STA

FUNDATIILOR
REGALE
IULIE 1945
ANUL XII
Nr. 7.
--

Varietati
TUDOR ARGHEZI
3
MIHAI CODREANU . . . . Muzei mele literare
8
GEO BOGZA . . . . . . . . Cartea Oltului . .
16
CICERONE THEODORESCU . Cantece de galerii
26
HENRIETTE YVONNE
Pgcat . . . . .
STAHL
32
DAN PETRASINCU
Zi de petrecere . . . . . . . . . . 36
Despre certitudini . . . . . . . . .
GEO DUMITRESCU
62
PETRU DUMITRIU
Arlechin
65
RUBIO LIVIU . . .
Simfonia a noua
. . . .
.
64
Exod prin ferestrele orizontului . . . 67
M. I. COSMA
EUSEBJU CAMILAR . . . . Valea Hotilor . . . . . . . . . . .
69
STEFANIA ZOTTOVICEANU . Intamplare neobisnuita (Maiacovskii) . 76
MARGARETA STERIAN . . Pentru cei cazuti (Binyon) . . . . . 79
FLORIAN NICOLAU . . .
Omul:care a visat Ora minunilor (Yeats) 80
Pentru Pace (Tibul)
RADU HANCU
84
B. RALUCA
Mioara
86
Brizit marina (Mallarm)
ION OANA . . . t .
89
MIHAIL $ERBAN '
Oameni in vAltoare
92
RADU HORIA
Elevatiune (Baudelaire)
104
N. STEINHARDT
Personalitatea lui A. Gide
107

..... .

... .

COMENTARII CRITICE
TUDOR VIANU
PETRU COMARNESCU

TEXTE

--

Functiunile metaforei
Civilizatia englezg, interpretatg de
d. I. Botez

120
168

I DOCUMENTE

Discursul M. S. Regelui Mihai I la Academia Roman& pentru receptia

Episcopului Colan al Clujului.

CRONICI

7'

Louis
Descoperirea Americii i romanul cavaleresc, de Al. Ciordnescu
John Steinbeck, do Silvian Iosifescu
Bronifield, de Lucia .Demetrius
Mary Webb, de Adina Arsenescu-Iamandi Miguel de Unamuno, de Ovidiu
Banatul de altadata, de A.
Drimba Poezia muncii, de Camil Baltazar
N. Cartojan, de Al. Iordan Metafizica tonalit4ilor afecSacerdofeanu
Psihotehnica sensorial, de Tretie Paleolog
tive, de Florian Nicolau
a Cronica plastica, de Petru Comarnescu2 (cuLreproduceri).

REVISTA REVISTELOR
La Litterature internationale
.

Newsweek

Life

a.

Time
The Spectator
Reader's Digest -- Victory Escorial

Moscow News

Press Cjips
El Espanol

Fenix.

NOTE
Ironicul destin al lui Mihail Sebastian;
Cum se pronuntii pe scenele noastre cuvintele englezesti; Orson Welles si
inregistrarea Bibliei pe discuri, de Peiru Comarnescu Trixy Checais; Vera
Proca; Alte recitaluri de dans; Meclaliile batranei s, de Ovidiu Constanta.
nescu
Metafizica-explicatie i metafizica-cunoastere ; Relativ la problema
Mihail Sebastian, de Camil Petrescu

determinismului; a Ochiul cerului: inima ; e Primmarg, pustie, de Florian

Drumuri noi in teatrul francez, de Dorothea Crietescu Pentru
Nicolau
noul muzeu Simu, de Emanoil Bucuca.
'-

REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
REVISTA LUNARX DE LITERATURX, ARTA
$1 CULTURA GENERAL'.
COMITETUL DE DIRECTIE:
DIMITRIE GUSTI, E. RACOVITA, C. RADULESCU-MOTRU

MIHAIL SADOVEANU,

AL. TZIGARA-SAMURCP4

OCTAVIAN NEAMTU

Redactor of : CAMIL PETRESCU

REDACTI A SI ADMINISTRATIA
FUNDATIA REGALIA. PENTRU LITERATURA. 1 ARTA.
BUCURE$TI III
BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 34
TELEFON 2-06.40

