fi privit

de patrunzator necuprinsul marii, nu puteam simti moar


tea, nefiinta. Ileana uitase amanuntele: cum barca in care
se afla Shelley i Hunt a fost vazuta pentru ultima oara in
dreptul Viei Reggio i apoi s-a pierdut in negura unei fur
tuni de vara. Multe zile in urma, corpul lui Shelley, zvarlit
la mal, a fost identificat prin volumullui Sofocle i
poemele lui Keats, pe care le avea in buzunar. i apoi,
corpul i-a fost ars, iar un prieten i-a smuls inima de pe
rug...
Ileana rna privi atunci nelini tita. Nu rna lasa sa conti
nuu. Se incolaci tremurand hinga mine i imi cauta gura...
Ca i cum simtul mortii i-ar fi trezit fiinta ei intreaga, pana
la cea din urma fibra; am cunoscut-o atunci din nou inseta
ta de mine, infometata de trupul, de caldura, de respiratia
mea, inspaimantata de singuratate... i-a revenit anevoie
din extazul acelei imbrati ari. Am purtat-o pe brate, goala,
in mare, im-am trudit sa 0 inviorez sarutind-o, lasandu-i
glezna sa alunece in apa. Briza ii flutura parul, plin de
nisip, i nu tiu ce tarie a sarii, aidoma cu gustul mani, inva
luia acest trup somnoros.
Am ingenuncheat in apa i i-am sprijinit capul pe uma
rul meu. teptam, a. sa se reintoarca, sa se de tepte
...
Am plecat apoi spre Florenta i acele doua luni petrecu
te in ltalia le-am trait in desavar ita pereche. Ileana a ince
put sa invete italiene te i. cat am stat la Roma, ie eam de
seori pe Via Marcella, ea cu o carte din care scotea
cuvinte, eu cu un carnet in care incercam, zadarnic, sa iau
note. Ne surprindeam uneori privindu-ne pe furl i
atunci izbuc neam in ras. Eram foarte lene i amandoi.
Unullanga altul, nu mai puteam fa e nimic altceva decat sa
ne diutam ochii i sa ne sarutam. Ne intorceam noptile
acasa, stran i in bra te, ca doi logodnici, i acee i nerabdare
a dragostei ne in frigura, urcand treptele spre odaia
noastra. Ne era intot deauna dor unul de altul. i nu
putea adormi decit tirziu, cu capul pe pieptul meu.

...Totu i. in aceasta continua rapire, inteligenta ei rama


nea intreaga. Mi-aduc aminte ca, la Fiesole, ezati aman
doi pe marginea drumului, cu spatele spre zidul unei vile,
i-am spus ca vrea sa scriu o povestire a carei acp.une sa
se

petreadi acolo. Eram amandoi imbatali de lumina, de ier


burile acelea inflorite, de cer.
- Nu, rna intrerupse Ileana, n-ai sa poli scrie despre lu
crurile acestea...
i- i roti bratul ei gol cat putu sa cuprinda.
- ...Are sa para artificiale. continua ea, are sa
semene cu romanele lui D'Annunzio ...
Am inceput sa rad i i-am diutat mana sa i-o sarut.
Avea dreptate. Despre asemenea lucruri n-am sa pot scrie
nicio data...

vn
Toamna aceea lunga i frumoasa am petrecut-o colin
dand impreuna Bucure tiul. Sunt unul dintre pulinii bucu
re teni care- i cunosc i i iubesc or ul. Plecam aproape de
apusul soarelui, cauta.nd strazi inca nestrabatute de noi,
oprindu-ne mult in fat:a unor anumite case, descoperind
mahalale noi, carriere crescute peste noapte, regasind col
tun preferate, mid gradini publice uitate de Dumnezeu
sau alei singuratice, cu trandafiri agatatori i zorele. Doua
saptamani am cutreierat numai Cotrocenii. Alegeam case
in care am fi voit sa traim, urmaream cum dispar platanii
pe o anumita strada, regasindu-i tocmai la capatul celalalt
al cartierului, urmaream mai ales cum se stinge verdele
as pru i. zi de zi, nava.Iesc nuantele galbenului i ale
porto caliului, pana Ia ro ul-aprins.
Ileana era neobosita, iar orientarea ei, tara gre . De
altfel, cuno tea or ul dupa o suma de amanunte concrete,
pe care fantezia ei le asocia in toate felurile. Anumite
carriere le recuno tea de departe, dupa un anumit parfum,
dupa vizibilitatea mai mare sau mai mica a vazduhului. ii
placea, bunaoara, cartierul acela nou care rasare intre Foi-

or i statuia Pache Protopopescu i in unele seri, dind ne


aflam prin apropiere, imi lua bratul i rna indemna:
-Haide sa mergem pe strada Dimitrie Ondul: Ia ora asta
dneva face intotdeauna omleta acolo, i o face foarte bine
...
Nicaieri, cerul nu i se parea mai aproape ca pe dealul
Cotroceni, iar in jurul Cetatfi Universitare ne-am plimbat
nenumarate seri, cad acolo miroseau putemic balariile i
bozul. Erau strazi cu foarte multe pisid
i era, de
asemenea,
cartierul acela de langa Spitalul Militar, unde servitoarele
ies devreme in poarta, parca intotdeauna Ia apusul
soarelui
ar fi duminica. Credeam ca, dupa ce lipsise atapa ani din
Bucure ti i dupa ce descoperise ltalia, or ul o va apasa i
i va aduce mereu aminte de locurile de curand strabatute.
Dar Ileana invatase sa iubeasca, intocmai ca mine, Bucure
tiul. ii descoperea din zi in zi, indragostindu-se de
melan
colia amurgurilor sale, de limpezimea nefireasca a cerului
sau, de trotuarele sale vechi, roase de ploi, pe care pasul
se aude trist, singuratic. Sunt atatea nuante de va.nat i
cenu iu pe anumite strazi, i trapul cailor de Ia trasura
rasuna
atat de dar pe caldaram, incat inima ti se strange Ia
gandul
ca insulele acestea de melancolie i tacere vor pieri intr-a
zi,
inecate de fluviul eel mare.
intalneam mid gradini intarziate de vara i ramaneam
acolo. Vulgaritatea lor dezlantuita era acum aproape puri
ficata de toamna; camea cruda i fumul gratarelor pareau
mai pupn brutale in seara care cobora cu o stranie melan
colie, infiorata. i-apoi era o navala de fructe, o risipa de
struguri i de prune i mirosea pretutindeni a must, a vin
nou i. cu toate acestea, pastrau inca tariile din afara or u
lui, veneau incarcate de miresme i sucuri aspre, putemice.

Uneori tanjeam pe strazi cu butoaiele rastumate pe tro


tuare, cu co urile i lazile gemand de fructe. Ileana avea o
stranie aplecare falii de toate aceste colturi pline de magia
toamnei. De altfel, ne intelegeam foarte bine, cad amandoi
iubeam secretele o ului, iubeam chiar Oborul acela in
care praful mirosea atat de mult a Baragan, iubeam Dam
bovita, cu malurile ei verzi, ba.Itate numai cu floricele
gal bene, i. cand ne apropiam de fabridle Lemaitre,
bariera

ne amagea pe amandoi cu mirosul de gunoi ars, in care


raz batea totu i adierea campului de afara, nedestelenit ...
Pe la mijlocul lui octombrie rn-a cuprins insa din nou
nelini tea. Cateva zile de ploaie i ceat3,, vitrinele cu cirti
proaspete, revistele literare care- i reluau aparitia, toate
rna reintorceau in vecl ea mea lume, imi rede teptau
nostalgii
i ambitii amortite. In afara de scurtul interval de Ia incepu
tul primaverii, nu mai scrisesem aproape nimic de foarte
multi vreme. Eram obi nuit, pana atunci, sa lucrez eel pu
tin patru luni, iar in restul anului citeam, luam note, frec
ventam anumite cercuri, spectacole, intalneam o noua
prietena, sau rna desparteam de alta. Traisem, cum se
spu ne, 0 viata Iibera, de artist tanar. Ileana rna purtase,
de la
inceput, in alta lume, i daci renuntasem, aproape !ara sami
dau seama, la atatea obiceiuri i legaturi, simteam, dupa
cele dintai zile de toamna ploioasa, pofta amagitoare a scri
sului. tiam mai dinainte cat de cumplita este pentru mine
aceasta munca.. tiam ca. voi ramane zile i nopti de-a ran
dul inchis in casa, macinandu-mi tineretea, chinuindu-ma,
ve nic nemultumit de aceea ce scriam. Nu mai eram la
pri ma carte i cuno team toate etapele creatiei; caci dupa
ne lini tea preliminarie, dupa izolarea aproape totala fat3,
de tot ce rna inconjoara, urma o pofta frenetica de scris,
care se stingea insa dupa primele zile de lucru. Catre
sf'ar itul cirtii, munca devenea strivitoare. Nu mai
simteam nici o bucurie in fata manuscrisului, i clipa
cand trebuia sa rna ez la masa rna deprima. Dar, in acel i
timp, farmecul nu mai putea fi rupt; eram robul propriei
mele inchipuiri i. cu toata rezistenta fiintei mele- care se
impotrivea acestei
extenuan tara glorie -rna supuneam, in cele din urma.
Ra
maneam atunci, cat puteam mai mult, garbovit asupra foi
lor de hartie; ramanearn pana la istovirea finala. Caci
singura mea nadejde era sa sfar esc cat mai repede cartea,
sa scap de obsesia aceasta, sa devin din nou liber, tillar,
sanatos...
70

Ileana mi-a ghicit de la inceput nelini tea. indata ce


pei sajul nu rn-a mai ispitit i am fost siliti sa petrecem
aproape tot timpul in casa, eu ramaneam ceasuri intregi
in birou, fumand cu ochii pe jumatate inchi i...
- Te cuprinde demonul, spunea ea razand.

70

Mi s-a parut curios ca, de data aceasta, dorinta mea de


scris n-a mai intristat-o. Dimpotriva, am avut chiar senti
mentul ca rna indeamna, ca rna ajuta sa rna izolez: sa
raman cat mai mult singur. S-a inscris Ia un curs de limba
italiana i se eza ceasuri intregi langa fereastra, cu cartea
pe genunchi, scotifld cuvinte i traducand. Facea toate
acestea ca i cand ar fi dorit chiar ea sa nu fie deranjata.
- Ai sa rna ierti daca eu am sa devin 0 colarita
posaca trei luni, imi spuse intr-a zi. Dar vreau ca Ia
anul, cand vom merge din nou in ltalia, sa pot vorbi i
eu...
Ghiceam totu i de ce- i descoperise aceasta pasiune;
ca sa nu rna apese pe mine gandul ca o las singura
atatea cea suri din zi i din noapte. Avea totu i acee i
grija de mine
i-mi pregatea cafelele cu acee i precizie, nu cumva sa in tre Ia alte
ceasuri in biroul meu i sa rna turbure. Venea atunci in varful
picioarelor i-mi eza tava alaturi, cu grija, ca i cum i-ar fi fost
teama sa rna atinga. Seara, se imbraca lara sa-mi spuna nimic i
pleca sa-mi pregateasca masa, pen tru ca, in acele saptamani, nu
mai ie eam serile Ia pensiu ne. Se intorcea tacuta, eza
tacamurile pe nesimtite i. ina inte de a rna chema Ia masa, rna
cerceta din prag, sa vada daca nu cumva ar mai trebui sa
intarzieze cateva minute, ca sa-mi pot termina pagina.
Vorbeam putin, cad nu rna puteam dezbara atat de re
pede de inchipuirile din care rna smulsesem, iar ea se pre
lacu preocupata, ca sa-mi dea mie deplina libertate. Ma
tepta intotdeauna noptile citind, oricat de tarziu
fi stins
lampa Ia masa mea de lucru. 0 gaseam calda, cu o u oara
oboseala adumbrindu-i ochii, inspaimantata i totu i feri
cita ca rna intore. Cartea aceea am lucrat-o anevoie in-am
fost niciodata multumit de ea. Ma intorceam dintr-o viata
prea plina ca sa pot scrie bine. i apoi, lara sa-mi dau sea
rna, mi-era teama de judecata Ileanei; voiam sa scriu cum
ii placea ei, sobru, !impede i totu i patetic.
Infernul acesta a durat pana Ia inceputul iernii. M-am
trezit intr-a zi, ca de obicei, stars pana Ia maduva i dezgus
tat de manuscrisul inform care se adunase in mapa de pe
birou. Bruse, am intrerupt lucrul i am regasit viata din iar
na trecuta. Nici nu rna puteam inchipui altfel decat alaturi
71

de Ileana. i cu toate acestea, nu rna hot.3.ram sa pecetluim


oficial dragostea noastra; pardi mi-era teama ca nu ne vom
mai putea, atunci, ascunde at:it de bine, nu ne vom mai pu
tea izola. Avea un farmec straniu legatura aceasta, vinovata
pentru anumiti oameni. Era poate mai vie, mai dramatica
astfel. Nu tiu; nu rna gandeam adesea asupra acestei ches
tiuni. De altfel, ca i Ileana, nu ne intrebam asupra viitorului;
ne mul umeam sa traim, sa acceptam ceea ce st;. int:impla.
...0 buna parte din prieteni rna uitasera. Ii int:ilneam
uneori pe strada, prin librarii: imi aminteam viat:a mea di
nainte i mi se pareau searbede libertatile mele de atunci,
nesemnificative aventurile. Odata rna opri un camarad
mai in varsta, pe care nu-l mai vazusem de mult. Semira
ca arat foarte schimbat.
- Sunt fericit, i-am spus.
- Dar nu-ti mai vad numele pe nicaieri, adauga el. N-ai anunt:at
nici o carte noua... S-a int:implat ceva?
- Lucrez, raspunsei in treacat.
Zambi i rna batu pe umar. Apoi imi aminti ca el are o
teorie; majoritatea romfmilor rateaza o data cu
maturitatea; sunt geniali in copilarie, sclipitori i plini de
talent in tine
re e i ratati Ia maturitate. Am ras i eu.
- Ai sa vezi dumneata, i-am spus despartindu-ne i stran
gandu-i mana.
Intalnirea rn-a nelini tit tot i. l-am povestit Ileanei.
A ramas ingandurata; i-a plecat privirile.
- Are dreptate, vorbi. De cand m-ai cunoscut pe mine, n-ai mai
publicat nimic. Toti au sa creada ca asta se int:im
pla din cauza mea.
Nu tlu de ce cuvintele ei rna mahnira i simtii nevoia sa
maapar.
-Tu tii foarte bine ca am scris destul, chiar dupa ce te-am
cunoscut.
- N-ai terminat insa nimic, preciza ridicandu- i privirile i
caut:indu-mi ochii. Asta mi se pare foarte curios...
- Sunt mai sever acum cu mine insumi, inganai.
Ma obseda observa{:ia ei: i se pare at:it de curios ca
nu sfar esc nimic. Lucrul acesta era adevarat; dar pana
7
2

atunci, Ileana nu prea rna intrebase despre cartlle mele,


nu se neli-

7
3

nil:;tise di nu-mi transcriu manuscrisul i nu pregatesc


nimic pentru tipar. Dimpotriva, pana la o vreme, chiar
setea mea de crealie o lacuse sa sufere. Nu puteam uita
ca de atatea
ori, Ia inceput, zimbea trista de cate ori ramaneam pe gan
duri i-mi spunea: ,lar ai fugit de langa mine ..." i
acum,
dupa ce suportase, aproape indemnandu-ma, doua luni de
munca - in care timp rna pierdea zile de-a randul imi
spune cat i se pare de curios ca nu due nimic pana Ia sfar
it.
- i sunt inca foarte ta.nar, adaugai ferm. Am timp destul
sa-mi sfar esc carlile...
Se intrista deodata i se departa de mine, indreptandu-se
spre fereastra.
- Aid ai dreptate, opti ea. E ti foarte ta.nar i ai timp...
Cuvintele acestea, care atunci mi s-au parut fire ti, le-arn
inteles de-abia dupa cateva saptamani. Ileana ramase Ia fe
reastci. Ma apropiai i eu s-o cuprind in brate i s-o sarut.
imi era peste putinta sa indur tacerea.
- Ninge, imi spuse, arat:andu-mi cu palma intinsa fulgii.
imi lipii obrazul de fata ei i-i optii, ca s-o impac:
- tii de ce nu pot sfar i nici o carte? Pentru ca toate eroinele
seamana cu tine, i n-am curajul sa te descriu, sa fac literatura din
dragostea asta...
incepu sa rada; clipi din ochi, parca i-ar fi ascutit privirile sa rna patrunda.
- i nu se poate scrie lara personaje feminine?
- Ba da, dar nu e interesant, o lamurii eu.
Ramase cateva clipe pe ganduri.
-Asta inseamna ca n-ai sa poli scrie nimic definitiv pana
Ia urma, atata timp cat dureaza dragostea noastra ... opti
incet.
N rna teptam Ia un asemenea raspuns. zambii incurcat.
- Intelegi gre it, rna aparai. Va veni un ceas cand voi pu
tea scrie despre tine lara sa mai fac literatura ...
i i apropie din nou fruntea de geam, lara sa mai spuna
nimic, i-mi arata cu mana fulgii grei de zapada.
-A venit iarna, spusei ca sa curm tacerea.

- A venit, opti ea.


N- am putut s-o mai fac sa vorbeasca in dupa-amiaza ace
ea. Era preocupata i. cu cat se apropia seara,
intunericul,

cu atat arata mai nelini tita. Dar a doua zi am uitat


amandoi
-sau mi s-a parut mie di a uitat i ea -conversa{ia din
ajun. Am petrecut dimineat:a la Baneasa, plimbandu-ne
prin za pada proaspata. Apoi s-au apropiat sarbatorile.
Hotarasem sa petrecem Craciunulla Bucure ti i sa
plecam in ziua de
8 ianuarie Ia Predeal. Ileana incepuse sa se agite. le eam
in fiecare seara in or . sa alegem darurile, sa privim
vitrinele. Niciodat.a nu o vazusem atat de nerabdatoare,
at:at de copi laroasa. Ramanea mult in fat:a magazinelor
cu jucarii, stran gandu-mi nervos bratul. A ales chiar ea
pomul de Craciun
i 1-a impodobit o dupa-amiaza intreaga. Se inchidea acolo,
singura, inconjurata de cutii i pachete.
Imi spuneam ca toate acestea iiaminteau de copilaria ei
trista i-mi !agaduiam sa 0 iubesc atat de fierbinte, incat
sa nu mai regr!!te timpurile acelea, sa nu o mai covar
easca melancolia. Imi spuneam, de asemenea, ca teapta
cu at:a ta nerabdare Craciunul, pentru ca petrecuse mult
timp in Germania. i iar i fi vrut sa o pot iubi cu o noua
patima, mai pura, sa sting orice urma a trecutului din
amintirea ei. Ma plimbam in odaia mea, teptand sa se
deschida a. Hotarasem sa ramanem numai noi doi in
seara de Ajun, pana Ia miezulnoptii. Dupa aceea ne
duceam la Alexandru.
Cand s-au auzit cei dintai colindat ri, Ileana mi-a des
chis u a. Bradul era incarcat cu jucarii. Am inceput sa rad
i am vrut s-o prind in brate. Dar ea s-a desprins oara i a
alergat jos, sa deschida toate u ile. Cu o iarna mai inainte
nu putuse primi colindatori, pentru ca locuia intr-o casa
bloc, i-mi marturisise atunci de cateva ori cat de mult sufe
rise din cauza aceasta. Ramas singur, am inceput sa cerce
tez bradul. Mai multe pachete cu numele prietenilor no
tri. Apoi un creion de aur pentru mine. Langa brad, jos,
foarte multe jucarii. Nu prea intelegeam i zambeam vag.
Mi-am adus insa amin!e brusc ca eu nu ii cumparasem ni
mic i m-am int.unecat. In acea clipa am auzit-o intorcanduse. Cativa copii de mahala, sfio i. ramasera in prag. Au
inceput sa cante. Ileana s-a apropiat de mine i mi-a luat

bratul. Fat:a intreaga ii era luminat.a de o fericire neobi


nuit.a, prea sim pla. l-am optit aplecandu-ma:
- tii ca eu nu ti-am adus nimic?

A scuturat din cap i mi-a acoperit buzele cu palma;


par di. m-ar fi rugat sa nu spun nimic, sa 0 las sa asculte
in lin te colindul.
:- Ma ieq:i? o intrebai eu, aplecandu-ma din nou spre ea.
Imi Strause, tremurand, bra ul. l-am aratat creionul pe
care mi-l daduse ea i i-am spus:
- De data aceasta nu mai am nici o scuza; trebuie sa-mi slaqesc
cartea...
A plecat de langa mine sa imparta bani copiilor. Am
ere rut ca are sale daruiasca i din jucariile ingramadite
langa
brad, de i erau prea marl i prea scumpe pentru ei. Dar
Ileana nu le-a impart-it decat bani i fructe.
Cand am ramas singuri, am imbra at-o, cerandu-i din
nou iertare.
- Daca fi fost destul de bogat sa-ti pot cumpara
macar un inel care sa ti se potriveasca ...
- Mai mult decat mi-ai dat, n-ai sa poti niciodata sa-mi dai, imi
spuse.
Am crezut, fire te, ca se gande te Ia dragostea noastra.
Am intrebat-o, razand, ce are sa faca cu atatea jucarii.
imi raspunse, tainic:
-Are sa fie nevoie ...
Ne-am apropiat din nou de brad. Am stins luminile
elec trice, i Ileana a inceput sa aprinda lumanarile. Era
foarte
emotionata. Amandoi, stran i unul intr-altul, priveam. S-au
auzit din nou glasurile colindatorilor.
- Acum e ti fericita? am intrebat-o eu, ridicol, a cum intreaba toti
indragostitii.
Nu mi-a raspuns; rn-a privit doar in ochi, cu toata
fiint:a ei incordata.
- Iti aminte ti ce mi-ai Ia.gaduit asta-primavara? rna
intre ba ea tarziu, aproape in oapta.
Nu-mi aminteam. De altfel, nici nu incercam sa-mi aduc
aminte. teptam sa-mi spuna ea. Dar s-au auzit p i pe
scara, i Ileana a alergat repede de langa mine sa

deschida. Erau alti colindatori, de data asta mai numero


i i mai bine imbracati.
Un cor de elevi de liceu, Iariindoiala.

Au intrat in camera i s-au lipit unul dupa altul de pere


te. Au inceput brusc:
Astazi s-a n;Iscut
Prune din Duhul
Slant...
Cantau cu multa discreti_e, aproape inab it, neindraz
nind sa priveasca pe cineva. Ileana mi-a luat bratul, mi-a
cautat mana i a inceput sa rna mangaie, bland.
- Ce p-am Ia.gaduit? o intrebai eu, tot in oapta.
Nu-mi raspunse. Dar, dupa ce <;_opiii incepusera un alt
cantec, mi-a aratat cu ochii bradul. lntelegeam, i 0
cumpli ta spaima imi stranse inima. Asta nu se putea
intampla, imi
spuneam, asta nu. Simteam ca totul va fi atunci definitiv
schimbat: ca cineva din mine va muri o data cu n terea
co pilului meu. Mi-era tot i peste putinta sa rna
impotrivesc
acum. 0 iubeam prea mult, i Ileana era atat de emoti_ona
ta. i apoi, noaptea de Ajun,
colindatorii...
Simti_i cum ea imi cauta ochii, sa inteleaga ce gandesc.
Ma incapatanai sa privescA vag, absent, ditre brad. Vedeam
foarte turbure artificiile. Intalnii iar jucariile i am avut o
u oara tresarire de ciuda. Eram totu i mai mult incurcat
decat iritat. Dupa ce baietii i-au incetat cantecul i au pie
cat, unul cate unul, Ileana rna intreba:
-Acum iti amintesti?
Imi aminteam foa te limpede scena din primavara. Imi
aminteam i cuvintele ei, infiorate, de atunci.
-Dar nu rna gandeam ca vom obosi a de repede,
spu- sei eu aranjand o lumanare in mijlocul bradului.
Ileana se apropie de mine, speriata, palida.
- Ce vrei sa spui? rna intreba.
Nu-i raspunsei imediat. M-am preia.cut ca, intr-adevar,
lumanarea aceea trebuia urgent indreptata; altminteri, Ia.ra
indoiJlla, s-ar fi aprins intreg bradul.
- Imi Ia.gaduiai atunci ca atat timp cat nu ne obose te dragostea nu
mai avem nevoie de nimic altceva, vorbii eu calm... Eu inca n-am
obosit, adaugai, silindu-ma sa zambesc.
Ileana se atarna de mine i incepu sa-mi mangaie fata.

-Dar eu nu mai pot . spuse ea emoponat:a. nu mai


pot... 0 sarutai, silindu-ma sa regasesc caldura i
iubirea de
altadata.

- i nici nu mai am atita timp inaintea mea, adauga ea repede. Cine


!;!tie ce se poate intimpla oricand, in orice zi...
Era foarte emot.ionata l;li tremurul ei mi se comunica
prin nu !;itiu ce antene nevazute. Voiam sa-i spun ceva bun,
un cuv.int fierbinte, de dragoste, care s-o mangaie, s-o lini
teasca. Dar s-au auzit din nou pa!;ii pe scara. Tresaru, plicti
sit. fi vrut sa nu mai primeasca alt cor. Ileana, insa, alerga
spre Ul;la. Aceial;li baiet.i cu obrajii rol;lii de ger, neindraznind
sa intre in camera din pricina semiintunericului (caci nu
erau aprinse decat lumanarile de Ia brad). Au inceput un
cantec trist indata dupa urare; un cantec care nu avea ni
mic de-a face cu Craciunul. Starn pe canapea, ascultand cu
gindurile turburate. Ileana se apropie de mine.
- Ce Ie-0 fi venit sa-l cante? spuse ea.
-Efrumos,!;!Optii.
- Sunt mai frumoase colindele, vorbi ea, plecand frun- tea. Toate
colindele acestea vechi cu...
Am simt.it cu o sangeroasa precizie efortul pe care-1 la
cuse ca sa nu completeze fraza: cu Na!;iterea Mantuitorului.
N-am raspuns nimic. Ma cople!;iise o neinteleasa tristete, o
mare oboseala. i totlll;li, cat de vie l;li de intreaga ramasese
Ileana in toata. turburarea aceasta a mea! Pe ea nu o pu
team uita.
Corul tenninase cantecull;li a!;itepta. Ileana nu-l;li ridica
insa fruntea. Eu ramasesem acolo pe canapea, secatuit.
Cateva clipe a fost o tacere penibila. Apoi, un alt cantec, de
asta data mai voios; incercau sa-l cante pe trei voci, lara sa
izbuteasca.
-Vezi, tu ai sa pot.i crea intotdeauna, vorbi brusc
Ileana, apasand cuvantul. i cu cat ai sa inaintezi in ani,
cu atit ai
sa
scrii
mai
bine...
fi vrut s-o intrerup, dar nu aveam curajul; nu aveam
nici macar puterea sa rna hotarasc intr-un fel. Parca obosea
la rna ametea crescand. Nu rna gindeam nici macar ce vor
crede copiii acel;ltia care cantau in fata noastra, aproape
lara sa ne vada din cauza umbrelor. Simteam doar ca se
rupe ceva din mine, ca o mare, primejdioasa schimbare rna
a!;teapta.

