Anghel Florin Ioan

Pl@nge
poezia
POEZII
Autor
Anghel Florin Ioan
Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 2

CLIPA
Clipa de vis a trecut.

S-a dus. A murit de mult.
Nimeni nu s-a mai n`scut
{ntr-o lume de demult.
A murit un Univers
Descris simplu [ntr-un vers.
A murit o alb` floare
Ce r@vnea la a fi soare.
Puritatea nu mai este,

A r`mas doar o poveste.
Ging`]ia a murit
A r`mas numai un mit.
Amorul a fost lovit

}i un vis a asfin\it
Totul este un pustiu,
Iluzie ]i desfr@u.

MISTER
(varianta I)
Ai putea s` ai tu, oare

Vreo putere de departe,
S` po\i creea cu vigoare
}i s` nu te temi de moarte ?
Se prea poate, c`ci fantasme

Te c`lùzesc [n via\`.
A ta minte se [mbat`
Cu iluzii de dulcea\`.
Cine spune c` [n vise

{\i apare nemurirea ?
O zei\` fermecat`
Ce [mbrac`-n versuri firea.
{n\elept este acela,

Ce privind spre astrul vie\ii,
A descoperit iubirea
{n splendoarea dimine\ii.

MISTER
(varianta II)
Ai putea s` vezi [n noapte

Acea raz` de lumin`
Care [\i [ndrum` g@ndul
Spre iluzia divin`.
Se prea poate pentru o clip`

S` descoperi adev`rul,
Sensul vie\ii e [n moarte,
Iar lumina e amorul.
Cine spune c` [n vise

{\i apare zbur`torul ?
Demon blond al poeziei
Ce-\i [mbr`\i]eaz` dorul.
{n\elept este poetul,

Ce privind acea lumin`,
A descoperit o lume
Reflectat` pe retin`.

CONDOLEAN|E
Condolean\e sunt cuvinte ce exprim`-n ast` lume

Tragedie ]i durere, nep`sare ]i uitare,
Rareori sinceritate. Mai ades sunt sinple vorbe
Spuse-n grab` la o groap`, vr@nd s-arate [ntristare.
Aparen\ele [n]eal`, c@nd tu crezi c`-n a ta minte

Mai persist` r`m`]i\` pentru un amic celebru.
Satisfac\ie exist` ]i-\i apare-n sumbra noapte
Ca o pianin` neagr`, ce [\i c@nt` mar] funebru.
Fals decor, false cuvinte aruncate la-nt@mplare,

{ntr-o lume de iluzii cu minciuni [mbrobodit`.
}i-n negrele chenare se a]terne pomenire
Pentru cel ce-a fost odat` [ntr-o via\` m`sluit`.

FASCINA|IE
Fascina\ia e arta ce posed` doar iubirea,

Ea r@de de tine-n noapte savur@ndu-\i am`girea.
{\i aduce o c`ldur` ce nici soarele nu are,
}i-\i ofer` dulci nectaruri de ambrozie [n floare.
C@nd imaginea iubitei o revezi tu [nspre sear`,

Parc-o vraj` infinit` te acoper` cu cear`.
}i devii alba fantom`, o p`pu]` [ntristat`
C` iubirea nu-\i r`spunde la chemarea-ndelungat`.
Dar iat` c` trandafirul, sur@z@nd, vine spre tine,

Ah, ce minunat miracol ]i ce poezii divine.
Nu mai ]tii ce se [nt@mpl` cu a ta fiin\` vie
}i-atunci aspra tragedie se preschimb`-n comedie.

DISPRE|
Cu indiferen\` rece e tratat de omenire,

Cu sc@rb` ]i nep`sare i se face pomenire.
Tot dispre\ul lor de-o via\` i-l arunc-atunci [n fa\`,
Pentru ei nu e un geniu, ci doar o biat` paia\`.
Au sc`pat de al lui spirit ]i prin reci, negre cuvinte,

Au adus iar`]i pustiul, omor@ndu-i alba minte.
Distrug@ndu-i poezia, a lui singur` iubire,
{ntronat-au o himer`, fars` pentru nemurire.
Nu-]i dau seama [ns`, poate, c` i-a ame\it m`rirea,

{ncerc@nd prin lungi discursuri s` ob\in` ve]nicia.
A lui nume va r`m@ne de aur [n poezie,
Iar pe fruntea lui de rege, laurii de nebunie.

G^NDURI
Din taina visului himeric, [n haosul dezl`n\uirii,

Apare g@ndul nemuririi [n universul de p`cate.
Speran\` pur` de iubire, un ideal de puritate,
Un infinit de poezie [n paradisul am`girii.
Din soare, el, capteaz` raze, pentru a oferi iubirii

Un diamant sculptat cu vise, perl` de vers ]i poezie.
Crea\ie a omenirii, o minunat` simfonie,
Un joc sublim de instrumente [n elegia nemuririi.
Din spiculii de nestemate ai Lunii pline de fantasme

{nm`nucheaz` flori de aur pictate cu peni\` vie.
Aduce astfel din pustiuri o parfumat` poezie,
Care te poart` fermecat` spre o iluzie din basme.

VIITORUL
Arde totul ]i distruge nel`s@nd nimic [n urm`,

Iarba nu se mai [nal\`, ging`]ia ei se curm`,
Iar natura pustiit` de be\ia de putere,
A pierit [n noaptea neagr` istovit` [n t`cere.
Nu []i mai [nal\` capul ghiocelul din ninsoare,

Nu mai c@nt` un Luceaf`r imnul lui de s`rb`toare.
A murit ]i poezia, iar` rarele fiin\e
Ce-au r`mas pe neagra Terr` se tot zbat [n neputin\e.
Astfel iar Adam ]i Eva, primitivii din c@ntare,

Populeaz` lutul moale cu a vie\ii cùtare.
Sexualitatea brut` st`p@ne]te tot p`m@ntul,
Iar` frunza dec`derii []i impune jur`m@ntul.

DE}ERT~CIUNI
El fuge de n`luca mor\ii ce-l urm`re]te [n t`cere,

Fuge de frica ignoran\ei, fuge de farsa de pl`cere.
De]art`-i lumea de iluzii creat`-n visul sù de aur,
De]art` e serbarea vie\ii, cununa ei de mirt ]i laur.
Ofert` fals` a be\iei, a premiului de poezie,

Ce [l prime]te-n omenire cre@nd o alt` elegie.
Iar bucuria ce-i r`m@ne este iluzia iubirii
Ce [nc`lze]te al lui suflet [ntr-un ecou al amintirii.
De]ert`ciuni sunt orice lucruri care exist`-n ast` lume,

C@te minciuni ]i c@t` trud` pentru a-\i [n`l\a un nume.
De tic`lo]i e plin P`m@ntul, ce r@d de-a ta speran\` vie,
Degeaba lup\i pierdut ]i ]ubred, [n van compui o poezie

S-A SF^R}IT
Se strecoar` [n t`cere printre negrele morminte

}i ajunge [n infernul unde siluirea vie\ii
Satisface vanitatea ]i amorul tinere\ii
Desfr@na\ilor din noapte ; pline de [nv`\`minte.
Comediile umane [\i apar din adormire

Sp`rg@nd ghia\a nep`s`rii ce-a cuprins [ntreaga fire.
Aici farsa [\i arat` [n iluzii de iubire
Tainele eternit`\ii, surprinse de omenire.
S-a sf@r]it perenitatea omului de iluzie,

C`ci distrus de vicii, crime, au r`mas doar albe basme,
Unde falsurile c@nt` ]i danseaz` cu fantasme,
Celebr@nd a lor himere [n iluzia de vis.

{NG^NDURAT
{ng@ndurat, privind [n lume, ador` clipa infinit`,

De lini]te ]i poezie, de reg`sire [ntr-o floare,
A ging`]iei ]i iubirii, a elegiei de splendoare,
Care ofer` omenirii speran\a viselor. Iubit` !
E trist, t`cerea [l cuprinde ]i [l arunc`-n [ntunecime,

Se zbate-n neputin\a neagr` ce-]i bate joc de-a lui vigoare,
C`ci e ]tiut c` poezia nu mai e actul de amploare
Ce str`lucea r@z@nd la Soare, ghicind a nop\ii profunzime.
}i e pierdut, teama de moarte-i amenin\` a lui g[ndire,

Distrus` este poezia, distrus`-i via\a tr`d`toare,
Pe care o credea odat` suprema raz` de splendoare.
Deci e pierdut, fugind de lume alunec` [n am`gire.

DUP~ CE ...
Dup` ce-ai murit odat`, spiritul se [ntrupeaz`,

{ntr-o floare sau o fiar`, [ntr-un om, [ntr-o fiin\`,
Ce porne]te de la cap`t al ei drum de umilin\`,
Vr[nd [n lume s` aduc` paradisul dintr-o oaz`.
Din nou lupta re[ncepe pentru supravie\uire,

Cine este mai puternic va ajunge rege-n via\`,
Dar pustiul se [ntinde peste clipa de dulcea\`,
O secund` e]ti un astru, apoi cazi [n adormire.
}i ajuns din nou la cap`t, moartea h@d`, [\i

z@mbe]te,
Cu a ei coas` a]teapt` s`-\i reteze fericirea,
{ar`]i aruncat [n neguri tu vei a]tepta iubirea
S` te readuc`-n via\` la zei\a din poveste.

AM~GIRE
Am`gire este lumea oferit` [ntr-o carte,

Jocuri pure de iluzii ce sclipesc [n albe versuri.
Vise blonde de iubire parfumate cu speran\e,
Ce [mbrac` cu Venere farsele din universuri.
Am`gire este jocul practicat de-ntreaga lume

Care lupt` [n de]erturi pentru a g`si noi oaze,
Ea [ncearc` s` dezlege [n formule ]i cuvinte
Tot misterul fiin\`rii [nvelit de albe raze.
Am`gire este lupta pentru a-\i l`sa un nume,

E dorin\a vanit`\ii ce []i bate joc de tine.
Am`gire este totul, doar iluzii de o clip`
Care construiesc din cioburi fanteziile divine.

CONFRUNTARE
C@nd stai fa\` [n fa\` cu a ta con]tiin\`

Tu dai adesea semne de la]` neputin\`,
Te zba\i cu greu [n noapte, s` ie]i la suprafa\`
}i speri ca de la lume s` ob\ii o pova\`.
Ai prefera t`cerea dec@t s` se aud`

}i ai dori ca lumea s` fie tot mai surd`.
Cu toate c` gre]eala [n parte \i-e iertat`,
Tu te ascunzi de oameni printr-o fereastr` mat`.
Peste a tale “crime” se va l`sa uitarea

Fir de nisip [n Soare ce-a cùtat r`coarea
}i am`git de via\` vei cùta [n mare
S`-\i [mplete]ti destinul, cu un boboc de floare.

ASPIRA|IE
De c@nd din haos a ap`rut

A aspirat spre nemurire
Vr@nd s` aduc` fericire
Pe un p`m@nt cu greu n`scut.
Pentru a-]i explica prezen\a

El a compus o poezie
}i [ntr-o alb` elegie
A cùtat [n zori esen\a.
Cu un m`nunchi de albe raze

A triumfat din fantezie
{n versul pur de poezie
Unde-a descoperit noi oaze.

EXTAZ
{n fa\a frumuse\ii tale

Sunt cople]it.
}i m` [nchin dorindu-\i cale
De vis ]i mit.
C@nd te iubesc, [\i v`d destinul

{ntr-o floare,
Ce [mi ofer` tainic cupa
De uitare.
C@nd te visez aud [n noapte

Simfonie
}i parc` [\i compun din versuri
Poezie.
Tu e]ti iubita nebuniei

Dintr-un talaz
}i paradisul elegiei
Dintr-un extaz.

ATRAC|IE
Oare ce mister, ce vraj`, te cuprinde-n neagra noapte

C@nd o fat` [\i z@mbe]te, alint@ndu-te-n t`cere
Cu a ei plete de aur, poezii de vis ]i miere
}i-\i ofer` taina vie\ii [ntr-un univers de ]oapte ?
O pl`cere de o clip`, un moment de puritate,

Care fuge c`tre Soare [n`l\@ndu-i poezie
Ce ridic` p@n` la stele o sublim` simfonie,
Sper@nd s` g`seasc`-n via\` visul alb de castitate.
Te atrage jucù]` aduc@ndu-\i fericire,

Te [ndep`rteaz`-n glum` provoc@ndu-\i sup`rare,
Joc divin al am`girii [ntr-o oaz` de r`coare,
Cu o z@n` fermecat` sl`vit` de nemurire.

ILUZII
Str@ns [nl`n\ui\i [n bra\e ei contempl` Infinitul,

Poezia le z@mbe]te ]i [i cheam` c`tre Soare,
Dar` timpul fuge iute, iar` falsul ]i minciuna
{]i impun a lor voin\` [n speran\e murioare.
Ar dori ca a lor clip` de pl`cere ]i iubire,

S` dureze-ntraga via\`, s`-i [mbete p@n-la moarte.
Vraja nop\ii de miracol [ntr-o alb` poezie
Ce [nc@nt` cu iluzii fanteziile de]arte.
Furtuna apoi se trece, mai r`m@ne disperarea,

Care r@de de micimea sentimentelor umane.
Mierea s-a ascuns prin faguri, iar minciuna tr`d`toare
Triumf` din nou [n noapte, [n iluzii suverane.

EL CAUT~ ...
El caut` [n disperare a nemuririi ve]nicie,

Nu o g`se]te-n ast` via\`, dar el [ncearc` ]i tot sper`
Ca ale lui vise de aur s` nu mai fie o himer`
Pentru iluzia din basme, pentru a c@ntului be\ie.
Ajunge la liman ]i vede c` a lui trud`-i inutil`.

Ce face-atunci ? S` se omoare ? Sau s` trìasc`-n continuare ?
E prea b`tr@n ca s`-]i ia seama, iar steaua lui de s`rb`toare
L-a p`r`sit, fugind [n haos, departe de a lui idil`.
EL MOARE
Trupul aprig biciuie]te, vr@nd s` isp`]easc`-n zare

Ale lui p`cate grele, [nc`rcate cu tr`dare.
}i acum [n peniten\` dup` via\a de pl`cere,
Se preface pocìtul pentru lumea de t`cere.
D@ndu-]i seama c` se pierde, se contorsioneaz`-n spasme,

Ceru-i pare plin de groaz`, plin de albele fantasme.
Agonia [l cuprinde pe [ncetul ]i deodat`
A murit ! Noaptea se las` peste lumea [nghe\`t`.

SE DESTRAM~
A]a cum [\i apare-n suflet o poezie de iubire

Cu care tu deschizi o poart` spre reg`sire ]i speran\`,
La fel ]i visul [\i ofer` a farmecului elegan\`.
O lume alb` de miracol cu nouri puri de fericire.
Umanitatea speriat` de tragedia realit`\ii,

Caut`-n vise un refugiu, [n poezia nemuririi,
Ce dulce-i clipa fermecat` de comedia am`girii,
C@nd vezi din lume numai perla-nchis`-n scoica purit`\ii.
Dar totul se destram`-n noapte, c`ci pic`tura de be\ie

Se sparge repede-n cristale de vanitate ]i t`cere
}i din a poeziei raz` [\i mai r`m@ne-acea pl`cere
Ce reg`se]ti [n paradisul de elegii ]i simfonie.

SOLU|IE
O chemare de o via\` m` [ndeamn` [n t`cere

Ca s` descifrez o lume cu o umil` p`rere,
Vreau s` dezleg o enigm`, bucuria fiin\`rii,
Taina na]terii umane, nebunia cùt`rii.
Ne-am n`scut, [n negrul haos, dintr-o spum` de splendoare,

Ne vom re[ntoarce-n haos c@nd petalele de floare
Se vor ofili [n glastr` ]i vom a]tepta un Soare
S` ne recheme la via\`, s` ne arate o cale.
Vom reu]i noi vreodat` ca s` [n`l\`m spre stele

Universul de iluzii plin de patimile greele ?
Revenind [n hruba neagr` dup` via\a de galere
La]i pe al\ii s` viseze la a]a clip` de miere.

S-A STINS
Murmurul s-a stins acum dup` noaptea fermecat`.

Au r`mas doar dou` trupuri pline de iluzii moarte,
Ce [ncearc` s` g`seasc` [n [mbr`\i]`ri de]arte
O speran\` pentru pace, pentru lini]tea visat`.
Pe [ncetul, oboseala [i cuprinde ]i nu-i las`

S` continue dezm`\ul ]i s` r@d` de iubire.
Asta nu e poezie, asta nu e fericire,
Le ]opte]te zeul Eros, este doar o biat` fars`.
{l aud, dar` desfr@ul ce-i [mbat`, [i [mbie

S` []i bat` joc de Eros. Suntem tineri ]i puternici,
E mai bine s` petrecem ]i s` nu mai fim eternici
C`ci amorul e ca fulgul, via\a e o comedie.
Bietul zeu ! A lui speran\` este stins`. Lacrimi grele

{i acoper` obrajii. Ce s` fac` ? C`ci [n zare
Soarele apune iar`]i. A murit frumoasa floare,
Iar al lui suflet de aur se [mpr`]tie spre stele.

POEM
Din dep`rtare se tot aude un zvon de vise. Este trompeta

Care veste]te [n neagra noapte pacea din vise. Ce delicat`
}i ce suav` este iubirea ]i c@t de tandr`, c@t de curat`
E amintirea primei iluzii. Ea [\i apare ne@ntinat`
De falsitatea ]i de minciuna ce te cuprinde ]i te [mbat`
A doua oar`, a mia oar`. {\i mai r`m@ne acel “odat`”
Ce [\i z@mbe]te ]i [\i sur@de dup` o umbr` de desp`r\ire.
Ce crud` soart` ! Ce tragedie ! }i pe [ncetul moarte cea rece
R@de de tine ]i de speran\` ce vie este [nc` [n zare.
R@de de lupta-\i cu omenirea, r@de chiar [ns`]i de m@ndrul
Soare.
R@de de totul. Oare r`mase vreo umbr` alb` de poezie ?
N-a mai r`mas. Este distrus`. E [necat` de nebunie.
Triste\ea r@de, te tortureaz`, iar din oglind` [\i tot apare
Moartea cea rece care r@nje]te. Al sù chip ve]ted nu mai dispare.
E tot acolo, [ntr-o oglind` ! E al tù suflet, chip de tortur`.
Hidoas` umbr`. La]` fiin\`, ce te zdrobe]te cu a ei ur`.
E tot acolo ]i nu mai fuge. Ce faci acuma tu poezie ?
Haide, [ncearc`, las` desfr@ul, revino drag` din ve]nicie.
}i de acolo, din negrul haos, adu o clip` de bucurie,
Adu o raz`, adu iubirea, adu zei\a din simfonie.
Astfel cuv@nt` al tù chip ve]ted. Astfel g@nde]te ]i poveste]te.
C@t de frumoas` e amintirea c@nd [ntr-o clip` se fùre]te,
Dulcea logodn`, tandra iubire, inimi ]i ]oapte [nl`n\uite,
Ce c@nt` vesel, ce r@d la Soare, care danseaz` de fericire.
Ce parfumate gr`dini de lauri. O elegie [mbr`\i]at`
De fantezie, de nemurire ]i de iluzii. C@t de curat`
E prima noapte de fericire ! Duioase clipe de am`gire
Ce r@d de tine. Tu p`m@ntene nu te ascunde de-a ta menire.
Norul de aur las` pe bolt` a ta speran\` de poezie,

Acolo este toat` iubirea, acolo este o elegie,
Cu stele multe ]i cu luceferi ce r@d de tine dup` suspine,
De puritate ]i de r`coare. Te sim\i [n tain` parc` mai bine
C@nd o privire de ]treng`ri\` larg [\i deschide por\i de iubire
{n al tù suflet. Om de iluzii ! Nu mai r`mase din amintire
Dec@t o floare de p`p`die pe care v@ntul o risipe]te.
Ce crud` soart` ! Ce tragedie ! S` mai r`m@n` doar o poveste.
Cu toate astea, moartea cea rece, doar pentru o clip` r@de de tine.
}i tu uitat-ai de frumuse\ea ]i poezia acelor zile,
Iar` acuma floarea din vise se mai desface doar pentru Soare,
Nu pentru tine ]i poezie, c`ci tu ucis-ai cu-a ta uitare
Prima iubire ]i prima fat`. Prima comoar` de puritate,
Fiorul dulce al poeziei, lacrima pur` de castitate.
Deci ce f`cut-ai ? Ai r@s de tine, de-a ta speran\` de fericire.
Din ea r`mase o amintire, din ea r`mase doar am`gire.
Dar` acuma, haide, [ncearc`, nu te mai zbate [n amor\ire
}i nu mai tace ! Lupt` cu moartea, [nvinge totul ]i nemurirea
O vei ob\ine. Diva regin` cu plete blonde [\i va sur@de
Pe ai tì umeri, ea [\i va pune scumpa cunun`. Nu va mai r@de
Moartea cea rece. Nu va mai r@de ! Va pl@nge [ns` cu grele
lacrimi.
Nu reu]it-a s` te [nving`, s` te [nching` cu grele patimi,
Nu reu]it-a. Iar` iubirea ai de]teptat-o. C@t` splendoare
E [ntr-o floare ! }i ce parfumuri ! C@te speran\e de s`rb`toare !
Iar` acuma, [\i spun adio ! Tu [mpletita-i o poezie
Pentru urma]i-\i ce vin din haos. Ce minunat` este be\ia
Acestor clipe de fericire ! {\i spun adio ! Posteritatea
Te va cunoa]te ! Iar al tù nume va fi “iubirea”. Perenitatea.

TE-A P~R~SIT AMORUL
Triste\ea te ucide, e]ti singur ]i nevolnic,

Ap`s`toare-i via\a, destinul nestatornic
Te poart` [ntr-o lume de vis ]i nebunie
Cople]itoare fars`, amar` tragedie.
Castele de iluzii [n amintiri sc`ldate

Se pr`bu]es [ndat` ce v@ntul negru bate.
}i dintr-un turn de aur, r`m@ne o epav`,
O poz` [ntr-o ram` ce [\i [nal\` slav`.
Noianul de tandre\e ce inima-\i vr`je]te

{n toamna aurit` cu z@ne din poveste
|i-alin` suferin\a ]i greaua umilin\`
Un vierme mort ]i putred. O neagr` neputin\`.
Din jocul de iluzii, a mai r`mas o carte

Ce-n versuri [\i conjug` amorurile moarte.
Nebun ai fost odat`, nebun e]ti ]i acuma
C@nd tot mai \ii la via\`, de]i te-neac` bruma.
Ai adunat iluzii ]i-ai risipit p`cate,

Te-ai am`git cu stele ]i fantezii de]arte.
C@te-ai dorit [n lume s` faci cu a ta minte !
Dar au r`mas speran\e-necate [n cuvinte.
E]ti fericit acuma c@nd toat` omenirea

Te pune pe un soclu ]i-\i c@nt` nemurirea ?
Te-a p`r`sit amorul, s`geata lui nebun`
}i [n morminte negre, speran\e se adun`.