ABONAMENTUL ANUAL
Lei

6.000 pentru profesori i studenti

8.000
particulari
Ins titutii publice
15.000
20.000
Institutii particulare
PP

PP

CONT CEC POSTAL Ns. isio

ABONAMENTELE SE POT FACE SI ACHITA PRIM ORI(23

OFICIU POSTAL DIN TARA

REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
ANUL XII, NR. 7, IULIE 1945

FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA $1 ARTA

BUCURESTI 1945

VARIETATI

DOI FRUMOSI

Pe-o foaie de isma 'ngusta

Se oprete o lacusta.
Ce frumoasa-i, fa Marie !

N'are nici ea palarie

Si, stransrn fotele ei,
Fara tocuri i cercei,
Cu bondila'n subsuori
Si cu talpa goald'n flori

N'a fost and a lost mireasa,

Nici Craiasa mai frumoas.

Ins e i-un brotacel

Si nu luai seama la el.
Ochii lui in ochii ei
Licaresc i dau scantei,
Sufletele amandoud
Tremurand de-o spaima nou,
Si fiecare se strange
Celalalt c'o sa-I mannce.

Vai de pacatele lor,

Nu a fost nici un omor,
Au sarit care'ntr'o parte
Si s'au tins in cfirji departe.
Adevarul se cunoate:
Musa nu mananca. broate.

Ar putea macar s guste

Dansul, gingaul, lacuste?

EPITAFE

Hoitul de sub piatra mea

si-a dus viata pe saltea.
Toate pacatele grele
I-au fost phturi i saltele.

N'a avut atatea sugeri

Cate tate i cati ugeri,
La tot ceasul,
I-au lovit gura ti nasul.
Plin de cate racile,
A lins toate vacile.
Bivolit i catarca
L-au purtat dormind in carcii.

S'a spi1at in loc de apa

Cu lapte proaspat de iapa.
Ca sa-i faca piele nouri,

A cerut galeti de mud.

Dresuri, prafuri, alifii
I-au zgait ochii de vii

cu nas, cu ochi, cu tot,

Fata-i se facuse bot.
Si-a facut inghititoare
Pe pofta lui de mancare.
Toate bunatatile
I-au manjit mustritile.

Au trecut prin burta lui

Iezii, mieii campului
Si-a'nvatat cuin s prajeasca
Sos cu pasiire celeasca.

DOI FROM 091

Miorita i-a placut

Cu nucoara i ndut
pentru privighetoare
Avea altfel de frigare.

N'a mancat i n'a but

Numai Cate n'o fi vrut,
Terci de zmarc

i muguri de tarn cu gam.

Numai momite cu cimbru

N'a putut manca, de zimbru.
Cand a vrut i-atare carne
i-a zdrelit gingia'n coarne.

TRANSFIGURARE

Pentruca am auzit
Ca de-un timp ai naparlit,
Ti-as da'n dar o bidinea
Sii-ti lipesti chica din ea.
Cu barbete tinere
Ai' fi ca un ginere
Si mustatile de cneaz
Ti-ar da ifos de viteaz.

0 prajina'ntre picioare
Ti-ar iesi cam prin spinare
Si o cobilita 'n vant
Te-ar da'n leagdn and si cand.
Si macar o sa-ti ramaie
Drept statuie o momaie.
Numai ca'n prajina, sus,
N'ai sa gemi ca esti Isus
Si sa plangi in asfintit
Ca te-au prins si rastignit.

CO SARUL ALB

Luna plind, draga mea,

Merg cu scara dupd ea.
Nu vrea liana sa m'astepte
si-mi alunecd'ntre trepte.
Cat o reazdm, de-unde-a fost
S'a mutat si, ca un prost,
Mut si eu aldturi scara.
Am pierdut mai toata vara
Umbland noaptea-asa in dodii
Cu o scard printre zodii
Si am cheltuit o viata
Dupd zarile din ceata.
A m cutreierat un an
Pamantul din Mira gan .
Un an muntii-am colindat.
Zece ani am cautat
In izvoare, 'a curcubeu,
In rogoz, in helesteu.
Scara prin pdduri si sate
S'a tocit pe jumdtate
Si de-abia de-ajung cu ea
In clopotnita cu-o stea
Unde suna gargaunii.
De funinginile lunii
Nu mai poate sd se spele
Cel ce s'a manj it cu ele.