77

-Te gande ti poate la altceva, vorbi din nou Ileana, lara


sa- i ridice ochii din covor.
- Nu, spusei simplu, nu rna gandesc Ia nimic.
Ileana se inalti brusc i se apropie, ovaitoare, de cor.
Statu acolo pana ce- i s!ar ira cantecul. Trase apoi un
sertar,
unde erau pregatiti banii, i incepu sa imparta. Baietii nu
indrazneau sa piece. Ca sa iasa din incurcatura, izbucnira:
- Multi ani traiasca!. ..
Mi s-a parut ridicola urarea aceasta i m-am ridicat i eu
de pe canapea, apropiindu-ma de a. cu un zambet silit.
Voicup. sa le spun ceva i-i intrebai, la intamplare:
-In ce clasa sunteti?
R.aspunsera cativa, cu jumatate de glas. Unul din ei, mai
inalt, imi spuse incurcat:
- Eu va cunosc... Am citit o lucrare de dumneavoastrL.
imi veni deodata sa rad; nu pentru ca imi tiau numele,
ci pentru formula politicoasa pe care o intrebuint:ase: o
"lucrare". Ileana radea i ea. Dupa ce a inchis a. s-a oprit
in fata mea:
- Eu nu pot arata nimic, spuse.
0 cuprinsei atunci in ne tire in brate i incepui sa rna
rog, sa-i marturisesc emotionat, luptand parca pentru
liber
tatea mea, pentru apararea fiintei mele intregi. l-am repe
tat, de asta data patetic, ca artistul nu trebuie sa creeze
de cat in arta lui, ca noi amandoi nu suntem din lumea
asta,
ca nu ne putem impotrivi destinului care ne-a ales unul al
tuia pentru o astfel de nunta. Ea rna asculta ca
intotdeauna,
tacuta, inspaimantata. Nu mi se putea impotrivi, simteam
asta, i luptam parca mai frenetic.
:- Eu nu-ti sunt oare de ajuns? o intrebam.
Imi raspunse sarutandu-ma. Era palida, ingandurata.
- Atunci, incepu ea, ovaind, degeaba a venit Craciunul.
S-a ridicat anevoie de langa mine. Acee i mare, cumplita tristete rna cuprinse. Strigai:
- Tu poate crezi ca mi-e teama, ca nu vreau sa rna leg
78

prea mult de tine. Dar ca sa-ti dovedesc


...
Ileana se indrepta spre brad.
- E tarziu, spuse. Trebuie sa mergem la
Alexandru. i incepu sa stinga lumanarile.

79

vm
Am cunoscut Ia Alexandru una din cele mai
deprimante seri din viata mea. Am ajuns mult inainte de
miezul noptii. Eram printre cei dint:ai invita\i, i odaile
acelea in care, cu un an mai inainte, o cunoscusem pe
Ileana, pareau acum prea marl i prea triste. Sau, poate,
a mi s-au parut mie. Ne-am ezat pe o canapea. Nu tiam
ce sa spun i atunci cerui un pahar de vin. Socoteam ca,
ame\indu-ma, are sa mi se risipeasca tristetea de moarte
din suflet. i tot i, imi spuneam, ce simplu este sa frl
fericit, ce u or ne este noua, Ileanei i mie, sa fim
ferici\i...
- Ce e cu voi? ne intreba Alexandru.
-Nimic, spusei. Ileana a alergat azi toata ziua i e obosita.
Golii paharul i cerui inca unul. Ile na rna privi inspai
mantata; privirile ei, speriate, de panica. In clipa aceea m-am
gandit ca., poate, vazandu-ma atat de nefericit, cautind ui
tarea in be\ie, ea are sa rna inteleaga i nu-mi va mai
aminti
lagaduiala pe care i-o lacusem. Mi-am dat seama mai tarziu
ce cabotin poltron eram in acel moment. Dar atunci imi
spuneam: Ileana rna vede cat sunt de nefericit, cat sunt de
trist. Ea tie ca nu pot supravietui decat in masura in care
raman artist. i poate, in cele din urma, rna va primi astfel,
cum rn-a primit pana acum...
intr-adevar, cand am golit al treilea pahar i m-am
ridicat chiar eu ca sa mi-l umplu, Ileana s-a furi at
repede langa mine i mi-a apucat braful.
-Andrei, opti ea emo\ionata. larta-ma ca te-am suparat.
- Dar nu m-ai suparat deloc, spusei eu cu oarecare voluptate. Ceea ce trebuia sa se intample s-a int:amplat. Nu
e ti tu de vina...
Se lacu parca mai palida.

- De unde tii? rna intreba sfioasa.

De fapt, nu tiam nimic. Spusesem a. cateva cuvinte


vagi. Dar cand am auzit-o pe ea, am devenit mai nauc.
- Mi-am inchipuit, am raspuns sec. Apoi, dupa o
pauza, am adaugat, cu brutalitate: N-are nici o
importantal ...
i am golit paharul pana Ia fund. Ileana i m ca
buzele.
- Iarta-ma, opti ea inca o data.
Dar in acea clipa, un nou grup de invitati intra in sufra
gerie. Erau destui acum. Gazda incepu sa aprinda luminile
bradului. Priveam amandoi aiurit]., parca n-am fi inteles
nimic.
- E mai frumos pomul nostru, opti din nou Ileana, apropiinduse. Nu e a?
- Intr-adevar, spusei eu, i ii cautai ochii.
Erau inlacramat].. Poate ca eram i e'! emot].onat, caci
Ileana imi zambi cu nes!ar ita dragoste. Ii luai mana i i-o
sarutai. Cateva perechi noi intrara. 0 doamna se apropie
de noi i rna intreba:
- Dar ce e cu dumneata? Nu te mai intalne te nimeni niciieri ...
Parca nici nu vroia s-o vada pe Ileana.
- Nu tiu daca ai cunoscut-o, o prezentai ei. E logodnica
mea ...
Spusei asta, mai mult pentru ca rna umilise privirea ab
senta pe care, cateva clipe, o oprise asupra
Ileanei.
- Extraordinarl exclama doamna, pretacandu-se sur prinsa.
Ileana zambi in sila. imi dadeam seama cat de bine se
poate stapani.
-Alexandre, striga din nou doamna. Dar de ce nu ne-ai
spus nimic?
in cateva minute, toti se inghesuiau in jurul nostru, feli
cita.ndu-ne. Sarbatoarea Ajunului fusese parca uitata. Ale
xandru ne imbratisa, emotionat.
-in s!ar itl ex l a el. Am descoperit sot].a unui geniu!...
Ileana incepu sa planga i- i pleca fruntea, dupa obiceiul
ei. Era foarte pali a, buzele ii tremurau i- i strangea ne
contenit mainile. Incercai sa rup cercul apasator care ne
strivea.
- E foarte obosita, lamuream eu.

- Exclus! vorbi cineva. Plange de fericire...


Alexandru incepu sa destupe sticlele de ampanie. Au
ciocnit toti in sanatatea noastra. Eu eram ezat acum
langa Ileana, tinand-o de mijloc.
-Tacere, tacere! striga din pragul celeilalte odai o dom
ni oara.
Au intors toti capetele: Imnul nuppaldin Lohengrin, pe
o placa de gramofon. 0 cumplita solemnitate, pe care a
proape nimeni nu tia cum s-o primeasca, s-a pogorat a tunci
in salon. La un moment dat, cineva a inceput sa bata din
palme, i apoi toata lumea a izbucnit in aplauze.
- Eu i-am tacut fericiti, se lauda Alexandru.
Avea i ellacrimi in ochi, nu tiu de ce.
-Sane scrii toate acestea intr-o carte, vorbi doamna care
aflase
intai
ca
suntem
logodifi.
Apoi ne-am ezat Ia masa; noi doi aveam locurile de
cinste. Un cor de studenti ne-a cantat aproape un ceas.
Ileana s-a luptat multi vreme ca sa nu izbucneasca in
plans. Tarziu, cand petrecerea se infierbantase, mi-a tacut
semn ca nu mai poate rezista. Am fugit, ca i in acea
noapte din anul trecut, pe furi , prin o?aia de baie. Am
coborat scarile ametiti, aproape bolnavi. In m ina, Ileana
a inceput sa planga. Nu gaseam putere s-o mangai, s-o
rog sa inceteze. Oftam i, in putinele intervale de
luciditate, imi spuneam: dar ce s-a intamplat? Ce s-a putut
intampla? Nu intelegeam nimic. Simteam numai cas-a
rupt ceva, iremediabil, cas-a intamplat undeva o spartura
i, oricat m- zbate, nu voi mai fi in stare sa cunosc
fericirea de la inceput. Timpul luminos care se scursese
de la prima noastra intalnire pana in clipa cand s-a dus
Ileana sa stinga lumanarile pomului de Craciun mise
parea extrem de departat, asemenea unui paradis
pierdut.
Cand am ramas amandoi singuri in odaia noastra, Ilea
na s-a intins pe canapea, extenuata, i a ramas acolo, amu
tind, tara sa mai aiba puterea sa- i scoata haina. Am vrut
s-o ajut, dar rn-a rugat cu mainile sa nu rna apropii. Tarziu,
mi-am dat seama ca trebuie tot i sa incerc o lamurire.

- Eu nu inteleg de ce e ti atat de nefericita daca te-am prezentat


drept logodnica mea, i-am spus. Aveam, de altfel,

de mult gandul acesta. i daca nu m-ai fi intrerupt, ti 1-fi


spus tie intai asta-seara, cand te-ai dus sa stingi
lumanarile.
Nu mi-a raspuns nimic. Zacea pe canapea, absenta, a
proape adonnita.
-Poate ca vestea asta te intristeaz3., adaugai apropiindu-ma.
Ingenuncheai langa ea i-mi rezemai fruntea de pieptul
ei. - Ce s-a int:implat? intrebai din nou, mai
stins. Deschise ochii i-mi zambi trista.
-Voiam i eu sa-ti spun tot astazi, vorbi ea. Dar n-am mai
avut curajul...
Incepeam acum sa in eleg. Sufeream atat de mult de
triste ea care ne cople ise pe amandoi, incat imi era indi
ferent ce se va mai intampla dupa asta. Voiam ca noaptea
sa se termine intr-un fel, sa regasim odata lini tea.
- Nu-i nimic, spusei. Gata acum...
Dar probabil ca aveam o expresie atat de resemnata i
vocea imi era atat de obosita, invinsa aproape, incat
Ileana i i acoperi ochii cu palmele.
- Dar nu a. murmura ea. a nu, in nici un caz...
Zilele de Craciun le-arn petrecut silindu-ne amandoi din
rasputeri sa parem, unul fa de altul, voio i. fericiti.
Eram insa turburati, nelini titi, amenin ti parca de o
mare i ne fericita primejdie. Eu teptam infrigurat sa
plecam Ia Pre deal. Nadajduiam ca acolo se vor risipi
toate umbrele i vor pieri nelin tile. Intr-o diminea ,
inainte de Anul Nou, am intrebat-o daca e pregatita
pentru plecare.
- Eu nu pot pleca, raspunse incurcata. Am aranjat cu doctorul;
maine intru in clinica...
l-am luat repede bra ul, inspaimantat. Voiam sa spun
ceva, s-o opresc.
- Acum e prea t:arziu, opti ea, plecand ochii.
Am ramas amandoi tacuti, infiorati; nici unul din noi nu
avea curajul sa rupa tacerea. Ce- putea sa-i spun? rna in
trebam. Nu in elegeam bine ce se int:implase; cand vazuse
pe doctor, de ce trebuia sa fie internata intr-o clinica, de ce
tocmai acum, in mijlocul sarbatorilor?

- Trebuie neaparat? intrebai eu t:arziu, ca sa spun ceva.

Dadu din cap. Figura i se schimbase mult in aceste ulti


me zile. Fruntea i i pierduse lumina. Ochii ii erau mereu
absenfi. Gura ei mare, insangerata, se desena acum obosita
i palidL.
- E ceva grav? intrebai eu din nou.
Eterna l itate a barbatului se rede teptase in mine.
Vo iam cu tot dinadinsul sa-mi asigur lini tea, sa capat
certitu
dinea ca nu se va intampla nimic grav, ca nu va indura
sufe rinte marl din pricina mea. Voiam, lara sa-mi dau
seama, sa rna degajez de orice raspundere.
- Nu, nu va fi nimic, rna lini ti ea, mangaindu-ma. Apoi s-a
departat de mine, deslacandu-se incet.
Am ramas in mijlocul odaii, nauc, lara ganduri. imi
aprinsei o tigara. Ea rna auzi i- i intoarse capul.
- Nu mai fuma atat...
M-am ezat pe marginea patului. E prea tarziu, imi
spu sese. De ce era tarziu? Ce se intamplase? Ce se mai
putea intampla? ...
Noaptea aceea a fast cumplita. Ileana se temea de
mine, fugea aproape, i tot i se trudea sa rna lini teasca,
sa rna mangiie.
-De ce nu incerci sa lucrezi ceva? imi spuse, vazanduma agitat. Cite te.
Am crezut ca vrea sa ramana singura i m-am dus in
oda ia mea de lucru. Dar nu puteam face nimic. Ma dobora
ace
e i stranie nelini te. Zadarnic incercam s-o alung, gandin
du-ma cum am sa hotarasc eu nunta lara tirea Ileanei.
Cum Avom pleca, apoi, amandoi in Elvetia pentru cateva
luni. Incercam sa imi agat gandul de amanunte concrete;
nu mai aveam prea multi bani, va trebui sa rna imprumut
sau sa cer uneia din surorile mele. Zadarnic; nici un peisaj
inchipuit mental, nici 0 calatorie in gaud nu rna puteau
lini ti.
...N-a vrut sa rna lase s-o insotesc. Mi-a dat doar adresa
sa natoriului. Puteam s-o vizitez, fireste, in fiecare zi.
Am colindat in ne tire, pe strazi, dupa plecarea ei. in cele
din urma, m-am dus i eu. Am cerut sa vorbesc cu doctorul.

M-a primit destul de tarziu. Am inceput sa ingan cateva


scuze: 0

diiatorie urgenta, studii, at:.itea int:.implan neprevazute. M-a


lin tit: nu era nimic grav...
A doua zi atp. vazut-o. Zambea. Eram cople!;iit de
emot.ie, de remlll;lcari. Ii adusesem un buchet de liliac
alb. Am ra
mas acolo, langa ea, zapacit, timid. l-am spus, Ia plecare:
- tii, e mai bine sa mergem undeva; in Tirol, bunaoarL. A tacut, dar
mi-a t.inut mult timp mana, mangaind-o. Am plecat cu o suma de
ganduri bune; de acum nu o voi face niciodata sa sufere, l;li va fi cu
totUl!;ii cu totul fericita... Cand am revenit, peste o zi, mi s-a spus
ca nu o pot vedea; i se
racuse o intervent.ie chirurgicala in cursul nop\ii. Am simt.it
in acea clipa ca totul se prabu!;iel;lte in jurul meu. M-am e
zat pe un scaun. Am auzit un glas, venind parca de departe.
- Nu e nimic grav...
Repetam cuvintele acestea in nel;ltire. Am plecat tara sa
inteleg ce- putea face pana in clipa cand ne vom revedea.
M-am dus Ia Alexandru. l-am spus ca Ileana e in sanatoriu.
Apoi l-am intrebat repede daca vrea sa-mi fie martor Ia
casatoria mea. Eram foarte nervos, i febra incepea sa rna
mistuie.
- Ce s-a int:.implat cu voi? rna intreba e1 brusc.
Statu cateva clipe pe ganduri: parca mai auzisem eu
oda- 1:3. intrebarea aceasta, dar nu eram sigur daca nu eo
iluzie din pricina oboselii, daca nu mi se pare cumva ca
retraiesc intocmai o scena de demult petrecuta, pe care nu
izbutesc s-o identific.
- Dar l;li tu el;lti bolnav, spuse Alexandru luandu-mi ma na. Ai febrL.
Ma scuturai; parca, intr-adevar, in acea clipa m-ar fi stra
batut un atac de friguri. Am plecat. Mara se lasase un in
ghet cumplit. Mi-era teama sa rna intorc acasa. Eram singur,
l;li tOtU!;ii prezenta Ileanei, care rna intimpina pretutindeni,
rna secatuia. A trebuit, in cele din urma, sa rna intorc. Pe
drum, mi-am amintit ca un personaj dintr-o carte a mea se
numel;lte Margareta. Amanuntul acesta rna obseda stupid,
tara sa-i gasesc nici un sens. Margareta. Repetam in nel;ltire
numele acesta. i ae.oi, deodat:a, mi-am adus aminte de
Margareta din Faust. I!;ii ucisese copilul, asta era. De teama,
de flll;line, il ucisese. Dar Ileanei nu-i era teama de nimeni,

nu-i era ine. Altceva se intamplase: desigur di se


intam plase altceva, i ea nu avea nici o vina. Ea nu
voise, ease im potrivise destinului acesta. Din alta parte
pomise gandul: de Ia mine, numai i numai de Ia mine...
Am simtit atunci ca rna cople el;lte un sentiment
intune cat de raspundere. Nu-mi dadeam prea bine seama
ce pa cat savar eam, dar rna apasa 0 mare culpa, 0 vina
cumplita,
necunoscuta ..
.
De-abia cand s-a reintors Deana, mi-am venit in fire. 0
vazusem mereu in ultimele zile. Slabise mult i emotia o la
cea i mai palida. A alergat prin toate colturile odaii noas
tre, parca lipsise de acasa luni intregi. Ma saruta turburata,
insetata de mine, i totlll;li intreaga ei fiint;l era mereu sta
panita de o mare nelin te. Ma voia mereu alaturi, voia ne
contenit sa-mi simta c3.ldura bratului sau a miinii. Aproape
ca nu mai voia sa iasa din casa. Dar pe mine ma apasau
incaperile acelea, in care suferisem atata de singuratate,
unde o chemasem de atatea ori in gandurile mele. Ma pre
gateam de plecare. Renuntasem sa mai mergem Ia Predeal.
Eram nerabdator sa trecem cat mai repede granita l;li s-o
regasesc. Al;l fi vrut sane casatorim insa inainte de plecare.
Cand i-am spus asta, cu tot zambetul ei cald, de multumire,
cu toata imbra ea ei, am simtit ca vestea nu o bucurase
pe cat nadajduiam eu.
- Nu e ti fericita ca ai sa fii sotia mea? am intrebat-o.
- Nu eram i pana acum? mi-a raspuns. i poate eram mai mult
inainte...
Spusese primele cuvinte cu multa simplitate; apoi iz
bucni deodata in plans l;li rna cuprinse pierduta. in brate.
- Ce ai? Ce ai? o intrebam prostel;lte, sarutand-o.
Nu-mi raspundea. Numai mamile ei inspaimantate le
sim team cum rna inclel;lteaza i ii simteam inima
zbatandu-se.
- tiu Ia ce te gande ti, i-am spus. Dar de-acum inainte,
daca ai sa vrei
tu...

Mi-a astupat gura cu palma ei, cutremurandu-se.


Am privit-o mirat. Am crezut ca nu vrea sa-l;li aminteasca...

- Iarta-ma, i-am spus sarutandu-i mana.


- Tu sa rna ierti pe mine...

Acestea erau cuvintele ei obi1;1nuite, de cate ori ii ceream


iertare, i nu m-au turburat.
Ma emotiona numai infinita ei dragoste, marea ei blan
dete.
-Ai sa poti, intr-adevar, sa rna ierti? reveni ea. Acum sunt
cum ai voit tu: pura ...
Nu intelegeam. i tOtll!;li, din nou rna cuprinse nelini!;l
tea. Ma temeam sa intreb mai mult. Dar Ileana voia sa-mi
spuna tot, pana Ia capat.
- Nu te mai poti teme de mine, de acum inainte, vorbi
mai stins.
- Poate mai ta.rziu, spusei ingandurat.
Clatina din cap. Ochii ii erau ar1;1i, privirile capatasera o
fixitate care rna turbura.
-Acum te am numai pe tine, adauga ea. Trebuie sa rna
iube1;1ti mult, mult, pana Ia sfar1;1it ...
A!;l fi vrut sa-i spun atunci un singur cuvant de
dragoste, sao mangai, sa inteleaga cat de definitiv sunt
al ei. Dar nu
puteam vorbi nimic. 0 priveam numai. imi spuneam:
poa
te ca mai ta.rziu ... Dar ea clatinase din cap. imi amintii,
stu
pid, cum se intampla intotdeauna in asemenea impre
juran, refrenul din Corbullui Edgar Poe: ,Nevermore". 0
priveam, incepand sa n-o mai vad.
-La ce te gande1;1ti? rna intreba ea. De ce-ai fugit de lan
ga mine?
- N-am fugit, mintii.
Dar mi-era peste putinta sa rna pot concentra, sa-i spun
cuvantul acela de dragoste pe care il tepta. imi venea
me- reu in minte refrenul: "Niciodata"... i, in acel i
timp, o licanre de nadejde: poate se in!;leala ...
- De ce nu spui nimic? rna intreba din nou.
incercai un ultim efort:
- Tot ce- putea sa-ti spun tu 1;1tii...
- imi place sa te aud vorbind ...

Peste putinta. Mi-am plecat capul pe genunchii ei,


Ileana a inceput sa-mi mangaie in ne!;ltire parul.
- Ai lucrat ceva cat ai ramas singur? rna intreba, foarte
stins.

0 cumplita malmire rna napadi. Cwn


fi putut Iuera
cat timp ea era in sanatoriu? ...
- Am avut insomii, atat i-am spus.
- Trebuie sa lucrezi, st.arui. Trebuie sa te de tepti din somnul
asta...
Vrui H) intrerup, sa-i spun cat de sa.Ibatic rna dureau cu
vintele ei, dar Ileana imi cuprinse capul in palme i conti
nua:
- tii, m-am gfuldit i eu mult Ia tine cat timp am fost sin
gura. Ce egoista eram inainte... Voiam sate pastrez numai
pentru mine ... Ab-surd!... Tu nu e ti ca ceilalti, ca noi...
So
tia Me terului Manole s-a zidit pe sine Ia temelie, i eu rna
temeam de o jert:Ia mult mai neinsemnat.a ...
Vorbise atat de stins, incat am crezut ca va izbucni in
plans. Dar i i pastra siguranta vorbei. Intelegeam ca- i pre
gatise de mult raspunsul acesta, ca il rostise de mai
multe
ori in sanatoriu. Ii simteam mana mangaindu-mi
parol, tremurand.
- Trebuie neaparat sa-ti refaci viata, continua cu acel
i
glas. Tu n-ai dreptul sa te ingropi alaturi de mine
...
Ma cutremurai. Simteam ca se apropie ceva grozav.
- N-am i eu dreptul sa fiu fericit? o intrebai.
Ileana i i m ca buza, i numai atunci, pentru o clipa,
ochii is-au turburat. Apoi i-a plecat, biruita, fruntea.
- Nu mai tiu..., opti.
De a doua zi a inceput sa-mi reorganizeze viata.
Amana, lara motiv, plecarea, formele casatoriei noastre.
0 intere sau mai mult planurile cartilor mele i rna ruga
sa-i dau voie sa parcurga manuscrisele. A trebuit H)
ascult. Niciodat.a n-am v.izut-o atat de total cufundata in
cercetarea i intele gerea operei mele.
- Nu mai mi-e mila de tine, spunea zambind. De acwn trebuie sa
sraqe ti tot ce ai inceput...
Dar eu eram incapabil sa scriu o singura pagina. Ca H)
87

lini tesc tot i, m-am prelacut ca-mi corectez manuscriul i


rna inchideam in fiecare dupa-amiaza cateva ceasuri ill.
birou, citind foile scrise cu multe luni inainte. Gandul imi
era insa Ia caiatoria pe care Ileana o amana mereu, Ia nop-

88

tile de dragoste pe care !;!tiam di le voi regasi odata plecati


din Bucure!;iti.
Aniversarea intalnirii noastre am serbat-o singuri,
inchil;li in casa. Ileana mi s-a dat atunci din nou infometata,
a cum de mult nu o mai cunoscusem. Voia parca sa rna
pastreze pentru totdeauna aproape de ea, crescut din ea,
hdinit de singele l;li respiratia ei...
A doua zi aveam citeva curse lungi de lacut. lzbutisem s-o
conving ca e mai bine sa plecam, macar pentru 0 luna.
Alt
minteri, mi-ar fi greu sa lucrez. i acum cautam bani
pentru calatorie, acte pentru Ofiterul starii civile. M-am
intors acasa pe seara, obosit. M-a mirat ca nu mi-a
deschis ea, cum lacea intotdeauna cind imi auzea p ii pe
scari. Poate i-o fi rau, mi-am spus. Am cautat cheia l;li
am descuiat. Nu am intalnit-o in prag, nici in odaia
noastra. i cu toate acestea nu imi spusese ca ar putea
pleca undeva, nu imi aminteam nimic. M-am dezbracat,
putin dezamagit. Am aprins o tigara i am trecut in
birou. Va fi fericit.a cind, intorcandu se din or ,A rna va
gasi lucrind, gandeam. l-am zarit scrisul pe un plic. Imi
spunea, lara indoiala, unde plecase. Am des chis plicul l;li
am ramas catva timp cu rasuflarea inecata, impietrit.
Erau patru pagini marl, scrise pina la ultimul rind...
Mavrodin se opri, extenuat. I!;!i freca genunchii l;li ramase
cu oshii pierduti in intunerec. Apoi continua brusc:
- Imi scria ca pleaca i rna ruga sa n-o caut. i apoi, in restul
paginilor, imi multumea pentru dragost a mea, imi
marturisea cat de fericit.a a fast atata timp... lmi
spunea iar i, la urma, sa n-o caut; ii era peste putinta.
sa suporte dragostea noastra, a cum era... neroditoare.
ovaise mult inainte de a scrie cuvintul acesta. Scrisese
int:ai un alt cuvant, pe care il tersese cu foarte mare
bagare de seama... i apoi, iar imi spunea cat de fericita a
fast, ca orice s-ar int:impla de acum inainte, viata ei i-a
cunoscut implinirea ...
Citeam, aproape lara sa-mi dau seama de tot ce se
int:im plase. intelegeam ca plecase Ileana, dar mi-era
peste pu tinta sa cred ca n-am s-o am din nou linga
mine. Am ezat scrisoarea pe birou i am inceput sa rna
plimb prin casa.

Am zant Ia int:funplare un lucru de-al ei i apoi, nauc, am


inceput sa rascolesc pretutindeni: in dulap, in odaia de
baie, in bucatarie. Totul era ca i mai inainte. Nu lipsea
nimic. Nu- i luase nici unul din lucrurile ei. Am inceput sa
tremur. Daca, cumva, in timpul acesta, ea incerca vreo ne
bunie? ... M-am imbracat repede i am alergat in strada...
Nu tiam ce trebuie sa fac mai intai. Am luat o m ina i
am indicat oferului adresa lui Alexandru. imi spuneam,
pe drum: nu se poate sa fie adevarat, are sa se intoarca...
- A disparut Deana! am strigat intrand, lara sa-mi scot macar
paltonul.
Alexandru a incercat sa rna lini teasca. A telefonat in
mai multe parti. Starn in fotoliu, fumaud in ne tire, cu
capulin palme. Cineva mi-a adus o vi inata.
- Nu, multnmesc, nu iau nimic inainte de masa, am
spus.
Apoi mi-am dat seama ca vorbisem lara sa rna
gandesc; am sa mai pot oare manca? Are sa mai fie
timpul, zilele, noptile Ia fel ca mai inainte? Alexandru
telefona mereu. Cand s-a apropiat de mine, l-am intrebat:
-Cespune?
Mi se parea ca toti ace tia carora le vorbise el trebuiau sa
tie ceva precis; 0 vazuse, Iara indoiala, cineva pe
Strada, 0
vazuse cineva in m
ina.
- Haidem, imi spuse Alexandru.
- Unde mergem? intrebai.
-La tine.
Am venit din nou acasa. l-am spus, zambind, in fata u ii.
- M-am dezob nuit sa deschid eu a. cu yale. Paua acum imi
deschidea Ileana...
i, nu tiu
ce, intr.ind
douaacolo,
oara inezand
biroulIameu,
am
nadajduit,
o de
clip3.,
ca o voia gasi
o masa,
zam
bind. Poate i-a fost i ei greu sa piece pentru totdeauna
...