GENIUL PUR AL OMENIRII
Orologiul bate-n tain`, clipa mor\ii se arat`,
E nocturn` ]i din neguri o fantasm` [\i apare
Amintire minunat`, fermecat` ar`tare,
Fantezia tinere\ii, o poveste cu ... odat` ...
Mai z@mbe]te o speran\`, mai sur@de o idee
Dup` paravane albe, dup` am`giri de vise,
O iubire parfumat`, cu splendori de paradise,
Ce se plimb` [ntr-o noapte pe nisipul din alei.
Ici ]i colo mai sc@nteie geniul pur al omenirii
Pe h@rtie urme las`, [ntr-o floare ce suspin`,
Inimile omenirii cu parfumuri le alin`,
Le [mbat` cu speran\e la iluzia serb`rii.
M`]ti legate de dulcea\a mierii pure de albine,
Zumzet dulce de g@ng`nii ce prin stupuri tot adun`
Poezia h`rniciei ce cu raze [ncunun`
Fruntea alb` a g@ndirii cu idei de vis divine.
Fulgere care pe bolt` [\i apar ca ni]te stele
Mari poe\i care prin versuri au ajuns p@n` la Soare,
Dar aripa lor fragil` e-necat` [n uitare
}i murit-a. Iar iubirea e c@ntat` de venere.
Nemurirea poeziei ce apare deodat`
Dup` ani de cùtare, dup` lupte necurmate,
Cu a mor\ii coas` rece, cu a mor\ii cruditate,
Nemurirea ce apare [ntr-o carte fermecat`.
To\i savan\ii omenirii, mii de nume blestemate
De a jocului cu via\a, de-a eternit`\ii clip`
Au luptat cu taina mor\ii, dar ]i-au fr@nt a lor arip`,
Iar` moartea crud r@nje]te de a lor credulitate.

Basme mituri ]i legende, ce vr`jesc a tale clipe,
Dup` ce s-a stins sc@nteia, doar un nume mai transpare,
Smuls [mbr`\i]`rii mor\ii, geniul pur al omenirii
Las`-n urm` pentru oameni opere nemuritoare.
REALITATEA
Amalgame de cuvinte ce [mbrac` cu o hain`

De m`tase aurit`, de m`tase argintat`,
O idee ce sclipe]te ca o raz` fermecat`
}i te face pe [ncetul s` p`trunzi [n a ei tain`.
O idee ce te poart` [ntr-o lume de mistere

Unde realitatea pare o iluzie din basme.
O trìe]ti pentru o clip` ]i revii din nou la spasme,
Iar te zba\i lupt@nd cu moartea, iar te lup\i pentru putere.
Minunat este momentul c@nd revii la naivitate

}i c@nd crezi c` fericirea e posibil` [n via\`.
Minunat` este clipa c@nd trìe]ti [n puritate,
Ref`c@nd dintr-o poveste a splendorii diminea\`.
{ns` termini poezia ]i apare dintr-o dat`

Toat` falsitatea goal` ce []i bate joc de tine
}i atunci inima-\i pur` nu mai e ne[ntinat`,
Nu mai crede [n iluzii ]i [n promisiuni de bine.

Nedorind s` vezi amorul strivit crud de realitate,
Nedorind se vezi june\ea m@njit` de falsitate,
Te ascunzi [ntr-o speran\` ]i trìe]ti pentru-o idee
Ce-\i apare ca o floare ce suspin` pe alee.
IUBE}TE-M~ !
Iube]te-m`, [i spune Marea, alin`-m` cu poezie,

{mbat`-m` cu dulci cuvinte, cu o idee [n\eleapt`
}i pentru tine ]i speran\` eu voi c@nta o simfonie
}i [\i voi face din iluzii o lume pur` ]i mai dreapt`.
Iube]te-m`, [i spune Ploaia. {mbrac`-m` cu a ta hain`

De nebunie ]i miracol ]i [\i voi d`rui o raz`
Ce s` luceasc`-n [ntuneric pentru a dezlega o tain`
A nemuririi fantezie cu flori din vise [ntr-o vaz`.
Iube]te-m`, [i spune V@ntul ]i [\i voi d`rui r`coare,

Te voi purta spre astrul vie\ii ce-\i va trimite din t`rie
Perdeaua lui de elegan\`, de nebunie ]i splendoare
}i vei picta cu raza verde o prea frumoas` poezie.
Iube]te-m`, [i spune Luna ]i dulci haremuri de fecioare

Cu lungi hamacuri de iubire, tu vei avea, poet de Soare.
Vei s`rut` eternitatea ]i vei [mbr`\i]a o clip`
Virginitatea cea dorit` a nemuririi creatoare.

URGIE
Stihii dezl`n\uite cuprind a lumii soart`,

Delirul nebuniei ]i mor\ii tr`d`toare,
{nvins` de minciun` ]i neputin\` la]`,
Ea caut` speran\` [n farsa dintr-o floare.
{ntr-un cazan cu smoal` se zbate omenirea

Cu pic`turi de s@nge ea [nro]e]te-n zare
Copil`ria pur`, care dispare-n noapte,
Nemai fiind divina ce crede [ntr-un Soare.
Pe pulberea nebun` vegheaz` o sc@nteie

Care a]teapt` Luna cu ale ei fecioare
S` [i rec@nte imnul de pace ]i iubire,
Vr@nd s` aduc` via\` [n haosul din zare.
P`m@ntul se deschide primind [n cimitire

Iluzii ]i speran\e [nvinse de uitare,
Acolo [\i sur@de regina din poveste
D@ndu-\i cosi\a blond` ]i-o dulce s`rutare.
{n timpul `sta lumea se zbucium` [n chinuri,

Se zv@rcole]te-n cazne, [n spasme muribunde,
Ea cùt@nd iubirea ]i a june\ii floare
{n simfonia alb` ce leag`n` [n unde.
Umanitatea nud`, distrus` de dorin\`,

Ce vrea ca Universul s`-l duc` [n sclavie
}i salbe de inele s` fac` din planete
Crez@nd [n felu-acesta c` face poezie.

FLORI ALBE
Flori albe risipite printre morminte negre

Ce d`ruiesc [n noapte iluzia iubirii,
A lor petale arse de steaua de pe bolt`
Aduc ecoul vie\ii ]i taina fericirii.
O nestemat` rar` ascuns` [ntr-o scoic`,

Deschis` c`tre lume, deschis` c`tre Soare,
Catifelate tonuri, culori de paradise,
Minuni ale naturii, [n visul de splendoare.
O nebunie scump` pe care elegia

Iubitei o ofer`. O inim` [n s@nge,
Speran\` de o clip`. O s`rutare tandr`,
Depus` cast pe buze, ea sufletul [l fr@nge.
Se zbate ame\it` a ei corol` pur`,

Amorul [l aduce din amintiri r`zle\e
}i [ntrupeaz`-n z@ne, [n z@ne cos@nzene,
O div` minunat` cu mii ]i mii de fe\`.
Un fluture ce r@de de visul omenirii,

De-a ei biat` speran\` ascuns` [n be\ie,
Atunci, caut` moartea [n locul nemuririi,
Prefer` cimitgirul [n locul poeziei.
Flori albe [nro]ite de fulgerul demonic

Aprinse de-o sc@nteie, aduc din nou lumin`
{n Universul negru [n care fecioria
Apare ca o perl`, a zorilor regin`.

PROFETUL SPUSE ...
Privind ad@nc [n lumea neagr`, cu mintea lui cea [n\eleapt`,

Profetul spuse: Eu s`dit-am [n inimile voastre moarte
Iubirea pur`, floare rar`, un vers divin [n poezie,
Un dor de vise, semn al nop\ii, [mpodobit cu diamante.
Adus-am pacea din tenebre, dorin\a voastr` de c@nd lumea

A ap`rut printr-un miracol neexplicat de nici o minte,
C`ci mul\i dorit-au s` enun\e printr-un cuv@nt sau printr-o fraz`
Ivirea lor misterioas` din universurile sfinte.
Ei s-au trezit [n noaptea neagr` [nchipuindu-]i c` prin vorbe

Vor [mb`ta [ntreaga lume ]i vor aduce adev`rul,
Dar pentru om, acesta este ceea ce simte ]i trìe]te
}i nu o poezie alb` unde descoper` amorul.
Printre iluziile goale ce zac de secole de-a r@ndul

Pe pagini negre, [n c`r\i albe, pe care se a]terne praful,
Acolo zace o idee, nu realitatea cea mai vie,
C`ci scrisul e o am`gire ]i legile nu sunt eterne.
Ei fericirea [ncercat-au s` v-o explice prin cuvinte

}i pentru asta adus-au din haosul nem`rginirii
Semne, simboluri ]i speran\e, false idei de ve]nicie,
Dorind ca s` [nalte-n soare e]afodul nemuririi.
}i [ncercat-au s` explice prin logic` ]i prin g@ndire

A voastr` via\` de iluzii crez@nd c`-n felul `sta poate
V` vor supune [n robie la carul lor tras de Luciferi,
Dar s-au trezit mira\i [n noapte c` nu mai este puritate.

C@t de frumoas` este lumea [n ale lor false cuvinte
Ce-s aruncate-n omenire [ntr-un discurs de am`gire.
{n el nu vezi dec@t spoial`, doar poleial` mincinoas`
Care [mbrac` un brad verde cu o pretins` fericire.
Absurdul, lor le folose]te ca s` creeze poezie

}i c@nd deschizi o carte alb` r`m@i uimit de falsitatea
Care domne]te ca un rege, cu sceptru alb ]i cu coroan`
}i-atunci te-ntrebi : Unde mai este sinceritatea ]i dreptatea ?
Dar` uitarea se a]terne peste a lor false iluzii,

Pìanjenii cuprind [n plase a lor minciuni de fericire
}i astfel totul va dispare ]i va r`m@ne doar o fars`
Ce va descrie [n cuvinte un vis pl`cut de am`gire.
SCRIE ...
Scrie ! {mi dicteaz` Muza ]i descrie lumea aceasta,

Zugr`ve]te-o [n imagini ]i sulpteaz-o [n iubire.
Un tablou e omenirea, plin de patimi ]i suspine
Ce []i caut` destinul [n amestecul de fire.
O vioar` c@nte dulce [n nocturna [nstelat`.

Este poezia vie\ii, argintat` cu petale
De flori albe. Margarete ce s`rut` juvenale
A ta frunte de iluzii, a ta m@n` fermecat`.
Aurora dimine\ii [\i trimite o scrisoare

Ce-\i veste]te nemurirea printre stelele virgine,
{n genunchi tu mul\ume]te spiritelor de pe bolt`
Ce \i-au pus geniu [n suflet ]i \i-au dat vocea luminii.

Leg`nat vei fi de lun` pe a ei secer` moale
}i p`zit vei fi de stele ce-\i vor ar`ta [n noapte
Drumul alb al nemuririi, o alee de iluzii
Unde zac inimi r`nite ]i se zbat lebede moarte.
Vor dansa planete-n juru-\i, amintindu-\i de o floare

Ce r@dea ginga] ]i dulce la a ta voce curat`,
Dar a disp`rut [n noapte ]i-a r`mas doar amintirea
Ce o retrìe]ti [n basme cu o z@n` fermecat`.
Scrie ! {mi dicteaz` Muza. }i a]terne [n vecie

R@nduri albe de cuvinte pentru neagra omenire.
}i [n strofe de iubire vei descrie farsa vie\ii
O legend` cu “odat`” [ntr-un nor de amintire.
SE SPUNE
Se spune c` [n ceruri, c`l`torind [n noapte
Printre astrale stele, printre speran\e moarte,
Sunt spirite ]i duhuri ce c@nt` de departe
Privind umanitatea dup` un nor de ]oapte.
La masa mare-ntins`, ospe\e ]i banchete
Ce \in c@t lumea-ntreag`, c@t ve]nicia vie\ii,
Aduc ofrada Lunii ]i zeului june\ii
Cu albe margarete ]i stele [n buchete.
Pocalul de nectaruri [nchin` [n\eleptul
}i spune c`tre oaspe\i : A\i revenit din haos
}i din p`m@ntul gorazei voi a\i f`cut pronaos
Ferice de divinul care v-a pus sceptrul.

De pace ]i iubire [n ale voastre inimi.
C`ci voi, [n\elepciunea [n oameni a\i s`dit-o,
Prin opere de art` vecia a\i cl`dit-o
}i a\i adus din neguri ame\itoare patimi.
}i voi trimite-acuma pentru re[ncarnare
Pe cei mai buni de-ai no]tri, pe regii nemuririi,
C`ci vreau s-aduc [n lume iluzia iubirii,
S` fac din omenire un paradis al vie\ii.
}i astfel el trimite pe Luca ]i pe Petru.
A lor spirite albe [n oameni se-ntrupeaz`
}i pe p`m@ntul negru ei caut` o oaz`
De unde s` conduc` [ntreaga omenire.
C`l`torir` astfel prin toat` omenirea
Unde v`zur` jaful, violul ]i durerea,
Dezm`\ul ]i tr`darea, ho\ia ]i minciuna,
Peste [ntreg p`m@ntul, st`p@n`-i nebunia.
De sc@rb` ]i oroare a lor inimi virgine
{]i dau duhul pe-ncetul, l`s@nd pe neagra Terr`
Doar vraja de o clip`, iluzia himer`
Ce se destram`, fuge spre astre1e divine.
Ajun]i din nou [n ceruri, o crud` rug`ciune
‘Nal\ar` c`tre soare, [nspre c`ldura vie\ii
Spun@ndu-i : Tu m`re\e, tu Zeu al dimine\ii
Tu, arde omenirea, preachimb-o [n t`ciune.
{n fa\a judec`\ii, P`m@ntul se transform`
{ntr-o planet` goal`, vidat` de p`cate,
Perdeaua nebuniei peste fantasme moarte
Acoper` cu focuri iluzia enorm`.

Dar cea mai pur` minte cheam` la judecat`
Pe Luca ]i pe Petru, spun@nd : Cum de se poate
C` a\i distrus P`m@ntul ]i a\i f`cut dreptate
F`r’de a mea porunc` de veghe [ncercat` ?
C`ci mintea voastr` moart` nu-i bun` de
g@ndire,
Iar judecata voastr` atins` de minciun`
{n praf o voi a]terne, [n pulbere ]i hum`,
{n haos ea va zace, [n neagra adormire.
Pedeapsa e aceasta, c`ci distrug@nd P`m@ntul
Nu a\i l`sat fiin\a s` pupuleze Terra
}i peste omenire a\i a]ternut t`cerea,
Deci spulbera\i [n haos ve\i na]te {NCEPUTUL.
Trecur` astfel anii ]i Soarele apuse,
Pierdut` e iubirea ce-mb`s`meaz` via\a,
Dar fiul lul Luceaf`r veste]te diminea\a
}i sem`n@nd speran\e, s`m@n\a se n`scuse.
Din nou apare Terra de lupte istovit`
Din nou ridic` omul speran\e c`tre Soare,
}i iar`]i re@ncepe a vie\ii cùtare
Printre iluzii moarte, o pas`re r`nit`.
SPRE CE SE-NDREAPT~ OMUL ?
Spre ce se-ndreapt` omul [n goana lui nebun`,

Spre care scop anume ce nu exist` [nc` ?
{nc`tu]at de soart` ce-]i bate joc de d@nsul
Omul devine-n noapte un prometeu de st@nc`.

C`ci cunosc@nd t`cerea dup` o lupt` crunt`
Cu via\a furtunoas`, cu aspra realitate,
{]i d` seama c` sensul este morm@ntul rece
O lacrim` pe cruce, un strop de vanitate.
Pornind de la nimica, NIMICA nu r`m@ne,

C`ci absolutul negru egal cu zero este,
Iar ce viseaz` lumea [n clipe de be\ie
E doar inchipuire, himer` de poveste.
O floare [ncol\e]te ]i capul [l ridic`,

Dar buruiana neagr` [n gheare [l cuprinde
{n`bu]indu-i via\a ce-ncepe s` palpite
}i astfel pe [ncetulea rugul i-l cuprinde.
Cu aripile negre, [ntruchipat` [n vultur,

Din cerurile-nalte, se las` r`zbunarea
Acoperind tot cerul dispare diminea\a.
E moart` poezia, se-ntinde iar uitarea.
{n timpu-acesta omul alearg` dup` aur,

Dup` haznale grele [n care zace visul,
Dar ob\in@nd be\ia, el pierde poezia
Ce o dorea curat`. Pierdut e [n abisul.
{n hùl de iluzii ]i de discursuri vane

Care [mbat` lumea cu flori ame\itoare.
Dar floarea-i ve]tejit` ]i pus` [ntr-o glastr`
Nu-]i mai [nal\` capul ]i pe [ncetul moare.
El pierde astfel timpul [n cùt`ri de]arte,

C`ci ajung@nd la cap`t, nimica nu g`se]te
}i-atunci mirat [ntreab` : Ce este oare via\a ?
Dar nimeni nu-i r`spunde, c`ci LUMEA nu mai este.

PEISAJUL
Amurgul zace ro]u pe valea [nsorit`

La orizont dispare dorin\a omenirii.
Un c@ntec de iubire ascuns [n noaptea neagr`,
Un apogeu al vie\ii, un imn al fericirii.
Sc@nteia nemuririi pierdut`-i iar [n zare,

Culori de vis sublime picteaz` Universul,
Un curcubeu de raze care vr`je]te lumea
Dispare pe [ncetul l`s@nd [n urm` versul.
Pe cer apare Luna b`tr@n` ]i pribeag`

Privind sc@rbit` lumea prive]te mohor@t`
}i di a ei ochi galbeni picur` ame\it`
O lacrim` de aur, fecioar` am`r@t`.
P`durea negr` zace de oameni dobor@t`,

C@\iva stejari r`mas-au de straj` la hotare,
A lor podoab` m@ndr` e smuls` ]i zdrobit`,
Iar ramurile albe []i v`d visele goale.
O buh` gl`suie]te pe limba ei dogit`

}i tremur@nd de fric` ea fulgii ]i-i zb@rle]te:
Sunt singur` ]i trist`, pierdut` sunt [n noapte
}i nimeni nu ascult` a mea trist` poveste.
De oameni alungat`, de via\` oropsit`,

Eu am fugit de Soare [n pe]tera t`cerii
}i voi muri uitat`, de p`s`ri p`r`sit`,
Doar cu a mea putere de-a face vraja serii.

{n tristul peisaju, doar cristalinul susur
Al repedelor ape ce trec peste prundi]uri,
Mai las` o speran\`, un clinchet de iubire
Ce-ncearc` iar s` urce pe grele pov@rni]uri.
At@t amar de via\` zdrobit de iluzie

At@ta bucurie-necat` de t`cere,
Ce triste peisaje, ce goal` poezie.
Absurditate goal`, un fals m@njit cu miere.
E MOART~
E moart` tinere\ea, pierdut` e [n neguri,
O brum` de iluzii ce crede [n iubire,
Aminte [\i aduce de vraja poeziei
Ce-\i d`ruia o floare ]i-un vis de nemurire.
E moart` poezia, nimic nu mai tresalt`
Din dosul unor inimi robite am`girii,
C`ci nimeni, niciodat`, nu-i va pricepe sensul
}i-atunci a]teapt`-n noapte Luceaf`rul iubirii.
E moart` fantezia ce zugr`vea tablouri
{n care puritatea [n versuri [ntrupat`
Cu alba ei cunun`, cu l@na ei de aur
{mpdobea o lume de lupte [ncercat`.
E moart` bucuria de-a\i revedea amicii
Dup` o lung` lupt` cu demonul ce r@de,
Tu nu-i mai vezi acuma dec@t b`tr@ni ]i ]ubrezi
Care r@njesc la tine cu-a lor chipuri h@de.
E moart`-a ta dorin\` de-a cuceri vecia,
Sc@rbit de falsitatea ]i de [mpotrivirea
Ce \i-o impune lumea pentru eternitate,
Tu te retragi [n tine, preferi doar amintirea.
E moart` ]i distrus` a ta lume de vise,
Zdrobit de realitate ]i de puterea sor\ii,
Tu zaci [n a]teptare la poarta nep`s`rii,
Dar cheia nu-i acolo ]i-atunci te predai mor\ii.
BABA H^RCA
{nspìm@ntat tresar din visul ce [l avu-i [n neagra noapte,
Privesc uimit la a mea fa\` pe care se cite]te spaim`.
Ce am visat, ce vise sumbre ! Imagina\ia-mi bogat`
M-a aruncat [n hùl negru, [n a infernului marasm`.
Parc` eram [n alt` lume. Zei\e goale ]i bacante
S`rb`toreau c`derea Troii [n dansuri pline de patim`,
{mbr`\i]@du-]i pedera]tii [n agonia lor nebun`
C`deau [mpreuna\i sub mese, unde des`v@r]eau o crim`.
Mame cu fii ]i ta\i cu fice, []i etalau destr`b`larea,
Pe b`nci, pe mese, pe oriunde se mai putea face iubire,
Iar eu, [n neputin\a-mi goal` priveam sc@rbit de realitate
}i neput@nd face nimica, c`tam o poart` spre ie]ire.
C@nd deodat` simt pe um`r o m@n` rece, zgrun\uroas`
}i-o voce aspr`, r`gu]it`, ce-mi spune : Unde fugi strìne ?
Las`-\i m@ndria la o parte ]i nu te-ascunde de-a ta soart`,
{ntoarce-\i fa\a c`tre voce ]i-mpreuneaz`-te cu mine.
{ncet [ntorc a mea privire ]i, ce s` vezi ? O Baba H@rca
Cu ochi scobi\i ]i p`rul ro]u, ce [mi r@njea cu ]tirba-i gur`
Eu destinat`-s pentru tine, nu mai fugi de-a ta mireas`,
De sunt b`tr@n`, mai sunt bun` de-a face dragoste. Singur`
Nu pot s` stau. Deci, las`-n pace-a ta trufie ]i m@ndrie
}i-ntinde-mi m@na. {mpreun` vom fi st`p@ni peste inferne.
Vom domina [ntreaga lume, vom st`p@ni tot Universul
}i vom cl`di [n omenire a noastre legi, [n veci eterne.