Luna insd m'astepta,

Draga., la fereaAra mea.
TUDOR ARGHEZI

MUZEI MELE LITEHARE

Prea scumpa Muza, anii m'au trudit

.5i totusi mai tresar pornind spre tine,
Ca tu-mi esti soarele ce prin ruine,
Isi mai strecoard raza'n asfintit.
Esti farul insetarii de zenit
Cu 'naltul armoniilor senine
.5i-aprinzi In sufletu-mi stravechi lumine,
Ce licaresc ca'n magic rasarit.

Mcreu, oricum, oricand si orisiunde,

Chem Aril tale dragi ii voi raspunde
Cu-acelasi dor si nu voi-inceta

Deceit in clipa saltului cel mare

Cand ceasul ccl din urmil va suna
Ca sa-mi suspin eterna renuntare.
Igi, April 1945.

C I IEMAREA FL OR U. R

Niltng6 vi-i chemarea biete flori :

Cu nevinovtie zambitoare
Filtrati imaculat senin de soare
Intr'o dulcegrie de colori.
Aa-i povestea : Funigei de sori
Se tupileazd'n fiecare floare
Si'nfiripati in spum de coloare,
Ii pl Lig metamorfoza zambitori.
Aa-i i 'n nouri, unde curcubeul,
In apte tonuri sfaiindu-i eul,
Deplnge raza ce I-a destrdmat...

Dar cine tie oare-a cui e vina

'n lumea asta nu-i nimic curat
Si c ne minte pn i lumina ?...
Edigti-Argel, August 1944.

IARBA DRACULUI

Vorbeam cu pipa mea 'ntr'o trista sara

and singur stam la un pahar de vin.
Mi-a spus atunci: 4 Cu dulcele-mi venin
Ti-am uurat a clipelor povara.

In toate eu ti-am fost amica rar5 :

Revolte, resemn5ri, deceptii, chin,
Neliniti, insomnii, dureri, suspin,
Prin norii mei ades se'mpratiara *.

Fantasc prin rotocoalele de furn

Jucau himere irosind parfum
Misterios de blonda nicotina.

Perversa iarba ce ma otravea,

Intocmai ca otrava feminina,
Pe-ascuns lovindu-mi inima, zambea...
Iwi, Aprilie 1945.

SPRE CULMI

Privea naparca'n sus nedumerita

Cum pajura pluteste'n falnic sbor
Si cumpaninduli mersul taritor,
Isi blestema nevolnica ursita :
<I hi are soarta'n noi deosebit
Acelai lut zidit de Creator;
Eu in prapastie'n adanc cobor
Si ea se'nalt'n sfera stralucit.

Ea, din lumina, cu semet avant,

Triumfdtoare cata spre pamant
Si-i cantec falfairea ei de-aripl...
Dar nu-i nimic, de jos, din bezna mea,
Pe cand In mine decdderea tipii,
Tail ajung i eu pe culmi la ea .
Bucuregi, Februar 1945.

AUTO GRAF
Serie unei doamne pe un volum de e Statui *

Vedeti, grilajul pare-a fi deschis ;

Deci in grdina mea cu cer de toamra

Intrati, va rog, prea gratioas6 doamna,
Intrati i yeti culege flori de vis.

Tentat de yeti fi ca'n paradis

De mgrul arpelui, nimie nu'nsamnii,
CA 'n veacul nostru nimeni nu condamnd
Pe biata Eva, de s'a comproxnis.
Eu nu vdd nicio piedicA morald ;
Va fi doar o grea15. virtuald,
Pacatuind cu-absentul autor.