Mavrodin se opri, nd. incepu sa tremure i- i batu


bratele sa se dezmorteasca.
-S-a lacut frig, spuse. Nu vrei sa intram? Nu mai sunt
noptile atat de calde acum.

Tovar ul ilurma 1ara sa spuna un singur cuvant. Se


opri in prag, in timp ce celalalt aprinsese chibritul sa
caute, o clipa, cu pleoapele apropiate, lampa.

IX
Mavrodin se tranti obosit pe pat. Cateva clipe ramase
ne mi cat, rezemandu- i capul pe brate, cu ochii
intredeschi i. Dar i i dadu brusc seama di nu i-a invitat
prietenul sa se eze i-i arata un fotoliu de paie. De-abia
atunci observa cat era de emotionat Hasn . Figura i se
schimbase; imba tranise, profilullui era mai intunecat
acum, buzele strivite.
- Poate ti-e somn? il intreba.
Celalalt clatina din cap. Se ferise totu i sa-i intalneasca
privirile. Se eza pe scaun, aprinzandu- i automat tigara.
-Vrei sa bei cafea? intreba din nou Mavrodin.
-Bucuros.
Se apropie de masa, turna spirtul i-l aprinse. Privi lung
cum ard flacarile albastre. Hasn tepta, tot atat de nerab
dator, sa continue.
- 0 sa pierdem noaptea, vorbi brusc Mavrodin, i
maine trebuie sa ne sculam in zori. Dar nu mi-e somn...
- Nici mie, marturisi celalalt repede. Povestea asta a dumitale...
Vru sa adauge: stranie, dar se opri. tepta i el sa fiarba
cafeaua i sa- i reinceapa Mavrodin istorisirea.
-E straniu di am cunoscut i eu o asemenea
intamplare, adauga dupa o noua tacere.
Mavrodin nu-l auzi. Parca era furat de flacanle
acelea albastre, zdrentuite. ii trezi clocotul din ibric.
- Poate ar fi fost mai nimerit un ceai, spuse el,
turnand cafeaua in ce ti. Noptile suntAdestul de reci
acum...
Puse tava cu cafele pe pat. I i aprinse o noua tigara. Apoi
tacu, multi vreme, frecandu- i la rastimpuri bratele.
90

- ...N-am mai gasit-o niclieri, incepu tarziu. Alexandru mi-a marturisit


mai t:arziu cu cata spaima deschidea in fie care zi ziarele; nu cumva
sa afle de sinuciderea Ileanei, de vreo femeie necunoscuta gasita pe
undeva. tiam ca are un frate, dar nu l;ltiam in ce ora!;ilocuiel;lte.
Alexandru mi-a spus ca era un cartofor inverl;lunat, care il;li schimba
locuint:a de cate ori putea, ca sa scape de datornici. Tarziu am dat i
de urma lui, dar zadarnic. Nu aflase nici macar ca Ileana se despartise
de mine. Era, de altfel, obil;lnuit sa nu primeasca vel;lti de Ia ea luni
Ia rand ... Am crezut, atunci, ca a plecat peste granit-3.. Dar toate
cercetarile au dovedit ca nici un pa
!;iaport nus-a eliberat pe numele ei l;li nici cu vreo fotografie
care sa-i semene. Am scris l;li Ia Legatia romana din Berlin.
De nicaieri nici o veste, nici un indiciu ...
Primele nopti au fost inspaimantatoare, singur. 0
rega seam pe ea pretutindeni; pe marginea patului, imi
amin team, sta de multe ori ascultandu-ma, cu obrazul
prins in palme; pe Ul;la aceasta intra intotdeauna
zambitoare, o ve deam necontenit in fata ferestrei.
Aproape ca imi era frica sa vin acasa noaptea, sa vad patul
nostru gol, sa-i intalnesc haina de ploaie in cuierul din
salit-3., langa oglinda. Petre ceam aproape tot timpul- in
acele saptamani de iarna - Ia Alexandru. i nadajduiam
intruna, nadajduiam nebunel;lte; nu rna puteam convinge
definitiv ca Ileana plecase. Uneori, cand mergeam pe
Strada CU Capul plecat, rna ineca, brusc, o emotie, o
nelinil;lte calda topindu-mi rasuflarea: daca Ilea na se afla
acum inaintea mea, Ia cativa pa!;!i, l;li ridicand brusc ochii
am s-o intalnesc? Mi-era teama sa-mi inalt privi rile.
Prelungeam cit mai mult nadejdea i panica aceasta. Era 0
suferinta de care nu vream sa fug, amara mangaietoare in
acela!;!i timp. Cand, dupa multi pa!;!i l;IOvaitori, ridicam brusc
fruntea i priveam naucit in toate partile, lumina zilei mi
se parea mai posomorata, lumea mai rece l;li Iari sens...
Nadajduiam ca poate imi va scrie. Fara indoiala ca se as
cunsese undeva, intr-un colt de tara, sau fugise peste gra nit-3.,
de i nu-mi puteam inchipui cum ar fi izbutit sa faca. asta
lara sa lase nici un fel de urma. Dar, cu timpul, o va do bori
dorul de mine l;li-mi va scrie. imi inchipuiam fel de fel
de scene: voi primi un plic cu marca unei tan unde nu se

91

afla Ileana - trimis prin anumili prieteni - ca eu sa


cred ca ea s-a ascuns acolo. M- fi lacut ca rna las
pacalit. Eram gata, in inchipuirile mele, sa cred orice,
sa accept orice, numai sa primesc ceva de la ea, sao
mai simt o data alaturi de mine, prezenta, vie.
Treceau a saptamanile de iarna, lara sa aflu nimic.
Am trait, atunci, o viata de larva, fumam in ne tire,
zaceam cea suri intregi trantit pe pat, lara ganduri. i
deodata tresa ream, carnea mi se incrancena: parca fi
auzit cum urea scarile i ii recunosc pasul ei ovaind in
dreptul ii. Saream atunci in mijlocul odaii i alergam. Miera teama sa deschid
a. Ascultam acolo, cu urechea lipita de lemn, cu cisufla rea
sugrumata. Uneori auzeam o cisuflare oara dincolo, afara; mise
parea ca i ea teapta, ca i ea asculta, dar se teme sa sune.
Deschideam brusc - Nimeni...
Ma-ntorceam atunci nauc, cautam scrisoarea ca s-o reci
tesc - de i o invatasem demult pe dinafara -sau rascoleam
din nou dulapurile, ca sa int3.J.nesc inca o data parfumul
rochiilor ei, sa simt mangiierea bluzelor pe care de atitea
ori le imbracase in fat:a mea. In primele zile de dupa fuga
am cercetat cu de-amanuntul cutiile acelea misterioase,
candva pline cu scrisori. Le-arn gasit goale. Ramasesera nu
mai cateva fotografii de ale Deanei Ia Berlin i cateva ilus
trate Ia.ra nici 0 important:a. Mi s-au parut atunci, cand am
dat intiia oara cu ochii de ele, lara importanta. Dar mai
tirziu, cand nu lasasem col or necercetat, le scoteam me
reu din curie i le priveam in ne tire, nu-mi spuneau nimic
ilustratele, dar le primise, demult, Ileana, le linuse ea in
maini, erau imbibate de prezent:a ei.
Apoi i-am rasfoit fila cu fila carlile. Ramasesera unele
semne de carte, cate un plic sau cate o nota de plata achi
tata. Am crezut iar i, un timp, ca Deana mi-a scris i alte
scrisori, pe care le-a ascuns poate in vreuna din carlile
mele. Ramaneam mult timp in fat:a rafturilor, incercand sa
ghicesc ce volum i-ar fi atras atenlia, unde ar fi socotit ea ca
se poate ascunde mai bine o scrisoare. Mise parea ca cine
va imi indica un titlu, ca imaginea unei carli persista sem
nificativ in fat:a mea. 0 scoteam infrigurat din raft i o cer92

cetam pe indelete, ca i cum mi-ar fi fost teama sa-mi


zdro besc i aceasta ultima nadejde ...
Este curios ca nu-mi aduceam deloc aminte putinele
sce ne de suferint:i pe care le cunoscusem alaturi de
Ileana. Nu vroiam sa retraiesc izbucnirile mele de gelozie,
bunaoara,
sau cumplita indoiala care rna muncise candva. Nu incer
cam deloc sa rna apar, sa fug de aceasta mare suferint:3., dis
paritia Ileanei. Poate ca, daca mi- fi amintit viat:a mea
dinainte de a o cuno te sau macar teama mea indurata in
noaptea intaJ.nirii noastre, m- fi resemnat mai or, mfi consolat chiar. Dar rna abandonasem pana la pierderea
suferintei, dragostei... Tot Bucure tiul aflase de fu aceas
ta i aflase mai ales de cumplita mea deznadejde. Incepu
sera sa rna viziteze prietenii, primeam uneori scrisori, pe
care le deschideam intotdeauna cu emof.ie i le citeam pe
nerasuflate, nadajduind mereu ca una din ele imi va dezle
ga taina, aratandu-mi unde s-a ascuns Ileana...
Primavara a venit anul trecut devreme. Indata ce au
inceput sa se topeasca zapezile, toropeala mea a fost
scutu rata de o noua, mare nadejde. Ma osandeam chiar ca
fuse sem atat de orb, incat sa nu inteleg mai devreme
lucrul acesta atat de simplu. Imi spuneam ca daca o sa
sfar esc cartea inceputa in toamna aceea i am s-o public,
Ileana o va citi i atunci, lara indoiala, imi va trimite un
semn de viat:3.. Doar rna rugase de atatea ori- mai ales in
ultimele zile pet,recute langa mine - sa scriu, sa termin
cartea aceea...
Inchipuirea rna in elase, de data aceea, numai pe juma
tate. Am gasit manuscrisul rascolit, insemnat pe alocuri cu
creionul. Fara indoiala ca il citise, il avusese in maini
poate
chiar inainte de plecare. Pe ultima pagina, ramasa netermi
nata, scrisese de mai multe ori: iubitul, iubitul, iubitul meu ...
M-am ezat atunci la lucru cu puteri neobi nuite. Mi se
parea ca Ileana teapta undeva, urgisita, aparitia cartii
acesteia. Imi spuneam ca, poate, ea i-a impus un exil vo
luntar pana la tipanrea manuscrisului, pe care nu avusesem
puterea sa-l s:Iaqesc cat timp se aflase langa mine. in cateva
nopti cartea a fost gata. Aveam in fat:a mea, necontenit, foa
A

ia de hartie cu cele cateva cuvinte ale ei. Mi-era destul sa le


privesc, ca sa-mi piara oboseala...

Cartea a aparut prin luna mai. A fost primitii cu multii


mirare. Pardi nu era scrisa de mine, mi se spunea. Dar nu
admiratia sau critica rna interesau de data aceasta. tep
tam, plin de nadejde, intoarcerea ei, a Ileanei, sau macar o
scrisoare, un semn de viat:3., din orice colt al lumii ar fi
venit. Am teptat a. la Bucure ti. pana la mijlocul verii.
Nu s-a intors. i nici n-am primit vreo veste. Nu tiu ce s-a
intamplat cu ea...
Mavrodin se opri. I i mai turna o ce ca de cafea, rece.
Apoi incepu sa se plimbe prin odaie.
- ...Aproape ca nu mai cred ca am s-o revad vreodatii,
adauga. Nici Alexandru nu mai crede, de mult, asta. Mi-a
marturisit-o inainte de plecarea mea din Bucure ti. Era
foarte cald, in vara asta, pe la jumatatea lui iulie, cand am
plecat. Imi spunea:
-Ar trebui sa te dud undeva la munte, sa te odihne ti...
Ai slabit mult. i poate ai sa scrii ceva. Doar e ti barbat
...
Alexandru adauga, atunci:
- in fond, cine tie ce-a fost cu ea? N-o cuno te
nimeni prea bine. A mai lipsit odatii mult din tara...
Amintirea fugii ei Ia Berlin rn-a lini tit. Nu mai eram ge
los, acum, pe trecutul ei, nu mai rna chinuia marele necu
noscut dinaintea mea. Chiar amantul acela pe care ea il
uitase atat de anevoie nu rna mai turbura. Nu rna inspai
manta decat ceea ce se putea intampla de aid inainte. Sim
team spaima ceasta tara sa rna gandesc Ia o eventuala noua
pasiune a ei. Imi era peste putinta sa cred ca Ileana va mai
putea iubi vreodatii. Ma indoiesc daca voi mai putea iubi
eu... Dar viata curge totu i inainte. i rna sperie intunericul
in care s-a topit Ileana, viata asta, necunoscutii mie, care o
inghite...
Am plecat repede din Bucure ti. lara sa tiu precis unde
rna voi opri, dar gandindu-ma Ia povestea asta pe care o
scriu acum. M-am oprit intai pe Valea Prahovei, apoi Ia Bra
ov. Voiam sa scriu o marturisire cu totul i cu totul adeva
ratii a dragostei noastre; s-o scriu mai mult pentru Ileana
decat pentru mine. Simteam cum rna apasa nevoia patetica
de marturisire. E ciudatii setea aceasta de a te marturisi i a
cere iertare cuiva printr-o carte... Poate iti amintel;lti o le-

genda medievala povestita de Anatole France: mascanciul


acela care se catugarise i. neput:ind omagia altfel pe
Slanta Fecioara, se inchidea in capela i acolo, singur in
fata sta tuii Madonei, i i arata toate iretlicurile i desavar
irile me te ugului sau.
...Nu spun asta ca sa rna scuz. lndiscretiile acestea striga
toare la cer pe care le fac uneori scriitorii prin carfile lor
sunt, poate, un omagiu adus femeii pe care au iubit-o i pe
care, de cele mai multe ori lara voia lor, au lacut-o sa
sufere.
Cum sa- i ceara mai desavar it iertare, cum s-o omagieze
mai luminos i mai sincer decat scriind? Nu pot face altce
va. Nu se pot ruga, de pilda, nu pot canta...
Dar nu era vorba de asta, adauga Mavrodin repede, cu
alt glas. Poate ca izvorul cartii mele a fost nevoia de a cere
iertare Ileanei: Nunt;i in cer, titlul acesta vorbe te indestul,
imi spuneam. Nadajduiam ca eel putin povestea asta a
noastra, daca ii va cadea vreodata sub ochi, o va hotari sa
se intoarca. Sunt inca atatea lucruri de lacut. Uneori, viata
mi se pare vrednica de trait oricum, oricand. 1-fi repetat
cu vintele acestea Ileanei...
Eu o tept. Ma inchipui cateodata batran, singur prin
tre cartilc mele, aplecat pe acee i masa, a cum, atatea
nopti de-a randul, rn-a zarit Ileana. i-mi inchipui ca intro seara va bate cineva la a i rna voi Aduce sa-i deschid
ab sent; i o voi intalni, in prag, pe ea. Imi inchipui asta
me reu...
Dar poate ca lucrurile se vor petrece cu totul altfel. Viata
va curge inainte, a cum curge i acum, i cine tie cum
ne va inghiti pe fiecare din noi.
Voiam insa sa spun altceva. Voiam sa spun cat de repede
rn-a furat arta mea in povestirea aceasta pe care o scriu
acum. 0 am permanent prezenta pe Ileana cand scriu, i
cu toate acestea, cartea se des oara altfel, farmecul
minciu nii rna cuprinde lara sa-mi dau seama, i. de i
povestea a ramas acee i. nici Ileana, nici eu, nici
intamplarile nu mai sunt cum au fost aievea. Uneori rna
deprima pana la moar te neputinta mea de a spune
adevarul, neputinta oricarui artist de a se marturisi
omene te, total, cre tine te ... Ai sa cite ti cartea aceasta i
ai sa vezi cat de mult se departeaza

de tot ce ti-am povestit acum. Poate e mai frwnoasa, dar


atit...
Tacura amandoi, incurcati. Se Ia.cuse frig in odaie.
Has n privea ingandurat podeaua. Mavrodin se t:rinti
din nou
in pat.
- Ma odihnesc o clipa i apoi iti dau un ceai, spuse el.
- Crezi ca ai s-o mai intilne ti vreodata? intreba
Hasn ca i cum i-ar fi continuat cu glas tare un gand
care ilmun cea de mult. Vreau sa spun, sim{i ca ai s-o mai
vezi?
Mavrodin ramasese cu capul rezemat pe brate, privind
vag in tavan.
- Nu tiu, raspunse el, tirziu, codindu-se. Imi inchipui foarte multe
lucruri, mereu, adauga. Dar altceva...
Hasn intoarse capul ca sa-l priveasca, apoi pleca frun
tea, incruntat.
- i acum ce-ai de gaud sa fad? intreba el din nou. E ti atit de ta.nar,
de-abia ai treizeci de ani...
Mavrodin zambi cu greutate.
- Nu tiu ce am sa fac. Am sa scriu cartea aceasta i apoi
am s-o tept probabil...
- a spun toti, vorbi Hasn Ia.ra sa ridice ochii. i nu e adevarat. Nu
teapta nimeni. Te duce cu ea viata, Ia.ra sa-ti dai seama. Cand te
treze ti. nu mai e nimic de Ia.cut...
- E prea tirziu? intreba Mavrodin, silindu-se sa- i
ascun da nelinistea.
-Intotdeauna e tirziu pentru un barbat care a
cunoscut o data o mare dragoste, spuse Hasn cu
asprime. Orice ar incerca, e prea tirziu. Cel mai bun
lucru pe care il are de Ia.cut e sa nu se gandeascL.
Se opri, ca i cum i-ar fi fost teama ca a vorbit prea mult.
-Lace sa nu se gandeasca? intreba Mavrodin.
-La nimic prea grav, Ia nimic permanent, continua
Has- n . Sa traiasca a cum i-a fost scris, Ia intimplare,
Ia.ra sa- i propuna lucruri marl, Ia.ra sa mai tepte un al
doilea miracol. Nu te intilne ti decat o singura data cu
un lucru mare, intr-adevar mare. Pe urma, intimplanle
nu mai au nid o importanta. Vreau sa spun: nu mai
schimba ni ic. Nu mai sunt transparente, nu mai vezi prin

ele dincolo. In timplan, atit. Tot ce poti face, tot ce e ti


dator sa fad, este

sate idus spre moarte impacat, demn, lara sate lamen


tezi
de i Ia.ra sa te degradezi mai ales. Multi dintre noi ne
gradam cand ne apropiem de moarte; vicii, spaime, l it:lti
sunt sumedenie... Un opium ieftin, de altfel, foarte ieftin
...
Mavrodin tacea, ascultandu-1. I se paru mai rece camera,
i fumul de tigara ilap:lsa, gros. ov:li citva timp, amortit in
ginduri, apoi san din pat i. indreptandu-se spre fereastra,
o deschise larg.
- Trebuie sa fie foarte tirziu, spuse privind afara.
R.asare luna, in ultimul patrar... Sa bern un ceai, adauga
absent.
Cel:llalt se apropie i el de fereastra. Muntii pareau
foar te aproape acum, or brumati de luna. De nicaieri
nici un zgomot. Casa intreaga parca ar fi fost inecata de
padure.
Felinarul stingher de Ia capatul coridorului se stinsese.
-Ti-e somn? intreba lara sa intoard capul.
- Deloc. Cred ca rna amenint::l o lunga insomnie.
Apoi t:lcura i i amandoi. Mavrodin privea cum ard
flac:lrile spirtului. Hasn ramasese langa
fereastra.
- Daca nu ti-e somn, incepu el t:irziu, am sa-ti
povestesc i eu o intfunplare. E mai veche, de acum vreo
opt-noua ani. Nu mai eram at:it de tanar nici atunci, de
altfel...
Zambi i se intoarse incet spre celalalt.
- ...Poate ca are sa-ti foloseasca odat:l, in vreo carte
de-a dumitale, ad:luga zambind amar. i pard mi-a pierit
i mie somnul... Mi-au adus aminte intfunpl:lrile
dumitale de o mare iubire a mea. Asta se intfunpla
intotdeauna: ti se pare ca iubita seamana cu tot ce ti se
poveste te despre dragoste. Dar poate ca de data aceasta
seamana intr-adevar...
Ramase ditva timp lara sa spuna nimic, ganditor, cau
tand pard un punct de plecare. Apoi incepu calm, cu glas
mat, egal, contrastand cu nelin tea de pana adineauri a
intregii lui :Ia.pturi.

X
La inceputul razboiului european aveam douazeci i
patru de ani. Urmam studii de inginerie in Franta. Un
unchi al meu, fratele mamei, imi trimitea lunar o bursa
care imi ajungea exact ca sa-mi due zilele. Parintii mei
fuse sera amandoi bogati. Dar tata a murit t:.inar, dind eu
nu-mi terminasem inca clasele primare. i mama n-a tiut
sa admi nistreze averea; se ingrijea de asta fratele ei, care
rn-a tinut mai t:.irziu la studii. In vreo zece ani am
pierdut aproape totul. Maica-mea incepuse sa joace carti
i. numai in anul mortii sale, a risipit o mo ie. A murit tot
i inainte de a su feri umilinrele saraciei. A murit intr-a
casa mare, luxoasa, strivita de datorii, i care a i fost, de
altfel, vanduta de cre ditori.
Nu eram un student prea stralucit, i nu-mi placea nici
cariera pe care mi-o alesesem. fi voit sa rna fac ofirer, dar
tiam ca meseria asta nu-i placuse mamei. Mama i i laga
duise de mult sa aiba un fiu inginer. Declararea razboiului
a insemnat pentru mine zorile unei vieti noi. M-am inrolat
voluntar, ca i alti studenti romani din Franta, dupa batalia
de la Charleroi. Am fost or ranit din cele dint:.ii lupte.
Am lacut apoi cateva luni 0 coala de cadre im-am intors
pe front sublocotenent. Nu tiu daca am fost, cum se
spune, un erou. Dar am luptat bine i de doua ori am fost
decorat. Ma obi nuisem cu razboiul, rna obi nuisem foarte
repede i cu gandul moftii. De altfel, nu rna legau prea
multe lucruri de viara. Eram orfan, nu aveam frati, i
singurul meu prie ten, un coleg de coala, murise in
primul an de razboi. Eram fericit ca pot lupta ca ofiter in

armata franceza. Une ori chiar rna gandeam ca, dupa


incheierea pacii, putea ramane in armata coloniala.

Dar, dupa intrarea Romaniei in razboi, m-am hotarat sa


rna intorc in patrie. Eram foarte emotionat; mi se inmuiau
ochii numai Ia gandul ca aJ? putea de asta. data. muri pe
pa mant romanesc. Am fost trimis, prin 1917, cu misiunea
mi litara franceza in Moldova. Nu-ti mai spun nimic
despre toate intimplanle iernii aceleia triste. Bucuria
intoarcerii
mele in tara- dupa o absenta de aproape cinci anifusese
intunecata. de prea multe dezastre. Spre deosebire de m!!
lti
ofiteri tineri romani, rna indoiam de reu ita aliatilor. lmi
laceam, cu toate acestea, datoria. Ramasesem cu misiunea
franceza i rna aflam adesea pe drum, intre Barlad i Marele
Cartier de Ia laJ?i.
Prin aprilie plecasem intr-un tren extrem de aglomerat.
Locul meu din compartiment il cedasem unei doamne in
varsta. i ie isem pe culoar, chiar Ianga a. Se inserase i
stam cu capul aplecat afara, pe fereastra ii, privind vag
campurile pe care se topea zapada. Nu tiu in ce gara, chiar
in clipa in care se pusese trenul in mi care, m-am simtit im
brancit cu putere de cineva, care voia sa- i faca loc spre
sca ra. Dar a o inchisesem eu cand am auzit semnalul
pleca rii. Pe scara se aflau cativa tarani i eram strans din
toate partile de ca.Iatori. M-am intors anevoie; o fetit3, de
vreo 15 ani vroia cu tot dinadinsul sa se coboare. Auzisem,
in intu neric, Ia capatul peronului, unde stationase
vagonul nos tru, un glas puternic de femeie strigand:
,Lena! Lena!". Auzisem, de asemenea, paJ?i agitati, cu
putine clipe inainte de plecare, alergind de Ia un capat al
vagonului Ia altul. Fe tit.a ramasese incremenita in fata
mea cand simtise ca tre nul plecase cu adevarat,
departindu-se de gara. A plecat atunci capul pe fereastra
i a strigat: ,Tante Emilie!" ...