Nevr@nd s-ascult a ei dorin\`, o luai la fug` spre ie]ire,
Zadarnic cat` s` se-opun` [n drumul meu spre reg`sire,
Cerberul negru-al st`p@nirii, c`ci [l dobor cu a mea spad`
}i astfel scap de Baba H@rca ]i de-a ei fals` fericire.
Ah, [n sf@r]it ! Sunt treaz ]i mintea-mi [ncepe iar`]i s`-n\eleag`
}i s` se bucure de via\`. Ce vis t@mpit. Ce nebunie,
Presimt c` visul va r`m@ne, va de]tepta noi por\i [n mine
}i voi descoperi o lume-n acest` fals` fantezie.
DESTINUL
V`z@nd propria-mi umbr` [n ap` reflectat`,
V`z@nd nimicnicia din tot ceea ce face,
{i cere Muzei sale ce [i conduce via\a
De-a se retrage-n noapte ]i de a-i da pace.
{n fa\a mor\ii grele nimic nu mai exist`
Nici floarea, nici iubirea [n valuri [necate,
Iar biata amintire [ncearc` din iluzii
Castele s` ridice [n marea de p`cate.
Degeaba se opune cu-al ei elan june\ea,
Nimic nu poate face, c`ci g@ndul de-a dispare
{\i amenin\` via\a, r`m@i singur [n lume,
Doar cu speran\a-n suflet, de a z@mbi spre Soare.
O muzic` divin`, o poezie pur`
Mai pot s` [\i arate a ta menire-n via\`,
C`ci de nu la]i nimica, degeaba tu trìt-ai
}i te vei pierde-n haos, [n falsa lui dulcea\`.
De poezii de aur pe care un Luceaf`r
Ce a trecut odat` pe-aceat` biat` Terra
{n Soare [n`l\at-a ]i astfel ve]nicia
A ob\inut [n noapte. Dar [n abis himera

I-a pr`bu]it suflarea ]i-n Hades el ajunse
De unde [ntinz@ndu-\i a lui inim` mare
{\i spuse : Ca ]i mine tu ai adus iubirea
}i pentru asta frate eu [\i doresc un SOARE.
VEI FI ODAT~
Havuze fermecate ce [\i vr`jesc privirea
{n ele, apa pur` [n lacrimi oglinde]te
A ta copil`rie de via\` destr`mat`,
O scump` amintire, un vis [ntr-o poveste.
C@nd apa sus \@]ne]te spre bolta [nstelat`
Tu sim\i c` al tù suflet spre ceruri []i ia zborul.
Din boabele de rou` culese de pe buze
Tu ai aflat delirul, descoperind Amorul.
N`fram` vaporoas`, perdeaua str`vezie
Ce [\i arat` lumea cu ale ei p`cate.
Fereastra e deschis` spre prim`vara vie\ii
Buchete de luceferi cu inimi preacurate.
Sipetul se deschide, [n el g`se]ti o carte,
Un vis ]i o idee [n pagini [ntrupate.
Delirul nebuniei, puterii creatoare,
Ce-]i scap`r` amorul [n mii de nestemate.
Ai risipit sperante pentru posteritate,
Comori de versuri pure, ce [\i apar vr`jite
De blonda Cos@nzean`, cu p`rul ei de aur,
Ce cu a ei dulcea\` o inim`-\i promite.
Toate aceste raze [n carte adunate
{\i d`ruiesc puterea de a citi [n a]tri,
}i c@nd [ntorci o fil`, revezi senina clip`
Ce-\i d`ruia o lume [n ochii ei alba]tri.

Iar de acum, a]teapt` speran\a aurie
S` te s`rute tandru pe fruntea ta curat`.
Iubit vei fi de lume, iubit vei fi de stele,
Iar colo sus pe bolt` vei fi ]i tu odat`.
PE}TERA NEFERICIRII
Purtat pe-a g@ndului arip`, pornesc pe calea ne]tiut`
De nici un om ]i nici o fiar`, de nici o raz` de lumin`.
}i-n noaptea plin` de-ntuneric, caut o stea [ndrum`toare
Ca s`-mi arate o potec` spre al meu vis ]i-a mea Regin`.
O Baba Cloan\a, vr`jitoare, [mi taie calea ]i [mi spune
“Degeaba cau\i floarea rar`, ascuns` e a ta Regin`,
{n pe]tera nefericirii pe care o p`ze]te un monstru,
Un crud balaur, o rea fiar` ce-]i isp`]e]te a sa vin`.
El cutezat-a s` [nfrunte st`p@nitorii omenirii
}i pr`bu]it a fost [n Hades, [n pe]tera plin` de groaz`.
Aici trìe]te ]i p`ze]te o floare rar`, pre\ioas`,
Ce-i cùtat` de milenii. O nestemat` [ntr-o vaz`.
Nelu@nd aminte la pova\a de a fugi, de-a m` ascunde,
Pornesc din nou [n cùtare spre pe]tera nefericirii,
L`s@nd [n urm` tinere\ea, iluzia de fericire.
O poezie de iubire [n paradisul amintirii.
Dup` o lung` cùtare ajung sf@r]it de b`tr@ne\e,
Epuizat de lupta aspr` cu monstrul negru din poveste
{n pe]tera nefericirii, [n care cel ce o p`ze]te
S-a stins, murit-a, s-a pierdut-a, iar floarea-n v@nt se
risipe]te.
M`-ntreb uimit : De ce c`tat-am ]i pentru ce tot chinul `sta,
De ce m-am zbuciumat o via\`, de ce cùtat-am nemurirea ?
Merit` omenirea oare s` c@n\i pentru a ei vecie
}i s` compui o poezie unde s` pream`re]ti iubirea ?
Nu ]tiu ! Aceast` [ntrebare m` chinuie de ani de zile.
Aceast` lupt` cu titanii a fr@nt a mea fragil` floare.
Si-acuma zace ve]tejit` [n pe]tera nefericirii.
Voi a\i murit petale albe, iar visul meu s-a dus [n zare.
VISE ABSURDE
Culcat cu fruntea [n \`r@n`, zdrobit de aspra realitate
}i-a fr@nt [n zborul c`tre ceruri a lui arip` de m`tase.
Ce palid` ]i insipid`-i apare via\a ce trecuta,
Nimic f`cuta, iar` acuma doar amintirea lui r`mase.
Frumoas` e copil`ria de care to\i profit`-n via\`
Cu c@ntece de bucurie [mpdobesc a ei be\ie,
Iar` aceast`-n naivitate crede c` tot ceea ce zboar`
Poate avea ! Ce iluzie ! C@te minciuni de parodie !
Credin\a ei este [n Soare ]i c`ldura ce o vars`,
De ar vedea absurditatea ]i falsitatea de domne]te,
Nu ar mai fi boaba de rou` de [ncununa poezia
C`ci ceea ce cuv@nt` lumea, apare doar [ntr-o poveste.
Iar tinere\ea minunat`, c@te iluzii risipe]te
C@te speran\e nimicite de [n\elep\ii omenirii.
Toat` iubirea ei ginga]` ]i puritatea ei de floare
Moare [n van. Sinceritatea zace [n hùl adormirii.
Nebuni suntem c@nd din iluzii creem o lume de poveste.
Nebuni suntem c@nd tot mai credem [n am`girile venale.
A noastr` inim` r`nit`, puls@nd [n gol arunc` s@nge
}i [nro]e]te cu speran\e floarea de vis cu-a ei petale.
{n\elepciunea dob@ndit` degeaba zace-n a ta minte.
Ar trebui s` fii un Rege pentru-a schimba din temelie
O omenire ce mai crede [n dimine\i de bucurie
}i ce croie]te din fantasme o ame\it` poezie.

Dar totul trece, nebunia [ncepe-ncet s` te cuprind`
Atins ]i tu de v@rsta neagr`, e]ti mult mai pur ]i mai
ferice.
Ai revenit din nou la via\`, la clipele de puritate
}i [mplete]ti din nebunie, o lume fals` de ar]ice.
SPERAN|E MOARTE
Din fr@nturi de vis compune o ginga]` poezie
}i [njgheab` din scr@ncioburi omenirea ideal`.
O s`m@n\` sem`nat` de-a lui m@n` iscusit`
N`scu aur dintro floare, n`scu vis dintr-o petal`.
Cuburi multe, colorate, pune unul peste altul
Construie]te pe [ncetul metereze de cetate.
Dup`-o munc`-ndelungat`, c@nd crezut-a c` finit-a
V@ntul sufl` ]i d`r@m` zidurile ridicate.
Tremur@nd de grij` mult` pentru ai sì confra\i de via\`,
Vr@nd s` lase Infinitul [n a lui oper` pur`,
Tot se zbate ]i tot url` ]i din spasme el creaz`
}i nebuna-i minte alb`, vars` peste foc c`ldur`.
C@te n-ai f`cut nebune, pe aceast` muribund`,
Pe aceast` neagr` Terra, o planet` str`vezie.
Ridicat-ai p@n`-n stele fantezia ta de aur
P@n’ la ochiul de pe bolt`, ce [n versuri va s` fie.
Mon]trii zboar` acum prin lume cu viteze nevisate
De str`mo]ii omenirii, ce anticipau [n versuri
Viitorul de iluzii, de be\ie ]i himere,
Dar [n g@ndul lor adesea, ei spuneau c` sunt eresuri.
C@t s-a dezvoltat ]tiin\a ! Cum a reu]it s` vad`
Printr-un ochi cu mii de ploape, pic`tura [n str`funduri,
Descompus` e substan\a p@n` la elementare
Componente ce [ncearc` ale tale biete g@nduri.
{ntreb`ri nenum`rate s-au n`scut cu omenirea
Teorem, ipoteze, teorii ]i fantezie,
Construiesc umanitatea, o minune ce a]teapt`
S` revin` iar la zero, la un vis de nebunie.
Astfel ai f`cut, savante, din aceast` biat` Terr`
Un vulcan ce clocote]te prin a ta neag` ]tiin\`.
Lava deabia a]teapt` s` erup` ]i s` ard`,
Toat` lumea ce se zbate ]i trìe]te-n neputin\`.
DORMI {N PACE
Dormi [n pace, te vegheaz` al tù [nger de pe bolt`,

A ta stea de fericire ce sc@nteie ]i str`luce.
C@nd [nchizi ochii [n noapte, a ta inim` ce bate
Se opre]te pentru-o clip` ]i spre bolt` ea se duce.
Pentru tine-au fost create nemurirea ]i iubirea,

Pentru tine ]i-al tù suflet s-au desprins raze din soare,
Ce ajuns-au p@n’ la tine ]i \i-au alinat m@hnirea
}i adus-au o lumin` [ntr-o preafrumoas` floare.
Toat` bucuria vie\ii, toate versurile pure,

Toate c@ntecele z`rii, toate lacrimile vie\ii,
Sunt pentru a ta iubire, pentru-a ta inim` bun`,
Pic`tur` ce se sparge [n ecoul dimine\ii.

Dormi [n pace, te vegheaz` a ta stea de nemurire,
Dulci bezele [\i trimite z@na ta de aur moale
C@nd ajunge s`rutarea s` o sim\i pe-a tale buze,
Tu n`scuta-i poezia pentru albele vestale.
SUR^SUL FORTUNEI
Fortuna [\i sur@de ]i pentru o clip` [\i apare
C-ai dob@ndit iubirea virginei [nstelate
Al`turi [i vezi trupul de ginga]` fecioar`
Cu inima-i de aur ce pentru tine bate.
Plecat asupra z@nei, [i sorbi a ei m@ndre\e,
Paharul de nectaruri [l bei dintr-o suflare
}i buzele virgine de soare s`rutate,
Le mu]ti p@n` la s@nge [n dulcea-mbra\i]are.
C@nd p`rul ei b`laiu se-a]terne peste trupui
{nve]m@tat cu vise de flori imaculate,
O mare de Luceferi \i-apar din adormire
}i [\i a]tern vecia cu mii de nestemate.
Pierdut [\i este graiul ]i t@ngui [n ne]tire
O poezie alb` pentru a ei m@ndre\e.
De ai putea ai pune la ale ei picioare
O omenire-ntreag` cu visuri de june\e.
De ai putea ai face castele aurite
Cu stropi de s@nge galben tu ai picta [n noapte
A ei frumoas` fa\` de z@n` din poveste,
A ei frumoase plete de Soare s`rutate.

Dar noaptea se sf@r]e]te ]i visul ce avut-ai
Pierdut este acuma, c@nd din frumoasa floare
R`mas-a amintirea ce o purtai la pieptu-\i
{n inima-\i de Rege care r@vnea la Soare.
C`ci unde e zei\a sl`vit`-n poezie
Pictat` [n iubire, sculptat` [ntr-o st@nc`
A devenit Pandora de zei trimis`-n lume
Pentru-a-\i r`pi vecia [n care mai crezi [nc`.
{|I FIERBE S^NGELE

{\i fierbe s@ngele [n vine c@nd vezi c` lumea-i st`p@nit`
De ni]te oameni de nimica, ce prin avere ]i rela\ii
Culeg Amorul de pe buze ]i milioane de ova\ii,
{n timp ce tu n-ai dec@t geniu ]i munca ta neobosit`.
Degeaba pl@ngi [n [nchisoarea pentru datornici h`r`zit`,
C`ci de la chinurile vie\ii nu te salveaz` a ta minte,
Supus pe veci luptei cu moartea, [ncerci cu bietele-\i cuvinte
S` zugr`ve]ti tabloul lumii, iluzie de zei sl`vit`.
De ai avea aurul galben, m@r]avul Rege-al omenirii
Ti \i-ai impune st`p@nirea peste o lume de himere.
Nu mai conteaz` al tù geniu care se zbate [n t`cere,
Devii un zeu frumos ca EROS, ce aducea prinos iubirii.
De ai cunoa]te pe aceia care conduc aceast` lume
Nu ai mai duce greul vie\ii ]i ai trì ca-n paradise.
N-ai mai munci, nu te-ai mai zbate, ]i nu ai mai trì din vise
Pentru-a-\i impune-n omenire a ta chemare ]i-al tù nume.
Dar e mai bine s`-\i dai seama c` e]ti un zero, nulitate,
Nu po\i s` schimbi nimic [n lume, a tale g@nduri de iubire
Sunt doar iluzii de legend`, doar parodii de fericire
Pierdut`-\i-e speran\a-n lume, al tù vis alb de puritate.

Iar pacea, z@na ce o cau\i, e [n p`m@nt, [n cimitire,
Acolo vei g`si iubirea ce o c`tai [n ast` lume
}i pe o cruce va r`m@ne gravat cu aur al tù nume
P@n` atunci c@nd hùl negru va [nghi\i [ntreaga fire.
Deci, te de]teapt` din iluzii ]i nu mai crede-n fericire,
De vrei s-o ai, tu cheam` moartea ]i [n Infern, [n neagra noapte
Tu vei dansa cu poezia, cu stelele din vis furate
}i vei z@mbi, c`ci iluzia-\i va d`rui a ei iubire.
UN CR^MPEI DE SUFLET
Un cr@mpei de suflet moare c@nd o inim` zdrobit`
De contactul dur cu via\a, o iluzie distrus`
Piere-n hù, l`s@nd ecouri [ntro fars` a iubirii
Ce se joac` cu destinu-\i de bufon ]i de p`pu]`.
De-ai cunoa]te dinainte a ta soart` de fantom`,
|i-ai putea prevede locul [ntr-o lume de himere.
N-ai mai ac\iona proste]te [ncrez@ndu-te-n oricine
}i [n ceruri ai ajunge [ndulcit cu vis ]i miere.
Din p`cate [ns`, soarta n-o cuno]ti, c`ci [nt@mplarea
Te conduce-n ast` lume unde haosul domne]te,
Iar` floarea dimine\ii ce-ai cules-o pentru oameni
E acum h@d` ]i goal`, am`gire de poveste.
Te supui jocului vie\ii, n-ai ce face, c`ci g@ndirea
Te ajut` s` descoperi adev`ruri muritoare
Ce exist` pentru tine, pentru al\ii sunt doar farse,
Sunt minciuni de parodie [mbr`cate [n splendoare.
E]ti prea ]ubred pentru-a face un castel din lucruri goale
Neputin\a te absoarbe [n v@rtejul omenirii
}i [n uraganul vie\ii tu [\i pierzi a ta menire
A ta clip` de splendoare e predat` amor\irii.

Moare un cr@mpei de suflet c@nd observi cruda
dreptate
Ce o predic` [n lume omenirea amor\it`.
Din desfr@u ]i falsitate se n`scu a ta menire,
Nu din poezia pur` ce-o-n`l\ai [n cer, sl`vit`.
}I TOTU}I
De ai p`trunde cu-a ta minte [n Universul de iluzii
}i ai descoperi o poart` spre adev`r ]i spre lumin`,
N-ai mai fi fericit [n via\`, c`ci lumea nu vrea Adev`rul
Prefer` s` trìasc` moart` [n falsitate ]i minciun`.
De-ai ar`ta drumul iubirii, alee cu scaie\i ]i cactu]i
Tu, blestemat vei fi de oameni, care prefer` murd`ria
}i josnicia t`v`lirii [n tina plin` de p`cate
A ta speran\` zace moart`, pe tron domen]te nebunia.
De-ai demonstra c` doar prin lupt` avea-vom noi cununa vie\ii
}i nemurirea cea r@vnit` de milioane de iluzii
Batjocorit vei fi de lume, de lenevia ei trufa]`
}i ars pe rugul nebuniei, o omenire se amuz`.
De ce mai cau\i tu atuncea s` dob@nde]ti laurul galben ?
C`ci nemurirea sclipitoare ce o visezi [ntreaga via\`
Va fi [n haos spulberat`, nu va r`m@ne nici o carte
Unde s` vezi raza de Soare ce o vesteai [n diminea\`.

STROPI DE ROU~
Stropi de rou` pe morminte [\i aduc din Hades via\a
Ce-au pictat-o [n imagini geniile omenirii.
{ncunun` vecinicia cu o raz`, cu un mugur
}i-\i alin` suferin\a cu parfumul nemuririi.
C@t de cristalin r`sun` pic`turile de rou`
C@nd pe clapele de piane cad din ceruri [nstelate
Toate sufletele moarte se de]teapt` din morminte
}i revin din nou la via\`, aduc@ndu-\i puritate.
{\i apare iar`]i clipa c@nd din vise ]i iluzii
Compuneai o poezie, o ispit` pentru Soare
Care rev`rs@nd c`ldura ce o posedai [n suflet
D`ruia a ta fiin\` omenirii muritoare.
Din minuni se na]te visul, din idei se na]te Soare
Dintr-un c@ntec de iubire se n`scu o poezie
Ce acoperi p`m@ntul cu-a ei scump` diadem`
O comoar` [ntr-o floare ce n`scu a ta vecie.
O alee de iluzii cu b`nci goale ce a]teapt`
S` revin` iar iubirea ]i s` c@nte iar la Soare,
Stropi de vise trec prin noapte [n`l\@nd a lor iubire
Spre a Lunii nemurire, spre a stelelor splendoare.
La ecoul cel de]teapt` frumuse\ea simfoniei
{n al tù suflet ce zace [n morm@ntul neputin\ei
Sim\i cum via\a iar tresalt`, iar`]i inima [\i bate
Devenind zeu peste oameni, c@n\i elogiul biruin\ei.
Dar` via\a de]teptat` de un suflet, de un geniu,
Iar se stinge, iar dispare, mai r`m@ne amintirea
Unor nume parfumate cu a Soarelui sclipire
R`ni [n suflet vindecate de o floare. E iubirea !

DE-AI }TI .....
At@ta vorb`rie goal` pentru a spune o idee !
P`pu]` [mpopo\onat` cu rochii multe inutile.
Ce mascarad` de propor\ii pentru a-i am`gi pe oameni !
}i ce spectacol de splendoare pentru-a lansa o poezie !
{n van se chinuie poe\ii dac` a lor filozofie
Nu [i ajut`, c`ci un geniu nu va apare niciodat`
Din critica care-i lanseaz` cu vorbe multe, zgomotoase
La o serbare de amploare, cu mii de trufe [mp`nat`.
Cel care critic` o carte e un nebun ce-n a lui minte
Se vede geniul de pe bolt`, [nchipuire mincinoas`
Ce-i st`p@ne]te fantezia ]i [l oblig` s` dedice
O cuv@ntare pe h@rtie, care de ]obolani e roas`.
Exist` printre ei ]i genii, dar sunt pu\ini aceia care
Pot s` exprime o idee despre o oper` de art`,
C@nd te g@nde]ti la sacrificiul ]i la retragerea din via\`
A celor ce au scris o carte, mai bine ar l`sa-o moart` !
C`ci cel ce-a reu]it s` lase o oper` de art`, bun`,
Ca s` r`m@n` peste veacuri pentru a-i-nscrie nemurirea
Nu face zgomot ]i nu latr` pentru-a-]i impune a sa carte,
{l judec` posteritatea ce [i acord` vecinicia.
Obositoare este munca de a a]terne pentru oameni
Cuvinte albe-n fraze negre, [n c`r\i cu versuri [mbr`cate,
Adesea str`lucirea-i fals` ]i catifeaua ce-o-nvele]te
{]i cam toce]te pe la margini interiorurile moarte
De-ai ]ti c` ar r`m@ne-n lume a tale versuri muritoare
Nu \i-ar p`sa de moartea neagr` ce-abia a]teapt` s` te-nha\e
}i s` te duc` [n Infernul [n care robotesc speran\e
Dorind s` lase poezie [n versuri dibace ]i hoa\e.

DE AI PUTEA ...
De ai putea s` vezi din noapte a ei tenebre fermecate
}i s` aduci din [ntuneric lumina scup` a iubirii,
Tu ai g`si floarea de aur ce zace moart` ]i ascuns`
{n taini\a plin` de jale, [ntr-un Infern al am`girii.
De ai putea p`trunde-n g@ndul aproapelui de l@ng` tine
Descoperind a sale taine ce stau [nchise-n a sa minte,
Tu te-ai mira de falsitatea ce o exprim` a sa fa\`
}i de ipocrizia neagr` ce o ascunde [n cuvinte.
De ai putea discerne-n via\` minciunile de adev`ruri,
Stupefiat, tu ai r`m@ne [n fa\a realit`\ii goale,
C`ci Adev`rul pentru care lupt` a noastr` omenire
Nu prea exist` ! E o fars`, doar [n morm@nt mai sunt egale.
A noastre lumi ! Aici pe Terra, egalitatea nu exist`,
E un cuv@nt pe care omul l-a n`scocit vr@nd ca s` lase
Doar o impresie de-o clip` cu care s` ademeneasc`
Pe cei ce cred a lor discursuri absurde, goale ]i pompoase.
Z@mbe]te [ns`, nu disper`, c`ci omenirea niciodat`
N-o vei schimba, aceste g@nduri sunt doar iluzii, sunt
himere
Ce-\i b@ntuiesc nefericirea, ce-\i ve]tejesc a tale clipe,
{n moarte vei g`si iubirea, [n ceruri vei avea putere.
Ap`s`toare realitate ce [\i zdrobe]te cu cruzime
A tale visuri de iubire ce par [n Universul rece
Doar fantezii de poezie care [ncearc`-n biete versuri
S-aduc` z@na din poveste cu care-n vis tu po\i petrece.
Legi ce domnesc [n ast` lume instaurate de un Rege
{n aparen\` par eterne, [n realitate sunt de-o clip`
C`ci dup` ce apar [nscrise [n c`r\i cu litere de aur
Dispar [n haosul cel rece, iar altele se [nfirip`.