Iertati-mi deci, vd rog, ireverenta ;

lar de cumva vd par prea mucdtor,
Sunt gata s-mi ingenunchiez prezenta.
Bueureti, Februdrie 1945.

MELANCOLIE

Eu tiu ca" din nimic miiarn smuls esenta

Si-am intrupat-o'n fulgi de poezii;
Am stors din armonie armonii...
Si-asa'n absent mi-am Incrustat prezenta.

In insul meu mocnete Providenta

Cu'ntreg fermentul ei de calorii
Si le preface'n fantasmagorii
Spre-a'i talmaci ei insAsi existenta.

Sunt Universul inteun strop inchis

si fantomatic Imi strecor prin vis
Iluzia c'a fi o re'ntrupare...
lar clipe de melancolii adnci
Imi sfarmd sufletul de cugetare
Ca valul m6rii cel sfarmat de stnci.
1icitefti-Arges9, Mai 1944.

INVECTIVA
Veaoului meu.

Oribil veac netrebnic i zalud,

Cu fiere scrii mielnica ta carte
*i. clocotind de urletul lui Marte,
Loveti cu brat distrugator i crud...

Pe'ntreg parnantul gemete s'aud

De suferintd, de torturi i moarte ;
Ti-i sufletul de Dumnezeu departe,
Incendiar calau de sange ud.

A cerne'n vantuii pleava ta marunta,

Sa pieara'n veci povestea ta cea crunta,
Demonic sol venit din fund de iad l
Sta mintea'n loc gandindu-ma la tine
*i desgustat de josnicu-li rasad,
Ca's om pe-asemeni vremuri, mi-i ruine.
MIHAI CODREANU
licItepti-Argo, April 1944.

CARTEA OLTULU I
DEASUPRA NESFARMELOR INTINDERI ORIZONTALE

In acest peisaj intins, unde tot ceea ce se ivete e inch' o linie

orizontal, adaugath sutelor de mii asemgngtoare care au precedat-o, marea cglgtorie a Oltului se apropie de sfarit. Inca
o suprafata orizontalg, cea mai joasa 0 mai mare din Cate au
fost pang acum, se preggtete sd villa : intinderea lichidd a Dungrii.

Spre aceast ultima 0 cuprinzatoare treaptd a vietii lui, Oltul

coboard linitit, cheltuindu-i ultimul sfert de metru de ingltime. Ceea ce odatg, exprimat in cifre, era egal u inaltimea
flgsmaului Mare, aproape doug mii, acum nu se mai afl decat
la Oliva centimetri deasupra lui zero. E sfaritul.
De partea cealalt a Dungrii, cateva dealuri suprapuse formeazd un amfiteatru de calcar, ale carui trepte, albe 0 roiatice,
par anume fgcute, pentru a se putea privi de pe ele, ca dintr'un
mare circ, ultimele clipe ale Oltului. E un spectacol vast, 0 mai
incgrcat de sensuri decat s'ar putea bgnui. E sfaritul Oltului,
0 totui e locul acesta ca la inceputul primordial al lumii, in
cele dintai ore ale facerii ei: pgmanturi 0 ape incearcg s se
despartg.

Pang departe, cat pot cuprinde ochii, pamanturi 0 ape

incearca sg se desparta unele de altele, impinse de o forta neva-

zutg, imensd, 0 piing de cele mai mari confuzii. Intinderi de

nisip bleep sa se iveascg de sub suprafata apelor, care le pargsesc, lgsandu-le libere pentru o vreme, asemeni unor proaspete
continente; dar apoi se rgsgandesc i revin, cucerindu-le din
nou faie cu faie, acoperindu-le in intregime, sub domoala lor
talazuire. Forte diferite trag inteo parte 0 alta, iar lumea pare
pling de haotice hotariri contradictorii. In fiecare org se Oanuete parcg un lucru important, ceva nelgmurit incepe sg se
intample, din toate pgrtile urea in auz vuietul apelor, apoi totul
rgmane cum a fost.
Cat cuprind ochii inteo parte 0 alta, sunt numai ape i pgmanturi care neincetat incearca sg se despartg, 0 pang in urma

16

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

raman mereu impreund, ca inteo genezd vecnic neizbutita.