Mi-a atras atentia perfeqiunea pronuntiei i, in acel i


timp, un parfum foarte discret al parului, neobi nuit in
zi lele acelea de mizerie. Fata striga in ne tire, cu capul
pe fereastra. Apoi vru din nou sa smuceasca a i sa sara
afara. Dar i-am prins bratul.
- U a e incuiata, i-am spus.
M-a privit in ochi, cercet3.tor, i buze!e au inceput sa-i
tremure. Simteam case lupta cu plansul. Intimplarea mi se

parea comica; nu rna emoponau atunci nici micar int3.m


pl3.rile triste, dar un asemenea accidenL
-Ai r3mas singura? o intrebai eu in fran te, tutuindo. Purtam uniforma de ofiter roman, i fata rna privise
Ia inceput cu neincredere. Dar a tit-o, poate,
zambetul
meu i faptul ca rna adresasem in frantnz
te.
- Ma mea s-a coborat aici ca sa intalneasca o
cuno
ramanetinta.,
foarte raspunse ea turburata. tia ca. trenul
mult...
Era o lumina mohorata in vagon. Dar am vazut atunci,
cum ochii ei, foarte marl, se umplu de lacrimi i am
inceput
s.o mang3.i pe par. A inceput sa se tragi inapoi, cautandu- i
in acel i timp batista sa i tearga lacrimile. Ridicand
bra
tul, zarii coperta cartfi pe care 0 poea in maini: Anna
Kare nina. Ramasese, desigur, in compartiment, citind,
cat timp
mat a se coborase in gara.
- Era cat pe-aci sa te zvarli sub rotile trenului, ca in
romanul dumitale, iispusei eu, r3z3.nd i aratandu-i cartea.
Dar n-ai ajuns inca Ia s:faqit...
- se omoara Anna? intreba ea, tot in frantuze te. parca mai
nelini tita..
Ma surprinse familiaritatea ei cu eroina c3.rtfi pe care o
citea. Am clatinat trist din cap.
Sub rople trenului, spusei, i o privii cu mai multa
atenpe.
Ramase ganditoare, cople ita. i duse mana Ia frunte
i ofta., gestul acela dezamagit pe care ilfac copiii cand
vor sa
semene cu cei maturi. Trenul alerga acum mai repede.
0 vazui cum se uita pe fereastra i cat de mult 0
inspaimanta iritunericul de afara.
- Dumneata erai Lena? intrebai. Te-a strigat cineva de mai
multe ori...
- Atunci am auzit, raspunse ea obosita. Dar de-abia mi-am
putut face loc...
-

100

Vru sa piece de Iangel mine, sa se reiutoarca in compar


timent, dar o repnui. 0 intrebai dad se duceau acasa; ar fi
fost atunci destul de simplu, cad se pu_!ea descurca i sin
gura. 0 intrebai, tot atunci, cap ani are. Imi raspunse ca.
are
15 ani. Dar nu se ducea acas3., ci Ia Ba.Iteni. Aveau acolo

100

rude refugiate. incercai s-o Iin tesc. Ma va veni,


proba bil, cu trenul unnator. lar ea, odata ajunsa, va
intreba de adresa rudelor ori va tepta in gara pana va
sosi rna...
Ma privi mirati.
- Dar n-am biletulla mine, spuse !;!Oviind.
- Nu-i nimic, spusei eu iar. Daca vine controlorul, am sa
spun ca e ti cu mine.
Am rimas acolo, de vorba. La statii, o pazeam cu bratul
sa n-o loveasca lumea, sa n-o calce in picioare gloatele na
valnice de cilatori, care-l;li cautau indarjit loc. Mi-a povestit
cum se refugiase cu matlll;lile ei in Moldova. Parea destul
de ob nuita, acum, cu infemul trenurilor aglomerate,
intar ziind prin g3.ri ceasuri intregi, triind permanent sub
spai ma aeroplanelor inamice. M-a intrebat !lli ea, cu
multi de cent:i, daca vin de pe front. Vorbea foarte bine
frantuze te l;li conversatia aceasta cu o copila rna incanta.
Aproape de miezul noptii am coborat, dupa ce, cu o ju
matate de ceas inainte, izbutii sa-i scot bagajele din compar
timent. l-am luat bra ul!;ii am dus-o intr-un birou din gara,
unde aveam un prieten functionar. Ma temeam sa o las
sin gura. Pe de alta parte, nu rna mai puteam ocupa de ea,
caci diminea trebuia sa fiu Ia Barlad. Am dat-o in grija
priete nului meu !;ii i-am atras atentia ca Ia intoarcere o sal intreb ce-a tacut.
Cand ne-am desp t l;li i-am urat noroc, ochii i s-au
um plut din nou de lacrimi. l-am mangaiat parol l;li apoi
i-am trecut palma pe obraz. Sim eam ca tremura.
- i acum, rna isa te sarut? am intrebat-o razand.
i-a ridicat Ul;!Or capul, privindu-ma drept in ochi. Parca
mi-ar fi intins buzele. Am sarutat-o pe obraz !;ii, urandu-i
inca o data curaj i noroc, m-am intors in vagon ...
Uitasem intamplarea aceasta. Peste vreo saptamana,
ple cand din nou Ia l i. mi-am adus aminte in gara de
Lena l;li am coborat sa-mi intreb prietenul ce tacuse. Mi-a
povestit
zambind ca, indata dupa plecarea mea, fata alergase pe
peron, pregatindu-se sa tepte sosirea trenului urmator. N-a
dormit toati noaptea i striga Ia fiecare tren care se oprea
in gara, trecand prin fa vagoanelor: ,Tante Emilie!
10
1

Tante Emilie!..." Spre dimineata accepta sa se intinda pe


cana-

10
2

peaua din birou, dormind cu capul pe o valiza pe care o


pazise tot timpul cu foarte multi grija. A doua zi, cand
prietenul meu pierduse nadejdea ca va descoperi locuinta
rudelor fetei se intreba ce va face cu ea daca matt Emi
lia nu va sosi pima seara, Lena se intoarse vesela in birou,
Ia bratul wmi ofi er tanar, cu care vorbea in frant.uz te.
1-a spus ca e varul ei i i-a suit bagajele intr-o b ca
ofite reasca. Am vazut cum il saruti indati ce vizitiul a
dat bice cailor...
Amanuntul acesta rn-a 1acut i pe mine sa rad. Apoi m-am
suit in trenul de I i i am uitat de-a binelea intamplarea.
0 singura dati, dupa incheiera armistipului, intalninduma cu prietenul din gara, ne-am amintit amandoi de
Lena, printre alte aventuri i intamplan pe care le
avusesem fie care. Prietenul meu a murit curand. Am
aflat vestea mortii lui cateva ltmi in urma.
Venisem attmci Ia Bucure ti. ca sa receptionez o serie
de materiale. Dezbracasem tocmai ur1iforma ofitereasca i
rna intrebam pe ce cale sa apuc. Eram prea batran ca sa
rna reiutorc in Franta i sa-mi termiu acolo iugineria. Si
apoi, sf itul razboiului - pe care eu il laceam din
primele luni
- bepa victoriei, Unirea i tot ce a urmat dupa aceasta,
rna
schimbasera mult. Ramasese in mine setea de viata. Aveam
numai o siugura dorinta: sa traiesc, prin orice mijloc, sa fiu
bogat, liber, sa fiu de capul meu macar cativa ani. Varni
meu, baiatul unchinlui care rna ajutase Ia studii, murise in
timpul razboiului. in foarte scurt timp murise i unchiul
meu i am mo tenit o avere destul de mare. Era atunci o
vrerne clnd puteai u or sa te irnbogate ti. Am cumparat
terenuri in Bucure$ti, am lacut parte din mai multe comisii
tehnice. Lucrurile astea nu au prea mare importanta. Tile
spun tot i ca sa-ti dai seama cji, pupn dupa 1921, ajunse
sem un om bogat, ambitios. lmplinisem 30 de ani, dar
aveam o experienta $i mai mare decat varsta mea. 0 expe
rienta care rna aparase de foarte multe primejdii. in privin
ta ferneilor $i a dragostei eram poate un cinic. Nu iubisem
niciodati. Legatura din timpul studentiei fusese singura
mea aventura sentimeutala. Razboiul rna lecuise i de ea,
lecuindu-ma de orice fel de dragoste. Vazusem prea multe

ca sa mai cred in :tagaduinte, in cinste. Numai femeile


unite sunt cinstite, credeam eu. Pentru di pa.na atunci
nu intalni sem femeie frumoasa care sa-mi pladi i care
sa-mi reziste. i asta nu mi se intampla numai mie. Erau
auii aceia, ime diat dupa sia. itul razboiului, caud
aproape jumatate din oameni innebunisera, cand orice
iti era permis, daca aveai indrazneala i fort-a.
La Bucure$ti stateam, de altfel, dupa 1920, destul de
pupn. Petrecusem foarte mult timp in strainatate. Faceam
Ihereu parte din numeroasele comisii !iii comitete care au
durat tarziu dupa incheierea pacii. Credeam pe atunci ca
nu mi Se potriVe$te Ull alt fel de viat;a, ca dobandisem, in
star it, libertatea $i fericirea pe care nici nu indrazneam sa
le visez in timpul studentiei mele Ia Paris. Lipsind mereu
din tara, pastram o legatura amoroasa atat timp cat imi
con venea. Putini barbap se pot lauda cu m1 asemenea
noroc.
Nu rna ga.ndeam deloc sa rna casatoresc, de$i eram invitat
in foarte multe familii munai in nadejdea acestui eveni
ment.
in schimb, imi placea sa viu adesea intr-o casa a carei
gazda devenise de curand prietena mea. Era o femeie foar
te frumoasa $i foarte u oara, sofia unui deputat care i$i 1a
cuse dupa razboi o avere considerabila i fusese amestecat
-!iii el, $i nevasta-sa- intr-o serie de afaceri scandaloase. Era
prin 1924, cand eleganta $i desfrauarea Bucure$tiUlui atin
sese culmi nemaipomenite. Prietena mea avea una din pri
mele case noi lacAute in capitala, iar ceaiurile !iii
cocktailurile
ei erau uotorii. Imi placea sa frecventez toate petrecerile
acestea, pentrU ca intalneam Ull tineret desfranat, CU care
rna intelegeam de minune. Nu tiu daca dumneata ili mai
aduci aminte de epoca aceea, a jazzului !iii a cocktailului,
dind ba.utuia moda parului tuns ,a Ia gar onne" $i
rochiile
se purtau scurte pa.na deasupra genunchilor. Cred ca nicio
data tineretul n-a avut o libertate mai desantata ca atunci.
in acei ani, $i in anumite case, puteai sa'te ulci cu orice
fata cu care dansai insistent o noapte intreaga. Era, de
altfel, stilul anilor acelora ca fetele sa-$i aleaga partenerii
Ia dragoste cu acee i franchete cu care i-i alegeau Ia
10
3

tenis. Se vorbea despre virginitate cu cinism, $i cu cat


fata era

10
4

mai stricati, cu atit avea mai mult haz. in casa aceea am


vazut adesea fete foarte tinere intrecandu-se sa se imbete
mai repede i mai eficace.
Nu mai eram atit de tinar pe atunci, dar rna amuzau
nespus petrecerile acestea nes!ar ite, unde se dansa frene
tic trei sferturi din noapte, pana Ia extenuare. Majoritatea
invitatilor erau mai tineri ca mine, cad sofia deputatului i
i alegea prietenii exclusiv din tineret. Legatura noastra
era cunoscuta, cum erau, de altfel, toate colajele din
cercurile
acestea de imbogatiti de razboi, politicieni i afaceri ti. 0
legatura care rna incanta f'ara sa rna oboseasca i pe care
eram silit uneori s-o platesc prin mid servicii !acute prie
tenilor deputatului.
intr-o noapte stam rezemat de bar, odihnindu-ma in
teptarea unui nou dans, cand prietena mea apare cu o
tinara Ia brat. Eram destul de amept, dar mi-am dat totu i
seama ca figura aceea, fina, cu buzele marl i bine dese
nate, mi-este cunoscuta.
- Sa-ti prezint o pasare rara, imi spuse prietena mea in frantuze te.
(De altfel, in casa aceea aproape ca nu se intre buinta alta limba.)
Sa-ti prezint pe Lena, ultima fecioara din secolul XIX!
Intelesei, dupa n1sul ei spart, ca a inghitit foarte multe
cocktailuri.
- Sunt oare atit de batrana? intreba fata zambind.
- i acesta e flirtul meu, rna prezenta prietena. C'est un
type epatant! adauga ea Ia urechea tovar ei.
0 priveam cu multi atenfie. Mi se parea ca nu e deloc
Ia locul ei in casa aceasta, Ia aceasta ora mai ales, atit de
sobra i atit de serioasa cum arata. Avea parul tuns scurt,
baie te te, ca toate celelalte fete, dar coafura aceasta ii
dadea, ei, un aer de studenta din romanele ruse ti, o
Ia.cea parca i mai pura, cad ii lumina fruntea aproape
artificial.
- Mi se pare ca ne cuno tem de undeva, spusei, incer
cand sa-mi aduc aminte cand vazusem intiia oara buzele
i ochii aceia.
Clatina din cap, zambind.
- Accept foarte putine invitatii, spuse ea in romane te. Apoi adauga,
cu un accent ironic, exagerat: ...dans lemonde...

- i cu toate acestea, pana i numele dumitale mise pare cunoscut,


stiiruii eu.
in acea clipa mi-am amintit scena din tren, cu 7-8 ani in
urma. l-am povestit-o, i de Ia cele dinta.i cuvinte ro i brusc,
foarte incurcata. Am avut impresia ca i ea rna
recunoscuse, vazandu-ma, dar evitase sa se tradeze.
Nadajduise, poate, ca nu voi re i sa-mi reamintesc. S-a
prelacut apoi ca rna pri
ve te cu atentie, inchizan? putin pleoapele, ca i cand s-ar
fi trudit sa- i aminteasca. In cele din urma i-a reamintit.
- Ce s-a intamplat dupa plecarea mea? intrebai.
- Nimic extraordinar, vorbi ea zambind. A doua zi, pe Ia
pnmz, a sosit i tante Emilie, ingrozita....
Am tresarit i am privit-o in ochi. Mi-a suportat privirea
lini tita. Vorbise cu mult calm.
-E ti sigura ca mat a dumitale a venit sa te ia? intrebai.
- Foarte sigura. Dar de ce intrebi?
- Mi s-a spus ca ai plecat cu un ofiter tanar, un var de-al
dumitale, adaugai eu zambind.
i-o privii iar i, adanc, in ochi. Nu observai nimic, nici
o ezitare. Doar fata i se lacuse mai palida, dar nu eram si
gur. Eu bausem destul de mult in noaptea aceea, i in bar
era o lumina destul de mata.
- N-am nici un var, spuse, i mai ales nici un var ofiter,
adauga subliniind ironica formula.
Incepui sa rad. Bagai de seama ca. rasul meu 0 irita. Ma
intreba din nou, putin turburata.
- Ce te face sa nu rna crezi?
- Faptul ca prietenul meu din gara mi-a marturisit cum ai aparut a
doua zi Ia bratul unui tanar ofiter, care ti-a urcat bagajele intr-o
trasura, i cum, indata. ce a pomit trasura, tanarul ofiter a inceput
sa te sarute...
Se lacu foarte palida. De asta data observai foarte bine
paloarea ei, i intamplarea incepu cu adevarat sa rna
amuze.
-Prietenul dumitale este un impertinent, spuse i vru sa
piece.
0 apucai de mana.
- Era, saracul, cad a murit de mult.
- Dumnezeu sa-l ierte atunci, spuse ea.

Mise paru tot i ca era, acum, mai lini tita. Se reintoar


se langa mine i schimba brusc vorba. Ma intreba ce am
:Iac
lt
dupa
razboi.
lncepea sa- i aminteasca tot ce-i spusesem atunci, in
tren, despre luptele la care luasem parte pe frontul
francez.
-Dar dumneata? o intrebai. Ce-ai mai :Iacut de atunci?
- Am crescut, raspunse ea simplu.
- i te-ai :Iacut frumoasa, adaugai eu, privind-o cu o oare- care
indrazneala, cum _?bi nuiam sa rna port cu orice fe meie care imi
placea. (lmi ierti toate aceste penibile ama
nunte de care mi-e ru ine, dar vreau sa-ti redau macar in
parte superficialitatea i vulgaritatea existenrei mele de
atunci).
Ea tacu cateva clipe, suportandu-mi iar i. de asta
data cu ironie, privirile.
- Sa nu te auda Clody, opti ea, zambind.
Clody era numele prietenei mele. Ma surprinse curajul
e! i incruntai sprancenele, ca i cum n- fi inreles aluzia.
(lti atrag mereu atentia: nu uita ca pozam intr-un barbat
obosit de succese, de femei. i apoi, atmosfera toata te in
demna la masca ieftina i vulgaritate). Ma intriga putin
fap tul ca o fata atat de deosebita de celelalte este totu i
atat de bine informata in tot ce privea cancanurile
capitalei.
- Ce vrei sa spui cu asta? o intrebai.
- tii prea bine ca prietenei noastre nu-i plac fetele fru- moase, vorbi
razand. i nici mie nu-mi plac, adauga.
Apoi trecu in alta odaie. Ramasesei langa bar, mirat.
Cand se apropie Clody de mine o intrebai.
- Cine e fata asta?
-Un mister, exclama ea, amefita. Un foarte mare mister!
- Exagerezi! spusei zambind.
Biata femeie era insa extrem de amefita. Incepea sa rna
dezguste indiscretia ei. Cad imi cerea, acolo, cu atatea pe
rechi langa noi, sa o sarut. Refuzai, din plictiseala. Clody
incepu sa se roage, sa se lamenteze. Tinerii :Iaceau un haz
nespus. Socoteau scena aceasta penibila ca un lucru foarte
inteligent i original. i. cu cat 9ody staruia, cu atat rezis

tenra mea era mai incapar3.nata. In cateva minute, barul era


ticsit. Se ingramadisera toti sa ne vada. Eu nu-mi pierdusem

calmul, de i eram plictisit i scarbit de tot ce se intampla.


A prinsei o tigara i rna rezemai mai cinic de bar. Clody
ince pu sa planga. Scena devenea penibila !;li pentru
ceilalti,. Ri deau acum mai mult din inerti,e, dar se
priveau jenati unii pe altii.
- Sarut-o, domnule! auzii un glas aspru de femeie.
La capatul celalalt al U!;lii aparuse Lena; ochii ii stralu
ceau de indignare i fat:a i se Ia.cuse extrem de palida.
- Lena, ma bonne amie, ma seule amie! exclama Clody, suspinand.
(Iti inchipui ce ingrozitor era spectacolul acesta!).
- Daca porunce ti dumneata... spusei eu, zambind.
0 luai in brate !;li. cu tot dezgustul rasuflarii ei alcooli
zate, o sarutai lung pe buze. Toti incepura sa bata din pal
me. Clody continua sa planga in hohote. Privii din nou
spre U!;la. Lena ramasese acolo, darza.
- Acum sa-mi dai voie sa te sarut !;li pe dumneata,
spusei apropiindu-ma. Recompensa, adaugai in !;lOapta, ca
sa nu rna auda prietena.
Dar nu indraznii s-o cuprind in brate, nici sa rna apropii
prea mult de e . Fata rna strivise cu privirile ei dispretuitoa
re, inghet:ate. l!;li mu!;lca buzele !;li se intoarse brusc. Auzii
jazzul incepand un tango Ia moda. i o vazui, in clipa urma
toare, inlantuita in bratele unui necunoscut, dansand. Am
ramas acolo, Ia.ra s-o pierd din ochi. ii intalneam cateodata.
privirile, dar parca nu rna vedea, atat era de absenta.
Am intrebat pe vecinul meu:
-Cine e?
- 0 prietena de a lui Clody, imi raspunse.

XI
N- fi dat, poate, nici o atenti_e acestei int:amplari, daca
nu mi- fi amintit din nou, a doua zi, intalnirea din tren.
Trecusera de atunci vreo 7-8 ani, i multe episoade, foarte
multi oameni cunoscuti in Moldova incepura sa mi se tear
ga din minte. E curios totu i cat de bine imi aminteam ama
nuntele acelei intalniri. Capul acela de copila, parfumul
parului ei, coperta romanului pe care-1 citea, accentul sau
frantuzesc atit de corect, toate acestea se pastreaza intacte
i imi navaleau acum din nou, cu precizie, in minte. Nu pot
spune ca rna atragea prea :rimlt fata pe care 0 intalnisem
in
casa prietenei mele. Era foarte frumoasa, dar avea una din
acele frumuseti_ pe care le descoperi abia in urma; ceea ce
te izbea in chip deosebit in Lena era distincti_a trasaturilor
sale, puritatea privirilor. N-avea figura aceea draguta i
co muna pe care o int:alne ti pretutindeni in saloanele
bucu re tene. Dar aceasta distincti_e nu mi-ar fi reti_nut
prea mult atenti_a; eram, pe atunci, destul de prins de alte
legaturi i apoi, in general, nu-mi placeau femeile
distinse; aveam o
vaga banuiala ca sunt pedante sau solemne, i cu virtuti_le
acestea nu rna impacam deloc.
Am intrebat-o pe Clody cine era prietena pe care mi-o
prezentase ca pe-o "pasare rara".
-0 fata foarte inteligenta, mi-a raspuns.
Apoi mi-a povestit ca Lena traia pana in ultimul timp
cu doua mat i batrane i maniace i ca abia de curand a
avut curajul sa piece din casa lor i sa se mute cu o

prietena arhi tecta. Mi-a spus o suma de lucruri amuzante


despre matu ile ei, care o intovar eau pretutindeni, chiar
atunci cand se ducea in strainatate. Lena studiase catava
vreme in Elve ti_a. Nu prea tia bine sa-mi spuna ce
studiase: muzica, dans,

euritmie, cam ceva. in orice caz, era foarte originala i


foarte inteligenta.
-Dar de ce rna intrebi? se mira Clody, dupa ce-mi vorbi
se aproape jumatate de ceas.
- Mi s-a parut impertinenta, i-am raspuns.
Eram to i incurcat de intrebare. Nu prea ob nuiam sa
rna interesez de invitatii ei. Am inceput atunci sa vorbesc
despre altceva, de i imi revenea mereu in minte imaginea
Lenei, spum1ndu-mi: ,N-am nici un var"... Ma gandeam:
poate rn-a mintit prietenul acela din gara. Dar era absurd;
n-avea nici un motiv s-o faca. Tarziu, Clody observa totu i
ca eram preocupat, absent, i rna intreba ce am. Inventai
un motiv oarecare; i-am spus, pare-mi-se, ca treburile rna
silesc sa plec din Bucure ti mai curand decat fi vrut eu.
Am intalnit-o peste cateva zile, tot la Clody. Mi s-a parut
excesiv de rezervata fat3. de mine, aproape rigida. De
altfel, rna evita, imi raspundea cat se poate mai sec,
aproape obraznic. Tot i. n-avu curajul sa-mi refuze un
dans. Tin minte foarte bine, un tango, Always, care era la
moda pe atunci, prin 1924. Mi-am dat seama ca dansa
foarte corect, dar simteam ca apropierea mea o turbura,
o nelini tea. Asta rna magulea. Avusesem la inceput
impresia ca Lena rna dispretuie te i, cum eram foarte
orgolios, imi !acea o nespusa placere intimidarea aceasta
in aproapierea mea. Am condus-o la bar. A cerut o
limonada. Am insistat sa ia altceva; toate celelalte fete
erau cu paharutele de cocktail in mana.
-Nu beau niciodata alcool, mi-a raspuns.
- Nici cind iube ti? am intrebat-o eu, destul de stupid, de altfel.
M-a privit dispretuitoare i a zambit. (Cat de bine imi
aduc aminte de tot ce a urmat!)
- Probabil ca asta e prima etapa, imi spuse.
Nu intelegeam i am intrebat-o:
- Ce fel de etapa?
- Cred ca asta ii spui oricarei femei careia incerci sa-i fad curte.
- in primul rand ca. nu incerc deloc sa-ti fac curte, am
raspuns, cu unul din zambetele mele placide, de care eram

mandru. (Te rog sa rna ieq:i, dar nu vreau sa-t:i ascund nici
o nuant-3. din vulgaritatea mea pret:ioasa.)
- Sunt fericita sa o aflu, mi-a spus zambind. Cu atat mai
mult cu cat nici dumneata nu e ti "genul" meu de barbat.
-Banuiam asta, am adaugat eu. Dumneata ai o aplecare
speciala pentru verii ofiteri...
A tacut cateva clipe, sorbind incet, lara sa rna priveasca,
din paharul cu limonada. Parea case gande te. Atunci a
aparut langa noi Clody i ne-a surprins tacand. Cred ca
asta a nelini tit-o, cad mi-a luat bratul, silindu-ma sa 0
invit la dans. A urmat o mica scena de gelozie, care rn-a
plictisit i mai mult. Cand am izbutit sa raman din nou
singur, Lena se afla intr-un alt grup, discutand foarte
agitata. M-am pre
lacut ca n-o ag in seama i am inceput sa rna plimb prin
odai, absent. lntalneam peste tot acele i perechi de antate
i. pentru intaia oara, spectacolul acesta mi s-a parut peni
bil. Tot:i tinerii aceia semanau intre ei, toate fetele aveau
acel i ras obscen, tot:i baiet:ii acele i gesturi de marionete.
M-am plictisit a inca vreun ceas, apoi am pretextat o intal
nire de afaceri la un club i am plecat. Cand i-am spus buna
seara, Lena rn-a privit mirata i un imperceptibil zambet
ironic i-a inflorit fata. Mi s-a parut nespus de frumoasa
atunci.
- Ma plictisesc, i-am optit apropiindu-mi capul de al ei.
- lata primul dumitale cuvant inteligent, mi-a raspuns
zambind. La revedere! a adaugat, intinzandu-mi franc
mana.
Am observat ca. are 0 mana extraordinar de palida, cu
degetele lungi i fine i cu un inel cu o piatra mare, albas
tra, care i se potrivea de
minune.
- Nu cred ca ne vom mai vedea curand, i-am spus
saru tandu-i mana. Peste cateva zile plec din nou in
Franta.
- i ce spune Clody?
Am zambit cu acel aer de superioritate pe care il au de
obicei barbatii cand lise amintesc succesele de dragoste.
- Se resemneaza! i-am raspuns eu tot in oapta.
- Rau face...
110

Am avut iar i impresia ca e impertinenta. Gura ei


mare, foarte ro ie, mi s-a parut atunci uluitoare. Cum de
n-am ob servat pana acum? rna intrebam ...

110

Peste vreo zece zile rna aflam, intr-adevar, in tren, spre


Milano. Uitasem toate aceste int:funplari i-mi petreceam
timpul in compartimentul meu, citind. Am ajuns Ia grani
pe seara. Ramasesem numai caP,va ca.Iatori i teptam
plic tisiP, sa se termine formalitaple i sa trecem in
Iugoslavia. Cand a pornit trenul is-a anunt:at masa, mi-am
luat cartea, un roman de Georges Duhamel, m-am dus in
vagonul restaurant. Nu erau decat foarte puP,ne locuri
ocupate. M-am ezat Ia o masa, singur, i am inceput sa
citesc. Dar n-au trecut cateva minute i am avut deodata
impresia ca rna pri ve te cineva. Lena venea i ea,
imbracata cu o haina simpla de calatorie, cu o carte sub
brat. Cand rn-a zarit, s-a lacut palida i a izbutit anevoie sa
zambeasca. Destul de curios, intalnirea rn-a turburat i pe
mine. M-am ridicat i i-am sarutat mana, invitand-o sa se
eze Ia masa mea. i-a reca patat repede stapauirea de sine.
A ridicat cartea pe care o lasasem i a privit, cu o
preracuta mirare, titlul.
- Dar dumneata ai preocupan extraordinare! a excla matea.
Am inceput sa rad. Era o ironie exagerata, care o tra
dase. incepea sa rna amuze fata aceasta, careia ii intrase in
cap ca sunt un donjuan vulgar sau un simplu om de
afaceri.
Am comandat masa i mi-am rezemat barbia in maini, pri
vind-o fix.
- Asta e probabil etapa a doua, spuse ea, zambind.
Clo roformizarea victimei ...
- Probabil ca dumneata ai citit prea multi literatura proasta,
am observat eu, continuand s-o privesc. Nu cumva volumul
acesta e un roman de Dekobra?
i am intins mana, sa i-1 iau. Dar in acee i clipa, Lena
a voit sa-l scoata de sub po eta, unde il pusese, i
mainile noastre s-au intalnit.
Ea i-a retras-o tot atat de brusc pe cat o intinsese. E
ade varat, am simP,t i eu o nelamurita emoP,e in clipa
atingerii. Dar am putut tot i sa iau volumul i sa-l
rasfoiesc. Era o carte de versuri germane.
- Nu banuiam ca-ti plac poeziile, m-am mirat eu.
- Spune drept, incepu ea, nu banuiai ca tiu nemte te, nu-i ?
Dumitale nu-ti plac nemtfl...
Ill

- E-adevarat, nu pot sa-i sular...