De ai putea ... dar ce po\i face doar cu un vers ]i-o poezie ?
Chiar dac` omenirea-ntreag` [\i va citi a tale r@nduri
Ea va dormi [n continuare, va prefera ipocrizia
}i falsitatea, realit`\ii. Deci, ce-au f`cut a tale g@nduri ?
DE-AI FI ....
Din norii plini de spaim` ce [nconjoar` lumea
Cad spre p`m@ntul negru teroarea ]i durerea
}i ajung@nd pe Terra, [n Hades o transform`
O mare de iluzii unde s-ascunde fierea.
Toate aceste rele din neguri adunate
{mbib` cu minciun`, desfr@u, viol ]i moarte,
Planeta noastr` sumbr`, un hù al pustiirii
{n care vezi speran\a fugind c@t mai departe.
De umbrele nebune ce reu]esc adesea
Se pun` st`p@nire pe-a vie\ii iluzie
O clip` de feerie trecut` [n t`cere
De jocul cu vecia ascuns de nebunie.
De mai r`sare-o floare, strivit` e din fa]`
{n`bu]indu-i via\a, ad@nc ea s@ngereaz`
O lacrim` de s@nge, o lacrim` de via\`
Ce-\i rupe din iubire un fluture ]i-o raz`.
}i totu]i ea [ncearc` s` nasc` o speran\`
Cu bl@nd` ging`]ie s-apropie de Soare
}i s`rut@nd amorul, a lui hain` de aur,
Trimite dulci bezele spre lumea c`l`toare.

PENTRU VECIE
Ispit` pentru demoni, ispit` pentru vise,
Iluzia ascuns` [n pe]tera t`cerii,
O stea ce [\i z@mbe]te clipind sfios din pleoape
}i-un puf de p`p`die ce zboar` [n etere.
O poart` spre iubire deschis` de un [nger
Cu cheia nemuririi, o lume [\i ofer`
Un infinit de umbre ce c@nt` vecinicia
Pentru a vie\ii Soare, pentru a mor\ii er`.
Sclipiri de fantezie ofer` [ntr-o carte
Infernul dintr-un suflet ce-]i caut` menire,
O crud` suferin\`, o cr@ncen` durere
Ecoul ce-]i g`se]te ]i afl` nemurirea.
De r`sfoie]ti o carte, revezi trecutul negru
Ce-\i aminte]te-n noapte de cea mai scump` z@n`,
Dar anii fericirii de mult s-au dus [n haos,
R`masa c@nt`re\ul ce-n versuri tot [ng@n`.
Pove]ti nemuritoare pentru copil`rie
Fantome ]i himere [n sumbra comedie
Ce-o joac` omenirea vr@nd s` [nc@nte-n via\`
O fars` de pe scen`, o crud` parodie.
Destinele umane ad@nc sunt zugr`vite
De un penel de geniu ce pentru oameni scrie
R`m@n astfel [n lume petale de oracol
Ce [\i prezic ursita la na]tere : “Vecie” !

UNEORI
{n cerc de foc se [nv@rte]te c`t@ndu-]i soarta printre
oameni.
{n vise el se vede Rege, [n realitate-i o paia\`
Ce-i aruncat` ici ]i colo de jocul pur al [nt@mpl`rii,
Iar c@nd ajunge sus pe tronuri de mult i-apus` a lui via\`.
Mult a luptata pentru-a ajunge mai sus peste omenire,
A r`sturnat legile scrise ]i-a reu]it ca s` [nscrie
A sale proprii legi, ce crede c` sunt mai pure ]i mai bune,
Dar n-a f`cut dec@t o fars` ce-]i bate joc de-a sa vecie.
A n`scocit aproape totul, chiar moartea neagr` reu]ita
S` o aduc` din Inferne, [n nebunia lui nebun`,
C@nd sceptrul [l ridic`-n zare, un fulger brazd` cerul mor\ii,
Iar tunetul ce [l urmeaz` veste]te cea mai grea furtun`.
Imagin@nd o lume moart`, [n c`r\i cu slove tip`re]te
Trecutul negru-al omenirii. Ne]tiutorilor apare
Cu mult mai bun dec@t prezentul. C`ci cei ce au trìt odat`
}i au l`sat o iluzie, sunt declara\i genii [n Soare.
}i dup` ce v@rtejul vie\ii l-a [nv@rtit prin labirinte
}i dup` ce ghemul de aur ]i-a derulat a sale fire,
A reu]it ca s` ajung` la punctul zero de plecare
Unde-l [ngra]` viermii mor\ii ce [i z@mbesc din cimitire.

LA FEL CUM ...
La fel cum pentru mine via\a
E mult mai moart` dec@t moartea,
La fel ]i pentru tine lumea
E mult mai neagr` dec@t noaptea.
La fel cum pentru mine visul
E mult mai pur dec@t iubirea,
La fel ]i pentru tine zorii
Sunt mai frumo]i ca nemurirea.
La fel cum pentru mine via\a
E mai fragil` ca o floare,
La fel ]i pentru tine lumea
}i-a ve]tejit a ei petale.
La fel cum pentru mine visul
E un refugiu al speran\ei,
La fel ]i pentru tine zorii
Aduc ecoul cutezan\ei.
}i [n sf@r]it, cum pentru mine
At@t c@t sunt exist` toate,
La fel exist` pentru tine
Acel demon ce spune poate ...

{N TEMNI|~
{n temni\a de iluzii, zace pe-o saltea murdar`,
A pl`tit multe [n lume, dar mai are-o datorie
C`tre moartea ce a]teapt` cu-a ei coas` sidefie
S`-i reteze capul m@ndru. Plat` grea, plat` amar`.
C@te n-a pl`tit [n via\` ! Tuturor acelor care
I-au [nscùnat t`cerea pe un scaun de orgolii,
Dar acum, trupul sù ]ubred este ros de negre molii,
Iar prin fer`struica neagr`, nu se mai z`re]te Soare.
Ar pl`ti ]i moartea neagr` de-ar putea s` mai a]tepte
Toat` avu\ia goal` ce a str@ns-o [ntr-o via\`
Ei i-ar duce-o vr@nd s` prind` [nc-o nou` diminea\`,
Dar degeaba ... Moartea r@de ! El vorbe]te cu-n
perete.
Cu un zid de piatr` ars` a vorbit [ntreaga via\`,
Nu ]i-a dat seama c` lumea nu-i ascult` poezia.
Prea t@rziu el observata, iar acum doar nebunia
{i mai poate da speran\a pentru noua diminea\`.
Pleoapele [i cad pe ochii osteni\i de-at@ta lupt`
Pe [ncetul, el adoarme, c`ci [nvins de oboseal`
Recunoa]te c` trìta toat` via\a [n gre]eal`,
Iar din trupul ce r`masa, viermii negri se [nfrupt`.
C@nd se risipe]te vraja, doar scheletul sù mai este,
Sufletul pierdut ]i ]ubred i-a fost luat de negre v@nturi
}i purtat [n lumea larg`, iar din vise ]i av@nturi
Au r`mas foi de h@rtie ce [nscriu a lui poveste.

C^NTA ....
C@nt` stropii de lumin`, picur@nd a lor miracol
{n al tù suflet demonic [nsetat de fericire
Soarbe p@n’ la fund pocalul de nectar ]i de ambrozie
Oferit de scumpa z@n` [ntr-o clip` de iubire.
C@nt` boabele de rou` ce se sparg [n mii de stele
Mii de stele ]i de raze ce-\i ofer` nemurirea
Ea aminte [\i aduce de furtuna [nspumat`
Ce se ‘nal\` p@n’ la Soare cùt@ndu-]i fericirea.
C@nt` lumea de speran\e, o ginga]` simfonie
Pentru fiii lor, urma]ii, flori de aur ]i de Soare,
Lacrimi pure ]i curate din bel]ug cad pe obraje
Un ocean de vise umplu o oglind` [ntr-o mare.
C@nt` spiritele moarte, colo sus printre Luceferi
Toat` nebunia z`rii c@nt` versuri pentru Soare
}i din haos ]i mistere [mpletesc fermec`toare
Fantezii, pe care lumea le g`se]te [ntr-o floare.
UN FLUTURE CU ARIPI BLONDE

De ai vedea m`car odat` acea iluzie din basme
Pe care \i-o ofer` lumea atunci c@nd Soarele apune
Te te-ai sc`lda [n vis ]i aur acoperit de p`ru-i galben
Ce vars` via\a [n torente. Un zbucium dulce pus pe strune.
Un fluture cu aripi blonde coboar`-ncet pe-atale buze
S`rut timid ]i ]ovìelnic, dar pur ]i cast, plin de be\ie.
Prin el s`rut` Infinitul cu stele, Soare ]i Luceferi
Prin el s`rut` via\a [ns`]i, speran\`-n zori pentru vecie.
Cu ap` vie, ap` moart` ]i cu iluzii de o clip`
Se fac din lut oameni ]i demoni, nebuni, cretini, genii ]i Soare
}i cu s`rutul nemuririi se fac castele de vecie
Cu s`li de marmur` ]i aur ]i cu pere\ii de cle]tare.
Cu chipuri reci, [ncremenite, statuile privesc la oameni
Au fost ele-n ast` lume, unde-au luptat dorind dreptatea
Au ob\inut-o, [ns` moartea nu i-a iertat, i-a dus [n Hades
E greu pl`tit` [ndr`zneala de-a [nfrunta eternitatea.
Au picurat [n suflet Soare, au picurat [n trupuri via\`
}i o sc@nteie de speran\`, cutremurat` de furtun`,
Au picurat [n poezie l`s@nd a lor spirit de aur
{n versuri albe ]i mìastre, unde t`cerile se-adun`.
DE-AR FI S~ FIE ...

De-ar fi s` fie totul vis
Ar fi mai bine poate,
Nu ne-am mai teme de Infern,
De crime ]i de moarte.
De-ar fi s` fie cerul pur,
Ne@nc`rcat de spaime,
N-am mai crea false pove]ti
}i n-am mai fi fantasme.
De-ar fi s` fie numai zori,
S` nu mai fie noapte,
Nu ar mai fi demoni nebuni
Ce s`-\i doreasc` moarte.
De-ar fi ... e greu de presupus
Minunea s` se-nt@mple,
{nchide ochii ... vei sim\i
Un cast s`rut pe frunte.

TRECEA {NCET G^NDUL HIMERIC
Pe o potec` pietruit` cu inimi moarte ]i suspine
Trecea [ncet g@ndul himeric plin de iluzii ]i be\ie.
Cu fiecare pas ce-l face las` [n urm` o sc@nteie
Ce lumineaz` drumul vie\ii cu pic`turi de fantezie.
Urm@ndu-]i drumul de iluzii, [ncearc` s` g`seasc`-n noapte
|elul propus pentru vecie, o mic` stea tremur`toare,
Ce-]i p@lp@ie a ei iubire, ascuns` printr alte astre,
Amor pl`tit de zeul nop\ii, [nchis [n hruba de r`coare.
El a parcurs merg@nd spre stele, ere [ntregi de nebunie,
Dar niciodat` nu ajunsa s` []i ating` \elul vie\ii.
C@nd a crezut c` reu]ita s` pun` m@na pe vecie
S-a destr`mat visul de aur ]i frumuse\ea dimine\ii.
Trecea [ncet g@ndul himeric printre nisipurile negre,
Ajuns la cap`tul cel negru, g`sind iubirea ce Regal`
Se bucur` doar pentru-o clip`, c`ci floarea a murit ]i-n haos
}i-a risipit a ei petale ... ]i a g`sit o glastr` goal` !
HIMERE
O perdea [ntunecoas` [\i acoper` vederea.
Ridic@nd-o, tu descoperi o c@mpie de imagini
Zugr`vit` de penelul plin de har al fanteziei
Cu cuvinte de o ]chioap` [ntr-o carte cu-albe pagin.
Pietruit` cu rubine, cu smaralde ]i topaze
{\i apare o potec` ]erpuind printre coline,
B@ntuit` de fantome, de n`luci ]i vise sumbre
Ce doresc steaua de aur, z@na zorilor virgine.

Alerg@nd dup` himere, dup` fantezii de basme,
Culeg@nd la [nt@mplare ]oapte, versuri ]i suspine,
{\i [njghebi un drum de vise, de iluzii ]i speran\e
Ce se pierde sus [n ceruri printre astrele Regine.
}i mu]c@nd din m`rul galben, aruncat din paradise,
Ajung@nd la miezu-i putred, te [ntrebi uimit : Cum oare
De-i stricat pe dinùntru, c@nd pe dinafar` este
Ca o stea ]i nici o pat` nu [i stric-a lui culoare ?
Tot la fel ]i lumea este de-i p`trunzi a sale taine
Pe deasupra este via\`, [nùntru este moarte.
Floarea ce-\i ofer` visul este mult mai pur` poate
Nu-i atins` de mizerii ]i de negrele p`cate.
Destr`m@nd perdeaua fals` ce acoper` t`cerea,
Te treze]ti [n hùl groazei, [n cazanul plin de smoal`,
Demoni negri, demoni galbeni [nte\esc jocul cu moartea
}i-astfel fierbi [n neputin\`, [n minciun` ]i spoial`.
D@ndu-\i seama c` e]ti ]ubred, c` e]ti joac` pentru moarte,
Vr@nd s` scapi de obsesie, [\i creezi o lume nou`
De iubire, puritate, de virtute ]i de cinste,
{nger alb cu aripi albe, vis pictat cu stropi de rou`.
Palid` [\i este lumea ce-ai compus-o din iluzii
}i mai palid [\i e visul ce-l trìe]ti numai o noapte
C@nd apare diminea\a tremuri tot ... s-a dus iubirea
N-ai ce face ... este ziu` ]i ... revii la realitate.

S~-|I SPUN VREODAT~ ....
De-a] putea s`-\i spun vreodat`
C` e]ti frumoas` ca un astru,
Eu a] sim\i [n al meu suflet
Tot Infinitul tù albastru.
Toat` bl@nde\ea ta de vise
S-ar cobor@ s` m` aline
}i toat` epopeea m`rii
Mi-ar m@ng@ia a mele zile.
Veghind asupra vie\ii mele
Cu-a ta divin` auror`
Tu m` [ndrumi spre nemurire
Un drum [ncununat cu rou`.
}i trimi\@nd a tale raze
Spre toat` lumea infinit`
Tu faci minune dintr-un haos
O nebunie fericit`.
{ntruchipezi [n lume versul
Iluzia de vis a vie\ii
O fantezie ce [nc@nt`
{ntreaga lume-a tinere\ii.
}i [ntrupat` [n zei\`
Cu ochi de vis ]i p`r de Soare
Tu farmeci toat` omenirea
Ce caut` a ta splendoare.
Fugind din cale p@rjolirii
Care cuprinde lumea-ntreag`
Lor le r`m@ne-a ta dulcea\`
}i clipa c@nd [\i spun : Tu drag` !

}i de aceea, c@nd \i-a] spune
C` [\i ador toat` fiin\a,
Al meu ecou ar na]te via\`
}i ar aduce biruin\a.
MURI O LUME
Muri o lume c@nd [ntors-ai a ta privire de la Soare
}i c@nd din vraja tinere\ii n-a mai r`mas dec@t o fars`
C`ci d@ndu-\i seama de minciuna ce-i profesat` [n
discursuri
Tu-\i v@ri [n foc a ta iubire ]i-o la]i pe rug s` moar` ars`.
Ideea ta de puritate s-a dus acum, pierdut` este,
O mai g`se]ti doar [ntr-o carte, ca o speran\` viitoare
C`ci goliciunea ei cea alb`, e fantomatic` ca visul
C@nd te treze]ti, dispare lumea ce ai creat-o [ntr-o floare.
A ta noble\e spiritual` nu-i bun` de nimic [n lume,
Degeaba te munce]ti at@ta f`c@ndu-\i planuri viitoare,
C`ci e]ti supus focului vie\ii ce te arunc` la-nt@mplare.
Ajungi [n cer sau [n Inferne, e]ti un nimic sau e]ti un Soare.
Cu un cuv@nt sau cu o fraz` nu po\i s` faci nimic [n lume,
Oric@t ar fi de elegante ele apar prea dep`rtate
De visul tù, de-a ta speran\`, de-a ta iluzie nebun`,
Un vis nebun, o lume moart` care trìe]te [n p`cate.

A}TEAPT~
V@ntul ]uier` prin ramuri, vocea lui plin` de jale
Se abate pe la geamuri, pe la stre]inile goale.
Din pustiu aduce haos, din Infern aduce moarte,
Dup` ce furtuna trece casele sunt vide, sparte.
Ochiul tù de la fereastr` urm`re]te [n nocturn`
Vijelia nemiloas` ce [n goana ei nebun`
Pustie]te Universul, transform@ndu-l [ntr-o mare
Ce [neac` tot P`m@ntul, avalan]a de uitare.
A acoperit o lume, a acoperit iubirea
Ce [ncearc` cu o floare s` aduc` fericirea.
R@d schelete [n morminte de a ta speran\` vie,
Haos este ]i pe Terra e acum o tragedie.
A [nebunit o lume. Un destin e mort ]i via\a
Se ascunde [n morminte. E apus` diminea\a.
Mai r`m@ne [ntr-o carte al tù vis de nebunie.
{nchizi ochii ]i a]teapt` ... poate totu]i ... nu se ]tie ...
NICI AICEA ?! ...

Nemaia]tept@nd nimica de la via\a ce trìt-a
{]i [nchide ochii putrezi de at@ta cùtare,
Dep`n@nd caierul vremii pe un fus al neputin\ei
Num`r` [n van iluzii pe o mas` de m`scare.
}i [n jurul lui sunt str@nse amintiri de-o via\` lung`,
Pasiuni ]i clipe moarte zac pe rafturile negre.
Tot ce-a adunat odat` va r`m@ne pentru al\ii,
El va trece [n t`cere. Pe morm@nt o cruce veghe.

Un destin ce ap`rut-a din [mbr`\i]`ri de-o clip`
A pornit s`-nfrunte lumea pe c`r`ri de st@nc` sur`,
Dar [n haosul cel negru s-a pierdut a lui speran\`,
Iar` biata amintire a r`mas [n veci singur`.
Preg`tit pentru secure, el a]teapt` moartea neagr`
Ca s` vin` s` [l ieie ]i s`-l duc` mai departe,
Dar [n hùl ce-l ajunge ars de demoni ]i de diavoli
Se destram` [n himere. Nici aici nu e dreptate ?!
AMPRENTE
Amprente pe nisipul moale a]terne pentru omenire,
{nal\` sus castele albe cu turle ro]ii de granat`,
Dar avalan]a tenebroas` le pr`bu]e]te [ntr-o hrub`
De unde-apar atunci c@nd lumea ridic` visul cu o treapt`.
Din vid ]i spaim` reu]e]te s` construiasc` vecinicia,
Din goluri negre ]i fantasme tot [mplete]te ghem de vise
Desf`]urat [n Universuri arat` drumul spre iubire
Urm@ndu-i firul de miracol ajungi [ncet [n Paradise.
Cu fantezii de flori ]i vise, [mb`ls`meaz` r`suflarea
}i te conduce [n gr`dina [n care-ai tì str`mo]i odat`
Fur@nd [n\elepciunea vie\ii din pomul merelor divine
Au cobor@t pe-ast` planet` sper@nd s-o fac` mai curat`.
Dar am`girea le-a fost crud`, speran\ele le-au fost de]arte
Ai lor urma]i cu arma-n m@n` au nimicit toat` suflarea
}i folosind violul negru, au siluit iubirea pur`
}i-au transformat-o [n dezm`\uri ce umplu-n noapte toat` zarea.
Din cornul abunden\ei cade o pic`tur` de be\ie,
La el se-mbat` Infinitul, din el bea toat` omenirea
Cu pic`turi ce cad la mese ]i la banchete fastuoase
Se-adap` lumea cu iluzii, ascuns` este fericirea.

{ntr-un pocal de aur galben, [n care focul cel demonic
Aprins de demonii din Haos, ofer` lumii tinere\ea,
O flac`r` de vecinicie ce-i oferit` de un diavol
Ce vrea s` duc` [n Inferne un [nger blond ]i frumuse\ea.
}i c@nd cristalul cel rubinic [nfl`c`reaz` al tù suflet
O flac`r` cuprinde zarea cu o iubire arz`toare,
Al tù ecou trimite s@nge spre toat` lumea de iluzii
Pict@nd cu focul veciniciei aceast` via\` c`l`toare.
De]i s-au risipit [n haos ]i au murit a tale vise,
De]i iluzia ta scump` s-a destr`mat [n mii de fire,
A mai r`mas totu]i o raz` pe care urci [ncet spre Soare
Acolo sus tu vei culege ce \i-ai dorit [n omenire.
Privind din cer [n lumea moart` care se zbate [n t`cere
Trìnd din vis ]i din iluzii, trìnd mai mult din fantezie,
Z@mbe]ti, sur@sul tù alin` ]i m@ng@ie a lor destine,
Te treci [ncet sting@nd o lamp`, r`m@ne-un vis de nebunie.
R`m@ne-un vis ]i o speran\`, tot ce a fost ]i va s` fie
Miracolul c`ldurii tale a reu]it ca s` p`trund`
{n toate col\urile negre [n care haosul domne]te
}i siluie]te tinere\ea cu falsuri moarte ce abund`.
A FI ...
Ai fost ]i nu mai e]ti, a fi
Sunt doar iluzii sfinte
Ce-ncearc`-n van s` nasc` vis
Cu bietele cuvinte.
C`zu castelul de nisip
{n cruda [ncle]tare
Cu haosul dezl`n\uit
De lumea tr`d`toare.