Namoalele ci nisipurile Oltului, aduse in lungul tarn dinspre

miazanoapte, se Intalnesc in felul acesta cu nisipurile apusene

si continentale ale Dunarii. Mereu incearca sa zideascd o lume,
si mereu apele care le-au adus le surpd temeliile, purtandu-le
mai departe.
Totuci, nisipurile Oltului au izbutit s cladeasca in gura lui
un prag larg, impingandu-1 in forma de evantaliu in apele Dunarii ; i strabatand aceasta estrada, isi traiecte el ultimele clipe
ale vietii. Dup ce a spumegat pe deasupra stancilor, strabiltand

atitea randuri de munti, dupd ce in atatea directii ale lumii

si-a indreptat mersul sbuciumat, acum sfarcitul Ii gasecte

linictit ci impacat cu sine insuci. E o moarte ealma, de intelept,

care a trecut prin toate bucuriile i amaraciunile vietii. Insuci
Socrate, prefdcut in rail, nu s'ar fi putut sfarci altfel. Ceva pare

ca se implinecte, Ca ajunge la captul din urma, in aceasta

linictita incheiere a unei vieti. Domoale i grele, asemeni unor

pleoape care se inchid pentru somnul din urnaa, apele Oltului
se rostogolesc in lungul ultimilor metri de pamnt ; i patrund
apoi in valtoarea uriasa a Dunarii, ca O. cum ar trece pragul altei
lumi. Cateva clipe mai tarziu, contopite cu apele fluviului, se
due la vale printre malurile largi ale acestuia, ca pe sub bolta
imens6 a unei noi existente ; departe, pe alte taramuri. Din tot
ce a fost, nici numele nu i se mai ctie acum. i astfel, Oltul inceteaza sa mai existe.

De pe facia de nisip, inalta numai de cativa centimetri, pe

care Oltul a impins-o inauntrul Dunarii, apele fluviului se arata

puternice si imense. Malul de dincolo, cu dealurile lui albe de
calcar, pune un sfarcit acestor ape spre miazazi. Dar spre partea
de unde yin, ele nu au nici o margine: un lung cuvoi, un- torent
necontenit, imense suprafete lichide alunecand la vale, cu forta

de neoprit a unei intamplari cosmice. In departarea de unde

yin, cerul pare o gaura enormd adusa spre pamant: pentru a
lasa sd se reverse din ea, acest torent de ape, spaimantator.
Val dup val, incalecndu-se uneori ca animalele unei turme

care n'ar avea loc pe drumul prea stramt, milioane de tauri

lichizi trec inteo uriasa invalmacala la vale, abia incapand intre

malurile largi ale fluviului. Din sus, cat poate merge ochiul 'Ana
la marginea cerului, alte milioane de capete inspumate yin, se

pravalesc necontenit, tree prin dreptul Oltului tragandu-1 cu

ele, in acelaci ropot de turma deslantuita ci fard sfarsit. Sub

picioarele ei, undeva la o mare adancime, pare ca trosnesc trep-

tele nevazute ale lumii, un bubuit surd urea din funduri ci se

Impractie pe deasupra apei, inspilimantand singuratatile.

CARTEA OLTULUI

17

Undeva, la o mare departare spre apus, un ostrov se afla

singur in mijlocul apelor. Acoperit de salcii, el se ridica deasupra acestor intinderi lichide, ca un front in mijlocul unui deert,
ca o cetate singuraticd i sburlita, Inconjuratil din toate partile
de elemente adverse. Cireada de tauri e spintecata de varful
lui, i-i aluneca in lungul coastelor spumegand de manic ; apoi
se unete din nou, refacnd in tot cuprinsul larg al celor cloud
maluri, haoticul i deslantuitul uvoi al fluviului.

