Nae Catavencu este un personaj principal al comediei lui I.L.Caragiale,
O scrisoare pierduta, fiind totodata tipul demagogului, al parvenitului politic, avocat, director-proprietar al ziarului << Racnetul Carpatilor>>, prezident-fundator al Societatii EnciclopediceCooperative <<Aurora Economica Romana>>. Mai mult, lipsa principiilor morale ii confera lui Catavencu capacitatea de a se adapta oricarei situatii, atata timp cat are ceva de castigat. Aceeasi disponibilitate o arata si in cariera politica: el este liberschimbist" si liberpansist. Catavencu este fondator si presedinte al Societatii Enciclopedice "Aurora Economica Romana", a carei prescurtare - A.E.R.- este sugestiva pentru statutul de societate fantoma, prin care isi insuseste ilegal sume importante de bani. Comicul de caracter releva insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele acestui politician, iar in mod direct din didascalii sau din relatiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului. Nae Catavencu este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Patron de ziar si conducatorul opozitiei politice, Catavencu vrea sa para un cetatean onorabil, dator sa informeze opinia publica despre moravurile amoroase ale prefectului, dar in esenta este un santajist josnic, folosind scrisoarea ca unealta in dorinta de parvenire, aceea de a obtine postul de deputat ("Vreau... mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!"). Parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza "scopul scuza mijloacele", pusa insa, din pricina inculturii, pe seama "nemuritorului Gambetta", pe care-l confunda cu Machiavelli. Catavencu este infumurat si impertinent atata timp cat se afla in posesia scrisorii, arma santajului ("Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!"), dar devine umil, slugarnic si lingusitor atunci cand
pierde scrisoarea: "In sanatatea iubitului nostru prefect! Sa traiasca
pentru fericirea judetului nostru!". Prin comicul de situatie reies, in mod indirect, si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic, Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe. Comicul de limbaj se manifesta mai ales in discursurile politicianului, care reliefeaza personajul semidoct, dar infatuat, plin de importanta. Atunci cand ia cuvantul la adunarea electorala care precede alegerile, Catavencu isi construieste cu ipocrizie "o poza" de patriot ingrijorat de soarta tarii, rostind cu greu cuvintele din cauza emotiei care-l ineaca, dramaturgul evidentiind aceste atitudini ridicole prin didascalii: "Tertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare... suindu-ma la aceasta tribuna... pentru a va spune si eu... (plansul il ineaca mai tare.)... Ca orice roman, ca orice fiu al tarii sale... in aceste momente solemne... (de abia se mai stapaneste) ma gandesc... la tarisoara mea... (plansul l-a biruit de tot) la Romania... (plange)... la fericirea ei!... la progresul ei!... la viitorul ei! (plans cu hohot. Aplauze zguduitoare)". El folosete construcii lipsite de sens (industria romn e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsete cu desvrire), crede despre capitaliti c sunt locuitori ai capitalei. De asemenea, numele cu care l-a nzestrat autorul, Caavencu, sugereaz , n egal msur, demagogia (cuvntul ca denumind o persoan care vorbete mult i inutil), i ipocrizia personajului (caaveica fiind o hain cu dou fee). Asadar, prin totalitatea mijloacelor folosite, opera este o comedie, atragand totodata atentia, in mod critic, asupra moravurilor si a mecanismului parvenirii politice, dar si a vietii de familie a burgheziei de provincie de la sfarsitul secolului XIX. Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa deviza Scopul scuza mijloacele, din care face parte inclusiv Nae Catavencu, un personaj memorabil, conturat intr-un mod inedit.
Metafora Luminii in Creatia Lui Lucian Blaga Reprezinta o Modalitate de Cunoastere A Interiorului Si A Exteriorului Uman Aceasta Fiind Ades Utilizata in Lucrarile Sale