Muri iubirea ta dint@i,
Muri o iluzie,
Dar ea n`scu un vis frumos,
N`scu o poezie.
Cadavrul jalnicei dorin\i
Pierdut [n cimitire
A]teapt` floarea de cais
S` [i aduc` mire.
A]teapt`-n van, c`ci a murit
Pretinsa ta menire,
De]i n`scu idei de vis,
De]i n`scu iubire.
Plec`-n morm@nt, [n hùl gol,
{n groapa de himere
Ce-nghite tot, nemail`s@nd
Dec@t pustiu, t`cere.
P`cat de-al tù destin de vis
Prescris de ursitoare,
Muri o stea, pe cerui negru
Se-a]terne iar uitare.
Ai fost ]i nu mai e]ti, a fi
Este o am`gire.
Te lup\i [n van, doar [n
morm@nt
Tu vei g`si iubire.
E}TI MUL|UMIT ?
Speran\a ta de-a fi o stea
Este o iluzie.
Degeaba tu trude]ti din greu
Crez@nd [n vecinicie.
S-a fr@nt [n zborul tù spre
cer
A ta iubire pur`.
Pierdut`-i clipa ta de vis,
Pierdut` ]i singur`.
Un alb mister ascuns [n nori
Sur@de ]i clipe]te,
Ocheade dulci prime]ti [n zori,
Un Soare ]i-o poveste.
O lacrim` pe-al tù obraz,
Un gust s`rat pe buze,
Se-nal\` apele spre cer
Din sfintele havuze.
Dorin\a ta de-a fi poet
}i de-a uimi o lume
S-a [mplinit. E]ti mul\umit ?
{n cer e al tù nume.
De nu, a]teapt` s` revii
{n lumea c`l`toare
}i pentru oameni iar vei scri’
Cu razele de soare.
VEI ADUCE SOARE

De vei g`si ce-ai cùtat
Tu mul\ume]te soartei
Care prin lume te-a purtat
D@ndu-\i parfumul ]oaptei.

De vei putea s` vezi [n neant
Cu a ta pur` minte,
Ecoul viselor curat
Va na]te zile sfinte.
De vei clipi [n zori de zi
Ca astrul dimine\ii,
Vei na]te vis, vei na]te flori
Cu vraja tinere\ii.
De vei vedea al tù destin
Pe bolta sclipitoare,
Tu vei nara idei de vis
Cu razele de Soare.
}i la sf@r]it de vei crea
Cu fulgii de ninsoare
O nou` lume ... din pove]ti
Tu vei aduce Soare.
VISUL
Porni [n zori spre paradis
Un vis i-arat` calea,
{ncununat` cu iubiri
Se-nal\`-n cer c`rarea.
Plutind [ncet pe un covor
Ce-i fermecat de astre,
Se-nal\` lin, [nceti]or
Spre stelele albastre.
Ajunge sus la a lui stea
Ce bra\ele-i [ntinde
Cuprins pe veci de raza ei
Iubirea o p`trunde.
O patim` sclipe]te sus
Dezl`n\uind [n haos
Oracol sf@nt care ghici
Minunea din pronaos.
Spre omenire-ncet porni
O raz` c`l`toare
}i c`tre lume gl`sui
Cu buzele-i de Soare.
“Al meu viers bl@nd
dezmiard`-n zori
A vie\ii voastre ran`
{n suflete, eu nasc culori
}i-n inimi aduc man`.
Eu pentru-a voastre cùt`ri
Spre lumile Regale
Deschid un drum, ofer un vis
Cu versuri [n petale.
Abisul este-at@t de greu
De dezlegat [n via\`
C` ai nevoie de un zeu
}i de a lui dulcea\`.
Un Univers vei dezlega
O tain` vei culege
De vei g`si albastra stea
Ce peste lume-i Rege.
Din stele nasc splendori de vis
Alei de curcubee,
Pe ea zac ro]ii trandafiri
Picta\i [ntr-o idee.

Culege floarea de Amor,
S`rut`-i tinere\ea,
Vei retrì un tainic dor,
Vei retrì june\ea.
Iar s@ngele-\i va clocoti
{n mii ]i mii de valuri
N`sc@nd recife de corali
Pentru a vie\ii maluri.
{n m`rile ce le-ai creat
{n via\a trec`toare,
Tu vei vedea pe]ti de m`rgean
|@]nind spre-a vie\ii Soare.
Tu vei vedea corali dans@nd
Cu stelele de mare
Perechi-perechi vor na]te-n
g@nd
Pove]ti nemuritoare.
At@ta vraj` ]i mister
Zace [n neagra noapte
Ascuns`-n marea de idei
De fantezii ]i ]oapte.
{ncearc` s` dezlege lumi
S` nasc` o vecie,
De unde e]ti, unde te duci
Nimeni nu va s` ]tie.
Tu te-ai n`scut dintr-un mister
Din pur` [nt@mplare,
E]ti trist [n lume ]i stingher,
Iubirea ta cea mare.

Nu poate s` g`seasc`-n zori
Zei\a fermecat`,
Dedici pove]ti ]i poezii
{n van, iubirea-i moart`.
Se pr`bu]i al tù Amor
{n Ghena tr`d`toare
Iluzie de vis a fost
Aceast` rar` floare.
De ai putea ca s` renun\i
La vraja de be\ie
Tu pentru oameni vei nara
O dulce poezie.
Iubirea ta pe veci va fi
O stea nemuritoare
}i-n jurul tù va d`n\ui
A ei scump` splendoare.
Pe a ta frunte de poet
Se va l`sa un Soare
{n ochii tì vor str`luci
Minuni sc@nteietoare.
Vor dìnui a tale lumi
De]i o via\` moare
Pe albe pagini va sclipi
Al tù destin de floare.
De-aceea stinge ce-ai aprins
Pentru o iluzie
Aprinde focul cel divin
}i vei avea vecie.
A] vrea at@tea s` [\i spun
S` [\i vorbesc de stele
De-a noastre lumi ce [nconjor
A voastre patimi grele.

St@nd [n extaz [n fa\a ei
Tu vei sim\i r`coare
}i vei picta cu-al tù penel
O lume muritoare.
C@t vis se-ascunde [n idei
O via\` petrecut`
{n [ncle]tarea de mister
Cu o fereastr` mut`.
Al tù ochi pur va [ncerca
S` vad` vecinicia,
Dar pleoapele cobor [ncet
E noapte, iluzia.
Domne]te peste-a lumii vì,
Domne]te peste fire,
Un fir de stea pierdut [n nori
{]i caut` un mire.
C@te pove]ti, c@te idei
|i-apar din adormire,
Cu-a ta peni\` de poet
Vei na]te nemurire.
C@te iluzii se ascund
{n noaptea vr`jitoare
Cu-a ta peni\` de poet
Tu vei picta un Soare.
V`paia viselor s-a stins
Trezit din somn vezi via\a
Cum se [ntinde peste lumi
Apare diminea\a.
Iar al tù vis r`mase vis
O lume de p`cate,
Pornind din nou pe drumul gol
Ce crud` realitate !

ILUZIA CEA MARE
Fatalitate-al tù destin
Prescris de ursitoare
Se [mplini ... Tu ai g`sit
Iluzia cea mare.
Pornind din hùl de mister
Al unei lumi nebune,
Tu ai descoperit [n nori
A astrelor genune.
At@t de infinit` e
Iluzia cea mare,
Milenii multe-ar trebui
S`-i vezi a ei splendoare.
Urm@nd a vie\ii labirint
Pe-un fir de sorocire,
Ajungi [n cer unde g`sii
A Soarelui iubire.
Speran\a ta a fost o stea,
Un vis de nemurire,
At@ta lupt` pentru-a avea
Cununa ei de mire.
At@ta chin pentru-a avea
Iluzia cea mare,
Murii ... ]i visul se pierdu
{n hùl de r`coare.
Tu, dezleg@nd a vie\ii lumi
Din haosul de fire,
Ai [mpletit cununi de vis
Pentru a ei iubire.

}i descifr@nd un Univers
Descoperii iubirea
Miracol pur ce-\i ar`ta
Zei\a Nemurirea.
Ai fost un vis, ai fost o stea
Ce str`luci [n noapte,
Ai fost un g@nd, ai fost un
vers
Ce-nvinge neagra noapte.
At@te-ai fost ]i vei mai fi
{nchipuiri de-o clip`
Ce se destram`-n amintiri
Ce versuri [nfirip`.
Pe drumul tù idei de vis
{\i pietruiesc c`rare
}i te alin` cu minuni
Iluzia cea mare.
Astfel sf@r]i iubirea ta,
Astfel sf@r]i o via\`,
Un dor de poezii ]i vis
Apus-a diminea\`.
ROIURI DE ALBINE
Roiuri multe de albine
{\i aduc din Soare miere
Un nectar ascuns [n floare
O iluzie [n sere.

Paradisul plin de vraj`
Al ambroziei Regale
{\i ofer` tinere\ea
}i amorul din petale.
Tu sorbind din Soare via\`
}i din Lun` nebunia,
Ai pictat cu al tù iris
{ntr-o floare, poezia.
Fruct [nmiresmat al nop\ii
Al iluziei nebune
{\i apare diminea\a
Cu flori albe [n cunune.
Al tù vis pictat [n Soare
}i cu mierea fanteziei
Ame\e]te Universul
Cu iubirea poeziei.
A ta raz` de be\ie
Picurat` [n pahare,
A [nebunit vecia,
A [nebunit un Soare.
Faguri mul\i, picta\i cu a]tri
Oferi\i pe tava sf@nt`
Sorbi din ei mireasma vie\ii
}i Amoruri ce cuv@nt`.
C`tre lumea de iluzii,
C`tre lumea c`l`toare
A ei buze jucù]e
Pe obraje s`rutare.

Un Amor e-ntreaga via\`
Care trece ca ]i v@ntul,
Fulg de vis pierdut [n haos
Mai r`m@ne doar
cuv@ntul.
Ce descrie [ntr-o carte
{mpletit cu-alte cuvinte
A ta clip` de iluzii
Ce-ai visat-o cu-a ta minte.
Roiuri multe de albine
Picur` pe-a tale buze
Poezie ]i iluzii,
Dor divin narat de muze.
Se pierdu iubirea vie\ii,
Se pierdu ]i amintirea
{ntr-o carte de iluzii
E ascuns` nemurirea.

C^TE IDEI, AT^TEA
LUMI
Pornind agale pe un drum
Ales de ursitoare,
Destinul sù n`scu idei
Din pur` [nt@mplare.
Cu mìestrie combin@nd
Cuvintele [n fraze,
El reu]i s`-njghebe vis
{n mii ]i mii de raze.
Tot ceea ce-a v`zut [n vis
Descrie-n albe pagini
Sc@nteia geniului aprins
Apare [n imagini.
O pic`tur` de vecie
Pentru a lumii hran`
Sclipiri de duh ]i fantezii
Apar din a lui pan`.
Frumos e jocul de idei
Care te ame\e]te
C`ci b@nd din cupa de mister
O tain` te vr`je]te.
C@te idei, at@tea lumi,
Cuvinte diferite
Pentru a zugr`vi un vis
Cuvinte potrivite.
Urm@nd un fir de fantezii
Descoper` la fine
Cetatea viselor dint@i
Care n`scu Regine.

L`s@nd o carte-n urma sa
Las` o comedie,
Acolo e al sù destin
{nscris de tragedie.
Menirea el ]i-a [mplinit
N`scut-a o vecie,
C@te idei, at@tea lumi
}i-at@ta nebunie.
TRECUI ....
Desfr@u ]i moarte ]i viol,
Desfr@u ]i neputin\`
P`m@ntul [\i apare gol
De-at@ta umilin\`.
Se pr`bu]e]te lumea ta
{ntr-un ocean de groaz`,
Ascuns e visul tù nebun
Departe [ntr-o oaz`.
Vr@nd s` domine-n Univers
S` fie zeu ]i Rege,
Din Hades a adus pe draci
S` fùreasc` lege.
Infernul nu mai e [n hù,
E pe p`m@nt ]i noaptea
Cuprinde cu-ale ei minciuni
{ntregul vis ]i moartea.
R@z@nd de al tù joc nebun
{\i d` o s`rutare
}i astfel totul se sf@r]i
Sting@nd o lum@nare.

Pierind tu nu mai vezi [n zori
Iluzia nebun`,
{n cimitir al tù morm@nt
Demonii [ncunun`.
Parc` a fost un vis, trecui
}i te pierdui [n noapte,
{n urma ta un gol imens
{n fa\a ta, tot moarte.
TREC CONVOAIE DE
FANTASME
Trec convoaie de fantasme
Pe aleele durerii
{nspre moarte se [ndreapt`
C`tre hrubele t`cerii.
S@ngele le curge-n valuri
Din a lor inimi r`nite
{nro]ind pietrele arse
Cu a lor vise zdrobite.
A lor spirite nebune
Au luptat cu omenirea
}i dorind s` lase urme
Au pictat cu Soare firea.
D@ndu-]i via\a, reu]it-au
S` r`m@n`-n amintire
A lor nume e o clip`
De iluzii de iubire.
A lor minte [nzestrat`
Cu sclipire genial`
A p`truns [n vidul negru
Unde nebunia goal`
Chefuie]te cu vecia
}i petrece cu amorul
Desfr@nata ei be\ie
Ame\e]te adev`rul.
Trec convoaie de fantasme
Trec, se duc, se pierd [n noapte,
Spre iluzia albastr`
Ce-i at@ta de departe.
DORIND
Tu ai trecut pe-acest
p`m@nt
Clipind
Pe cer lucea amorul tù
Ursind.
}i te-ai trezit ades din vis
G@ndind
C-a fost frumos, dar te-ai
n`scut
Murind.
Misterele de necuprins
Ghicind
Cu-al tù penel ai fermecat
Iubind.
At@tea vise ai n`scut
Gonind
Dup` o stea ce se trecu
Pierind.

Ambrozie tu ai bùt
Dorind
S` na]ti petale de idei
Clipind.
Cu demonii tu ai luptat
Dorind
S` la]i gr`dini [n urma ta
Creind.
Ai fost un zeu, destinul tù
G`sind
Tu ai pictat flori ]i vecii
Iubind.
La urma urmelor [n neant
Sf@r]ind...
Dar visul tù r`mase-n veci
Dorind.
SPECTRUL
Rev`rs`ri de puritate
{ntr-o mare de lumin`
Un miracol al speran\ei
Dezlu]it de-a ta retin`.
O iluzie pe bolt`
Care scald` [n iubire
Universul de fantasme
Un [ntreg noian de fire.
G`l`gia zgomotoas`
A fiin\elor umane
}i dorin\a lor nebun`
De a fi ... iluzii vane.

Veselia jucù]`
A fecioarelor virgine
{n m`t`suri [mbr`cate
}i [n borangicuri fine.
Alambicul nebuniei
Ce [neac` lumea-n s@nge
Un v`l negru de teroare
Cu-a lui gheare via\a
fr@nge.
Imita\ia iubirii
{ntr-o fals` poezie
{\i apare-n diminea\`
Ca un puf de p`p`die.
Visul tù de frumuse\e
A murit, zace-n morminte
Unde-i destr`mat de vierme
{n mormane de-oseminte.
DE-AR FI AICI....
Ba e aici ... ba nu-i ... iubirea
Dup` ce-\i d`rui o clip`
De poezie ]i iluzii
Te p`r`si fugind [n prip`.
Ba e aici ... ba nu-i ... june\ea
Care f`cea din toate Soare,
S-a ispr`vit ]i doar o fars`
A mai r`mas din biat` floare.
Ba e aici ... ba nu-i ... iubirea
Ce ai compus-o din cuvinte,
Se destr`m` [n mii de fluturi
Ce []i g`sesc visu-n morminte.
Ba e aici ... ba nu-i ... june\ea
A mai r`mas o amintire
Frumoase-au fost acele zile
C@nd mai credeai [n fericire.
De-ar fi aici ... dar nu-i ... iluzii
Care dureaz` din n`scare
}i p@n` c@nd moartea cea
neagr`
Te pr`v`li-n [ntunecare
DE}I
De]i at@tea speran\e s-au stins,
De]i muri a ta stea,
Tu ai n`scut din abisul de m`ri
Clipa de nu vei uita.
Au [nflorit mugurii de amor
|@]nind spre lumea de vis
}i picur@nd vraja lor de cle]tar
Au ren`scut paradis.
}i tot ce-a fost pe acest biet p`m@nt
Tu ai pictat [ntru-un vers,
A ta dorin\` de-a na]te minuni
N`scu un mic Univers.
Pagini pictate cu sufletul tù
Pagini pictate cu Amor
Pe ele danseaz` iluzii de vis
Care prezic viitor.
De]i at@tea speran\e s-au stins
{n cartea de vis ]i pove]ti
Au mai r`mas clipe dulci de-amintiri
Pentru a vie\ii fere]ti.
ILUZII DE
SPLENDOARE
Destinele se [ntre\es
Din p@nza str`vezie
Ce e pictat` de Amor
Cu o peni\` vie.
O mare de idei de vis
{n versuri [ntrupat`
Cu al tù iris ai v`zut
Prin omenirea mat`
Tot ceea ce-i ascuns de zei
{n falsele pahare
{n care crezi c` e nectar,
Dar florile-s amare.
}i nu mai dau vraja de vis
Dorit` de iubire,
Se ve]teji amorul lor
{n marea-ncremenire.
Care cuprinde-a tale lumi
Create din iluzii,
Cuvintele nu mai r`zbat
De pe a tale buze.
Duioase clipe ce-au trecut
L`s@nd ca amintire
O cruce alb` pe-un morm@nt
}i-o neagr` pomenire.
Lupt@nd cu demonii ce r@d
Tu ai ajuns [n soare
De unde ne trimi\i [n zori
Iluzii de splendoare.

E AMIAZ~
E amiaz` ]i speran\a
A apus l`s@nd [n urm`
O iluzie ]i-un z@mbet,
Ging`]ia ei se curm`.
}i dispare-n hùl negru
Unde visul mai ajunge
Prin [nchipuiri nebune
Ce apar sc@ldate-n s@nge
{nro]it`-n focul mor\ii
{mb`tat` de venere
Nebuloasa ta de aur
Se destram` [n himere,
Ce plutind la [nt@mplare
Printre stelele nebune,
Au ajuns pe-a noastr` Terra
Unde cu a lor cunune
De iluzii ]i de vise,
De pove]ti ]i poezie
Au adus pentru-a ta hran`
O secund` de feerie.
Frumuse\ea ei divin`
Cobor@nd pe-a tale pleoape
A pictat pe p@nza alb`
O cascad`-n mii de ape.
Dar` visul tù de aur
Nu mai e. E mort ]i-n zare
Mai r`m@ne-acea speran\`
Ce [ncearc` cu o floare

S` ofere puritatea
}i iubirea cea ginga]`,
Dar furtuna nebuniei
A [n`bu]it din fa]`
Tot ce ai compus [n via\`
Pentru-a lumii odihnire,
A apus a ta speran\`,
Tu e]ti mort, a tale fire
De]i au poleit cu aur
Drumurile fanteziei
}i ai [mbr`cat cu versuri
Toat` farsa de vecie,
De]i au n`scut din Soare
O minune de poveste,
Nu mai sunt, pe rugul negru
Nebunia str`luce]te.
STEAUA TA
Steaua ta str`luce-n noapte
Dor nestins,
{mb`t@nd tot Universul
Dor aprins.
Drum de vise ]i iluzii
Drum de dor,
{\i deschide o potec`
C`tre-amor.
Nebunia ei str`luce
{ntr-un vers,
Ajung@nd la ea descoperi
Univers.

P@lp@ind ofer` vie\ii
Drum de vis,
Culeg@nd la [nt@mplare
Din abis.
Mii de a]tri ]i luceferi
De pe cer,
Descifrezi a lor miracol
}i mister.
Cu penelul fanteziei
Zugr`ve]ti
Pe o pagin` de aur
Dulci pove]ti.
Tot ce ai aflat [n via\`
Culeg@nd,
{ntrupezi [n poezie
Cu un g@nd.
Z@na ce cu plete blonde
Ai iubit,
A murit, din ea r`mase
Doar un mit.
Ochii ei plini de lumin`
}i etern,
Au fost du]i de moartea
h@d`
{n Infern.
A ei buze fermecate
Ce-ai dorit
Sunt acum pale ]i ve]tezi
Au murit.

Steaua ta ! Un vis de aur
}i amor
A albit de-at@ta lupt`
}i un nor
I-a acoperit splendoarea.
A r`mas
O strof` de poezie
{n Parnas.
}i spun@nd: “Adio, drag`
Te-am iubit”,
{i s`ru\i eternitatea
Ce-ai dorit.
Lacrimi curg din ochii vie\ii
Pentru ea,
Ai murit ]i sus pe bolt`-i
A ta stea.
AI FURAT
Ai furat sc@nteia vie\ii, ai furat cununa fin`
{mbr`cat` cu amoruri de regina nemuririi,
De pe bolta [nstelat`, unde aurul sclipe]te
Ai furat visul veciei, d`ruindu-l omenirii.
Ai furat delirul negru, spaima viselor nebune
Din mormintele celeste, ai furat eternitatea
}i-ai adus astfel [n lume poezia fermecat`
Unde versurile c@nt` ]i danseaz` cu dreptatea.
Ai furat zei\a blond` ]i iluzia albastr`
Pentru-a na]te vecinicia, ai furat lumea [ntreag`,
Ici o floare, col-un z@mbet, ici o raz`, col-un Soare
Astfel ai n`scut amorul ]i duioasa vorb` “Drag` !”

CLIPELE
Ca ]i fulgerul [n noapte
Clipele
Sc@nteind las` [n suflet
Visele.
Te [mbat` cu iluzii
Basmele
Pe o pagin` de aur
Z@nele.
O poveste este via\a
Orele,
Ca nisipul din clepsidr`
Apele.
Din sc@ntei de nemurire
Stelele
}i din lut se pl`m`dir`
Z@nele.
Din cutia fermecat`
Relele
Au p`truns [n lumea larg`
Vampele.
}i pe fundul ei r`mase
Binele,
Floarea ]i-a ascuns nectarul,
Petele.
De minciuni acoperit-au
Soarele,
Fuge timpul, o secund`-s
Erele.