Enorme cantitati de apa tree la vale, alunecnd prin dreptul

malurilor cu o forth' atat de nestavilita i impresionantd, Meat

pare ca undeva, intr'un punct hotaritor al lumii, unul din

nodurile care ii tineau in echilibru materia s'a desfacut, i acum

tot continutul ei, desagregat, a inceput sa curga afara, ca dintr'un
sac plesnit. Toata materia lumii, care formase pe vremuri continentele, muntii, oraele i oamenii care le locuiau, curge acum,
vIntoarsii la starea unui element primordial, printre aceste
maluri, care par cd o duc spre un punct final, aflat dincolo de

marginile actuale ale universului. Inteatat forta cu care apele

fluviului trec, e uriaa, nestavilita, i imensa.

Pe drumul acesta pe care apele se due la vale, spre o indepartata i cosmicd destinatie, oricat ar calatori privirile cu ele,
nu intalnesc decat aceeai tacuta lume orizontal. Intre cele
cloud maluri care se duc pand ce intalnesc cerul i infra' in el
cu ape cu tot, se intinde mereu aceeai suprafata lichidd i goala ;
pust acvaticd plind de mister, i infioratoare singuratati.
De pe intinderea ei se desprind uneori faii de nisip, ridicate

numai cu cativa centimetri peste suprafata intinsd a apelor.

Nisipuri i ape, ape i nisipuri ; lungi; nesfarite linii orizontale,
scriindu-se sub ceruri unele in prelungirea celorlalte. Nimic
altceva nu indraznete sd se ridice deasupra apelor, i sa strice
nemarginita lor imparatie orizontal.

Doar malul bulgaresc Tidied Inca un amfiteatru de calcar,

pe ale carui trepte casele albe din Nicopole se zaresc una deasupra celeilalte, scaldate in lumina calda a zilei i in propria
lor strhicire. In dreptul lor, pe malul de aici, se afla TurnuMagurele, nevazut i neauzit, cu totul acoperit de padurile de

Weil. Un svon de viata, glasuri omeneti strigand unele la

altele, yin mai curand de la deal, din partea aceasta unde,

dincolo de pddure, se afla vestitul sat Izlaz. Dar totul e nelamurit i haotic, sgomote care vor gA se desfaca de tacere i
sunt repede Iiighiite la loc; aceleai confuzii in auz, ca sub
priviri jocul nedesluit al apelor i pamntului.
Uneori barca vreunui pescar se zarete pe rnalul bulgaresc,
glasuri rasbat parca i din partea aceea, facanduli ecou
2

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

IS

peste ape, dar totul vine nelamurit i stins, ca de pe un alt

taram.

In aceasta lume de intinse singuratati i nelamurite hotare,

doar vapoarele sunt mari, puternice si reale. Ele trec pe deasupra
milioanelor de tauri, sdrobindu-le spinal-He sub povara de fier,
sfaramnclu-le grumajii, lard mil. Puternice i stapnitoare,

avand dela Inceput In constructia lor tot ceea ce era necesar,

pentru a fi intotdeauna, asupra valurilor,- Invingatoare, remorcherele de sute de cai putere tree duduind din toate masinile,
svarlind prin cosurile inalte i subtiri, valuri negre de fum. In
urma lor, un lung convoi de slepuri, legate &ma ale doua, dupd
imaginea clasica a prizonierilor, le urmeazd supuse, la vale sau
la deal, ascultatoare turma nautica.
Atunci cnd sunt goale, ele plutesc pe deasupra apelor, asemeni unor mari hambare de fier, sal-rand din val In val in urma
remorcherului, care le poarta cu usurinta. Dar dupd ce au fo4t
Incarcate, cu petrol sau cu grane, se duc la fund atat de mult,
incat numai puntea le ramne afara, mereu acoperitd de valuri,
asemeni fdsiilor subtiri de nisip care incearca sa se ridice din
fluviu, Acum In fata, sutele de cai din pantecul remorcherului
bat cu copitele In fundul Dunrii, facand s rasune apele de un
duduit Infundat si puternit, i abia izbutind sa traga la deal,
greoiul convoi.