- Eu am stat mult la Ziirich, spuse, i i lua cartea.
- De ce tocmai la Ziirich? intrebai.
- Am incercat sa studiez ceva, dar m-am lasat...
- De ce? intrebai din nou, curios.
-N-am nici un fel de talent. Lao anumita varsta, adauga
zambind, fetele se viseaza artiste.
m-am visat i eu un
timp. Dar am vazut ca nu merge im-am lasat...
- Mieux vaut Ulrd..., incepui eu, dar fata ei se
lumina deodata de atita ironie, incat mi-a fost ine ca
am citat un
proverb atit de banal. Ma simtii intimidat, ca in fata profe
sorilor mei, pe vremuri, cand spuneam vreo prostie.
- i acum ce aide gaud sa fad? incercai eu sa schimb vorba.
- Deocamdata rna intorc la Ziirich pentru cateva luni. Poate imi
descopar vreun talent, vreo meserie ...
-Dar dumneata e ti femeie, subliniai eu, de ce vrei nea
parat sa ai o meserie? N-ai decat sa te mariti.
- i sa fac copii, completa ea zambind. Este i asta o me serie, recunosc.
Dar banuiesc ca n-am nici o vocatie pentru ea. Vreau sa fiu libera.
Mi-am cucerit destul de greu liber tatea, crede-ma, adauga trist. Am
ingropat prea multi ani...
incepui sa rad i veselia mea cre tea cu cat cre tea mira
rea pe fata ei.
-Dar ce- mai putea spune eu, vorbii, dupa ce am
pier dut cinci ani de studii cu o meserie care nu-mi placea
i am pierdut patru ani intr-un razboi? Ai sa rna crezi
foarte ba
tran ...
- Nu e vorba de asta, spuse ea calm. Razboiul e un
des tin, pentru barbati, eel putin. Casatoria i celelalte, un
obi cei. Il invata numai cine nu- i propune altceva...
Am sfar it masa, discutand cu destula insufletire o
serie de lucruri, frivole i solemne in acel i timp. Am
observat can s-a atins de paharul cu vin pe care i-l
turnasem.
- Inca nu iube ti. spusei in gluma, aratandu-l.
Nu-mi raspunse imediat. Ma privi numai mirata i
simtii din nou lumina aceea ironica aprinzandu-i-se in
ochi.
11
2

- E straniu cum te obsedeaza vocatia dumitale de


curte nitor, observa ea tarziu, i cu toate acestea mi-am dat
seama

11
3

ci. poti fi destul de serios. Dar probabil til cu tot dinadinsul


sate subevaluezi... Pacat!...
Ne-arn ridicat r3.zand de Ia masa. Ea calatorea in clasa a
II-a, eu aveam c ta in salonul de dormit. Dar am ramas de vorba
inca mult timp pe culoar. Tirziu mi-a urat noapte
buna is-a dus sa se cuke. Era singura in compartiment.
A doua zi diminea1a am intilnit-o in vagonul
restaurant. Nu parea deloc obosita, dupa o noapte
petrecuta pe cana
pea.
Ne-am ezat Ia acee i masa. Am intrebat-o daca se
opre te mai mult timp Ia Venetia. Eu nu eram hotarat ce o
sa fac. teptam sa aflu intai gandul ei.
- Venetia e foarte trista iarna, raspunse ea.
Apoi am vorbit de altceva. Cand ne-am reintors in va
gon, i-am cerut voie sa mai raman putin de vorba in com
partimentul ei. A primit, dar am inteles ci. nu-i lacea prea
mare placere prezenta mea acolo. Ar fi voit sa ramana
sin sura, sa viseze privind pe fereastra, sau sa citeasca? Nu
tiu. In compartiment mai erau cateva persoane, cativa
sirbi. 0 stanjenea, poate, prezenta lor. M-am retras cat am
putut de repede.
La granila italiana am ramas din nou aproape singuri.
Am intilnit-o pe coridor. M-a oprit zambind.
- Tineam de aseara sa te intreb un lucru, imi spuse,
dar te rog sa nu te superi. Voiam sa te intreb, adauga ea
netinand in seama exclamatia mea, cum de te impaci cu
Clody?...
Am ro it brusc. N-aveam nici un fel de scrupule in
ceea ce privea aceasta legatura - cunoscuta, de altfel,
de foarte multi lume - dar intrebarea rna surprinsese.
- E fata foarte buna, baiguii eu.
- tiu asta, rna intrerupse cu oarecare nervozitate. Cum de
accepti dumneata sa-ti imparti dragostea cu altul?
- Nu e vorba exact de dragoste, spusei recapatandu-mi
calmul. Mai mult o camaraderie i... celelalte.

- Chiar fiind, tot imparp ceva, nu? Asta nu te umi le te? Cred
ca e destul de penibil rolul de amant...
Z3.mbii. fi vrut sa adaug: in orice caz, nu atat de pe
nibil ca rolul sof.ului.

- ti.u la ce te gcinde ti. imi interpreta ea zambetul. Dar asta


nu scuza nimic. Evident, nu scuza un barbat, ailiiuga
subliniind cuv.intul. Scuza numai un donjuan de cea mai
proasta calitate.
- Cei de calitate superioara cum procedeaza in aseme
nea imprejudri? intrebai eu, silindu-ma sa fiu cat mai
ironic.
- i due iubita la moarte sau la deznadejde i c3.lug3rie, dar
n-o impart cu nimeni. De altfel, adevaratul Don Juan nu a
fost celebru prin numarul amorurilor sale, ci prin nu
m3.rul iubitelor care au murit pentru el...
- Mi se pare foarte curioasa teoria dumitale, am intre rupt-o
razand. Cu alte cuvinte, sunt de dispretuit oamenii care se
multumesc sa imparta o femeie cu un al doilea, acordandu-i
viata, i merita lauda acei amanp care confisca o femeie
exclusiv pentru ei, citeva saptamani, i apoi o zvarl in
moarte ...
- in ,ghearele morpi" era mai conform cu fraza dumi tale
indignata, observa Lena. Dar eu n-am spus asta; n-am spus
ca un donjuan merita sau nu laude. Ti-am amintit nu mai ca
iubirea unui donjuan are, tot i. ceva absolut in ea...
- Poate, acceptai eu, dar se termina, cum spuneai, cu
moartea...
-Asta n-are nici 0 important3,, rna intrerupse ea brutal.
Una lara alta nu merge. i apoi, ce vrei, sa cuno ti pe Don
Juan i apoi sa continui a trai a face copii... Nu se poate
... Sau, atunci, te multume ti cu mai pupn ...
Nu- i termina fraza. I i fixa, insa, lara voie, privirile ei
asupra-mi, cu un foarte or zambet. Ma amuza mult
discu pa; de obicei, nu prea vorbeam cu femeile despre
dragoste sau, in orice caz, nu vorbeam serios. Mi se
parea ca fata aceasta severa incearca sa-mi dea IeetH.
Era, intr-adevar,
amuzant.
- Cu mai pupn, cu oameni de felul meu, adica,
incercai eu sa rad.
- Da, spuse ea cu multi simplitate.
Cateva clipe de tacere, in care timp ne priveam
zambind. amandoi. Apoi continua:
11

- Pe Clody o int:eleg, ea n-are nevoie de Don Juan. Ea


are nevoie numai de amanfi.
Mi s-a parut ca subliniaza cu prea multi brutalitate ulti
mul cuvant. Voia poate sa rna faca gelos, sa rna umileasca?
- ii, de altfel, ca nu el;lti singurul? rna intreba senina. Cl dy
te folose!;ite. De altfel, tot ea te-a cucerit, nu-i ?
Incepu sa rada.
- Iarta-ma ca-ti spun toate acestea, se corecta ea
repede, stapanindu-l;li rasul. Dar sunt onvinsa ca nici
dumneata nu crezi in succesele barbafilor. In afara de ale
lui Don Juan, se infelege. Ceilalti sunt folosifi dupa
temperament. 0 inte
leg foarte bine pe Qody. Ea vrea sa se amuze. i e, intr-adevar,
o fat3. adorabila... Te inteleg mai greu pe dumneata, insa...
- Ce vrei sa spui exact? intrebai nervos. Amor etern,
ex clusivitate, moarte, n-am mai auzit asemenea cuvinte
dina inte de razboi.
imi amintii in acea clipa ce-mi spusese Clody despre
prietena ei: ultima fecioara a secolului XIX. intr-adevar, se
potriveau at:it de pufin ideile acestea medievale cu viara in
care tr3.iam, cu mediul unde o cunoscusem pe Lena, chiar
cu dorul ei de libertate l;li autonomie.
-Cred di nici atunci nu le-ai auzit bine, spuse Lena zam
bind.
Apoi gisi un prilej oarecare l;li se retrase in comparti
mentul ei.
Seara ne-am int:ilnit Ia Venefia, pe peron. Am avut im
presia ca. rna evitase tot timpul, poate ca sa nu aflu daca
ramane Ia Venefia. Dar am zirit-o coborandu i bagajele !;ii mam prelacut mirat.
- Spuneai ca Venetia e trista iarna, i-am amintit zam
bind.
- De obicei e trist3., spuse ea.
Am intrebat-o ce hotel alege. Cuno tea unul, modest,
alaturi de gara. l-am propus sa vina pe Gran Canale, dar a
inceput sa rada. Mi-am dat seama ca am lacut o gala. Mam ro it i i-am cerut voie sa viu i eu Ia acel i hotel.
Cuno team destul de bine Venetia de dupa rizboi !;ii voiam

sa i-o arat. Am plecat ticuti. Nu era prea frig, dar cerul se


poso-

morase i incepuse sa bata v.intul. i-a pus pardesiul indata


ce am ie it din gara. Hotelul era foarte aproape. Mergeam
unullanga altul, continuand sa tacem, tara sa_ne privim.
Am in eles, din felul cum s-a adresat portarului, ci ar fi
pre ferat sa nu aiba camera alaturi de a mea. Am cerut
atunci eu o camera mai mare. Apoi ne-am despaqit. Cand
am ci. mas singur in camera mea, mi-a fost ciuda ci am
ales acest hotel. Era destul de mediocru i singuratatea
illacea i mai
deprimant. in acel i timp, mi-era ciuda ca usem atit de
mult sa fiu alaturi de Lena. Nu-mi era teama de nimic,
dar nici nu doream sa se intimple ceva. Banuiam ci o
aseme nea femeie n-ar fi deloc comoda. i apoi, aerele ei
de supe rioritate ... M-am schimbat i am plecat sa mananc
intr-un restaurant din centru. Cu prilejul acesta, ii
dovedeam ci nu n deloc sa fim impreuna, ci alesesem
acel i hotel numai pentru a fi de folos unei
compatrioate, dar ca nimic mai mult nu se va intimpla.
Dupa ce am mancat, am ie it sa iau o cafea Ia ,Florian".
Tarziu, pe Ia 11, m-am indreptat spre hotel. Traversand
Piazza San Marco, cu desavar ire goala iama, am zant
silue ta Lenei. Se plimba lini tita, cu capul pe sus. M-a
napadit o bucurie nespusa; parca i- fi sim t lipsa in tot
timpul pe care-1 petrecusem singur. l-am strans mana
mai cilduros decat ar fi fost ingaduit i ea rn-a privit
mirat3..
- Mergeai acasa? am intrebat-o.
Clatina din cap. Imi raspunse ci prefera sa se plimbe,
ii place Piazza Ia ora aceasta tarzie. l-am cerut voie sa
o inso esc i i-am luat bra ul. Am tresant amandoi. M-a
intrebat cand am fost pentru prima data. Ia Vene a. Am
inceput sa rad; trecusera vreo cincisprezece ani de
atunci. i-a intors capul ca i cum ar fi vrut sa rna
priveasci mai bine.
- Da, prin 1909, am repetat. Plecam in Fran , Ia studii.
- Fantastic, exclama ea.
-De ce?

-Mi se pare a de curios... Dumneata e ti tanar, e ti,


in orice caz, destul de tanar ca sa- pot interzice sa-mi
fad curte lara sa te superi i. cu toate acestea, ai
cunoscut o lume de care mi se pare ci ne desparte cea
mai adanci pci.-

pastie. Iti mai aduci aminte cum se imbracau femeile pe


atunci?
- imi aduc aminte foarte bine, spusei zambind.
- Cred cii aveau rochiile lungi, cu franjuri, i p3.1.arii
enorme, incarcate cu flori, i man de matase neagra
pa na Ia coate... i apoi citeau pe Paul Bourget... Ai
iubit pe
vreuna?
-N-am iubit niciodata. Am cunoscut insa destule femei.
Nu-mi dau seama ce s-a intimplat cu ele, unde au disparut,
deodata, brusc...
-Au imbatrinit, vorbi ea melancolic.
- Nu cred cii e asta, rna ap3.rai eu, cad nu vroiam deloc
sa par batrin cu cei 35 de ani ai mei. Dar s-au schimbat sau
poate au murit in timpul razboiului ... Nu cred ca
moartea
s-a multnmit sa secere numai pe fronturi, printre barbat,i.
Probabil cii au fost ingropate de vii, atunci, milioane de
fe mei...
N-a raspuns; s-a multnmit sa rna priveasca inca o data,
apoi am continuat sa ne plimbam indreptindu-ne spre de
barcader.
-Mi-e frig, spuse ea deodata.
i am simtit cum se ghemuie te langa mine, tara sa- i
dea seama. Am avut atunci sentilnentul ca femeia
aceasta nu-mi mai poate rezista. Nu tiu cat de mult mam bucurat. Eram ob nuit sa ghicesc clipa aceasta in
prezenta unei femei i tiam cii era destul, atunci, un
simplu gest ca sa mi se dea. Am grabit pasul, continuind
amandoi sa tacem. N am mai avut rabdare sa tept
vaporul i am lacut semn unei bard cu motor. Neezat unullanga altul, concen trati, Iar3. sane privim. In
cateva minute am ajuns in fata
gam. Am ajutat-o sa sara pe punte, i-am luat bratnl i am
in
trat Iar3. sane spunem un singur cuvint. Am cerut portaru
lui chelle. Ea privea vag inainte, absenta; imi dadeam
foarte
bine seama cii nu in!elege ce se intimpla cu ea, dar ca ii
va fi peste putin sa se apere. Orice femeie trece prin

aseme nea risipiri cloroformizate, cind primul venit o


poate avea, lara eforturi aproape. Lena urcii sciirile,
rezemandu-se or de bra!ul meu. Ma intrebam atund,
foarte calm, in ce ca mera sa intru: Ia ea sau Ia mine?
Dar imi spuneam: e mai

bine la ea, pentru di rna voi putea retrage atunci cand


vrea eu...
imi aduc foarte bine aminte scena. Am aprins lampa i
am ajutat-o sa se dezbrace. Parca incepea sa se turbure, pri
vindu-ma fix in ochi. Oare inca nu in elegea? Ispitit mai
mult de curiozitate sa in eleg ce se va intimpla cu ea, m-am
apropiat, am cuprins-o incet in bra e i am sarutat-o pe
buze. Nu tia sau nu putea sa sarute. Cred ci fi sim t
daca,
in noaptea aceea din gara, cu pte ani in urma,
fi
sarutat-o pe gura. Era, cu adevarat, un copil.
Descoperirea asta mi-a biciuit orgoliul. Mi-am amintit
atunci parerile ei despre dragoste, despre Don Juan.
Eram tot atit de calm i de lucid cain clipa cand am
auzit-o optind: ,Mi-e frig!" i am in eles ci va fi a mea.
Eram ispitit chiar sa fiu ironic, sa-i spun ca nu tie sa
sarute sau 0 stupiditate asemanatoare. Dar m-am
stapanit, mul umindu-ma s-o sarut, dezbracand-o. Nu
izbutea sa se trezeasca. Rezista mai mult printr-o iner e
desa ita.
Peste vreun ceas am aprins lampa i am inceput sa rna
imbrac, uluit. Fusese, intr-adevar, fecioara; nici o
mangaie re nu-i turburase oboseala sa inghe ta. Continua
i acum sa rna priveasca, mirata, cu ochii ei marl ar i i
nelam_!lrl . Nu tiam cum putea sa rna retrag, tara s-o
jignesc. !nee pea sa-mi fie somn, i prezen ei era greu de
suportat.
Trebuia sa spun ceva, ca sa rup tacerea. l-am luat mana
i i-am sarutat-o...
- La ce te gande ti? o intrebai.
Se lupta multi vreme ca sa scoata un cuvant.
-Am impresia ci s-a mai intimplat o data asta, opti
ea respirand anevoie, i nu pot sa-mi amintesc.
- Fii tara grija, o intrerupsei eu vulgar. Nu s-a putut
intimpla ...
Ma privi i i in ochi, concentrata. Facea parca
eforturi penibile ca sa i dea seama ce se intimpla cu ea,
unde se afla. Deodata ro i cumplit i privi inspaimantata
in odaie. A in eles ceva, a ghicit mai mult? Nu tiu nici
eu prea bine. Mi s-a lacut mila de ea . cum sentimentul
acesta imi era cu neputin de suportat, am sarutat-o pe
frunte i am ie it in virful picioarelor din odaie.
11
8

XII
A doua zi de dimineata m-am trezit mahmur. Mara era,
pard., mai mohorat. Vantul se intefise. Incepeam sa re
gret intamplarea din noaptea trecuta. Mi se parea cu desa
var ire tara sens; imi crea o serie de plictiseli Ia care nu
ma
gandisem. Poate cava trebui sa-mi prelungesc ederea Ia
Venepa, imi spuneam, i asta imi incurca socotelile.
:6.
putut pleca, fire te, dar nu ma induram; fata aceasta, pe
care o avusesem, nu cunoscuse dragostea in bra ele
mele, aproape ca nu rna simpse. Orgoliul meu sangera.
Nu voiam s-o parasesc inainte de a rna cuno te cu
adevarat.lmi pla cea sa renun Ia '! femeie numai dupa ce
eram incredin t
ca rna va regreta. lncercam s-o fac fericita in sensul concret,
fiziologic, al cuvantului, numai pentru a satisface orgoliul
meu i aveam o stupida incantare afland, mai tirziu, ca
femeia pe care o iubisem i o parasisem sufera, ca este
ne
fericita.... i apoi, evident, era Clody. :6. putut renun cu
destula urin Ia legatura asta. Dar ruptura. intr-un ase
menea moment, in urma int3lnirii cu Lena, ar :6. fost deza
greabila. N- mai :6. putut frecventa casa aceea, unde rna
amuzam bine i aveam o suma de prieteni. Ob nuiam,
pana atunci, sa-mi pregatesc astfel desparprea, incat sa nu
rup definitiv relat:iile. Marturisesc ca eram, inainte de
toate, unomcomod ...
Trebuia tot sa iau o hotarare. M-am imbracat cu mul
ti atenpe i am batut Ia ei. l-am auzit glasul, obosit, in
treband
aprind cine este. Apoi a deschis. l-am cerut voie sa
0 pgara i sa rna
ez pe
scaun.
- Ai vreun plan pentru astazi? o intrebai.
- Nimic precis, vorbi ea, palida.

0 privii. Nu dormise, desigur, toata noaptea.


Cearcanele insomniei acesteia ma mustrau i. in acel
timp, imi para-

lizau orice initiativa. Fumam. Mi s-a parut ci. ea i cauti


insistent paJ.ana.
- irni dai voie sa te insotesc? 0 intrebai.
-De ce nu?
Nu rna incuraja deloc tonul ei. Am zambit to i.
pentru ci. nu tiam ce fi putut face altceva. Apoi am ie it
impre una, tacuti, am predat portarului chelle, ca i cum
am fi fast doi straini, i am pornit pe strada principala spre
Piat3,.
- intr-adevar ca e trista. Venetia iarna, spusei eu.
Dadu din cap. Se opri in fara unei vitrine cu margean i
cu obiecte ieftine de arta.
- Sunt irnitatii, vorbii iar i.
De data asta rna privi mirata, in ochi. Mi s-a parut ca za
resc un zambet foarte trist pe buzele ei. i mi-am dat seama
ci. e nespus de frumoasa, zambind a. obosita.
- Da, sunt irnitatii, opti i ea.
Nu tiu daca s-a gindit la altceva spunand cuvintele
aces tea, dar m-au turburat. Daca se refereau cumva la
mine? l am luat bratul, indemnand-o.
- Sa nu race ti, bate un vant teribil, i-am spus.
i apoi iar i am mers o bucata de vreme, tacuti. Ne-am
oprit pe un pod; zidurile erau i mai triste acum, iarna, ca
nalurile pareau pustii. Voiam sa-i spun un singur cuvant
frumos. Eram i eu destul de emotionat de tristerea asta
in gherata. a or ului. Dar am privit amandoi, multa
vreme, lara sa vorbim.
Tarziu, dupa ce ne-am plimbat prin Piat3,, am intrebato daci. nu vrea sa intram intr-un restaurant. A clatinat
din cap. Am ales o trattoria la intimplare i ne-am ezat
Ia masa ca doi soti certati. Ne aruncam amandoi privirile
spre fereastra. Se zareau trecatori grabiti, i auzeam
cite un copil curajos, infruntand frigul, tipand. Am
incercat de mai
multe ori sa insufletesc convorbirea, dar Lena nu-mi ras
pundea decat in monosilabe, absenti.
- Ce ai? o intrebai, exasperat.
120

- Nimic precis, vorbi ea, plecandu- i ochii. Tocmai


asta rna deprima; ci. nu tiu ce am.

120

l-am tumat un pahar de vin 1-a baut. Am privit-o


cwn ilsoarbe; nu-l bea din plictiseala, ci parca i-ar fi fast
de mult sete, parca 1-ar fi teptat de mult...
- lata primul pahar cu vin pe care ilbei, spusei.
- imi place, vorbi ea simplu.
Apoi ridica ochii i rna privi. iisuspnui privirile, cu ace
l i zambet f3.ramitat.
- i toate acestea din cauza ta, incepu deodata.. (Tresaru,
rond r. auzindu-ma tutuit). Toate acestea pentru ca
nu tii nimic...
Eram surprins, mirat. teptam parca sa continue, ca
sa pot intelege ce vrea sa spuna. Dar privirile ei le
simteam acwn putemic, rna cople eau. Suspina stins.
-...Ar fi putut fi altfel, adauga. M-am gandit de atitea
ori Ia int:alnirea asta, am visat-o atatia ani...
Tresarn. Se gandea oare Ia mine? ii apucai mana. Mi-o
lasa, moale. Ochii i se wnezeau ingandurati de o foarte
discreta tristete.
- Te-ai gandit vreodatala mine? o intrebai eu cu un
glas
fals, strident.
Dar poate ca n-a bagat de seama, caci a raspuns cu
ace e i simplitate.
-Da. Acwn nu mai are rost sa te mint. Cred ca e absurd,
dar ti-o pot spune; sunt indragostita de tine.
fi vrut sa strig peste masa: ,Lena", dar ar fi fast groaz
nic. M-am multumit sa-i iau din nou mana i sa i-o sarut.
-Am luptat destul, adauga ea, incepand sa.planga.
Recu no te i tu ca m-am aparat, am fugit de tine... Miera frica... i i diuta repede batista i- i ascunse gura.
Starn acolo langa ea, uluit, Iar3. 83.-mi dau seama ceputea face, ce iputea spune.
-Este penibil, ; opti ea tirziu, mai lini tita.. Tu n-ai nici
o vina in toate acestea... Te rog sa rna ierti. Ne putem
desparti oricand...
12
1

inganai citeva cuvinte Ia intamplare. Dar, recunosc,


eram destul de emotionat. Nu ; tiu dad a simtit asta. M-a
privit insa mai cald, cu oarecare simpatie chiar. A zambit
i mi-a prins mana.

12
2

- ...Banuiesc in ce incurditura te-am pus, vorbi ea din nou. Sa-ti


cadi cineva de gat, . deodata... Trebuie sa fie obositor...
Cuvintele acestea m-au durut. Crezusem pana atunci ca
eu o cucerisem, caprin vointa i indrazneala mea o
avuse sem. i apoi, ironia ei cu care m compatimea. Ma
aparai.
-Nu protesta, rna intrerupse. lmi dau foarte bine seama
ca in toate acestea n-ai nici o vina. E ti cu desav.ir ire
inocent, adauga. Iarta-ma ca-ti spun asta, dar nu vreau sa-ti
fad vreun proces de con tiin t:a...
Izbucnii, cad ultimele ei cuvinte rna jignisera i mai
mult. Ma asculta zambind, dand din cap, apoi continua, ca
i cum ar fi voit sa- i s!ar easca gandul:
- Nadajduiam tot i ca poate cuno ti macar dragostea. Dar cred ca
ti-ar fi imposibil sate indragoste ti ...
Zambi atat de fraged, i toata fiinta ei mi se descoperi
deodata atat de scumpa, incat ii luai mana i i-o sarutai.
- Am sa incerc, spusei eu, recapatandu-mi calmul.
Cate zile imi dai?
Ma privi adanc in ochi, apoi rase, fericita. Era cu desa
v.ir ire alta acum. Fata i se imbujorase, ochii straluceau,
foarte calzi, umezi. Schimbarea aceasta rna turbura.
- Cinci zile ti-s de ajuns? rna intreba, in gluma.
- Prea mult!
Vrui sachem chelnerul pentru plata. Dar Lena imi lua
bratul.
- Cu o conditie, insa, adauga ea: sa nu ezi...
Ce s-a petrecut dupa aceea mi-ar fi foarte greu sa-ti
povestesc. N-am inteles nici eu, niciodata. Ne-am inapoiat
Ia hotel fericiti, dar sunt sigur ca traiam fiecare o alta bucu
rie, cu totul straina. Eu rna simteam, cum se spune, bine.
Era o fata tanara, frumosa, inteligenta, care rna iubea i pe
care o avusesem. Cam atat. Nu rna gandeam Ia altceva
nimic, nu banuiam altceva. intamplarea devenea agreabila,
asta era tot. in cinci zile trebuia sa rna indragostesc de ea:
sa izbutesc s-o fac sa creada asta adica. Pe urma, lucrurile s-ar
fi des urat firesc; ne-am fi revazut Ia Bucure ti. am fi
continuat sane culcam impreuna, am fi mers Ia spectacole ...

in noaptea aceea am inceput sa-i descopar trupul. Eu nu


am nici un fel de dar, nu tiu cum p- putea comunica
amanuntele acestea atat de dificile. Se intampla insa un
lucru ciudat, de care nu-mi dau seama; cred ca incepeam
sa rna indragostesc de ea. Imaginapa nl! avea ninrlc cu
pasiu nea aceasta care se aprindea lent. Imi spuneam
uneori, cand pretindeam ca sunt lucid, ca e numai un joe,
numai 0 parere: ca mise pare cam-am indragostit
pentru ca
i-am fagaduit ei, i rna sileam sa-i fac aceasta bucurie, voiam s-o fac
fericita. Nu tiu cum sa-p spun mai bine ce s-a petre cut cu mine in
acele cateva zile. Dar m-am trezit odat:l, cand eram singur in odaia
mea, ca mi-e peste putint::l de su
portat singuratatea, ca e absurd sa stau acolo, nefericit,
cand puteam atat de u or sa cobor i s-o intalnesc pe Lena.
Am incercat sa rezist; m-am plimbat cateva minute prin
odaie, fumand. Curand mi-am dat seama ca sunt cu desa
var ire stupid i am coborat. Am gasit-o in dreptul ferestrei,
cu fruntea foarte aproape de geam, tepta.nd parca pe
cineva. A tresarit cand rn-a auzit deschizand a. Nu
trecuse o jumatate de ceas de cand ne desparpgem. l-am
cuprins umerii i am atras-o incet spre mine.
- tii, i-am spus, nu pot... Nu mai pot sa rna despart
de tine...
- Nici eu, a marturisit ea cu simplitate.
- Cred ca m-am indragostit cu adevarat.
Spusesem asta ca i cum faptul ar fi privit pe
altcineva, nu pe mine. Ne-am ezat amandoi pe
canapea. Eram in curcat, timid ll!i tot i 0 nelamurita
fericire incepea sa rna cuprinda.
fi vrut sa rna
umilesc, sa-i spun cat de m el i
cat de ridicol rna purtasem cu ea. Dar chiar ll!i aceasta
marturisire mi se parea copilareasca, absurd:l. Ma simteam
foarte bine . chinuit ll!i fericit totodata. Lena rna privea
cu ochii ei aprinll!i, teptand parca sa rna auda spunand un
lucru grav, important, urgent.
- Ce e, dragul meu? rna intreba tarziu, mang3.indu-mi fruntea.
- Nu tiu ce putea sa-p spun..., ingcinai.
Ma inlantui pe ne teptate cu bratele i nu mai putui
continua. Gura ei imi curma rasuflarea.