Pentru tine [ntr-o carte
Visele
{\i pecetluiesc cu doruri
Buzele.
Paradisul ce dorit-ai
Merele
Putrede sunt ]i-n morminte-s
Evele.
Pe la geamuri tot [ng@n`
Mierlele
C@ntece de am`gire,
Odele.
Te [ntrebi trìe]ti, sau oare
Visele
Sunt acelea ce [nc@nt`
Clipele ?
Nu mai ]tii, pierz@nd [n noapte
Stelele,
Pentru tine, despuiate-s
Evele.
S-au umplut cu puful galben
Pernele,
Adormind, [njghebi din cioburi
Visele.
Ce p`cat, c`ci realitatea,
Relele,
Au umplut [ntreaga lume
Petele.
Ici ]i colo poezia,
Razele,
Versurile ]i be\ia,
Basmele.

Astfel se destram`-n noapte
Visele,
Dar, pe bolta de iluzii
Stelele
Tot mai c@nt` ]i mai joac`
Orele,
De]i trec, las` [n urm`
Clipele.
GLOSS~
Tu degeaba ca\i lumina,
Via\a e o am`gire.
Arz-o focul, bat-o vina
{n pustiu mai vezi iubire.
Visul tù [n neant dispare,
Te doboar` nebunia,
Ici ]i colo mai apare
Ame\it`, poezia.
Astrul d`t`tor de via\`
Ce-\i [mbat`-n zori retina,
A apus ]i-n neagra noapte
Tu degeaba ca\i lumina.
Descifrezi cu greu esen\a
Din amestecul de fire
}i oftezi, ajuns la cap`t,
Via\a e o am`gire.
Hùl negru al minciunii
{\i acoper` retina
Neputin\a te doboar`
Arz-o focul, bat-o vina.

Ai crezut [ntr-o zei\`,
{ntr-un c@nt de fericire,
Dar iluzia e moart`
{n pustiu mai vezi iubire.
Te de]tep\i la realitate
Dup` cruda [ncle]tare
Cu du]manii ce abund`,
Visul tù [n neant dispare
Un miracol este via\a,
O minune-i poezia,
Dar` moartea, nu te iart`
Te doboar` nebunia.
Tu, pict@nd cu vis
tablouri
Ai n`scut raze de Soare
Ce [nc@nt` omenirea,
Printre stele ]i Luceferi
O sc@nteie, vecinicia.
{ngropat` [n iluzii,
Ame\it`, poezia.
Ame\it`, poezia
Te doboar` nebunia
Visul tù [n neant dispare.
{n pustiu mai vezi iubire
Arz-o focul, bat-o vina
Via\a e o am`gire
Tu degeaba ca\i lumina.

APUSA TA DORIN|~
Apusa ta dorin\` veghe
{ncremenirii absolute
N`sc@nd miracolul iubirii
{ntre perdelele \esute.
De stelele eternit`\ii
}i de Luceferii veciei,
Perenit`\ii poeziei.
Din fantezie lic`re]te
O pic`tur` de lumin`
Care adap` omenirea
La nebunia ei divin`.
Clipind din ochiul tù de aur
{mpr`]tii lacrimile vie\ii
}i pe p`m@ntul plin de demoni
Aduci iubirea tinere\ii.
A tale buze s`rutate
De steaua blond-a nemuririi
Aduc iubirea de pe bolt`
Aduc speran\a reg`sirii.
Furtuni dezl`n\uite-n via\`
De poezia-\i minunat`
Un uragan de vecinicie
P`trunde prin fereastra mat`.
}i [ncerc@nd s` descifreze
A omenirii ghicitoare
{]i pune [ntreb`ri [n noapte
Care-i apar [ncuietoare.

De ce ne na]tem doar o dat` ?
De ce trìm doar o secund` ?
De ce murim, unde ne ducem ?
Doar [n morm@nt va s` r`spund`
Doar [n morm@nt, c`ci sensul vie\
ii
Este [n moarte ]i iubirea
Se ve]teje]te ca o floare
Ce-\i las`-n suflet amintirea.
A tot ce-a fost frumos ]i ginga]
C@nd pentru tine desf`cut`
{\i d`ruia nectarul vie\ii
Ambrozie [n vis n`scut`.
Iubirea ta s-a stins. E noapte,
Iar` pe cerul de fantasme
N`sc@nd Amor de vis [n basme.
{mpr`]tiind [n lume via\a
{n versuri bl@nde ]i duioase
Ea a adus [n zori speran\a.
PE T~R^MUL
SINGURATEC
Unduiri de ape repezi
{\i alin` a]teptarea
}i pe \`rmul singuratec
Tu visezi pl@ng@nd. }i
marea

Ale c`rei valuri albe
Furioase, [nspumate
{]i ridic` p@n`-n ceruri
Metereze de cetate,
{\i [mbrac`-n dulci talazuri
P`tima]a poezie,
Iar` v@ntul cel ]`galnic
Pe la gene te adie,
Murmur@nd [n ]oapte tandre
Elegii [n vis sc`ldate,
Razele blonde de lun`
}i de stele fermecate.
{\i [mbr`\i]eaz` g@ndul
Ce din dosul frun\ii albe
{]i [ndreapt` cugetarea
Spre miracolele dalbe.
Pelegrin, fugind de lume
El urmeaz`-a sa c`rare
Pe un fir de fantezie
{]i imagineaz`-n zare
Tot misterul devenirii,
{ntrup`rii [n fiin\e
Vie\ii aspre care trece,
Un ocean de umilin\e.
Iar` marea unduioas`
{i acoper` morm@ntul,
Dar a lui sclipire alb`
{]i impune-n zori cuv@ntul.
Amintiri din vremi apuse
Au r`mas s` mai [ng@ne
Dulci pove]ti nemuritoare.
Fe\i frumo]i ]i blonde z@ne.

Tu pe \`rmul singuratec
Dormi vis@nd la nemurire
Clipe dulci de a]teptare
M@ng@ind a strunei lire.
De \i-ai [mplini destinul
}i de \i-ai g`si aleasa
Arunc@nd n`vodu-n mare
{\i [ntinzi dibace, plasa.
}i tr`g@nd [ncet din ap`
Tu ai prins dulcea siren`,
P`rul ei de z@n` blond`
Poart` marea ca o tren`.
Dar minunea nu a]teapt`
S` o prinzi-n-a tale bra\e
Ea alunec` ]i fuge
Mii de fire ]i de a\e.
Au r`mas din a ta plas`
Nu-i nimic... E-o am`gire
}i pe \`rmul singuratec
Tu visezi la nemurire.
APUSUL
V`z@nd florile-ofilite
Soarele []i stinse via\a
}i-ntr-o lume de himere
Nu []i mai arat` fa\a.
Iar` Terra muribund`
{]i d` ultima suflare
}i [n negrele str`funduri
Mai r`m`ne-o ghicitoare.
Pentru zeii cei de aur
Care, ajung@nd pe Terra
Se [ntreab`: “Unde-i lumea
Ce-am adus-o din himere ?”
To\i sunt mor\i, cadavre negre,
Iar [n jurul lor roie]te
C@rdul negru-al nebuniei
}i degeaba se-nv@rte]te.
Biata lor planet` moart`
O pustietate goal`,
Apun@nd lumina vie\ii
Doar o mare de spoial`
Mai r`mase din planet`,
Iar nisipurile negre
Au cuprin [ntreaga lume
Doar` moartea [i mai veghe.
Deziluzii, neputin\`,
Ziduri crude de minciun`,
Fantomatice eresuri
Fantezii sc`ldate-n spum`.
Nebunatice iluzii
}i speran\e tr`d`goare
Omenire de fantasme
Unde este al tù Soare ?
V`z@nd neagra nebunie
Care-n lume st`p@ne]te
El apus-a, iar p`m@ntul
Ce [n neant se [nv@rte]te
A murit ]i vidul negru
Se [nscùneaz` Rege,
Noaptea neagr`, muribund`
{]i impune a ei lege.

Ce p`cat, at@tea focuri
Ce au ars pentru vecie
}i care-au sperat s` lase
A lor vis [n poezie.
Au fost stinse. Neputin\a
Hohotind de-a lumii Soart`
{]i [ntinde a ei valuri
Peste omenirea moart`.
Iar planeta descompus`
{n atomi ]i [n himere
Nu mai e. }i-n neagra noapte
Se a]terne iar t`cere.
Asta a r`mas din Terra,
Fantomatic` poveste
}i b`t@ndu-]i joc de stele
Nebunia se-nv@rte]te.
TRECE TOTUL,
TOTUL TRECE
Din al tù suflet de aur
O sc@nteie se desprinde
}i pornind prin lumea larg`
Poezia o aprinde.
{mbr`c@nd o lume moart`
Cu iluzii aurite,
Ea descrie [ntr-o strof`
Taina viselor dorite.
}i [mbr`\i]@nd vecia
Pe o p@nz`, zugr`ve]te
Nebunia de miracol
Ce [nc@nt` ]i-ame\e]te.
Pic`tura de extaze
E turnat` [n pahare
B@nd din ea, descoperi via\a
{mb`tat` de nectare.
Din minuni tu reu]it-ai
S` creezi o poezie
}i din oazele durerii
Ai creat o lume vie.
Ale tale lacrimi blonde
Care cad [n mii de ape
Dau un gust s`rat iubirii
Ce-i ascuns` [ntre pleoape.
Pl@ngi ]i-a]tep\i ca
nemurirea
S` [\i pun` pe-a ta frunte
Diadema de Luceferi
}i de fantezii c`runte.
Vei avea ce \i-ai dorit-a ?
Sau [nvins de neagra soart`
Tu vei a]tepta Infernul
S`-\i deschid` a lui poart` ?
Nu se ]tie, c`ci himera
B@ntuie a tale ore,
Dar fantasmele nebune
|i-au cuprins deliru-n hore.
}i mu]cat de cobra neagr`
Tu [i sim\i veninu-n s@nge,
Cople]it` de t`cere
Via\a ta [ncet se fr@nge.

Trece totul, totul trece
}i nimic nu mai r`m@ne
O himer` este via\a
Ce [ncearc` s` am@ne
Cu iluzii ]i cu versuri
Moartea crud` ce r@nje]te
De a ta biat` speran\`
Ce aripa ]i-o zdrobe]te.
De peretele tr`d`rii
Clipa neagr` ]i amar`
Ai murit, te treci ca fumul
Prin iluzia murdar`,
De p`catele umane.
Trece totul, totul trece
}i [n cimitirul negru
Nebunia te petrece.
PL^NGE POEZIA
Muzica pl@nge cu lacrimi
Straniu, bl@nd, duios fior
Sunetele [mpletite
Cu sc@nteia de amor.
Au n`scut pentru vecie
O gr`din` de pove]ti
Unde merele de aur
Par fantasme preo\e]ti.
Culeg@ndu-le din ramuri
}i mu]c@nd din ro]ul miez,
E]ti p`truns de taina vie\ii
}i g`se]ti albastrul crez.

Poezia pl@nge, pl@nge,
Noul Rege a]tept@nd
S` o-nal\e iar la ceruri
Pe a nemuririi g@nd.
Ai trecut ca o fantasm`
Spre alba]tri nori zbur@nd
}i-ai descoperit vecia
Dup` stele alerg@nd.
E peren` poezia
Ce-ai l`sat-o picur@nd
Din al tù suflet de aur
{ntr-un vers n`scut,
pl@ng@nd.
Sunt perene-a tale g@nduri
Geniu blond, geniu nebun,
A ta frunte-ng@ndurat`
Stelele o [ncunun.
}i furtuna nemuririi
{\i va zugr`vi [n zori
Albul drum pictat de a]tri
Parfumat de ro]ii flori.
Pl@nge, pl@nge poezia
Noul Rege a]tept@nd
De-ai veni din nou strìne
S` m` por\i pe-aripii g@nd.
Ai murit frumoas` floare
A ta cup` de sublim
E acum plin` de fiere
De amor ]i de venin.

Sf@nt` stea a nemuririi
Unde este al tù vis ?
S-a pierdut [n neagra noapte
Se pierdu [n negru-abis.
Sus printre iluzii moarte
Printre stele ]i vecii,
E Luceaf`rul demonic
Ce []i poart`-a lui f`clii.
De-ai veni din nou, strìne
De amoruri s`-mi desc@n\i
S`-mi narezi iar [nceputul
}i [n versuri s` mi-l c@n\i.
Lumea noastr` de iluzii
De iubiri ]i de vecii
{\i va d`rui coroana
De minuni ]i nebunii.
}i purt@nd sceptrul veciei
Tu vei na]te iar`]i mit,
Al tù nume de legend`
De nebuni va fi dorit.
Cine oare ? Oare, cine
Din oracol cobor@nd,
Va picta iar`]i [n lume
Nemurirea cu un g@nd ?
Noul Rege a]tept@nd
- De-ai veni din nou, strìne
S` m` por\i pe-aripii g@nd.
Te-ai n`scut sub semn de a]tri
Al veciei sf@nt pocal,
Picur@nd [n al tù suflet
Al ambroziei nectar.

|i-a pus via\` [n g@ndire
|i-a pus geniu [n priviri,
}i pe buze \i-a pus vraja
De a gl`sui-n iubiri.
Patimi multe, adunate
Din [ntregul Univers
Lupt` tainic s` r`zbat`
Prin a inimii sf@nt viers
}i-n pieptu-\i de aram`
{n dulci lan\uri de delir
A ta inim` se zbate
Cùt@nd bl@ndul zefir.
S-o aline, s-o dezmierde
Cu iubiri ]i nebunii
De-ai veni din nou, strìne
S`-mi narezi [n elegii.
Lumea noastr` de iluzii,
De speran\e ]i de dor
Unde s-a n`scut odat`
Al veciei Creator.
Care, folosindu-]i mintea
Cu-a lui m@n` de gigant,
A n`scut via\` ]i moarte
}apte clipe [n neant.
}i-n a ]asea clip` sf@nt`
L-a n`scut pe bietul om
Ce-a furat m`rul de aur
Dintr-al nemuririi pom.
O pedeaps` grea primit-a
Pe p`m@nt trimis, stingher
Robul vie\ii ]i al mor\ii
Vierme putred [n eter.

Moarte i-a [nfr@nt elanul
Pus [n lan\uri, Prometeu
Bietul om, [n van [ncearc`
S` ajung` Dumnezeu.
}i c@nd te g@nde]ti c` totul
Va pieri, degeaba c@n\i
Unde e]ti, geniu de aur
De amoruri s`-mi desc@n\i ?
Unde e]ti vis de iubire
De ce fugi, de ce te-ascunzi ?
Hai, te-ntoarece, te a]teapt`
Ochii ei duio]i ]i bl@nzi.
Ochii ei sc`lda\i [n lacrimi
Se deschid, privind [n ei
Ai descoperit iubirea
Visuri blonde pe alei.
Visuri blonde de iubire
Sf@nt potir de nebunii
}i sorbind din el nectarul
Te [mbe\i cu elegii.
Te [mbe\i la sf@nta tain`
La pocalul de be\ii
Adormind visezi la clipa
De delir ]i poezii.
Ce p`cat, c`ci totul trece
Praf ]i colb purtat de v@nt
Geniul tù, acuma zace
{n pustiul din morm@nt.
Se destram`-a tale vise
{n himere se ascund
{n pove]ti ]i [n legende
Mai g`se]ti al tù viers bl@nd.

Al tù vers este acuma
Undeva, acolo sus
Steaua ta, de]i str`luce
Nu mai e dec@t apus.
Ai venit, Rege de vis,
Lumea noastr` de iluzii
{\i trimite din abis
Dulci bezele jucù]e,
Dulci bezele de amor,
Sus pe cer, ai fost un Soare
Pe p`m@nt un c`l`tor.
Revenit din neagra noapte
Revenit din vecinicii
Vei trimite iar [n lume
Ale tale poezii.
}i ajuns din [ntuneric
Pe p`m@ntul gol, nebun
Vei nara delirul mor\ii
Tot ce-a fost ]i tot ce sun’.
Viitor, prezent, trecut,
Printr-a ta pan` de aur
Nemurirea s-a n`scut.
C^ND ....
C@nd pe g@nduri stai
adesea,
Fr`m@ntat, [nsingurat,
Amintindu-\i de zei\a
Ce spre ceruri a plecat.
C@nd dospe]ti din piatra
goal`
Lutul moale, lutul gol,
Cùt@nd [n figurin`
Acel scump ]i drag idol.
C@nd visezi la nemurirea
Ce-ai c`tat-o [n stihii,
Compun@nd cu albe versuri
Elegii ]i poezii.
C@nd din toate ]i din totul
Doar schelete au r`mas,
Iar spre moartea ce te-mbie
Mai ai doar un singur pas.
C@nd dezam`git de via\`
}i de lumea de nebuni
}i c@nd pe p`m@ntul rece
Nu mai ai ce s` aduni
}i c@nd din vraja de o clip`
Ce-ai trìt-o doar o dat’
Se destram` [n himere
}i-al tù nume e uitat,
Te predai, spun@nd [n sil` :
- De ce oare s` trìesc
Pentru lumea de iluzii,
Pentru ce s` despletesc
Din fantasmele absurde
}i himerele de vis,
Tot ce-a fost ]i va s` fie
Tainele de necuprins ?

}i-astfel moare-a ta g@ndire
Pe p`m@ntul vid ]i gol,
Se sf`r@m` a ta minte,
D`r@mat e-al tù idol.
Bra\ la bra\ cu moartea h@d`
{n Infern ai revenit,
Iar [n urma ta r`mase
O legend` ]i un mit.
SPERAN|A BLOND~
Lum@narea-ncet se stinge
{ntr-o lacrim` de cear`
}i un suflet []i ia zborul
Spre iluzia de sear`.
V@ntul negru [\i veste]te
A lui furie nebun`
}i pe la ferestre negre
Stihii albe se adun`.
D@nd perdeaua la oparte
{n oglind` [\i vezi via\a
}i de groaz` [nchizi ochii
O fantom` [\i e fa\a.
O iluzie \i-e chipul
Reflectat [n apa crud`,
Despuiat` de ve]minte
Lumea [\i apare nud`.
Ai dorit s-aduci amorul
Cu o alb` poezie,
Dar a ta speran\` blond`
Ars` e de nebunie.

Doar [n lumea de fantasme
Ce-ai compus-o [ntr-o carte
Mai g`se]ti iubirea bl@nd`
Printre paginile moarte.
Astfel visul de iubire
E-nghi\it de neagra noapte,
Iar` farsa de o clip`
{ngropat` e de moarte.
Te retragi printre iluzii
{n a lor [mp`r`\ie
Biata ta speran\` blond`
E un puf de p`p`die,
Ce []i caut` aleasa
Printre stelele virgine,
A ta inim` r`nit`
Cine oare s-o aline ?
Lum@narea-ncet se stinge,
Noaptea-]i las-a ei mantie,
Iar` pleoapele coboar`
{nchiz@nd ochii veciei.
PE O P^NZ~ ALB~,
NEAGR~
Pe o p@nz` alb`, neagr`
O minune-i desenat`,
Stelele []i nasc portretul
Din iluzia pictat`
De o m@n` de maestru
Ce se joac` cu iubirea
Din a lui blond` peni\`
Na]te-n lume nemurirea.
O sclipire fermecat`
Ce picteaz` devenirea
Poveste]te reg`sirea.
Patimi, doruri ]i suspine
{n legende [mpletite
Se desfac sub raza verde
{n zei\e despletite.
}i penelul fuge, fuge,
Alerg@nd dup` himere,
{mb`tat` de venere.
Aurul veciei zace
{ntr-un deget de sihastru,
Al lui ochi picteaz` lumea
{n nuan\e de albastru.
Comedia omenirii
{n imagini [\i apare,
Farsa jalnic` a vie\ii
O legend` cu un Soare.
Toat` trecerea uman`
De la vis la realitate
Stele blonde ]i albastre
Cu iluzii picurate.
O sc@nteie ]i un fulger
Ce renasc pentru vecie
Un miracol ]i un [nger.
Demon dulce al iubirii
O ginga]` p`p`die
Trece-ncet pe-a tale buze
Un s`rut ]i-o poezie.

Harfele eternit`\ii
C@nt`, compun@nd amorul
Ascult@nd a lur muzic`
Te cuprinde tainic dorul.
}i-o iluzie te cheam`
{nspre bolta [nstelat`,
P`r`sind lumea nebun`
Pentru visul cu “odat`”
}i sting@ndu-\i lum@narea
E]ti din nou o stea himer`
Ce []i caut` zei\a
S`rut@nd a nop\ii er`.
Ai trecut ca o fantasm`
Mit, legend` ]i poveste
}i murind f`clia vie\ii
A ta lume nu mai este.
A ta lume descompus`
{n bufoni ]i [n paia\e
Ce alearg` dup` vise
Dup` a lor false speran\e.
}i g`sind o floare moart`
{n a lor [nchipuire,
Cred c` au g`sit amorul,
Dar o crud` am`gire
{i cuprinde c@nd iubirea,
S`rut@nd a ei petale,
Se destram` ca un flutur
Ars de lume ]i de Soare.
Jucù]a fantezie,
Cu a ei pan` de vise,
Tot nareaz` poezie,

{ncerc@nd s` schimbe-n
lume
Implacabile destine,
Dar nisipul tot se scurge
Prin clepsidrele marine.
Firul vie\ii, o c`rare,
Drum de vis prin labirinte
{nc@lcit` [n iluzii
{\i apare [nainte.
O porti\` de sc`pare
{nchiz@nd-o, vezi, deodat`,
Moartea neagr` cu-a ei coas`
{n schelete-mpr`]tiat`.
A ta minte r@de falnic,
S-a zb`tut dorind vecia,
Dar` focul pus de demoni
{i [mpr`]tie be\ia.
Iar` lumea ta distrus`
A r`mas o fantezie
Am`r@t` poezie.
Am`r@t` ]i uitat`
Ochii pl@ng cu lacrimi arse
Din minunea de o clip`
Au r`mas doar crude farse,
Care joac` ]i danseaz`
Petrec@nd cu nebunia,
O himer` ]i-o fantasm`
Celebreaz` comedia.