Uneori, vapoarele albe de la Viena, care merg numai cu calatori, se incruciseaza cu aceste caravane de fier, sau le ajung
din urm5, si le intrec. Ele dispar la orizont, acolo unde fluviul
intra in cer, lasand in urmil un nor subtire de fum, care pluteste
multa vreme, din ce in ce mai pierdut, deasupra singuratatilor.
De cate ori tree, mereu cu alte pavilioane la pup5, i cu svonul

altor graiuri pe bord, ele lash' In urma cloud rnduri de valuri,

ca triunghiul pe care il scriu toamna pe cer, pasarile migratoare.
E un mesaj al vapoarelor catre maluri, i fiecare val vine spre
pamnt, ca tipatul unui cocor, izbindu-se de el si trezindu-i ecoul.
Pe neasteptate, un vuiet se apropie din larg, i valuri sosesc
navalnice, ca de pe o mare brusc bantuita de furtund, revarsandu-se cu sgomot mare deasupra. tdrmurilor. In clipa aceea
vaporul e departe, i putin mai tarziu, in lungul malurilor domneste din nou linistea de la Inceput.
Numai In locul unde Oltul se varsa in Dunare, framantarea
se prelungeste Inca, si capata forme dramatice. Ciocnindu-se cu
apele acestuia, valurile care vin din larg fac sa se iveasca un
monstru cu mii de capete, care nu zabovesc sa se sfdsie intre
ele cu furie. In lupta care urmeaza, ate o sun' din aceste capete
pier In fiecare clipa, sdrobite ; dar altele se ivesc din funduri,

CARTEA OLTULUI

19

mai rani, cu Mei puternice, cu gura larg deschisa, napustindu-se asupra celor din fa-P. Un huiet al apelor, prelung, se ridica

deasupra acestei cumplite btlii, infiorand pana departe singuratatile.

Mu lta vreme dupd ce infuriatul monstru s'a dus la fund,

cu toate capetele lui, inghitit de intunecimile neantului, apele
mai bolborosesc iritate, speriate ele insele de fiara pe care o
au ascunsa in adncime, 0 care nu asteapta cleat prilejul s-i
arate iara0 spaimantatoarea-i fata. Apoi treptat, e din nou
moartea linitita a Oltului: In lungul fa0ei de nisip, apele lui
aluneca domol, lasandu-se luate de torentul larg si.cuprinzator,
al Dunarii. E ca o intoarcere intr'o imparatie vasta a somnului.
E pentru apele Oltului, atat de sbuciumate pada' acum, Nirvana.
De mai multd vreme, in dreptul malului bulgdresc, deasupra dealurilor de calcar, un nor std in acela0 loc, nemiFat, ca
o corabie ancorata. S'ar parea Ca din locul acela, vegheazd ultimele clipe ale Oltului. Ore le zilei care se urmeazd una dupd alta,
nu 11 duc in altd parte, ci numai ii schimbil mereu coloarea, pe

masura ce soarele se apropie de apus. Panzele acestei nemicate corabii, la inceput albe i spumoase, capata spre sfar0tu1
dupa amezii o ward coloare galbue, i o nuantd asemanatoare
se plimbil pe dealurile de calcar de dedesubt Apoi, corabie i
dealuri sunt cuprinse de un adevdrat incendiu, fldcari ro0atice
palpaie pe suprafata lor, vreme indelungata, (land pared semnalul pentru alte incendii la fel, trecand de la rsarit spre apus,
din deal In deal, din nor In nor, peste toate meridianele cerului
i ale pamntului, tot mai departe spre apus, pe masurd ce soarele necontenit coboara. Ocolind pamntul, maine vor fi din
nou aici, venind pe deasupra dealurilor, dinspre rasarit.
In acest ultim amurg al vietii lui, singuratatea Oltului e tot
atat de mare, ca i pe crestele muntelui, deasupra caruia a aparut pentru prima oath' in lume. Viata lui, e drumul dintre
asprele singuratati, verticale, ale muntilor, i inFlatoarele singuratati, orizontale, ale marilor ape. Intre aceste dou supreme
singuratati e lumea pe care a strabatut-o, sunt cele patru directii
cardinale spre care 0-a indreptat pe rand rostogolirea, sunt muntii,
sunt campiile, sunt satele i oamenii lor.