Am plecat din Venetia dupa o saptii.mana. La Milano,


aproape ca nu rna mai interesau intilnirile de afaceri. Totul
mi se parea acum tara importanta. Dar nu-mi dadeam
bipe seama de ce. Nu in elegeam ce se schimbase in
mine. In
tocmai dupa cum nu m-au mai interesat examenele mele
de Ia Politehnica indata ce ajunsesem pe front. i mai era
ceva curios; dragostea aceasta rna schimba cu cat 0 cuno
team mai bine pe Lena; trupe te, se in elege. Prezen ei
concreta,
putea spune camala, rna transforma, rna im
bata. De aid, din trupul ei, porneau atatea for e nelamurite
pe care le sim eam patrunzandu-ma. Nu tiu cum putea
sa definesc mai exact sentimentul acesta straniu: ceea ce
putea numi ina.I ea i purificarea mea, desavar irea- cum
spui dumneata - i i avea obar ia i for exclusiv in
imbra ti are, in posesiune. Nu o puteam iubi altfel, cum
am auzit ca iubesc unii oameni: ingere te, cu renuntiri, cu
jert fe... Dimpotriva, cu cat o aveam mai mult langa
mine, cu cat o sim eam mai mult a mea, cu atat sufletul
mi se topea intr-o patima pura, necunoscuta pana atunci...
Odata, dupa ce plecasem din Milano, spre Nisa, imi
spuse in treacat:
-Voiam sa te rog un lucru, dar nu cutezam pana acum...
Voiam sa te rog sa nu rna imparti...
Nu prea in elegeam ce vrea sa spuna.
- Clody..., adauga ea rezemandu- i capul de fereastra vagonului.
1-ar fi peste putinta sa rna imparta cu ea, cu orice alta
femeie...
- Asta a fost de mult, am lin tit-o.
- Ai sa ai curajul sa i-o spui? rna intreba.
Fire te, ovaii cateva clipe. Ii luai mana, cerandu-i
pard un sfat, 0 mangaiere.
- Daca nu, am sa-i spun eu, adauga. Ar fi penibil sa afle
ca. am mintit-o amandoi.
Dar chiar amintirea lui Clody o turbuci.

124

- Daca putea uita anumite lucruri..., incepu mai


aba tuta. Daca
putea uita sarutarea aceea din fa
mea...

125

Se cutremura. incercl sa- i ret:raga bratul din mainile


mele. l-am spus atunci:
-:- Eu rna silesc sa uit trecutul tau.
-N-am nici un fel de trecut, spuse privind vag pe fereast:ra.
- Dar imbra ea din gara? V"arul acela...
Se intoarse brusc spre mine, cu fata dogorata.
- Nu e adevarat, n-am nici un var...
lncepui sa rad. To i, panica ei rna nelini tise. De ce su
ferea atat de mult i se turbura atat de cate ori ii aminteam
amanuntul acela? Mai tarziu, cand gelozia a inceput sa rna
chinuie pana Ia imbolnavire, mi-aminteam cu groaza viata
din Moldova refugiului, imi aminteam indrazneala ofiteri
lor, generozitatea femeilor. Cum a sclpat Lena din acel in
fern? Oare scapase cu adevarat?
- i n-ai fost niciodata indragostita? o intrebai.
lmi raspunse foarte repede, ca i cum s-ar fi aparat:
-Nu!
M-am gandit cl n-are nici un rost sa starui. Am schimbat
vorba; dar incepuse sa rna roada o indoiala vaga,
nelamuri ta. Poate ca fi suferit mai pupn daca mi-ar fi
marturisit deschis cl a avut atatea i atatea idile. Imi
dadeam foarte bine seama ca era un lucru firesc
pentru varsta ei; tiam, de asemenea, cl orice s-ar fi
intamplat mai inainte de mine nu avusese mare
insemnatate pentru Lena. Mi se dase mie pentru intaia
oara. Simteam die indragostita de mine, ca e a mea.
Dar refuzul acesta indarjit de a-mi spune ceva rna
turbura mai mult...
Cateva zile in urma eram amandoi Ia Nisa. Am
intalnit foarte mulp cunoscup de-ai mei, o buna parte de
Ia Bucu re ti. Stateam Ia acel i hotel, dar in doua camere
separate. Cineva rn-a felicitat, surazand.
- Foarte frumoasa logodnica dumitale ...
-Nu suntem logodip, i-am raspuns eu.

Dar gandul acesta incepu sa rna obsedeze. S-ar fi putut in


tampla i asta: m1-mi trecuse prin cap pana atunci, dar s-ar fi
putut intampla... Seara, Ia masa, aratam probabil preocu
pat, absent, clci Lena rna
intreba:
- Unde ai fugit?

Dadui din umeri. Voiam sa par plictisit. 0 iubeam


foarte mult, imi dadeam seama de asta, dar voiam totu i
sa par plictisit, sa o fac sa sufere. Credeam ca voi citi
nerabdarea sau duferinta pe fata ei, dar Lena imi lua
bratul, fericita.
- Semeni atat de mult cu iubitul meu din prima seara,
opti ea, inchizand u or ple apele. erai i atunci, cand team zarit, rezemat de bar. lntocmai ca acum; bosumflat i
fermecator. Puteam oare sa nu te iubesc?...
Incepui sa zambesc, privind-o adanc in ochi. Cumplit
rna pierdeam pe mine privind-o; imi pierdeam mintile.
Le na incepu sa vorbeasca, parca n- fi fost acolo.
- Sta rezemat de bar, foarte plictisit. Nu era frumos, dar era inalt,
avea 35 de ani i dezbraca toate femeile cu privirea. i apoi, era
ace din tren. El nu'ii mai aducea aminte...
- Ba da, intervenii eu, cu seriozitate.
-Nu'ii mai aducea aminte, continua Lena, ca i cum n-ar
fi auzit intreruperea. Se intreba, desigur, de unde rna
cu no te. Mi-a fost teama de el i am fugit...
- Nu-i adevarat, spusei eu, glumind. N-ai fugit de mine.
Ai aflat ca plec intr-o anumita zi Ia Milano i te-ai suit in
acel i tren
...
Fata ii deveni deodata serioasa, trista i. tot i.
scaldata de o mare fericire.
- Ai dreptate, opti. Nu te pot minti. Mi-era teama
de tine, fugeam, i tot i. nu voiam sa te pierd. Asta a
fost.
Cand te-am intalnit in vagonul restaurant, eram
aproape le inata. Te zarisem cu mult inainte. fi alergat
indata dupa tine, dar m-am stapanit... De ce nu m-ai
sarutat atunci?! rna intreba brusc.
- Nu-mi placeai, i-am cispuns, simplu.
- Simteam asta. Ma duceam la locul meu i-mi lipeam fruntea de
fereastci ca a nu plang... Dar, ai vazut i tu, rna aparam destul de
bine. Incercam sa te jignesc, sa te alung... Mi-a fost greu Ia
inceput...
Am intrerupt-o brusc. Simteam nevoia sa-i vestesc o
mare bucurie, sa o fac fericita. Era un sentiment nou, care
nici macar dragoste nu mai era. Voiam sa flu generos, sa-mi

rise viata pentru un zambet. Nu prea tiu bine ce s-a intam


plat. Am intrebat-o insa cu gravitate:

- Nu-i cii vrei sa fii sofia mea?


Credeam cii va tresan de feridre, cii va lacrama. Dar rna
privi, speriata, in ochi.
- Nu vrei? repetai eu intrebarea, nauc, temandu-ma ca
putea fi refuzat.
:- Gande te-te bine ce fad, imi spuse.
Iiluai mana i i-o sarutai.

xm
Cand am ramas singur in odaia mea, in acea noapte, miam spus: ,Ma insor!" Credeam, pana atund, ca ar fi fost
sufi dent sa aud cuvintele acestea rostite de mine ca sa rna
spe rii sau sa izbucnesc in ras. Lucrul mise parea cu
neputint;a de crezut pe vremuri. Dar in noaptea aceea miam repetat de mai multe ori, cu glas tare: ,lata ca s-a
intfunplat i asta. Ma insor!" Nu simteam nimic deosebit.
Sau, in orice caz,
nu simteam spaima Ia care rna teptam alt:adata. i nici numi
venea sa ri.d. Era ceva cu totul nelamurit. Oricat m- fi
tru

dit sa-mi dau seama de gravitatea hotararn mele, nu izbu


team. Aveam doar un vag sentiment de orgoliu; ca pot in
frunta o asemenea primejdie necunoscuta. i pastram inca
bucuria pe care p-o da orice act de mare generozitate.
Poate i aid era prezent orgoliul: iat:a ca eu sunt in stare de
un emenea gest, atat de curajos, atat de mhinimos ... Nu
tiu. Imi spuneam insa necontenit: ,Tinere, te insori!" ito
tu i. nu se intfunpla nimic.
A doua zi de dimineat;a insa m-am trezit pe ganduri.
Am
face.aprins 0 pgara i am incercat sa vad ce- mai putea
Fire te, ar fi fost r sa-mi iau cuvantul inapoi; sau sa
rna cert violent cu Lena. Dar imi dadeam seama ca nu e
vorba de un lucru atat de simplu. De altfel, Lena nu
12
7

primise cu prea mult entuziasm vestea mea. Nu s-ar fi


suparat daca
fi evitat sa-i mai vorbesc despre casatorie. Dar se
intfunplase

12
8

altceva; nu mai eram stapan pe mine, nu mai puteam ho


t3.ri. in prezen1a ei eram in stare de orice. Iar Iari. ea
fi
fost nefericit. Poate di nici nu era vorba de fericire sau ne
fericire: lara ea nu rna puteam inchipui; nu rna puteam
gindi la viitor decat impreuna cu ea. Am stat mult timp
muncindu-ma. Cand am coborat Ia ceai, am gasit-o pe Lena
rasfoind revistele ilustrate. Cred ca i ea fusese turburata de
ganduri. Era obosita, agitata. S-a luminat cand rn-a vazut
apropiindu-ma. l-am sarutat mana i m-am ezat alaturi.
Nu tiu de ce incepeam sa-mi masor vorbele. Capatasem
parca o anumit:a autoritate, care rna imbata i rna intrista
totdeodata.
- Nu ti se pare curios? o intrebai mai tarziu.
- Ce anume? lacu ea, prelacandu-se di a uitat convorbirea din noaptea trecut3..
- Ca am putea deveni sot i sope, ca am devenit deja...
Ma privi zambind.
- Da, incepu, pe ganduri, cred ca lucrul acesta e
foarte greu, e cumplit...
S-a oprit deodat:a i rna temui di t:acerea noastra neva
in curca din ce in ce mai mult. Din fericire, chelnerul se
apro pie cu serviciul de cafea.
- Tu vrei unt? o intrebai.
-Nu, multumesc, raspunse ea foarte atent3.. Dar cum
p-a venit asta, a. deodat:a?
-Mi-am spus ca e mai bine .m-am gandit mult inain
te de a rna hot3.ri ...
in realitate, cum se intampla cu majoritatea barbatilor,
nu rna gandisem deloc, nu hotarasem nimic mai dinainte.
Simteam doar, atunci, di trebuie sa spun cuvintele acelea.
-Eu nu m-am gandit deloc, se apara ea. i. ceea ce e
mai gray, nu rna pot gandi nici acum...
Incurcatura aceasta a ei imi dadu imediat o mare supe
rioritate. Simteam ca sentimentul acesta de superioritate
rna va duce tot mai departe, rna va angaja tot mai mult,
dar prea era incantatoare emopa ca sa rna pot impotrivi
ei, sa rna controlez.
- Cu toate acestea, trebuie sa-mi raspunzi, insistai eu. Trebuie sa te
hota ti ...

-N-am nimic de hotarat, spuse ea incet. Sunt a ta;


asta e tot.
Straniu! Cu cat o ascultam vorbind, cu atat simteam di
rna pierd, ca dragostea ei este singurul lucru pretios, ca
fericirea ei este singurullucru pentru care avea vreun sens
viata mea. Apropierea Lenei rna ucidea. Ii vedeam trupul
ei langa mine i nu-mi venea a crede ca poate fi al meu
pentru totdeauna.
- Te-ai g3ndit Ia ceva pentru astazi? o intrebai.
Ma privi, cumplit de senzual, de fierbinte.
- Nu indr.lznesc sa-ti m3.rturisesc, imi opti.
M-am ridicat de Ia masa, spunandu-i: ,De acum toate
astea nu mai au nici o important3,". Astea erau: libertate,
bani, orgoliu, afaceri i orice altceva
...
Ne-am casatorit peste o luna, Ia Paris. fi vrut sa fac o
mare sarbatoare din evenimentul acesta, dar ea rn-a rugat
mult sa nu invitam decat cativa prieteni, majoritatea
straini. Dupa nunta am plecat in Spania. Am ramas acolo
pana Ia inceputul primaverii.
Mi-ar fi foarte greu sa-ti spun ce s-a intamplat dupa
aceea. Dumneata n-ai fost niciodata casatorit, n-ai sa poti
intelege. Timpul a inceput sa se scurga altfel, in orice caz.
Cand ne aflam in strainatate, eram mereu ocupati cu ceea
ce vedeam in jurul nostru, cu ceea ce se intampla langa
noi.
Dar dupa ce ne-am intors in tara.. totul s-a schimbat in
cate
va zile. Foarte putifli cunoscuti tiau de casatoria noastra.
Unii dintre ei nici n-au crezut ca suntem, intr-adevar, casa
toriti, decat dupa ce am inchiriat un apartament luxos, lam mobilat i am inceput sa primim vizite. Printre cei
dintai
musafiri a fost Clody. Venise cu sotnl ei. Eram putin
nervos vazandu-i, dar intalnirea a fost cordiala. A sarutat-o
pe Lena cu mare dragoste. Sotnl ei rn-a imbciti at. Nu le
venise sa
creada Ia inceput, dar apoi totul parea in cea mai perfecta
ordine. Ne-au invitat pentru a doua zi Ia masa, i am
primit.

129

Vorbeam de o suma de lucruri stupide, i eu spuneam din


cand in cand: ,nevasta mea". Clody pufnea in ras. Lena
zambea stingherita, dar pard ea incepea sa accepte tot
ce se intampla cu noi.

129

Ne-am dus a doua zi la masa. Clody incerca sa-mi


faca, foarte abila, curte, i. de i lucrul acesta imi era
insuportabil, continuam sa vorbesc, sa rad, sa glumesc.
Numai Lena ta cea. in cele din urma, rna enerva tacerea.
- N-ai tact, i-am spus eu, intorcandu-ne acasa.
-Am sa incerc sa in t asta, mi-a raspuns ea.
Dar era foarte trista. Indata ce-am ramas singuri la noi in
odaie, i-a cuprins capul in palme i a ramas a, pierduta.
M-am preia.cut la inceput ca nu o observ. Dar in cele din
urma, tacerea aceasta absurda rna exaspera.
- Ce ai? o intrebai, aspru.
- Sunt obosita, imi spuse.
- Banuiesc eu ce ai, incepui. Te plictise te ca am fost la
Clody!... Doar n-o sa traim cain padure. A trebuit sa gasesc
o formula care sa ne impace pe top. Am atapa prieteni in
cercurile ei. i apoi, nu putem renunta a, Ia.ra motiv, la o
lume intreagL.
Vorbisem enervat, cu convingere, dar, de fapt, tot ce
spusesem imi era perfect indiferent. imi era indiferent da
ca frecventam sau nu cercullui Clody; cu sau Ia.ra ea i prie
tenii ei, imi era totuna. Dar simteam nevoia sa rna razbun
pe tacerea aceea dojenitoare.
- Nu rna gandeam la Clody, opti Lena. Ea nu e de vina
aici...
- Atunci rna invinovate ti pe mine, replicai, incantat ca
gasisem un motiv de
cearta.
Nu-mi dadeam seama de ce voiam sa ne certam. Ma sim
team insa atras de suferinta aceasta pe care i-o provocam i
care rna Ia.cea i pe mine sa suia.r. Voiam cu orice mijloc s-o
umilesc, s-o insult. Fiecare cuvant brutal pe care i-l spu
neam rna ranea intai pe mine, dar suferinta aceasta rna in
canta, lin tindu-ma.
- Evident, eu sunt vinovatul, continuai ridicand tonul.
Eu te fac sa suferi. Recuno te ca te simp nefericita langa
mine ...
Nu-mi dadeam seama ce spun. Uitasem in acele clipe
toata dragostea mea, uitasem cat de fericit fusesem langa
Lena. fi vrut sa-mi raspunda cu violenti; ca s-o pot jigni
mai sangeros. Nadajduiam oare ca totul s-ar putea rupe
130

intre noi, ca. ne-am putea desp3.rti atat de repede? Nu


tiu. In clipa aceea nu mi stipanea decat pofta de a-i face
riu, de a o chinui.
Dar ea continua si taci, absenti. Nici nu plangea micar.
Rimisese ca Ia inceput, impietriti. Tamu, mi-am dat sea
rna ci am exagerat i am ie it din odaie. Dar cum am
rimas singur, o cumpliti rem care incepu simi
macine. Rem
care i in acel i timp o nevoie obscuri de a mi umili, de
a-i spune cat de mult 0 iubesc, cat de mult sufir din
pricina ei. Nu voiam to i sa rna intorc atit de repede.
Am auzit-o insa umbland prin odaie, dezbracandu-se
somnoroasa, i atunci am intrat, ca sa mi pregitesc i eu
de culcare. Nu mi privea. Observai ca plansese, ochii ii
erau inlicrimati. Ca
teva clipe n-am tiut ce mi voi hotiri sa fac; s-o
cuprind in brate - infometat de trupul ei - sau sa
incep s-o insult, in fernal, exasperat de durerea ei, de
care rna simteam res ponsabil. vaiam. Apoi, lara si-mi
dau seama, m-am apro piat i am luat-o in brate ...
Scenele acestea s-au repetat de nenumirate ori in cei
trei ani cat am fost impreuni. Cu cat trecea timpul, cu atat
imi era mai dragi, mai necesari. Nici nu !;itiU, de altfel,
daci atunci am fost, intr-adevar, indrigostit, daca. am
trait cu adevarat dragostea. Altceva, mai grav, mai tragic
mi Iega de Lena; imi era necesari, indispensabili.
Intocmai ca aerul, ca apa, ca lumina. Ma exprim, desigur,
foarte prost, dar era. Nu puteam lara prezenta ei i to
i, indati ce mi
aflam prea mult alaturi de ea, simteam o pofti naprasnici
si rna liberez, sa o chinui, si o insult. De cele mai multe
ori izbuteam si rna controlez. Altminteri, viata noastra de
fie care zi ar fi fost un iad. Dar am observat ca daca
izbutesc sa mi afund in afaceri, daci mi las nipidit de
munca l;li de foarte multe preocupari, pot suporta absenta
ei cateva cea suri, cateva zile in ir chiar. i atunci, ca sa o
pot uita, mi zvarleam cu mult curaj in afaceri. Cand mi
intorceam lan gi ea, mi trezeam l;li mai indrigostit ca
inainte. Se lacea, de altfel, sau mi se pirea mie, tot mai
frumoasi. Ca orice bar bat bogat, stipan al unei sotii
13
1

fnunoase, eram magulit sa 0 vad admirati, si ghicesc


invidia in ochii celorlalte femei.

13
2

De cite ori 1e eam impreuna in o , mi se parea ci


pri mesc din toate pirtile felicitari. Era foarte frumoasa i
era, in acel i timp, foarte eleganta. Avusese intotdeauna
un gust foarte precis, dar eu 0 silisem sa fie luxoasa,
aproape risipitoare. Asta rna lacea, intr-adevar, fericit: sa
0 vad risi pind banii. Cheltuia numai pentru ci o sileam
eu i pentru ci tia ca asta rna flateaza pe mine. Dar
amanuntele acestea nu prea au mare important:3....
Ceea ce vreau to i sa-ti spun este ci nu izbuteam
inca sa inteleg ce se intimplase cu mine. Un lucru
simteam prea
bine: ca nu rnai puteam tr3.i lara ea, ca imi intrase in
singe, cum se spune... Dragostea aceasta nu rna lacea
intotdeauna fericit. Lena imi era necesara,
cum sunt
necesare anu
mite rnedicamente Ia un anumit fel de boli. Cand o aveam,
cand eram langa ea, dorind-o, pard rna lin team. Dar Ia
inceput, in prirnul an de casatorie, rna desparteau de Lena
i foarte rnulte intervale de exasperare, aproape de ura. Nu
tiu cum sa-ti explic aceasta, dar nu o data m-am trezit
revoltat impotriva ei, indignat de casatoria aceasta, care rna
apasa, sufocandu-ma. Reveneam necontenit Ia ofiterul
acela din tren, in realitatea c3.ruia nu mai credeam nici eu,
de altfel, dar la care nu puteam renunta, pentru ca imi star
nea gelozia, furia i rna ajuta s-o urasc.
Nu tiu in ce rnasura simtea i Lena acele i porniri im
potriva-rni. Se schimbase i ea, destul, dupa nunta..
Renun rase, cu o mare urint:3., Ia foarte multe din
preocupanle ei de fata: Ia arta, Ia muzica. i, cu toate
acestea, nu putea deveni mondena, nu-i placea sa iasa in
fiecare seara, cum o sileam eu. Am crezut, Ia inceput,
ci face asta din pricina lui Clody, cu care am pastrat cele
mai bune relaPi; se temea, poate, sa nu o int:alnesc prea
des. Dar m-am convins mai tirziu ci o plictiseau in
general cercurile rnondene, era ab senta, de i intotdeauna
foarte elegant imbracata., dupa ulti mul jurnal de mode, i
venita pard anume ca sa spuna i sa asculte stupiditap.
i cu toate acestea, nu intelegeam prea bine ce se
petre ce cu ea. Cand ne int:alneam, simteam doar atat:
ci rna teapta, ca ii e dor de mine, de imbra ea mea. Ne

uitam amandoi in dragoste, ca doi bolnavi care- i alina


durerile.

Setea asta reCip. ... ..)I.. Ucu.ld. Chlar atund cand ne aflam
printre straini. Ea rna urmarea pretutindeni cu privirile,
ve nic inspaimantata. De altfel, acesta era singurul lucru
care o interesa cand ie eam in lume. De aceea, poate, oa
menii ne pizmuiau fericirea, dragostea noastra. Eram, intra devar, o pereche in aparenta perfecta: ea, frumoasa,
inteligenta, onesta - eu, un barbat agreabil, bogat,
intre prinzator. in plus, indragostiti unul de altul p a Ia
demen ta. Caci amanuntul acesta nu scapa nimanui. In
promiscui tatea ceaiurilor i seratelor bucure tene, printre
atatea pe rechi adultere i atita tineret de antat, casatoria
noastra din dragoste, feridrea noastra alcatuiau un izbitor
contrast. imi dadeam i eu seama uneori ca am fi putut
trai cu ade
varat feridti, ca totul ne pregatise pentru asta, dar se

intam

pia ceva, dincolo de noi i de dragostea noastra, care ne


tacea sa suferim i sa cautam suferinta.
Odata, peste vreo e luni de Ia stabilirea noastra in
Bucure ti. m-am intalnit cu un prieten mai tanar in hall-ul
unei band. Cumparam devize pentru o calatorie apropiata.
L-a lovit, poate, oboseala figurii mele. in dimineata aceea
avusesem din nou o ie ire violenta fata de Lena, i amin
tirea cuvintelor brutale pe care i le spusesem rna chinuia
cumplit.
- ti bolnav? rna intreba prietenul meu. Arati foarte rau...
Poate, in alte imprejurari, 1- fi minpt, pretextand o
indispozipe oarecare, cad mi-ar fi fost ru ine sa-i marturi
sesc profunda mea nefericire. Dar nu tiu ce-am simpt in
fata tineretii lui nepasatoare, nu tiu de ce i-am jinduit sa
natatea i lini tea lui i m-a cuprins deodata o mare dragos
te pentru el i am voit sa-i comunic acest lucru important,
sa-l previn, ca macar elsa se poata apara i sa nu repete su
ferintele mele.
- Sunt neferidt, i-am spus, asta e tot...
A ramas surprins, neindraznind sa rna intrebe mai mult.
Dar nu teptam sa-mi Ceara el amanunte. I le-arn marturi
sit eu, sumedenie, exagerandu-le chiar, ca i cum spoveda
nia aceasta ne teptata mi-ar fi fast absolut necesara, ca un
balsam. Ma asculta Ia inceput incurcat, parca s-ar fi temut,

din clipa in clipa, sa-i spun

ca Lena rna in eala.

-Lena rna iube te tot at:it de mult pe cat o iubesc i eu,


adaugai, ghicindu-i gandul. De asta nu rna voi putea indoi
niciodata. Fa(:3. de celelalte sotii, pe care le cunosc eu, e
o sfanta. i eu o iubesc, de fapt, de-abia acum am iubit
cu adevarat...
-Bine, atunci... rna intrerupse prietenul zambind incur
cat. Poate ca nu e decat o neintelegere trecatoare ...
Scuturai din cap; simteam i mai mult singuratatea
mea, simteam ca oricata bunavoin(:3. ar avea el, oricate
eforturi ar
face, starea aceasta a mea ii va ramane nepatrunsa,
neinte leasa.
- Nu e nici o neintelegere, ii spusei. Dimpotriva, toate merg
admirabil. Rareori am intalnit o femeie mai supusa,
mai intelegatoare. i e at:it de inteligenta, incat orice nein
telegere eventuala dintre noi ar rezolva-o imediat... Dare
altceva, cu totul altceva. Nu tiu daca asta se datore te fap
tului ca ne-am casatorit. Cred ca tot at:it de nefericit fi
fast i daca am fi trait pur i simplu impreuna...
- Dar de ce? intreba el din nou, mirat.
- Nu tiu, nu inteleg. Nu se poate altfel, asta e...
- Despartiti-va atunci, opti celalalt.
- Nu pot. Ar fi mai cumplit sa traiesc lara ea. Acum, dupa ce-am cunoscut-o, dupa ce ne-am indragostit unul de
altul, nu mai e nimic de lacut; trebuie sa traim
impreuna... Pana la s!ar itul vietii, adaugai eu turburat.
Nu tiu daca ai simtit vreodata cat e de grava i de defi
nitiva o asemenea dragoste; daca ti-ai dat vreodata seama
ca, orice s-ar int:impla, nu te mai poti desparti de fiinta
iubita, ca e ti legat de ea pana Ia moarte, in sensul concret
al cuvantului. Adica numai eventuala ei moarte iti mai
poate reda libertatea. Altminteri, cat traie te ea, fie ca e ti
sau nu e ti indragostit, fie ca vrea sau nu mai vrea iubita, te
simti a/ ei. legat de ea, ursit ei... Lucrurile acestea nu le
inte leg tinerii !;ii, in general, nu prea le inteleg cei care
n-au trait mult timp impreuna cu o femeie. Uneori, atunci,
stri vit intr-un anumit sens de o prea mare dragoste, te
gande ti Ia moartea iubitei. tii prea bine ca, chiar daca teai despar
13
4

ti de ea, ea continuand sa existe, sa traiasca undeya pe


acest
pamant, nu vei simti cu adevarat libertatea. Nu o vei
putea

13
5

simti nu pentnl di ai avea mustr3.ri de cuget, ci pur i sim


plu pentnl di existenta ei continua sa te chinuiasdi i sa te
deprime, de departe...
Tanarul meu prieten nu putea in elege toate lucrurile
acestea atunci. Le-a inteles i el mai t.arziu, acwn in urma,
dar aceasta e alta poveste, pe care nu am timp sa ti-o spun.
Ne-am despartit destul de ti, amandoi. Discufia imi
lim pezise tot i anumite lucruri i mie. M-am gandit
multi vre me Ia cateva amanunte, Ia cateva cuvinte pe
care i le spuse sem. ,Multi vreme" este, to i, putin
exagerat. Cad, dupa cateva zile, eram plecati din tara,
amandoi indragostiti pana Ia patima, ca in primele
saptamani de dragoste. Am stat cateva luni in strainatate.
Atunci am inceput sa-mi dau seama ce admirabila
femeie de lwne, cwn se spune, este Lena, ce bine tie sa
cunoasca ea oamenii, ce agreabila to var a este in
cercurile imbogatitilor de razboi i ale ban cherilor,
cercuri pe care eram obligat sa le frecventez.
in tot timpul acesta, sentimentul ca apropierea Lenei
rna macina i rna anihileaza aproape ca nu mi-l mai amin
team. a cred, eel pufin. Cad m-am trezit intr-o zi ca nu
mai sufar, nu rna mai apar, nu mai lupt impotriva prezentei
Lenei. Nu tiu cum sa-ti explic mai precis lucrul acesta; intr-o
zi, mi-am dat seama ca sunt legat de Lena, ca ea e a mea
i
eu al ei, iar sentimentul acesta de definitivat nu rna mai
tortura. Dimpotriva, mi-ar fi fost greu sa rna inchipui
altfel, lara ea. Cred ca iubirea noastra se schimbase destul
de mult in acest ultim timp. N- putea preciza in ce fel.
Lucrurile acelea s-au scurs astfel, incat imi amintesc
perfect anwnite intamplari i anumite intalniri, dar starile
de suflet de atunci nu izbutesc sa le reconstitui.
Cand ne-am intors Ia Bucure ti, toamna, trecusera
furtu nile dragostei. Ma ob nuisem cu Lena, rna
impacasem cu viata noastra comuna. imi vedeam de
treburi i rna intor ceam intotdeauna infometat de casa,
de sofie, de dragoste. Sa fi fost asta adevarata fericire,

singura care ii e ingaduita unui muritor? Nu tiu. Am


cunoscut foarte multe fericiri in dragostea mea; le-arn
cunoscut i apoi le-arn uitat, din vina mea, cwn se
intampla intotdeauna...