Iar` steaua ta albastr`
Tot gonind dup` himere
A r`mas ca s` sc@nteie
{ntr-o lume de t`cere.
E pictat` o poveste
Trec`toare ca ]i lumea
Ce s-a dus ]i nu mai este.
Muribund`, poezia
Tot mai crede ]i mai sper`,
Dar pe p@nza alb`, neagr`
Nu mai e dec@t himer`.
CLIPE DE LUMIN~
Din t`cerea fermecat`
Ap`ru o nebuloas`
Mii de lumi ]i mii de raze
Nasc din marea furtunoas`.
{nv@rtindu-se [n juru-i
Ea formeaz` nori de via\`,
Sateli\i, comete, stele
Nasc [n alba diminea\`.
Printre stelele fantasme
O demonic` chemare
Ce [ncearc` s` str`bat`
Infinitul de culoare.
Dup` mii ]i mii de ere
O sc@nteie lumineaz`
}i din cupa de lumin`
Ap`ru o mic` oaz`

Care, deschiz@ndu-]i cupa
De idile ]i splendoare
{mpleti pentru vecie
O minune [ntr-o floare.
O petal` se desprinde
}i din vraja ei de miere
Se n`scu P`m@ntul rece,
O planet` de t`cere.
Din celulele nebune
}i din fantezia nop\ii
Pl`m`dit` e o lume
Care se [nchin` mor\ii.
O secund` de be\ie
}i dispari [n dep`rtare
Iar` spiritu-\i de aur
Pr`bu]it e [n uitare.
Iar` alba cugetare
De trecut [\i ia aminte
Pe o pagin`, o via\`
A]ternut` [n cuvinte.
Bietul trup, ce chin, ce via\`
Siluit de nebunie
Tot creaz` Eve, Adami
Pe-un p`m@nt de comedie.
Iar ace]tia-n disperare
Cat` clipa de lumin`
{ntr-o mare de himere
O sc@nteie pe retin`.
Tu, ghicind a lor dorin\e
}i v`z@nd a lor eresuri
Na]ti pentru a lor odihn`
O comedie [n versuri.

}i [n poezia alb`
Ce-o pictezi cu a ta minte
{nceputul omenirii
Din iluziile sfinte.
NIMIC }I TOTUL {NTR-O

FRAZ~
O inim` albastr`, moart`,
O frunz` verde-ng`lbenit`,
Lumina stins` a iubirii
}i tinere\ea-mb`tr@nit`,
O via\` ars` [ntr-o clip`,
O poezie care pl@nge,
Destin himeric al p`pu]ii
O omenire ars`-n s@nge.
Nimic ]i totul [ntr-o fraz`,
O pe]ter` [n care zace
O lume care cat`-n vise
Acea iluzie de pace.
Un drum, o via\`, o idee,
Un vis, un vers, o poezie.
Amor ascuns [n fantezie.
C@nd din s`m@n\a [nt@mpl`rii
Se na]te spiritul cel rece
}i c@nd purcede printre oameni
Unde [ncearc` a culege
Oferta vie\ii mincinoase,
Oferta clipei m`sluite,
Nimic ]i totul [ntr-o fraz`
}i visele se nasc zdrobite.
}i str`b`t@nd cu geniul mor\ii
Un Univers al nebuniei,
N`scut din combinarea rece
A moleculelor veciei,
Idei, un nume ]i o carte.
Sl`vind eternitatea mor\ii,
Sl`vind iluziile moarte,
Iar la sf@r]itul comediei
Iar pentru omenirea rece
O poezie [ntro oaz`.

DOU~ INIMI CE SE
CAT~
Harfele []i pl@ng destinul
Jeluind durerea mut`,
Corzile eternit`\ii
Vars` [n pocal cucut`.
Pe o ramur` un mugur
Se deschide c`tre Soare
O fiin\` ce prive]te
Spre a lui m@ndr` splendoare.
O idil` ce se na]te,
Dou` inimi ce se cat`
Alerg@nd dup` iubirea
Ce-i at@t de dep`rtat` !
Dou` inimi ce suspin`
Nebunii sculptate-n versuri,
Dou` vie\i ]i dou` visuri
{mpletite [n eresuri.
{n ad@ncurile negre
Nici o raz` de lumin`
{n mareea-ntunecat`
S-a ascuns floarea de min`.
De la [nceput alearg`...
Dar iubirea se ascunde
Dup` pleoapele [nchise
Dup` lacrimile bl@nde.
Lac`tele se ferec`
Nici o cheie pe m`sur`
Universul am`girii
A apus a lui c`ldur`

}i atunci doar [nt@mplarea
Va uni dou` destine
Viitorul ]i trecutul
Pe un drum ajuns la fine.
Dou` versuri, dou` lacrimi,
Dou` inimi ce se cat`.
S-au g`sit ...{mbr`\i]area
E at@t de minunat`.
DOAR O CLIP~ DE
FEERIE
Focurile-]i pl@ng ursita
Pe p`m@nt a lor dogoare,
Doar o clip` de feerie
Apoi mor, uit@nd de Soare.
Nebunia clipei arse
Chinul crud al a]tept`rii
Cùt@nd acea minune
Smuls` din ad@ncul m`rii.
Fulgerele poeziei,
Versul colorat cu raze,
Un tablou, dou` idile,
Dou` inimi [n extaze
O sculptur` se [nal\`
M@na ferec` destine
{ntr-o oper` a vie\ii
Visul blondelor Regine.
Omul, zeu atotputernic,
Omul, puf de p`p`die,
Diferite ipostaze
A ce-a fost ]i va s` fie.
Numele unei speran\e
Care ]i-a g`sit menirea
E c@ntat [n albe versuri
Numele ]i amintirea.
Iar puhoaiele nebune
Sunt ca fulgere de-o clip`
Din popoare nici un nume
|`ri [ntregi dispar [n prip`.
O istorie-n cuvinte
Pomene]te [ntr-o carte
Pe acela ce g`sit-a
Idealul de departe.
Doar o clip` de feerie
Genial sau nu [n moarte
{mplinirea cùt`rii
Acel vis ce vie\i desparte.
MICHELANGELO
Lumea de lut [ncremenea
C@nd marmura o dezvelea
Al ei bl@nd tors [nc` trìa
Sub falduri vii, s@nge pulsa
C@nd dalta-n carne
[mpl@nta
Suflet din suflet fùrea,
Statuia alb` ce cl`dea
Era un vis ce-nm`rmurea.
Iubirea vie\ii o punea
O inim` ce se zb`tea,
Un soare blond care r@dea
{n piatra alb` ce c@nta.
Cu m@na sa el [mpletea
O nou` via\` ce pl@ngea,
O nou` lume fùrea
Un suflet viu se zbuciuma,
Iar la sf@r]it, de]i murea
Al sù ecou [n veci ardea
C@nd marmura o dezvelea
Lumea de lut [ncremenea.
INIMI VII }I INIMI

MOARTE
Inimi vii ]i inimi moarte
{n cavouri stau ascunse
Furi]@nd a ta privire
Printre taini\ele pl@nse
Vezi cum umbra cea b`laie
Se desprinde din firid`
}i [n fa\a ta apare
O iluzie murind`.
Fram`tul nebun al m`rii,
Uraganele de lacrimi
{\i cuprind [n bra\e visul
{n [mbietoare patimi.
Clipele par nesf@r]ite,
O dorin\` [mplinit`
{n lumina infinit`.
Fuge timpul prin clepsidr`
Nemaiexist@nd hotare,
Se unesc inimi cu inimi
{ntr-o larg`-mbr`\i]are.
Suspin@nd dup` iubire
Care cat` fericirea
Printre lumile de]arte
Ai tì ochi deschi]i spre via\`
Universul vor cuprinde
Tot ce-a fost creat odat`
Vor putea cu t@lc surprinde.
Reu]ind ca [ntr-o fraz`
{n cuvinte [mpletit`
S` renasc` vechea lume
O pictur` infinit`.
Astfel se g`sesc destine,
Printre paginile negre
{mbinate [ntr-o carte.
O SPERAN|~ CE
VISEAZ~
{ntr-o lung` a]teptare
O speran\` ce viseaz`
Cuprinz@nd cu a ei geniu
Universul dintr-o oaz`.
O chemare ce sc@nteie
{ntr-un suflet de extaze
O lumin` din ad@ncuri
Ca un curcubeu de raze.
Pl`m`dit` din lut moale
Lumea jalnicelor farse
Dup` chinul de o via\`
Vede aripile arse.
Re[ntoars`-n focul ve]nic
}i supus` judec`\ii
Despuiat` de ve]minte
}i de albul purit`\ii
Se [nchin` celui care
Reu]it-a s` creeze
Doar [n ]apte zile negre
Nebunia de asceze.
Iar speran\a ce viseaz`
E ]i ea goal` ]i nud`
Nici o frunz`, realitatea
{ntr-o lume neagr`, crud`.
De la [nceput la fine
{nspre moarte se [ndreapt`
|elul sù este ca noaptea,
|el ascuns de lumea moart`.
Prin cuvinte mincinoase
}i prin fraze sclipitoare
La un astru numit Soare.
O ascez` infinit`
M@ini de \`rmuri ag`\ate
Ce doresc la suprafa\`
Ca s` ias` nep`tate.
Fulgerul n`sc@nd un fulger
{ntr-o cup` de lumin`
Rev`rsat` [ntr-un suflet
Dezlu]e]te pe retin`
Viitorul ce sc@nteie
}i trecutul care moare,
Pe un \`rm uitat de Soare.

Om, fiin\` trec`toare,
Om, fiin\` de iluzii
{nvelit de giulgiul rece
Al acelei negre muze,
Te [ndrep\i spre fericirea
Ce o cau\i din n`scare,
Om, fiin\` de iluzii,
Om, fiin\` muritoare.
Pentru tot ce-a fost odat`,
Pentru ce va fi, viseaz` !
O speran\` de-a fi Rege
C`l`tor [n alt` oaz`.
NORII ALBI AI
AMINTIRII
Norii albi ai amintirii
Dup` negre paravane
De iluzii ]i de vise
Singuratice, orfane,
Tot revars` [n torente
Clipele de mult trecute
Prin fereastra fanteziei
Z@nele [ntrev`zute
Printre stelele albastr
Dep`rtate ]i uitate
{ntr-o taini\` de suflet
Zac idile [ngropate,
Care, uneori, c@nd g@ndul
{]i dezgroap` amintirea
Nasc pe p@nzele t`cerii
Poezia ]i iubirea.
Visele au fost ucise,
Realitatea tot mai vie
Nu mai las` loc iubirii
Ce-ar dori s` nu mai fie
Crime, jafuri ]i violuri,
Moarte, cium` ]i r`zboaie,
Visele au fost ucise
De demonica v`paie
Ce-i aprins` [n Inferne
De-un diavol care r@de
Chipul lui, masc` a groazei,
Chipuri [mpietrite, h@de.
Masca mor\ii se [ntinde
}i cuprinde omenirea,
Doar speran\a mai r`m@ne
S` renasc` iar`]i firea
}i din norii amintirii
Lacrimi cad pentru iubire,
Tot trecutul ce viseaz`
La duioasa amintire.
JOCUL UMBRELOR
Jocul umbrelor vr`jite
{\i [nfioreaz` g@ndul,
Mii de stafii ]i fantasme
{]i a]teapt`-n noapte r@ndul.
Poarta vecinicilor farse
Pentru-o clip` se deschide,
Iar fantasmele nebune,
Hr`p`re\e ]i avide

De cununa nemuririi
Se reped prin neagra u]`
O coroan` ]i un sceptru
Pentru un bufon p`pu]`.
{mbr`c@nd mantia roas`
Peste trupuri chinuite
}i-a]ez@ndu-se [n tronul
De iluzii r`t`cite,
Bietul g@nd, sper` ca visul
S` devin` realitate
{ntr-o lume-ncremenit`
Ce g`se]te via\`-n moarte,
Bietul g@nd, himer`-i totul,
Poezie [ngropat`
{n co]ciugul nebuniei.
De-ar mai fi acel odat`
Care s` te-mbete-n noapte
Cu suavele parfumuri
}i miresmele iubirii,
Dar acum mai sunt doar fumuri
Ce se-nal\` c`tre stele,
C`tre farsele veciei
Moare lumea, moare visul
{n pustiu, o comedie
{mbr`cat`-n versuri albe
De siha]tri poeziei,
G@ndul moare ]i pe tronuri
St` acum o moart` vie.

SE N~SCUR~, DAR
MURIR~
Din albastrul joc al m`rii
Cu p`m@ntu-ncremenit,
Se n`scu acea dorin\`
De-a cuprinde Infinit.
Din iluzia iubirii
Ce \i-o d` visul de-amor
Se n`scu o z@n` blond`
}i un sf@nt c@ntec de dor.
Din amarul joc cu via\a
Se n`scur` pe vecii
Poezii care [nc@nt`
A ta clip` de be\ii.
Din fantasme ]i himere
Se n`scur` dulci pove]ti,
Lumi p`g@ne ]i arabe
Cu o mie de fere]ti.
}i din vraja-mbr`\i]`rii
Se n`scu geniul rebel
Ce [mbat`-ntreaga lume
Cu al sù divin penel.
Se n`scur`, dar murir`
}i p`m@ntu-ncremenit
A r`mas pustiu ]i rece,
Trist ]i am`r@t sf@r]it.
Unde este visul, versul ?
Nu mai sunt, c`ci au murit
Din a ta lume de aur
A r`mas un jalnic mit.

Toate au murit, pustiul
Se-ntinde-n urma lor
Peste-al tù geniu himeric
O cortin` de decor.
O LACRIM~ DIN SOARE

Alearg` demoni ]i blestem
Minunea care moare
{ntr-un pustiu ]i un Infern
O lacrim` din Soare
{n urma ta ]i-n fa\a ta
Vidul care [nghite
Tot ce-a fost ]i ce va fi
Lumile infinite.
}i mori pl@ng@nd ]i a]tept@nd
O lacrim` din Soare
Visezi sper@nd ]i speri vis@nd
La clipa de splendoare.
Vis, nebunie, poezii,
Patimi, iubiri, eresuri.
O via\` ce dispare-n vid
L`s@nd [n albe versuri
Oceanul negru de-amintiri
Din care [\i apare
Tot ce a fost c@ndva, odat’
O lacrim` din Soare.
Se sting, se nasc ]i iar se sting
Au fost oare vreodat`
Sau sunt, pove]ti si poezii
Cu vecinicul odat` ?

Au fost ? Nu ]tii ! {n ochii tì
{n Universul mare
Sc@nteie vecinicul amurg
O lacrim` din Soare.
LACRIMI
O dezn`dejde mut`, o via\` mohor@t`
{n fa\a ta e neantul ]i-n lumea ta t`cerea
Al tù c@ntec de jale str`bate Universul
O lacrim` de moarte e visul, adierea.
Unei dorin\i absurde de-a dezlega t`cerea
De-a p`trunde-n toate cu a ta pur` minte
Speran\a \i-e ‘necat` [n infinitul rece
De nebunia goal` ascuns` [n cuvinte.
{ncerci cu disperare s` smulgi mor\ii perene
O clip` de miracol, o urm` de iubire,
Dar g@ndul tù cel rece [ncremenit ]i putred
E ]ubred ca ]i trupul, o cruce, amintire
Pentru posteritate, un vers, o gam` alb`
O dezn`dejde mut`, o via\` mohor@t`,
Pustie-\i este lumea ]i ]ubreda-\i chemare
Nu poate ca s` smulg` o clip` de uitare.

SUNT OBOSIT – TE LAS ACUM
FRUMOAS~ ILUZIE – EU AM PLECAT, TU AI

R~MAS.
ADIO, POEZIE !

VISUL
{i pl`cea s`-]i [nchipuie c` este cineva. {mbr`cat

elegant, dup` ultima mod`, credea [n vanitatea lui c`
singura ocupa\ie demn` de un b`rbat este cucerirea
femeilor. {i dispre\uia pe cei care g@ndeau ]i vroiau s`
fac` ceva pentru oameni. Nu fusese [ndr`gostit ]i nici nu
vroia s` fie.
– Sunt prea realist, spunea el. Nu am timp de
asemenea prostii. Sentimentele umane sunt at@t de
trec`toare. Nu dureaz` dec@t [n imagina\ia poe\ilor ]i a
romancierilor. Totul nu este dec@t o continu` goan` dup`
sexul opus, dup` [mpreunare. Nu are rost s` ne am`gim cu
flori. }i femeile... care sunt la fel de dornice de contact
sexual, dar c`rora le place s` braveze! Nu exist` dec@t
ipocrizie ]i falsitate, iar iluziile ]i hi-merele sunt cele care
ne b@ntuie g@ndurile ]i fac din noi ni]te ideali]ti lipsi\i de
sim\ critic.
St`tea mult [n fa\a oglinzii admir@ndu-]i chipul
reflectat de ea. C@t de frumos era [n compara\ie cu al\i
b`rba\i!
}i astfel treceau zilele, iar singura lui ocupa\ie era de
a face dragoste. P@n` [ntr-o zi, c@nd...
Auzi b`tì [n u]`. B`tì puternice. {]i privi ceasul.
Era ]ase diminea\a. Cine l-o fi cùt@nd la ora asta?
Prietenii lui ]tiau c` st` [ntins [n pat p@n` la zece ]i
filozofeaz`. Se [mbr`c` repede ]i spuse:
– Intr`!

U]a se deschise sc@r\@ind din balamale. Un chip
necunoscut peste care trecerea implorabil` a timpului l`sase
urme ad@nci, se ivi [n conturul u]ii. P`rul slinos [i at@rna
peste fa\a murdar`, iar hainele rupte, zdren\e, se scurgeau
spre p`m@nt.
– Cred c` ai gre]it adresa, [i zise z@mbind t@n`rul.
– Nu, tinere, am venit s` te iau. Eu sunt Moartea, Via\
a te plictise]te, ]i m-am g@ndit s`-\i u]urez suferin\ele.
R@njetul grotesc al cer]etorului [l scotea din s`rite.
– D`-mi o davad`, [i spuse, de]i tremura.
– Nimic mai simplu! Iat-o!
{ndrept@ndu-se spre fereastr` ]i deschiz@nd-o, [i
ar`t` o femeie [n v@rst` care trecea prin fa\a casei.
– O vezi?
– Da.
}i cer]etorul f`cu un semn. De dup` col\ ap`ru o c`ru\
`, caii alerg@nd cu o vitez` nebun`. }i femeia fu strivit` [n
picioare. {n timp ce lumea se [ndrepta spre locul
accidentului, Moartea cu ochii ad@nci\i [n orbite ]i cu un
z@mbet hidos a]ternut pe fa\`, [i spuse :
– Acum, preg`te]te-te! Dac` vrei, po\i s`-\i faci
ultima rug`ciune.
– Nu cred [n Dumnezeu! Nu cred [n nimic, spuse
t@n`rul [ngrozit.
– Dar [n mine crezi? M` vezi [n fa\a ta, la fel de vie
ca ]i sufletul tù. Spune..., crezi sau nu?
– Da, cred, cred! Dar pleac` ]i las`-m` [n pace.
Vreau s` trìesc, s` iubesc Sunt t@n`r, frumos. Am o via\`
[naintea mea!

– Tu, t@n`r? Nu mi-am [nchipuit p@n` acum c`
oamenii pot fi at@t de mincino]i. Tu ai murit din mo-
mentul [n care te-ai n`scut. Mama ta nu \i-a insu flat nici
un pic de dragoste. Nu e]ti dec@t un imbecil [nfumurat.
Uit`-te pe fereastr`!
{nspìm@ntat de moarte, t@n`rul privi pe fereastr`.
{n parc, un bìe\el ]i o feti\` se jucau cu nisip, cl`dind
castele.
– Pe cei doi, [i voi omor[ m@ine. }i tu...
– Ah, nu m` lua [nc`! {\i jur c` de acum [nainte am s`
m` schimb, am s` devin alt om. Am s` trìesc pentru
fericirea celorlal\i.
}i smulg@ndu-]i p`rul din cap, se arunc` la picioarele
Mor\ii, [mbr`\i]@nd-o.
Moartea, sc@rbit` de insisten\ele lui se scutur`, apoi
[i spuse :
– Bine tinere, te las! Dar \ine minte! Am s` te iau
c@nd \i-o fi lumea mai drag`.
{n acel moment se trezi din somn. Uit@ndu-se atent
prin camer`, nu v`zu nimic. Aprinse lumina, se [ndrept`
spre oglind` ]i uit@ndu-se [n ea, reflect` :
– N-a fost vis!
Din oglind`, [i r@njea chipul Mor\ii.
}i de atunci t@n`rul se schimb`. Cei care-l
cunoscuser` spuneau despre el c` dintr-odat` devenise un
alt om. Absolvise medicina, devenind un medic destul de
bun, apreciat de confra\ii sì. }i muncea cu at@ta
[nd@rjire ]i pasiune, [nc@t...
Dar, [ntr-o sear`, dup` mai bine de zece ani de la acel
vis, obosit de g`rzile f`cute, adormi mai devreme ca de
obicei. }i [n vis [i ap`ru din nou Moartea.
– Ei, tinere! Acum e]ti cu totul altul. Am venit s` te
iau. Te-am l`sat at@ta timp, pentru c` am avut mult`
treab`. O mul\ime de obliga\ii se cereau a fi [ndeplinite. }i
]tii, poate c` te-a] mai l`sa s` trìe]ti, dar ai devenit
obraznic. Te lup\i s` scapi din ghearele mele ni]te imbecili
care nu au f`cut nimic [n via\` ]i nu merit` nici m`car s`
moar`. De data asta nu te mai iert!
T@n`rul, privind-o, [i spuse :
– Po\i s` m` iei! Am f`cut ceva pentru semenii mei.
}i plin de dispre\ [i [ntoarse spatele.
Dar se trezi din somn. Se pipì ]i []i d`du seama c`
este [n via\`. Aprinse apoi lumina ]i se [ndrept` spre
oglind`. }i ajung@nd la ea, r`mase stupefiat. Din oglind` [i
z@mbea Tinere\ea!