M-am int:alnit din nou cu prietenul caruia ii


mirturisi sem, cu cateva luni mai inainte, nefericirea
mea. Am fost foarte inat vazandu-1. Am avut impresia
di-1 minfisem. Voiapt, cu orice chip, sa-i spun, de data
asta, adev3rul. 0 jig nisem pe Lena, plangandu-ma fat-3.
de el; uitasem dragostea noastra, fericirea noastra.
- tii, i-am spus zambind, ai avut dreptate atunci. A fost ceva cu totul
trecator. 0 simpla neintelegere.
se intam pla intotdeauna Ia
inceput...
Nu-l minteam, nu voiam sa-l paca.Iesc. Unii spun ca orice
barbat casatorit incearca sa convinga cat mai multi
tineri sa se casatoreasca, pentru a i razbuna libertatea
lui pierduta, libertatea pe care o pizmuie te Ia altfi. Dar
in cazul meu, lucrul acesta nu se verifica. Nu-l min team
spunandu-i ca rna in elasem atunci i ca acum eram
fericit.
-Tu nu poti intelege, i-am repetat de mai multe ori, nu
poti intelege toate lucrurile acestea!...

XIV
Uneori incercam sa-mi amintesc ce s-a intamplat dupa
aceea. E curios cat de putine amanunte mi-au ramas vii in
memorie. Timpul trecea aproape tara sa-mi dau seama.
tiu doar ca, indata. dupa aniversarea celui de-al treilea an
de casatorie, s-a petrecut un lucru cu desa ire straniu. Mam intors odata. din or mai devreme ca de obicei i am
gasit-o pe Lena cu fruntea rezemata. de fereastra. Parca ar
fi tep
tat pe cineva; dar in nici un caz pe mine, pentru ca a tre
sant uimita cand am intrat in odaie i am imbrati at-o. Ma
privea tulburata., cu oarecare mirare.
- Am pierdut piatra de Ia inel, imi spuse aratandumi mana.
Era un inel cu un smaragd mare, foarte frumos, pe care
13
6

i.1 daruisem indata. dupa nunta.. Am incercat s-o lin tesc;

13
7

poate s-a pierdut prin casi i va fi gasit Ia scuturat. Ea cia


tina din cap, trista.
- Nu e nimic, am sa-ti cumpar altul, am mangaiat-o eu.
Nu mi-a raspuns nimic atunci. Dar mi-am dat seama cu
rand ca pierderea aceea o socotea, intr-adevar, ireparabila.
Nu i-a mai placut nici un inel din cate i-am daruit in urma.
Le purta ca sa-mi faca mie placere, dar le scotea indata ce
ramanea singura. 0 surprindeam cateodata ascunzandu
i degetele i. nu tiu de ce, jocul asta copilaresc rna
intrista.
-Nu-mi place, imi raspundea cand 0 intrebam de ce nu'1i
alege alt inel.
Imi lagaduiam sa-i cumpar un smaragd tot atit de fru
mos ca acel pierdut, cu prilejul celei dintii dilatorii in
strai natate. Cad, aparent, viata noastra ramasese acee i:
tre
ceam granita de eel putin doua ori pe an i continuam sa
fim socotiti, in toate cercurile pe care le frecventam, drept
o pereche fericita. De altfel, nici n- putea sa-ti spun daca
eram sau nu fericiti. Traiam oarecum in ne tire. Nu tiu
daca Lena, macar, observa vreo schimbare in viata noastra.
De cand rna "lini tisem" i rna impacasem cu noua mea
conditie, totul mi se parea nu numai firesc, dar i necesar.
Nu putea fi altfel; formula aceasta,
spune, exprima in
treaga mea stare de suflet care a urmat inseninaru finale.
Mai tirziu, dupa ce am cunoscut din nou suferinta i indo
iala, rn-a uimit sterilitatea acelor doi ani i mai bine de vie
tuire impreuna. Ma intrebam atunci unde disparuse fata
inteligenta i nonconformista, atit de vitala, atit de cultiva
ta, pe care o intilnisem Ia Clody i o cunoscusem in ltalia
in saptamanile care au precedat casatoria noastra oficiala.
De-abia atunci mi-am dat seama case intimplase o schim
bare totala in Lena, o prefacere lenta, Ia care contribuisem,
lara indoiala, in mare masura i eu, de i nu o observasem.
N- putea spune ca ceea ce numeam ,dragostea noastra"
se alterase sau obosise. 0 ghiceam pe Lena tot atit de
buna, tot atit de indragostita de mine, tot atit de personala
in felul ei de a se purta fat3, de lumea cealalta; dar, mi-am
dat seama mai tirziu, pierduse incetul cu incetul ceea ce

era mister, spontaneitate, fantezie in laptura ei. Cum sa ex


plic mai bine schimbarea aceasta? incepea parca sa se in-

gro e. i, ceea ce e mai important, Lena i i dadea foarte


bine seama de tot ce se schimba in ea. Asta o deprima,
desi gur, o lacea mai tacuta in intimitate, o lacea uneori
chiar absenta ...
Cred ca am inceput sa inteleg toate acestea cateva sapta
mani in urma. Era primavara. Ma oprisem intamplator in
fata vitrinei unui birou de voiaj. Nu tiu de ce, priveam cu
nesat o mare reclama colorata; coasta unui munte acoperit
de zapada i 0 pereche de schiori, cu capetele descoperite,
alunecand vertiginos Ia vale. Nu-mi dam seama ce rna re
pne in fata desenului acesta conventional; in nici un caz
nostalgia unei ca.Iatorii sau a unei vacante intr-o stapune
celebra in sporturi de iarna. imi placeau figurile tinerilor;
desenul sumar, culoarea violenta, zambetul acela de stri
denta sanatate, totul era parca lacut sa rna ingandureze. in
clipa urmatoare auzii inapoia mea glasuri tinere ti. intorsei
capul, cu o neobi nuita curiozitate. Doua fete, insopte de
doi tineri, se pregateau zgomotos sa traverseze Calea Victo
riei. l-am privit lung i. in acea clipa, o stranie melancolie
rna napadi. Nu tiu cum sa-p explic mai bine ce-am simpt
atunci. Au trecut multi ani, i daca nu te- fi ascultat poves
tind cu atata sinceritate iubirea dumitale i tot ce a urmat
dupa aceea, poate can- fi avut curajul sa-p marturisesc
asemenea intamplan. Nu le-arn marturisit nimanui. Eu nu
am avut prieteni care sa asculte lucruri de felul acestora.
i-apoi, exista o curioasa discrepe, un fel de decenta consim
pta tacit de top barbatii de o anumita varsta, pe care dum
neata nu ai de unde s-o cuno ti, dar care face ca despre
asemenea lucruri sa nu se vorbeasca niciodata deschis...
Nu siniteam nici un fel de invidie privind in urma tine
rilor zgomoto i. rna grabesc sa precizez asta. Nu-i
invidiam pe ei pentru sanatatea i tineretea lor. Cople
itoare erau doar propriile mele regrete. Parca atunci deabia mi- fi
dat seama ca am pierdut ceva pentru totdeauna; ca, orice
fi lacut, oricat de generoasa ar fi continuat sa se arate
viata i soarta fata. de mine, nu rna voi mai intalni
niciodata cu anumite lucruri, cu o anumita stare... Nu
prea izbutesc
sa spun exact ceea ce vreau. Vorbele acestea se leaga unele
de altele mai repede decat
fi eu dispus sa le rostesc. imi

lipsesc tennenii poate. i mai e un lucru, de care imi dau


bine seama: nu sunt obi nuit cu asemenea analize, de i
nu acesta e tennenul propriu; nu sunt obi nuit sa rna
analizez. Mi-a placut intotdeauna sa am langa mine,
gata pentru orice conversape inteligenta, cateva idei
generale. De i. du
pa intimplanle pe care ti le povestesc, am inceput sa gan
desc cu mai multa. consistent:3_. Dumneata ghice ti prea
bine ce vreau sa spun. Te ascultam povestind i-mi dadeam
seama cu cata. urint3. intelegi oamenii. Evident, ai avut
de Ia inceput alte preocupari decat ale mele ...
...Oricum, sa nu crezi ca invidia rna deprimase atit in di
mineata aceea. Nu aveam de ce sa invidiez pe nimeni. Nu
rna sim eam batran (nu implinisem inca 39 de ani), ci nu
mai trecut... Are sa-ti vina greu sa in elegi ce-ti spun eu
acum. Sunt lucruri pe care nu le simt decat barbaP,i care au
trecut pe aici; i nici macar nu le simt top. Daca te preocu
pa foarte mult un lucru, cred ca nici nu ai timp sa-p dai sea
rna ci imbatrane ti. De i. repet, atunci nu era vorba de ba
trane e. Un barbat nu se simte niciodata. batran cand e bo
gat i lipsit de timidita.P,. Altceva se intimpla cu mine atunci,
in dimineata aceea de primavara. imi amintesc lucrurile
acestea pentru ca ele au jucat un rol important in viata
mea,
pentru ca din cauza lor s-a schimbat cu desa ire viata
mea. Altminteri, poate ca le- :6. uitat pana astazi. Cum iti
spuneam, au trecut atiP,a ani, opt, noua ani. Am uitat atitea
alte lucruri importante. Am uitat razboiul, bunaoara ...
...Dar, nu tiu de ce, mi-am dat atunci seama ca se
schim base cewz. Nu pot spune ca nu rna mai simteam
tanar. Dar sim eam ca trecuse ceva, un anumit timp, sau
poate chiar cea mai frumoasa parte din tineretea mea.
in orice caz, pierdusem ceva lara sa bag de seama.
Anumite lucruri nu le mai puteam face. Ce fel de lucruri?
Nu-mi da.deam sea rna, nu puteam preciza nimic. Dar
sentimentul acesta era ci imi sunt interzise anumite
lucruri. i inca expresia aceas
ta: ,interzise", e foarte vaga. Pentru ci, uneori, mai poP,
avea sperante ca ai putea razbate i peste un lucru interzis;
printr-o nebunie oarecare sau printr-un mare noroc slarimi
139

hotarele lucrului interzis. Dar eu nu sim eam asta. Sim eam


ca anumite lucruri, pe care nu izbuteam sa le identific, au

139

murit pentru mine; di orice face, oricat m-ar ajuta no


rocul i viata, nu le voi mai putea intalni...
...M-am intors acasa foarte turburat, dar, in acel i timp,
cu o mare dorinta de a o imbra a pe Lena. Acum imi era
mai necesara ca niciodata. Nu tiu ce teptam de la ea;
poate o imbrati are mai prieteneasca, poate un cuvant mai
cald. In nici un caz nu teptam consolare. Eram inca foar
te turbure. N- fi avut curajul sa-i marturisesc
descoperirea mea. i apoi, nici n- fi tiut ce sa-i spun.
Lucrurile s-au precizat de-abia pe urma. Atunci simteam
numai o foarte stranie melancolie i un inceput de
teama... Da, cred ca asta era. Un fel de teama
copilareasca, parca n- mai fi putut ramane singur, parca
rna grabeam sa 0 pastrez pe ea mai strans langa mine, mai
indisolubillegata de mine...
Luand-o atunci in brate, i-am spus in gluma:
- Imbatranesc, Lena!
M-a privit uimita; i - dar poate mi s-a parut mie - cu
o u oara ironie. Nu mi-a raspuns nimic. A inceput sa
rna mangaie pe par, absenta.
- i din pacate imbatranesc numai eu, adaugai, tot in
gluma. Tu ramai mereu ta.nara ...
Ea incepu sa rada.
- Nu m-ai ales tu a? rna intreba, cu oarecare orgoliu.
- E adevarat, spusei, incepand sa devin serios. i tot
i, ce frumos e sa vezi doi oameni imbatranind
impreuna...
Nu tiu de ce i-am spus asta. Cu o clipa inainte nu-mi
tre cuse prin minte ca i- putea spune un asemenea
lucru. M a pri t i mai mirata.
- Imbatranesc i eu, adauga, dar in felul meu ... Tu nu
observi nimic?
- ti atat de tanara! exclamai eu, aproape cu invidie,
privind-o.
-Am visat intotdeauna un sot care sa rna ocroteasca i
sa rna invete lucruri grele i necunoscute, opti ea.
Dar parca nu-mi adresa mie cuvintele acestea. Parca i le
140

optise sie i. fi vrut sa-i spun: , i eu am visat o sotie


care sa-mi fie tovar i sa rna ocroteasca"... Dar mi-am
dat sea-

141

rna ca fi spus o prostie intr-o clipa de slabiciune, i rn-am


rnultumit sa zambesc.
- Ce s-a int3.mplat cu tine? rna intreba ea brusc, rnirata,
cuprinzandu-mi capul in palme. N-ai fost niciodata
a...
Cum eram? Nu-mi dadeam seama. Poate ca nu rnai eram
eel dinainte, poate ca. rna trezisern dintr-un fel de letargie
in care rna adancise treptat dragostea i cisatoria. Adevarul
este ca oricat de turbure rn- fi simtit in acea zi, irni da
deam tot i seama ci sunt altuJ. M-a mirat doar puterea
ei de ghicire. Ma cuno tea, oare, atit de bine? Ma
invatase oare at:it de bine pe dinafara? Eram intirnidat
oarecurn, nu cumva sa inteleaga rnai rnult din ovaielile
rnele din acea zi, dar, in acel i timp, eram flatat ca sunt
atit de iubit, incat cea rnai ascunsa schimbare a sufletului
rneu nu-i poate sca pa ochiului iubitei.
- Ma gandeam numai ... spusei taraganat, privind-o in ochi.
Ma gandeam ci ar fi timpul sa avern un copil...
Nu !;!tiu cum rn-am hotarat sa-i spun cuvintele acestea.
Dar, indata ce le-arn rostit, o ernotie covarsitoare rni-a in
rnuiat sufletul. inca pupn i ochii i s-ar fi i paienjenit de
lacrirni... Dumneata cred ca n-ai sa intelegi niciodata lu
crurile acestea. Nu te judec, dar n-ai sa pop intelege. Nici
eu nu intelesesern nimic pana atunci. Crezusern ca e vorba
de dragoste, de oboseaia, de pierderea tinerepi, dar toate
acestea, mi-am dat atunci seama, fusesera doar stari provi
zorii, nedernne chiar. Descoperisern atunci, Ia int3.mplare,
ca irni lipsise altceva, ci in top acel;lti trei ani irni lipsise
altceva.
- ...E timp, adaugai eu cu fervoare. Lena
rna privi zambind.
- Dar cum, .deodata? rna intreba ea.
Am ridicat din umeri, neputincios sa exprim tot ce mie
rni se parea evident l;li urgent. Voiam tot i sa-i spun o
suma de lucruri, dar i-am intilnit privirile i rni-a fost

deodata ine de patosul cu care rna pregateam sa-i


vorbesc. Am inceput sa zambesc prost te.
- Ma intreb rnereu cum de p-a venit asta a. deodata? repeta ea.

Parea ca o intereseaza mai mult sa rezolve aceasti


enig ma decat sa-mi raspunda mie. Nu tiu de ce, in
clipa aceea mi-a fost ciuda pe ea. Atatea i atatea
sentimente obscure, pe care anevoie le pot desl i, de i
m-am gandit apoi multi vreme, am ciutat sa-mi
amintesc moment cu moment discutia noastra... 0
priveam, cum era, foarte tanara i foarte proaspata, i
cred ci intre toate acele ganduri care mi
au trecut atunci prin cap era i acesta: sa te vad pe

unna...

-Suntem inci destul de tineri, opti ea. i doar nu ne-am


luat pentru asta...
Mi s-au parut cuvintele ei de o rece vulgaritate. Toati
bucuria mea era cocliti, striviti de nein elegerea aceasta
totala. Sim eam cum i i apara ceva necunoscut mie, cum i i
apara un egoism pe care, pana atunci, nu i-1 banuisem.
- ...Ne-am luat ca sa fim fericiti... vorbi ea din nou, mai stins, aproape
cu oboseala.
Nu i-am raspuns nimic. Ramasesem trantit langa ea, cu
privirile in tavan. Ma sim eam umilit, turburat, furios. Sim
eam toate acestea, parci descoperisem prea multe lucruri
in cateva ceasuri. Gandul ca trebuie sa am un copil
incepea
sa rna obsedeze. i ea vorbea de fericire ca de un lucru pe
care nu 1-ar fi cunoscut niciodati ... Mi s-a parut, atunci,
stra
ina i aspra.
fi vrut sa-i spun un cuvant greu, dar miera o nespusa mila de mine insumi. i apoi, recunosc,
devenisem
atu!lci - Mi-era teama sa nu se intample ceva
ireparabil.
In acea clipa am fost chemati Ia masa i ne-am ridicat
amandoi, foarte turburati.
Dar a fost o masa foarte tristi. N-a mancat nici unul din
noi. Evitam sa ne intalnim privirile i vorbeam cuvinte Iar3.
nici 0 ill}portan . doar cand se afla feciorul in preajma
noastra. Imi opream ochii, in ne tire, pe mana ei, ii urma
ream obsedat degetele. A bagat insa de seama i a incercat
sa i le ascunda, prin gesturi mid, pripite, inabile. Ro ea
mereu, de altfel. Nu tiu de ce, parea i ea emotionati...

Cand am ramas din nou singur, m-am simtit foarte


trist. Nu mai intalnisem sentimentul acesta de foarte
multi vre me. Nu-mi dam seama ce rna apasa, ce-mi lipse
te. Aprin deam tigacl de Ia tigara, in biroul meu, lara sa
am curajul

de a lua o hotiirare. Ma bateau fel de fel de ginduri. N- fi


crezut pana atunci, ca triisem atat. Zece, douazeci, treizeci
de ani, ajungeam departe cu mintea i rna int3.lneam pretu
tindeni, pe mine, rna int3.Ineam in imprejur3.ri curioase,
unele de-a dreptul lara nici o noima, alaturi de rude, de
prieteni, de oameni care murisera demult. i din toate
amintirile acestea neoranduite, care rna intristau, se ridica
parca mai apasatoare dorint:a mea de a avea, cat de curand,
un copil...
...Nu tiu cum sa-ti explic nevoia aceasta. Din tot ce mi-ai
spus, am inteles ca dumneata n-ai cunoscut niciodatii setea
obscura de a te n te din nou, nevoia unei compensa{:ii in
altcineva decat tovar a de iubire i de viat3,. Simteam,
atunci, un fel de salbatica deznadejde ca am lasat sa tread
atata timp, pe care nimeni nu mi-l mai putea da inapoi, ca
l-am lasat sa treaca stupid, nepastrand nimic din el, decat
amintirile, nepastrand nimic viu, nimic aJ meu... Daca,
din primul an de casatorie fi avut un copil, rna
gandeam, acum
fi fost altfel.
fi continuat sa cresco
dati cu el,
fi simtit ca am pentru cine trai. Nu-ti dai seama ce cople
itor lucru e sa sim{:i, cateodatii, ca timpul ti-a luat-o inainte,
ca n-ai !acut anumite lucruri esen{:iale la vremea lor i ca ai
sa te treze ti intr-o buna zi singur, imbatranit, incapabil de
a mai repara ceva. Cad ceea ce rna apasa mai mult in
dupa amiaza aceea era sentimentul ireparabilului. A
trecutceva, a trecut, i eu n-am bagat de seama... E
cumplit sa-ti dai seama de asta...
Am auzit cum se deschide u or a. i Lena a venit
repe de langa mine. Dupa glas, dupa ochii ei i. am
inteles ca
fusese
foarte
emo{:ionatii
i
plansese.
- M-ai inteles gre it, a inceput ea sa-mi spuna,
ovaitoa re. i eu vrea ... Dar nu a. deodatii, Ia
intamplare ... De ce nu mi-ai spus pana acum?!...
Nu-i raspundeam. Cat de departe am sim{:it-o de mine,
cu preocuparile ei de fatii excep{:ionala! ... Dar Lena se
inca pat3IJ.ase i stiiruia.
- E un lucru grav, dragul meu... i-apoi, dupa o clipa
de concentratii tiicere... Sau poate a ne-o fi noua
scris, sa

tr3.im
intamplare...

la

Pardi i-ar fi spus cuvintele acestea sie i. Caci mi s-a


pa rut mai trista dupa ce le-a rostit:. ca i cum le-ar fi
meditat sensul. La ce s-o fi gandit atunci? La intalnirea
noastra in casa lui Clody, la noaptea aceea din Venetia? ...
Era, in orice caz, preocupata, i gandurile ei - cat de bine
sim eam asta!
- nu se potriveau cu ale
mele...
-Nu e nimic, spusei atunci aspru, incercand s-o umilesc.
Am sate pastrez pe tine pentru fericire...
Am privit-o, i mi-a lacut bine suferin pe care i-o ci
team in ochi, pe fa . Cuno team foarte bine voluptatea
aceasta de a o face sa sufere. De cite ori nu o umilisem,
pana atunci, nu o mahneam de moarte, dintr-o pornire sal
batica i intunecata, pe care nu o puteam stapani, de cate
ori nu o chinuiam ca sa-i zaresc fa ra ita, ochii
secap!... Asta facem cu topi, de altfel. De asta nu scapa
nimeni...
- ...Am sa te pastrez pentru ceea ce e ti in stare,
conti nuai, zambind crispat. Se gasesc destule de celelalte
...
Am crezut ca are sa izbucneasca in lacrimi. Dar, de i sa lac t foarte palida, s-a ridicat calma de langa mine i s-a
in dreptat agale catre a.
- Cred ca te-ai gandit bine, mi-a spus cand a pus mana pe clan .
Am privit-o cu oarecare ciuda. incearca sa pozeze in fe
meie superioara, nein eleasa, mi-am spus. Poate ca n-au
ra nit-o de ajuns cuvintele mele. Dar mai am i altele Ia
inde mana!
- Tu poate crezi ca glumesc, i-am spus.
A}} fi vrut sa 0 vad clatinandu-se sub insultele mele. Asta mar fi satislacut, m-ar fi imblanzit, poate. Raceala ei rna
exaspera. Ascultase ultimele cuvinte langa . cu mana pe
clan . zambind.
- Sunt sigura ca vorbe ti serios, mi-a raspuns. Tu intot deauna ai
vorbit serios... De aceea te-am i iubit atata, ada uga mai incet.
Ar fi vrut sa zambeasca, dar au podidit-o lacrimile i i
i rezema bra ul de - Eu nu m-am ridicat s-o prind in
bra te, sa-i cer iertare. Nu eram inca potolit.

- Cu asemenea lucruri nu glumesc, i-am spus.

A tacut cateva clipe, apoi a deschis repede a l:li a plecat


lara.
sa
rna
priveasca.
Alta data, cu vreo doi ani inainte, cand scenele acestea
se repetau foarte des, de cate ori izbucnea in plans i pleca
din odaie, imi spuneam: ,Are sa-i treaca!". De data aceasta
am rimas i eu lara ginduri, lara dorinte, a cum rna

ga

sise Lena intrand in birou, trantit pe canapea, cu ochii pier


dup in vid. Eram trist, eram poate deznadajduit, dar rna
cople ea mai ales regretul c3. nu-i spusesem tot ce aveam de
spus. Cel pupn, daca ne certam, sa tie macar tot ce cred eu
despre ea, despre inteligenta ei de femeie superioara...

XV
in seara aceea nu a coborat Ia masa. Feciorul mi-a spus
ca doamna nu se simte bine. N-am vrut sa intreb mai mult
im-am silit sa mananc in lini!lte, ca i cand nimic nu s-ar fi
intamplat. Dupa masa am trecut in biroul meu, ne tiind ce
trebuie sa fac. De altfel, in zilele acelea rna purtam cu totul
la intamplare. Nu l:ltiam, cu cateva clipe inainte de a lua o
hotarare, ce hotarare voi alege. Nervii i frazele pe care
apucam sa le incep - nel:ltiind niciodata cum o sa le
termin
- rna conduceau dupa voia lor, lara ca eu sa pot
interveni intr-un fel sau altul. Lucrurile acestea nu se mai
intampla sera niciodata cu mine; eel pufin nu intr-o
asemenea masu ra. Dar in acea zi eram cu desavar ire
nauc, i nu ramasese ra vii in sufletul meu decat
resentimentele.
M-am hotarat deodata sa rna due Ia club. Am deschis u a
dormitorului !li i-am spus Lenei:

- Eu am sa petrec noaptea aceasta la club; sa nu rna


tepp.
Am avut impresia ca au zguduit-o teribil cuvintele mele.
M-a privit insp3.imantata, palida. A pornit spre mine,
parca ar fi vrut sa rna roage ceva, dar eu i-am spus
"noapte buna"

i am inchis a chiar in clipa cand era foarte aproape de


mine. Am coborat scarile destul de multumit. Ma
convinse sem ca Lena sufera, i asta parca limpezise
putin amara mea turburare.
Am gasit Ia club cativa tineri pe care ii cunoscusem in
casa lui Clody. M-au invitat Ia o masa de pocher. Nu rna
amuza insa deloc in noaptea aceea jocul de carti. fi vrut,
intr-adevar, sa fac ceva neobi nuit, ceva de care sa afle Lena
i care s-o sileasca sa sufere. Le-arn propus sa ie im in
or . Tocmai se intrebau ce loc sa alegem, cand cineva
spuse ca
rna cheama Lena Ia telefon. L-am rugat sa-i spuna ca sunt
ocupat acum. Unul din prietenii mei incepu sa zambeasca.
M.a iritat nespus zambetul acela batjocoritor.
- Controlul! opti el, destul de tare ca sa-l aud eu. Ie!iii
o data pe an singur in o !iii ti se ia urma ...
- Te in eli, amice, l-am intrerupt eu. Sotia mea imi lasa
deplina libertate. Suntem un mariaj modern, adaugai in
cercand sa zambesc.
Dar, recunosc, eram prea nervos, i telefonul acela al
Lenei
rna
plictisise.
- Toti ne laudam a. spuse un altul.
l-am privit pe toti, prelacandu-ma mirat, uimit.
- Fiti serio i. le-arn spus. Haideti, mai bine. Sa nu pier dem
timpul!. ..
M-am intors acasa dimineal:3.. Pentru intaia oara, de
cancJ.ma casatorisem, lipseam o noapte intreaga Ia o petre
cere. De fapt, noaptea fusese stupida, lamentabila, i femei
le acelea sarmane care se imbatasera in jurul meu imi la
ceau o sila nespusa.
Intrand in odaie, am fost surprins intalnind-o pe Lena
langa fereastra. Lampa ardea; am inteles ca nu dormise
toa
ta. noaptea. Cred ca p eam destul de zgomotos, caci s-a in
tors infiorata. Aproape ca n-am recunoscut-o. Cum poate o
fem<Eie sa imbatraneasca intr-a singura noapte! rna miram
eu. lmi venea sa zambesc, tot i. Tinuta i figura Lenei
aveau ceva grav !iii strident, ceva de melodrama, i rna
irita.

- Ce s-a intamplat cu tine? rna intreba, cu glasul obosit.


Am telefonat mereu Ia club.

- Am fost cu nil;lte amici sa ne amuzam, i-am raspuns.


Continua sa rna priveasca, uluita. Parca nu in elegea
nimic, parca nu-i venea sa-l;li creada ochilor. Cineva
rastur nase pe pantalonii mei un pahar cu cointreau, i
cred ca Lena incepuse sa simta mirosul acela gre os de
alcool.
- Tu nu te culci? o intrebai eu, cu oarecare vulgaritate.
Clatina din cap.
- Nu mi-e somn, !;!Opti.
Nu !;itiU de ce, rna obseda un gind stupid; incearca sa
joace o scena de melodrama, imi spuneam. Nu eram deloc
dispus s-o cred in diminea aceea. Eram destul de
furios
pe mine, i sila ce-o simteamA fat3. de propria mea
degradare rna silea s-o urasc pe Lena. Intr-un anumit sens,
socoteam, numai ea e de vina pentru toata aceasta trista
intimplare.
Mam dus sa rna culc, silindu-ma sa par li tit i indiferent.
Am adormit anevoie, dupa ce m-am sufocat apasandu-mi
pema pegura...

...M-am trezit, mahmur, Ia caderea serii. Lena nu mai


era in odaie. Patul ei nu fusese atins. Dupa ce mi-am lacut
du
!;!Ul, am chemat pe fata din casa.
- Doamna a plecat imediat dupa masa, mi-a spus.
Am dat din umeri. Ma antajeaza, mi-am spus. i am sim
pt din nou, mai puternica, ura din noaptea aceea impotriva
Lenei. Aveam oarecari treburi si am iesit in oras. Era intu
neric. Incet-incet, rna cople au tristetea, re etele. In
fond, e o fata buna, imi spuneam. Gandurile acestea rna li
n teau. Ne vom intalni Ia masa l;li ne vom impaca. Ne im
pacasem noi dupa certuri mai grave, incercam eu sa rna
incurajez. (De i niciodata pana atunci nu petrecusem
noaptea intr-un loc dezma t. i nici nu-i dadusem a in e
lege cane-am putea desparp.) Am intrat intr-o florarie i iam trimis un CO!;! intreg cu violete. M-am plimbat apoi
pupn, ca sa-mi adun gindurile, im-am intors acasa. Am
intrat repe de, cu o oarecare emope, in odaia ei. Voiam sa-i
cer iertare, s-o imbra ez, sa-i spun cat de idioata a fost

purtarea mea. Am g3sit co ul cu violete, cu cele cateva


cuvinte ale mele, pe masa de toaleta. Lena inca nu se
intorsese. Nu tiam ce
sa cred. Fata din casa nu !;!tia nici ea nimic. Am teptat-o
cu

masa pana Ia 11 noaptea. Apoi m-am inchis in biroul meu,


incercand sa-mi dau seama ce trebuie sa fac. Era ridicol sa
anunt pe cineva. Era ridicol, mai ales, s-o caut Ia rude sau
Ia cunoscuti. Toti tiau ca suntern o pereche fericita, un
me naj ideal. Cu doua-trei zile inainte eram, pretutindeni,
sotii
model. i acum, deodata, sa intrebi daca nu cumva tie
un
de ar putea fi sotia
ta...
Aproaee de miezul noptii a sunat un comisionar, cu o
scrisoare. Imi scria, intr-adevar, Lena. Dar nu-mi venea sa-mi
cred ochilor. imi scria ca doarme noaptea aceasta Ia ma
a ei, ca un avocat rna va vizita a doua zi de dimineata
pentru a sta de vorba cu mine, ca imi multume te pentru
fericirea pe care i-am daruit-o in ace ti trei ani. Era o
scrisoare de adio, pe care, sunt sigur, o incepuse de mai
multe ori, ca sa
nu para prea patetica i, in acel i timp, sa ramana destul
de
prietenoasa.
Am coborat imediat, am luat o m ina i m-am dus
dupa ea. Am gasit-o singura in salon; foarte obosita, cu
figura as
pra, opaca. Am imbra at-o, dar earn-a departat or, silin
du-se sa zambeasca.
-Ce ti-a venit? o intrebai eu. Ce inseamna glumele astea?
Ea s-a ezat alene pe marginea unui fotoliu i i-a reze
mat fruntea in palma. Mi s-a parut ca e emotionata. Miam spus ca poate regreta scrisoarea i am vrut s-o cuprind
in brate. A incercat sa se apere; apoi, fata de insistentele
mele, n-a mai rezistat. Doar ochii ii erau inch i i buzele
stranse. Era inghetata.
- Lasa-ma, te rog, imi optea.
0 priveam din nou, silindu-ma sa inteleg ce s-a intam
plat. Cad, imi spuneam, nu avea nici un motiv sa se des
parta de mine. Nu avea motiv nici macar de suparare. Nui trimisesem oare un co cu violete? i nu venisem dupa
ea, Ia miezul noppi, s-o rog sa se intoarca acasa? Chiar
daca Ia inceput fi jignit-o, faptul ca eu ii cerusem
iertare rna absolvise de orice vina.

- Nu inteleg nimic! exclamai, in cele din urma.


-Tu ai voit asta, vorbi Lena, cu fermitate, dar i cu foarte
multa parere de rau.
-Ti s-a parut tie! rna aparai. A fost 0 gluma!

Lena i i ridicii fruntea i rna privi turburata, cautandu


mi ochii. Ma apropiai de ea, inflacarat.
- ...Credeam ca tu iti dai seama, continuai, tu, care inte
legi toate. Nu se strica o casnicie de trei ani dintr-o simpla
cearta!... Ne-am mai certat i alta data, i-am amintit eu, i
am si.r it intotdeauna bine, foarte bine chiar, am subliniat
licentios, silindu-ma sa rad.
Dar Lena ramasese tot turburata.
- Bine, dar, dragul meu prieten ... incepu ea tarziu.
Nu tiu ce-a vrut sa spuna, caci s-a oprit, extenuat:a, dupa
acest inceput de fraza. Am inteles case refera Ia noaptea
petrecuta in or i am ras din
nou.
-Astea n-au nici o importanta, am lin tit-o eu. Aventuri
de felul acestora alti barbati au cu sutele i nici o sotie nu
s-a gandit sa divorteze din cauza lor... i-apoi, sa-ti spun
drept, nici nu-mi placeau. Ni te biete cocote care se
trudeau sa para frantuzoaice! ... Vai de ele!... am incheiat
eu cu o so lerona vulgaritate.
Lena incepu sa planga. Mi s-a parut batalia c tigata i
am cuprins-o in brate.
- Scumpa mea, ii opteam, scumpa mea nepretuita!...
Fara sa banuiesc un asemenea gest, Lena se smuci cu
atata putere din bratele mele, incat nici n-am prius de
veste cand a trecut in odaia cealalt:a. Am fugit dupa ea,
dar in chisese repede a. Am batut de cateva ori, cu
pumnul, lara sa-mi raspunda. M-a cuprins din nou furia i
am strans din dinti.
- Acum ai sa rna rogi tu i n-am sa mai vreau eu! i-am
strigat,
prin
a.
In clipa aceea, mat a-sa a aparut in prag. Sunt sigur ca
ascultase, din odaia ei, toata convorbirea.
- Ce s-a intamplat? rna intreba ea speriat:a.
Am privit-o mirat, dispretuitor i. pregatindu-ma de pie
care, i-am spus netezindu-mi haina:
- Ne despartim! Era i timpul, de
altfel... l-am sarutat politicos mana i
am plecat.

A doua zi de dimineata am chemat pe unul din prietenii


mei avoca? i l-am rugat sa inceapa formalitatile pentru

divorf. Eu nu rna voi prezenta Ia nici o inla are. De fapt,


hotarasem sa plec peste cateva zile in strainatate.
- Dar de ce, frate? rna intreba avocatul. (Era i el unul din
admiratorii perfecpunii mariajului nostru.)
-Lena nu vrea sa aiba copii, i-am raspuns, cu solemnitate.
De altfel, credeam i eu ca acesta era adevaratul motiv.
De i amanuntul acela fusese cople it i desfigurat de nenu
marate intamplan i toxine care ii schimbasera cu desavar
ire i sensul, i consecintele.
- ...Iar pentru mine, lucrul acesta eo datorie sacra, ada
ugai, mirandu-ma pupn de severitatea cu care vorbeam. Eu
nu inteleg mariajul nodern, bazat exclusiv pe egoism...
Ma ascultam vorbind, i propriile mele cuvinte rna con
vingeau. Dupa ce am ramas singur, am inceput sa rna
plimb
prin birou, concentrat,
cum ii sta bine unui barbat
matur, cu probleme morale. Inutil sa-p spun ca toate pro
blemele acelea le descoperisem ad-hoc, silindu-ma sa justi
fic cererea de divorf fafi de prietenul avocat. Drama in care
intram rna flata oarecum; devenisem un barbat care sufera
din cauza principiilor sale morale, un sot care- i sacrifica
propriul sau camin pentru ca nu vrea sa abdice de Ia o
inalta pnuta morala etc. Mai tarziu, cat aveam sa sular din
pricina vanitapi i fatuitapi din acele zile! Dar atunci,
durerea (mai precis, iritarea) mea era consolata de o seama
de false idei pentru care imi inchipuiam ca suiar. i. fire te,
mai era noutatea situatiei, toate acele amanunte inedite ca
re-mi atrageau atenpa.' Imi repetam de mai multe ori pe zi:
,lata ca divortez"... i asta parca adauga 0 grava
solemnitate gestului meu irascibil de a rna desparp cat
mai repede de Lena...
Dar cat de inspaimantatoare a fost de teptarea, o sapta
mana mai tarziu, in singuratate! M-am trezit, de data
aceas ta, cu adevarat imbatranit, i dorul meu de Lena
crescuse iara ca in cele dintai luni ale dragostei noastre.
Imi era tot i ine sa fac un singur gest de impacare. Nu
tiu cum sa explic paralizarea aceasta totala. Cand rna
gandeam ca o voi vedea i ca va trebui sa-i cer iertare i so rog sa se in toarca, pierdeam orice putere de a rna
hotari. Speram pros te te ca Lena se va intoarce de
bunavoie, ca nu va fi nevoie
150

de rugamint.ile mele. Am aflat, pede alta parte, ca i ea su


fera cumplit i ci ajunsese aproape de nerecunoscut. Unul
din prietenii mei o intalnise. Era alta, cu desa ire alta,
imi spunea. i. cu toate acestea, formele divort.ului nostru
i urmau nestingherite drumul. lntr-o zi, exasperat de tace
rea ei, i-am scris cateva randuri, rugand-o sa rna ierte i sa
se intoarci. Am primit raspunsul de-abia dupa cateva zile.
,Te-am iertat!" imi scria. Atat. Nici un cuvant mai mult. Am
fost atat de umilit de raspunsul ei, incat am concediat
servito
rii, am inchis casa i am plecat pentru trei luni in
strainatate...
Eram Ia Paris cand am aflat vestea mort.ii mat ii ei. lam trimis o telegrama de condoleante. Mi-a mult.umit
printr-o simpla carte de vizita, cu numele ei de fata. Am
inteles ca divortul se transcrisese ...
De-abia dupa ce mi-am dat seama ca Lena nu-mi mai
apart.ine, am inteles ci viata mea a ratat intr-un lamentabil
naufragiu. Sentimentul acesta dumneata nu-l pot.i intui;
sentimentul propriului tau naufragiu. Eo descoperire pe
care o fad mai ta.rziu in viat3,, in jurul varstei de 40 de ani,
cand inca te mai pot.i pacili cu iluzia ca tineretea nu e sfar
ita, ci undeva trebuie sa existe 0 posibilitate de scapare. i
tocmai iluzia aceasta ca ar fi timp sa fad ceva, ci sta in pu
tinta ta sa evadezi din mizerie i de ertadune, nutre te sen
timentul ratarii i al naufragiului. Daca ai fi batran, poate
ca nu te-ai mai plange de hotararile destinului. Dar t.i se
pare ca ceva mai poate fi inca salvat, i neputinta de-a salva,
paralizarea oricarei initiative, te zdrobe te ...
Trecusera aproape doua luni de cand n-o mai vazusem
pe Lena. Uneori mi se parea ca toate intamplarile acestea
recente sunt un vis urat. N-aveau nid un motiv sa fie, intr
adevar, reale, nu erau impuse de nid o necesitate. Cat de
firesc ar fi decurs lucrurile, cat de multumit.i am fi conti
nuat sa traim amandoi impreuna, daci nu s-ar fi intamplat
anumite lucruri. Dar ce fel de lucruri? rna intrebam. Nu
puteam crede ca dorinta mea de a avea copii o lacuse sa se
departeze cu atata brutalitate. Intervenise altceva, inainte
sau dupa convorbirea noastra, se schimbase ceva in
151

dragos tea noastra


schimbase...

i nu izbuteam sa ghicesc ce se

151

N- am mai putut suporta singuratatea mea dezna.dajduita i, Ia


inceputul verii, m-am intors Ia Bucure ti. Din intam plare, Clody
nu plecase inca; am crezut ca ea imi va povesti cu de-amanuntul
via14 Lenei dupa despart].re. Dar nici Clody nu tia aproape
nimic. N-o vazuse decat o singura data, Ia inmorrnantarea
batranei, i atunci de-abia au schim bat cateva cuvinte. Lena nu
mai primea pe nimeni, nu se ducea nicaieri. Am inteles mai tarziu
cain acele saptamani de recluziune i-a pregatit meticulos
disparit].a ei, care a mirat mai tarziu toate cercurile bucure tene pe
care le frec ventase atat].a ani. A rupt, atunci, cu absolut toata
lumea noastra, a mea i a ei. De altfel, cum nu avea decat cunos
cut]., i foarte put].ni prieteni, i cum nenorocirile ei nu o Ia.cusera
indispensabila nimanui, nu i-a fost prea greau sa se dea cu totulla
fund, sa dispara, intr-adevar, lara urma ...
Dar pe mine n-a putut sa nu rna primeasca. M-am dus
intr-o diminea14la ea. inca nu vanduse casa aceea pe care
i-o lasase mo tenire batrana. Am teptat vreo cinci minute
in salon, apoi a intrat ea. Mi-am dat repede seama ca nu
rna uitase, cad era foarte emot].onata. Poate zabovise
atata ca sa- i lini teasca bataile inimii i sa- i limpezeasca
ochii.
l-am spus ca imi pare foarte rau de nenorocirea care a
incercat-o. i-a plecat ochii.
- E drept, spuse ea, am ramas acum singura...
- Eu te-am rugat de atatea ori, o intrerupsei, cu nadej- dea
secreta ca ea ins i tepta sa se abata convorbirea asu pra
acestui subiect.
- Nu se mai putea, opti din nou.
-Dar de ce? rna revoltai eu. Eu nu inteleg nimic din
toa- ta intamplarea aceasta. Sau poate m-am in elat de Ia
ince put, din clipa in care am crezut ca rna iube ti!...
-Te-am iubit foarte mult, vorbi ea, inalt;lndu- i ochii. Tu
n-ai dreptul sa te indoie ti de acest lucru...
- i-a fost de ajuns o singura gre eala, o singura nebunie ca toata
dragostea asta sa se naruiasca? 0 intrebai patetic.
Nu-mi raspunse imediat. 4i framanta mainile, i intele
geam dupa paloarea ei cat de mult o chinuia secretul acela
pe care zadarnic incercam sa i-1 smulg.
15
2

- ...Tot ce a existat intre noi a putut fi slaramat de o sin

gum noapte petrecuta departe de tine? staruii eu.

- Nu e numai asta, marturisi incet. Am fost intotdeauna


sincera fat3. de tine. Nu te puteam minti tocmai
atunci... Tocmai cand tu imi cereai un lucru atit de
important in
viata unei femei... Voiam sa salvez macar aceasta etapa.
Na dajduisem mereu d macar lucrul acesta nu-l vom face
Ia in
timplare ... a cum le-arn lacut pe toate celelalte,
adauga plecandu- i ochii. Nu mai era nevoie sane
int3.lnim, daca lucrurile trebuiau sa ajunga aici...
- Nu inteleg nimic, rna tanguii, intr-adevax- intristat. Nu inteleg
dedit ca dragostea ta s-a sfir it...
- E adevarat...
Ne-am privit adanc in ochi. Mai tirziu m-am intrebat
cum am putut eu suporta privirile acelea ingandurate, me
lancolice i tot i clare, aproape sticloase, cum am mai avut
taria sa le suport pan a Ia capat?...
-Doream sa te mai vad o data, vorbi ea ferm. N- fi vrut
sa porti atita amar de vreme un mort in suflet, sa pastrezi
o imagine falsa... 0 imagine falsa a tot ce-a fost viata
noastra impreuna din ultimul timp...
- De ce nu mi-ai spus nimic? rna revoltai eu. De ce nu m-ai
lacut atent?!...
- La ce bun? zambi ea.
Ramasei o clipa pe ginduri.
- i cu toate acestea, am fi putut fi fericiti...
- N-am fost? rna intreba Lena. Ai uitat atat de repede? ...
-Vreau sa spun, pana Ia sf"ar itul vietii noastre, vorbii
eu abatut.
Lena inchise ochii incet i ramase cateva clipe, muta.
Am avut impresia ca iini da a intelege ca tot ce a vrut sami spun imi spusese i ca teapta sa plec. M-am ridicat.
-Imi dai voie sa te mai vad din cand in cand? o intrebai,
sarutandu-i mana.
- Nu, te rog sa nu faci asta, mi-a spus.
...l-am ascultat rug3.mintea ...

XVI
Tot ce a urmat dupa aceea, evident, nu mai are nici un
fel de importanl3.. Au trecut de-atunci opt ani. Eu am pe
trecut multi vreme in strainatate i. cand rna intorceam in
Bucure ti. aproape ca nu mai auzeam vorbindu-se de
Lena. Disparuse din orizontul monden. Catva timp mi-am
purtat melancolia prin or ul in care rna bucurasem mai
fierbinte de dragostea Lenei. Apoi, cu acee i u urinl3.,
aproape lara sa bag de seama, am uitat. Am uitat intai ca
sunt nefericit,
apoi am uitat ca sunt indragostit, i a mai departe.
Memo
ria pasionala nu eo calitate barbateasca. E drept, mi-adu ceam
mereu aminte ca am iubit, ca singura femeie pe care
am iubit-o cu adevarat a fast Lena. Amanuntul acesta nul-am
putut niciodata uita: ca am cunoscut dragostea i ca toate
aventurile in care rna implicam nu erau decat episoade tre
catoare. Dar nu mai era o amintire a dragostei, intocmai
dupa cum pot spune ca imi amintesc ca rna numesc Barbu
Hasn...
Evident, m-am recasatorit i acum am doi baiep frumo
i. care i i petrec vara impreuna cu mama lor in Elvepa.
Ma ocup indeaproape de educapa baieplor i de lucrul
acesta sunt mandru. Dar, fire te, asta e cu totul o alta
poveste ...
Eu voiam numai sa-p spun, ascultand marturisirea dumi
tale, ca toate lucrurile acestea se uita foarte or, de altfel,
i lara multi suferinl3.. Cu o asemenea dragoste nu te intal
ne ti decat o singura data in vial3.. Cum spuneai prea bine,
asta aparpne intr-un anumit sens miracolului, de aceea i
apare, poate, atat de intamplator, intr-a serie de evenimen
te cu desa ire frivole i nesemnificative ... Sta in putint:a

noastra sa realizam acest miracol. Dar ne dam seama prea


tarziu de el, ne dam intotdeauna seama prea tarziu...

Hasn se intrerupse brusc se apropie de fereastra.


Noaptea se slaqea in mare taina. Cit puteai vedea cu
ochii, cerul de deasupra padurii de brazi incremenise
lara stele, spalacit.
-Mi se pare ca vine colonelul sa ne de tepte! spuse Has
n . E aproape patru...
Dar tovar ul parca nici nu-l auzise. Ramasese trautit pe
pat, cu capul rezemat in palme, gcinditor, trudindu-se
parca sa urmareasca un gaud pe care p ii de pe coridor il
inv31- m au mai mult.
- El e, spuse din nou Hasn . zambind. Oare vom mai
fi noi buni de vanatoare acum?
Se apropie de masa i sufla in lampa. Odaia r:lmase intr-o
lumina murdara, vanata. Colonelul se opri in prag, mirat.
iiintampina fumul rece.de tutun, mirosullampii cu petrol.
-Am stat de vorba toata noaptea, iispuse Hasn . Ne-am
povestit fiecare dragostele din tinerete, adauga el cu acel i
zambet amar.
Colonelul ovai o clipa, frecaudu- i preocupat barbia.
-Dar nu-i nimic, continua Hasn . Ia vanatoare tot
mer gem. Muntii Harghitei nu sunt prea grei...
-sa mai bern o cafea, spuse Mavrodin, ridicandu-se din
pat.
-Dar repede! porunci colonelul, sa nu ne-apuce ziua...
- Paua o faci, eu rna due sa ma spal
sa rna schimb,
spuse Hasn .
Colonelul illasa sa piece, apoi intra in odaie i se eza
pe scaun, alaturi de Ca i cum nu 1-ar fi vazut, Mavro
din deshise dulapul i incepu sa caute printre cam i. i
alese o flanela de lana, cu gulerul r:lsfrant in afara. Apoi
umplu din nou ibricul cu cafea i-1 eza Ia fiert. Colonelul
ii urmarea curios canle.
- Ce ti-a povestit boier Barbu toata noaptea? intreba el in cele din
urma.
-Amintiri din tinerete, il Iamuri sumar celalalt.
Colonelul incepu sa zambeasca
maug3.ie din nou
obrazul, barbierit de curand.
15
5

- Multe blest3.matii a mai lacut l;li omul asta Ia vremea lui... vorbi
cu re\inuta multumire. Sa stai sa-l asculti . o saptamana,
doua, l;li apoi sa vezi ce carte ai sa scrii mata...

Cand se intoarse Hasna!; , il al;ltepta ceal;lca cu cafea pe


tava. Mavrodin sfaqise sa se imbrace. Aratau amandoi, in
lumina turbure a zorilor, cu fetele trase, inasprite de obo
seala.
Bea-li cafeaua degraba, sa nu pierdem porumbeii, ii spuse
colonelul agale.
Apoi pleca sa dezlege copoii. Cei doi ramasera catava
vreme tacu\i, Mavrodin al;lezfuldu i lucrurile in dulap, Has
Hal; sorbindu-l:li ganditor cafeaua.
- Bine ca avem vecini cu somnul zdravan, spuse el deo
data. Altminteri, n-am fi pierdut noaptea de vorba ...
Mavrodin il:li imbraca, pe deasupra flanelei, un willd
jacket, preocupat parca numai de pregatirea vanatorii.
i n-ai mai intalnit-o niciodata de-atunci? intreba el brusc, !ara
sa-l:li intoarca privirile.
Nu, raspunse celalalt. Nici n-am cautat-o, de altfel. Pentru
mine, lucrurile acestea sunt de mult sfaqite...
i n-ai mai aflat nimic despre ea? Atalia ani? intreba din nou
Mavrodin turburat.
Hasnal;ll:IOWi cateva clipe, apoi incepu cu glas neutru, ca
cand tot ce se pregatea sa spuna ar fi fast lipsit de im
portant3,.
-Doar peste vreo l:lase-l:lapte luni de Ia despar\irea noas
tra, toamna, a venit Ia mine un baietan care pretindea ca e
fratele ei vitreg, crescut de nu l:ltiu ce rude din provincie. A
venit sa rna tapeze de cateva mii de lei, care-i trebuiau, spu
nea el, pentru examen. l-am dat banii, dar n-am crezut ce-mi
spune. Nu avea curajul nici sa rna priveasca in ochi. Cred ca
era un vagabond, ruda de departe a Lenei, cad ea nu-mi
vorbise niciodata de un frate vitreg...
Mavrodin ilascultase ne cat. Apoi deschise sertarul i
alese doua pachete cu \igari. In clipa urmatoare, copoii
de tera buzna in odaie. Sareau pe ei, le lingeau mainile, se
gu durau schela.Iaind. Hasn incepu sa-i mangaie.
-Cuminte! Cuminte!... le poruncea el.

- Sa pleclm mai repede, spuse Mavrodin, sa nu sculam


oamenii...
Ie ir.l pe coridor. Colonelul venea din cela.Ialt capat,
aduci.nd p tile.
- Le-arn lacut inspect.ial vorbi cu vadit3. satisfaqie.
Coborau tustrei treptele spre curte, cu multi luare
aminte, ferindu: sa fad zgomot. Strabatura tacup ograda,
indreptindu-se spre padure. Luna se vedea acum din nou,
palid3., inghetat3.. Se auzeau, tot mai desl it. tanguirile
paraului. C<!lonelul gribea pasul cu cat se departa de casa
de adipost. Incerca sa p.na ciinii cat mai aproape de el i-i
fluiera Ia ristimpuri; fluieratul lui, pe care cei doi ilcuno
teau atat de bine, aspru i parca neomenesc.
- Lukyl Lukyl striga colonelul, inaintind in padure.
Cei doi r3.maser3. in urma. Mergeau tacup, ganditori. Pe
puntea de deasupra paraului, Mavrodin se opri.
- Te- mai intreba ceva, spuse el, cu glasul
sugrumat. To ul se opri
el, ezandu-se pe
stinghia podetului.
- Crezi ca Ileana mai triie te? intreba din nou Mavro- din,
ridicand privirile.
- Nu, rispunse foarte incet cela.Ialt. Nu mai triie te ...
Mavrodin i duse r mana Ia frunte i apoi o lisa
sa alunece, lara reazem.
-Asta simt i eu, vorbi el foarte incet. Acel i lucru simt
i eu...
Tacu apoi, cu privirile in apa putina a paraului. Atunci
s-a auzit, de departe, un pocnet surd de arma. Hasn in
toarse capul spre marginea cealalt3. a padurii, acolo unde
incepea tea.
-Un stol de porumbei sa.Ibatici, vorbi el absent. Colone
lul are nome astazi... Sa mergem i noi, ad3.ug3. dupa o
clipa, s3.1t3.ndu i arma pe spate.
Pomira amandoi, cu pas pripit, nervos, a i cum s-ar
fi grabit sa i ajunga to ul de vanatoare. In padure
ince pea sa se aud3. tot mai limpede glasul colonelului
cheman du i de departe cainii.