REVEDERE
L`s@nd haina s`-i cad` de pe umeri, se arunc` pe pat

pl@ng@nd. Lacrimi amare i se prelingeau pe obraji. Aici,
[n camera ei, []i permitea s` fie sincer`. M`car aici, dac` [n
societate trebuia tot timpul s` poarte o masc`, s` fie altfel
dec@t este!
I-ar fi pl`cut s`-]i deschid` sufletul [n fa\a tuturor,
s` ]tie ]i ceilal\i ce necazuri are, dar lipsa de curaj ]i teama
de urm`ri o f`cea s` fug` de sinceritate. Dar nu mai
putea. }i so\ul ei pe care nu-l luase din dragos-te, ci pentru
a avea o situa\ie. C@t` sc@rb` sin\ise [n noaptea nun\ii
c@nd fuses silit` s`-]i d`ruiasc` trupul celui care [i era so\.
Dac` ar fi ]tiut dinainte ce [n-seamn` c`s`toria! }i c` este
mai mult un contact [ntre trupuri dec@t [ntre suflete. Oare
pentru ce se [nsoar` b`rba\ii? Nu dintr-o necesitate
fireasc`?
De ce ]i-a p`r`sit iubitul, c`ruia i s-ar fi d`ruit f`r` s`
simt` prea mult acel gust searb`d?
Dar a]a era ea! Nu voia s` se lase cuprins` de un
sentimentalism prost [n\eles! }i c@t regreta acum! Doar
amintirea sentimentului at@t de cald ce o cuprindea din
c@nd [n c@nd cu nostalgia unor timpuri apuse [i mai
[nc`lzea inima.
Se ridic` de pe pat ]i tr`g@nd sertarul de la toalet`
scoase fotografia fostului ei iubit. Apoi o s`rut` ]i o puse la
loc.
– C@t de proast` am fost pentru c` nu te-am
urmat! }i de ce? Pentru bani, pentru c` so\ul meu avea o
situa\ie... }i tu? Oare ce-ai f`cut? Nu te-am mai v`zut de
atunci. Sunt ani de zile ]i dac` ai ]ti c` sentimentul ce l-am
avut pentru tine nu a fost [nlocuit de altul! Tare a] vrea s`
te rev`d! Dar e]ti departe, ai fugit [n lume, nevr@nd s` mai
]tii de mine!
Apoi se uit` [n oglind` ]i observ` c@t de mult se
schimbase [n ace]ti ani. Devenise mai trupe]`, pe fa\` i se
ghiceau zb@rciturile ]i fire de p`r albe, cam rare, dar care
erau totu]i, se iviser` printre firele de p`r negru
prevestindu-i parc` sf@r]itul.
– Ce mai faci draga mea? Nu te-ai culcat [nc`?
M@ine trebuie s` mergem la recep\ia oferit` de Alice. Nu
putem s`-i refuz`m.
So\ul ap`ruse l@ng` ea str@ng@nd-o [nceti]or.
– Nu, nu [nc`! M-au n`p`dit amintirile!
– Mai bine nu le-am avea! Ne amintim astfel de
singurele clipe c@nd puteam fi cinsti\i. De copil`rie ]i
adolescen\`. Dac` ai ]ti c@t sunt de sc@rbit de via\a pe
care o ducem! }i cu toate acestea trebuie s-o suport`m!
Nu avem [ncotro ]i revolta nu duce la nimic! Culc`-te
draga mea ]i odihne]te-te! }i nu uita c` te iubesc.
Dac` ar ]ti c@t de nedorit era [n asemenea clipe! Dar
cum poate o so\ie s` fie sincer` cu so\ul ei? {n sinea ei
sim\ea totu]i o oarecare bucurie. B`rbatul ce-l iubise, o
dominase, pe c@nd cu actualul ei so\ era st`-p@n` ...
Adormi apoi repede. Se trezi spre diminea\` pu\in
agitat`. Deschiz@nd fereastra observ` c` Soarele nu
ap`ruse [nc` ]i-o atmosfer` de ideal p`trunse pe [ncetul [n
cas`, r`corindu-i g@ndurile ]i sufletul. Apoi se [mbr`c`
repede.
– Ei, draga mea, ai dormit bine?
– Da, iubitule! La ce or` este recep\ia?

– Pe la 10! P@n` atunci f`-te frumoas`!
Se [mbr`c` cu rochia d`ruit` de el la ultima recep\ie a
lui Alice. }i se a]ez` din nou pe pat. Ce bine ar fi dac` ar
putea uita totul! S` nu mai ]tiu nimic, ni-mic! }i so\ul
meu, dac` ar ]ti c` nu l-am iubit nicio-dat` ]i l-am luat
pentru bani!
Ajunser` mai t@rziu la recep\ia proiectat`. {i fur`
prezenta\i noii oaspe\i. La un moment dat tres`ri violent.
El ]i ... so\ia lui! Cum se poate? Tocmai aici? Trebuia s`
fie calm`, s` nu se tr`deze de]i dac` ar fi fost dup` ea s-ar fi
aruncat de g@tul lui. Fuses doar sin-gurul ei iubit!
– Ah, dac` ar putea r`m@ne singur` cu el!
Dar cum s` procedeze?
}i [nt@mplarea [i scoase [n cale un moment
favorabil. Se apropie pe nesim\ite de el, tremur@nd.
– Ce mai faci? Nu te-am mai v`zut de at@ta timp!
– Ce-ai vrea s` fac! Bine!
{]i d`du seama c` el nu avea chef de conversa\ie, mai
ales aici ]i acum cu fosta lui iubit`. Dar insist` [n
continuare. Curiozitatea o m`cina.
– O iube]ti?
C@t de mult dorea ca ]i c`s`toria lui s` fie nefericit`.
M`car aceast` satisfac\ie s` o aib`.
– Da!
– Nu-\i mai aduci aminte? De [mbr`\i]`rile, de
s`rut`rile nostre? Ai uitat tot?
– Cum crezi c` am putut uita?... Dar, acum [mi
iubesc so\ia! Ea are suflet! {n\elegi? Suflet! }i acum
pleac` ]i las`m`-n pace!

– Dar eu tot te mai iubesc! Dac` [mi spui un singur
cuv@nt plec cu tine! S` fugim [n lume.
– Nu, drag`! Nu vrei s` [n\elegi c` nu mai simt nimic
pentru tine? Am suferit atunci ]i am vrut chiar s`-mi pun
cap`t zilelor. Iar tu ... Dac` m-ai fi iubit nu te-ai fi c`s`torit
pentru bani.
– O, Doamne!
{n acel moment, observ@ndu-]i so\ul ie]ind de la
toalet` se duse spre el simul@nd o migren`.
– Drag`, mi-e rù! A] vrea s` plec!
– Cum vrei tu, iubito! Plec`m imediat!
Ajuns` din nou acas` se lungi pe pat pl@ng@nd. Era
singur`! }i c@t de pu\in o cuno]tea so\ul ei! Nu, nu putea
s` mai [ndure! }i spun@nd acestea, adormi.
}i [n vis, trì o nou` via\`.

CER}ETORUL
Ploua. La lumina unui felinar, z`cea un biet om

d@rd@ind de frig. Tremura ]i focul din el nu reu]ea s`-l
[nc`lzeasc`.
{mbr`cat cu o hain` peticit`, cu pantalonii zdren\`ro]i,
cu o [nf`\i]are mizer`, doar [n ochi [i mai sclipea o sc@nteie
de via\`. {n ochi i se concentrase [ntreaga lui fiin\`. }i din
memorie [i reap`reau amintirile.
– Am fost un om bogat. {i [nfruntam pe to\i f`r` s`
clipesc. To\i m` respectau. Nimeni nu avea curajul s` mi se
opun`. }i acum ce am ajuns! De mai bine de un an, m` zbat
[n mizerie ]i trìesc de pe o zi pe alta [ntinz@nd m@na
oamenilor pentru o bucat` de p@ine.
}i din nou [i ap`ru [n minte lovitura aceea care-l
aruncase de pe culmile puterii [n str`fundul dezn`dejdii.
Crud` lovitur` c@nd o prime]ti de la fiul tù iubit [n care \i-ai
pus toate speran\ele, din care ai [ncercat s` faci un om. {n
ziua aceea...
Ziua aceea parc` nu se mai sf@r]ea.
Ajuns acas`, deschise u]a mare, grea ]i p`]i [n vestibul.
Casa era goal`! Mobila disp`ruse! Stupefiat, ie]i afar`, se uit`
din nou la cas` ]i zise:
– Nu nu am gre]it! Aici locuiesc!
}i intr` din nou. Toate camerele erau goale. Iar casa de
bani unde-]i pusese toat` averea, inclusiv testamentul f`cut pe
numele fiului, dip`ruse ]i ea. Nevenindu-i s` cread`, ie]i [n
strad` ]i b`tu la casa al`turat`. Vecinul lui, ie]i somnoros ]i [i
spuse r`stit:
– Ce naiba vrei?
– Nu ]tiu ce s-a [nt@mplat! Am intrat [n cas` ]i am
g`sit-o goal`! Nu mai este nimic [n ea! Nimic!
– Pì, s` vezi! Acum c@teva ore am v`zut ni]te oameni
ce-\i [nc`rcau [n c`ru\e mobila ]i restul. Credeam c` ai de
g@nd s` te mu\i.
– Eu ?! Dar n-am avut de g@nd niciodat` s`-mi
p`r`sesc casa. Aici au locuit p`rin\ii. Aici am trìt ]i am iubit.
Aici s-a n`scut fiul meu! Nu, este ceva ciudat la mijloc!
Trebuie s` aflu ce s-a [nt@mplat!
}i exasperat [ntreb` din cas` [n cas`. Ajunse astfel pe o
str`du\` [ngust`, mocirloas` unde mizeria p`trunsese ad@nc.
La una din c`su\e, dup` ce b`tu, ap`ru un om voinic ce [i
spuse:
– Bine, coane! }tiu c` v` fr`m@nt`! Fiul dumnea-
voastr` ne-a spus c` a-\i dat ordin de mutare ]i eu cu amicii
mei am [ndeplinit ordinul primit. Poate nu mai \ine\i minte!
Dar noi nu am f`cut altceva dec@ s` v` [ndeplinim porunca.
N`ruit suflete]te, nevenindu-i s` cread` c` a putut primi
o asemenea lovitur`, []i t@r@i pa]ii pe str`zile pline de colb.
A]a r`m`sese singur. Sc@rbit de via\` []i lu` lumea [n cap ]i
plec` din ora].
Cutreierase tot p`m@ntul ]i ajunsese aici. Nimeni nu [l
primise [n cas` neav@nd [ncredere [n el. Cine ar fi putut
avea [ncredere [ntr-un cer]etor?
}i astfel se f`cu diminea\`. Oamenii mergeau la lucru.
Treceau pe l@ng` el ]i se f`ceau c` nu-l v`d. Deodat`, cineva
se opri l@ng` el ]i [l b`tu pe um`r:
– Cum se poate? Dumneavoastr`, aici?
Cer]etorul ridic` privirea. {n fa\a lui st`tea un om [ntre
dou` v@rste, pu\in adus de spate, cu chelie timpurie. {]i
recunoscu fostul servitor.
– Da, aici. Asta e situa\ia [n care am ajuns.
– Dar era\i bogat!
– Da, eram! }i [i povesti ce i se [nt@mplase.
– Veni\i la mine! O s` g`sesc un loc pentru dum-
neavoastr`!
– N-a] vrea s` te deranjez!
– Se poate, coane! Se poate! A\i fost un om at@t de
bun!
La plecare, [i d`du o mic` sum` de bani.
– S` v` fie de noroc, [i ur`.
}i [ntr-adev`r, banii [i purtaser` noroc. Cump`rase
c@teva ac\iuni miniere pe care le v@nduse [ntreit, apoi
mersese mai departe. Cuno]tea doar foarte bine specula\iile
de burs`. }i [n aproximativ un an ajunsese la o situa\ie bun`.
Dar nu mai avea fiul...
Lucra la biroul sù ca ]i [n alte seri. Plec` mai t@rziu
ca de obicei. Pe strad`, la ie]ire, se [mpiedic` de un om care
z`cea pe jos ]i duhnea a bùtur`. {l ridic` ]i vru s`-l dea la o
parte. Dar r`mase [ncremenit. Era fiul lui!
{l ridic` [nceti]or ]i [l duse [n birou. {l stropi cu ap` ca
s`-]i revin`.
– Dragul tatii, [n ce stare e]ti? Cum se poate?
T@n`rul se ridic` [n capul oaselor ]i [l privi.
– Tat`, tu? O doamne! {mi primesc pedeapsa.
– Nu e nevoie, dragul meu. R`m@i cu mine! Sunt
singur! Ce-a fost, a fost! Nu-mi pas` de nimic. N-am pe
nimeni l@ng` mine, nici un suflet!
– Nu, tat`! Te-am furat ]i am fugit cu toate lucrurile!
Am fost un descreierat, un neispr`vit! Trebuie s`-mi urmez
soarta! N-am nevoie de nimic de la tine! Am v`zut
testamentul ce era pe numele meu! }i eu ...
}i spun@nd acestea t@n`rul fugi.
B`tr@nul privi pierdut [n zare. Pentru cine muncise
el ]i adunase avere? Nu mai avea copil. Nu mai avea pe
nimeni! R`m`sese singur.
POEME MISTICE
Dr. Anghel Florin Ioan
Dă-mi inima ta!
- Părinte! Iată, ai venit! Permite-mi să depun la

picioarele tale acest buchet de flori!
- Dă-mi inima ta!
- Dar, părinte, aş vrea să-mi păstrez inima! Îţi
dăruiesc acest diamant!
- Dă-mi inima ta!
- Te rog părinte! Lasă-mi inima! Primeşte aceste
versuri! Îngerii mi le-au dictat!
- Dă-mi inima ta!
- Lasă-mi inima! Îţi dăruiesc toate gândurile mele!
- Dă-mi inima ta!
- Dar, îţi dau totul! Numai lasă-mi inima!
- Dă-mi inima ta, iar eu îţi dau inima mea!
Iubeşte!
- Şi iată, minunea s-a produs! Te-am aşteptat atâtea
vieţi. Spune-mi ce să fac, acum când ai venit?
- PRIVEŞTE!

- Doar atât? Iată toate trec! Copilăria, tinereţea mea
s-au dus! Acum sunt bătrân! Ce să fac?
- Priveşte!
- Dar, în jurul meu se petrec atâtea! Oamenii se
omoară, atât de mult rău şi eu...
- Priveşte!
- În mintea mea apar o mulţime de gânduri. Aş vrea
să le păstrez doar pe cele bune!
- Priveşte!
- Dar, nu pot să fac doar atât! Doar să privesc cum
mor toate. Mai dăruieşte-mi un cuvânt!
- Iubeşte!!!
Poemul iubirii
Te-ai dus, minunea mea! Am fost împreună doar câţiva

ani. Mi-au rămas de la tine doar o suviţă de păr, o fotografie şi o
carte de versuri.
Ai murit! Ai plecat şi m-ai lăsat singur! Mă întreb pentru
ce mai trăiesc când am pierdut iubirea?
Aş vrea să te mai văd, doar o singură dată! Doar atât!
Vino din tărâmul unde eşti!
Vino!

Dar, iată că minunea s-a produs! Ai apărut în faţa mea! Ce
îmi înmânezi? O casetă şi o cheie! Să o deschid? Da, o deschid! În
ea este o inimă care bate! E doar o inimă!
ESTE INIMA TA! ESTE INIMA TA!
Poemul îngerului căzut
Acum, sunt un demon! Nu mai am aripi! Cât rău am făcut!

Am omorât, am jefuit, am distrus vieţi!
Mi-am pierdut lumina! Şi aripile!
Din când în când îmi aduc aminte cum am căzut. Cât de
luminos eram. Cum zburam alături de alţi îngeri.
Oare voi mai fi un înger? Te chem şi te implor!...
Dar, iată că aripile îmi cresc din nou! Sunt iarăşi plin de
lumină! Acum pot zbura!
Da, părinte, zbor spre tine!
Zbor spre viaţă! Zbor spre tine!
Zbor spre iubire! Zbor spre tine!
Zbor spre lumină!
Poemul vieţii triumfătoare

Sunt bătrân! Şi neputincios! Nu mă mai pot mişca. Nu mai
aud! Nu mai văd! Pentru ce mai trăiesc? Mă chinui şi îi chinui şi
pe alţii.
Părinte, ia-mi viaţa! Sau fă-mă din nou tânăr! Oare ruga
mea va fi ascultată?
De ani de zile zac în pat. Te rog, dăruieşte-mi calea!
Dar, ce se întâmplă? Ce forţă a pătruns în mine? Mă ridic
şi merg. Merg!
Şi ce îmi încântă auzul? Aceste melodii minunate. Da, aud,
aud!
Şi ochii mei se deschid. O lumină fermecată îmi pătrunde
în suflet. Şi văd, văd!
Ai venit părinte! Rugile mi-au fost ascultate! Ai venit! Tu
eşti! Tu eşti!
Poemul clapelor de pian
- Iubito! Când îţi aleargă degetele pe clapele de pian,

eu văd o inimă care fuge, dansează, cântă. Spune! O vezi şi tu?
- Spune, iubito, spune!
- Dar, iată, că lângă inima ta a mai apărut o inimă. O
vezi?
- Este inima mea, care a venit lângă inima ta! Acum
sunt împreună! Le vezi?
- Oare ştii ce îşi şoptesc cele cele două inimi în timp
ce dansează pe clapele pianului?
- Te iubesc! Te iubesc!
Să dansăm cu iubirea
- Spune, prietena mea! Am căutat iubirea atâtea vieţi.

Oare unde este?
- Iubirea este în inima ta!
- Dar, vreau să văd! Să mă joc cu ea! Să fac sex cu
ea!
- De mii de ani alerg după ea! Vreau s-o văd! O, da,
sublime Creator, arată-mi iubirea!
- Dar, sunt orb! Cum să fac s-o văd? Ajută-mă!

- Oh! Miracolul s-a produs! Iată că în faţa ochilor
mei a apărut o fiinţă de lumină care cântă şi dansează! Şi este
singură. Îmi face semn!
- Vino! îmi spune ea.
- Ce să fac? Spune-mi, prietena mea!
- Să mergem! Să dansăm cu iubirea!
Deschide-ţi inima
Şi iată o nouă zi! Soarele a răsărit. Privesc lumina şi

aud:
- Deschide-ţi inima!
Ascult trilul păsărelelor! Oare ce îmi spun?
- Sunt acum lângă tine, iubita mea. Spune-mi ceva!
O fiinţă de lumină apare în faţa mea. Este un înger. Ce aud
oare?
- Şi tu Părinte ai avenit! Oare tu ce îmi spui?

Paganini
Paganini,
Nume sublim
Ce aminteşti de o vioară
Şi aşa cum arcuşul fuge pe strune
Ţi-apar păsări în noapte zburând nebune
Spre Infinitul negru ce-i plun de albe spume.
Şi a lui sunete
Par fermecate şi parfumate flori
Par calde şoapte spuse-n Amor
De inimi ce duioase
Vorbesc la unison.

O poezie, o splendidă-ntrupare
a gândurilor cu savante chip
ce reuşesc ca să pătrundă-n Mare
Şi să dezlege-o lume de nimic.
În orice om este o stea

O clipă de vecie!
Faceţi din Soare şi din ea
O Sfântă poezie!
Lumea

Meschină este lumea! Nimeni nu te ajută,
ar prefera mai bine ca să îţi dea cucută.
Şi-ar dori din tine să facă o păpuşă
Cu care să se joace ca şi cu o mănuşă.
De nu faci tu pe placul celor care cuvântă

Declarând că în viaţă dreptatea este sfântă
Eşti aruncat la tigri, sfâşiat cu cruzime.
Şi nimeni nu se uită la a ta isteţime.
Armonie în RE!
Lumea este în mişcare, totul este-n transformare

aparenţe-nşelătoare ce te-mbată cu savoare.
O iubire-i o chemare ce te-ncântă vrăjitoare
Te alină cu răcoare, te adoarme cu o floare.
Vieţuind în nepăsare, ignoranţă şi uitare

Colbul se aşterne-n zare peste o Sahară mare.
După ce-a murit o floare, mai rămâne o cântare
Ce doreşte-ndepărtare să fie rază de Soare.
CHIAR DACĂ
Chiar dacă n-ai să fii a mea,
Îţi mulţumesc! Clipe de vis
Mi-ai dăruit! Şi-n calea ta
Eu îţi aştern un paradis.
Flori de aur în cunună

Pe fruntea ta să fie-n zori
Numai muguri să adune
Ai tăi obraji cu bujori.
Mie îmi placi aşa cum eşti

Copilă cu ochi de mărgean.
O viaţă de vis şi poveşti
Eu îţi doresc în orice an.
Poate, cândva, ai să iubeşti

Şi suferind, sperând în van
Atunci la mine să gândeşti
Ştrengăriţo de porţelan.
Dar dacă şi tu mă iubeşti

Atunci nu te mai codi. Hai!
Şi poate lumea de poveşti
Se va deschide sus în Rai!


Anghel Florin Ioan - POEZII

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anghel Florin Ioan - POEZII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pl@nge

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 2

Clipa de vis a trecut.

Puritatea nu mai este,

Amorul a fost lovit

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 4

Ai putea s` ai tu, oare

Se prea poate, c`ci fantasme

Cine spune c` [n vise

{n\elept este acela,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 5

Ai putea s` vezi [n noapte

Se prea poate pentru o clip`

Cine spune c` [n vise

{n\elept este poetul,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 6

Condolean\e sunt cuvinte ce exprim`-n ast` lume

Aparen\ele [n]eal`, c@nd tu crezi c`-n a ta minte

Fals decor, false cuvinte aruncate la-nt@mplare,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 7

Fascina\ia e arta ce posed` doar iubirea,

C@nd imaginea iubitei o revezi tu [nspre sear`,

Dar iat` c` trandafirul, sur@z@nd, vine spre tine,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 8

Cu indiferen\` rece e tratat de omenire,

Au sc`pat de al lui spirit ]i prin reci, negre cuvinte,

Nu-]i dau seama [ns`, poate, c` i-a ame\it m`rirea,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 9

Din taina visului himeric, [n haosul dezl`n\uirii,

Din soare, el, capteaz` raze, pentru a oferi iubirii

Din spiculii de nestemate ai Lunii pline de fantasme

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 10

Arde totul ]i distruge nel`s@nd nimic [n urm`,

Nu []i mai [nal\` capul ghiocelul din ninsoare,

Astfel iar Adam ]i Eva, primitivii din c@ntare,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 11

El fuge de n`luca mor\ii ce-l urm`re]te [n t`cere,

Ofert` fals` a be\iei, a premiului de poezie,

De]ert`ciuni sunt orice lucruri care exist`-n ast` lume,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 12

Se strecoar` [n t`cere printre negrele morminte

Comediile umane [\i apar din adormire

S-a sf@r]it perenitatea omului de iluzie,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 13

{ng@ndurat, privind [n lume, ador` clipa infinit`,

E trist, t`cerea [l cuprinde ]i [l arunc`-n [ntunecime,

}i e pierdut, teama de moarte-i amenin\` a lui g[ndire,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 14

Dup` ce-ai murit odat`, spiritul se [ntrupeaz`,

Din nou lupta re[ncepe pentru supravie\uire,

}i ajuns din nou la cap`t, moartea h@d`, [\i

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 15

Am`gire este lumea oferit` [ntr-o carte,

Am`gire este jocul practicat de-ntreaga lume

Am`gire este lupta pentru a-\i l`sa un nume,

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 16

C@nd stai fa\` [n fa\` cu a ta con]tiin\`

Ai prefera t`cerea dec@t s` se aud`

Peste a tale “crime” se va l`sa uitarea

Anghel Ioan Florin POEZII Pag. 17

De c@nd din haos a ap`rut

Pentru a-]i explica prezen\a

Cu un m`nunchi de albe raze