In acest ultim amurg al vietii lui, in timp ce norul i dealurile de calcar se zaresc treptat, invinetindu-se, Oltul incepe
sd 0 le reaminteasca. Linitit i domol, ca dup o mare calatorie, impdcat cu sine 0 cu lumea, el f0 reaminte0e. Atatea
par acuma foarte departe, zadarnice chiar, i o a doua oard n'ar
mai putea s le traiasca. Atat de mult ii vine sa spun& acum,
2*

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

20

despre toate ate au fost, desertaciune desertaciunilor! Goana

aceea nebuna pe deasupra stancilor, si felul nernilos cum smulgea brazii din radacini, sfaramandu-i I Saracii, nevinovatii brazi

Si cat de amar Ii e sa stie, ca in clipa aceasta chiar, un altul,

la fel cum a fost el atunci, alearga acolo peste pietre, se sbate
triumfa ; un altul care va ajunge si el aci, larg i greu, i plin
de namoluri, i va gandi despre cel care a fost, acelasi lucru pe
5i

care II gandeste el acum. Dacd ar putea trimite vorba in munti,

celor care acum pornesc navalnici pe deasupra stancilor I ...
Dar nu se poate. Ei vor trebui s ajunga aici, i sa gandeascd
la fel. Asa se urmeazd generatiile pe pamant, nestiutoare una
de alta, impingandu-se mereu din urma, tinand tot timpul umflat
intre maluri, marele fluviu al omenirii.
Norul din fata i dealurile de calcar se fac tot mai vinete, iar
Oitul isi aduce aminte. El Ii reaminteste marca oboseala care
1-a cuprins in campie, cand zile intregi a stat la poalele muntilor,
nemiscat ca un lac, cu suprafata acoperita de mii de nuferi. A
fost poate o boala, poate o mare nedumerire a tineretii lui. Dar
mai apoi, cat de navalnic din nou, a strabatut trei siruri de munti,
sbatandu-se deasupra stancilor, vibrand din toata fiinta, cu o
impetuuzitate de care, pentru nimic in lume, n'ar mai fi in stare.
Din tot ce a fost, muntii raman desigur in existenta lui, marile,
cumplitele intarnplari.
Dar in acest ultim amurg al vietii lui, atatea amintiri urca
din fundul apelor, lasand Inca odata sa li se audd fosnetul de la
.

inceput. Cetatile vechi, cu ziduri in mina, ale caror siluete

istorice in atatea randuri, undele lui le-au oglindit. Larga talazuire a campiilor ardelene, acoperite cu ogoare galbene, iar in
departare cu spuma intunecata a padurilor. Satele, cu acoperisurf rosii de tigla, pe care turlele bisericilor le vesteau de departe,

asemeni unor cortibii pe Intinderea marii. Unul dup altul, zeci,

sute de sate s'au ivit leganandu-se deasupra campiilor, si au

ramas apoi in urmil, topindu-si in zare catargele greco-catolice.

Ficcare din ele avea un nume, i o lunga poveste in urma, urcand
uneori pand la daci, iar alteori pana in preistoric. Gine ar putea

le mai Vila minte? Dar oamenii acestor sate, venind de-adreptul din daci si din preistorie, Oltul nu a putut sa-i uite, 5i

sii

si-i reaminteste.

De cand a aparut in lume, pe crestele Hasmasului Mare,

oamenii s'au aplccat asupra lui, i I-au privit. Uneori, tot drumul
pe care 1-a facut prin lume, n'a fost pared cleat pentru aceasta

uriasa intalnire cu oamenii. In orice caz, au fost multi, zeci,

sute de mii. Unii i-au Nut apa limpede a izvorului, altii s'au

oglindit in undele lui, altii 1-au stiut un rau mare cu ape turburi
grele de namoluri. 0 mie de ohrazuri le-a aratat Oltul oame-

CARTEA OLTULUI

21

nilor, i oamenii i-au aratat lui o mie de obrazuri. Rand pe rand

au trecut pe malurile lui, ingandurati, apasati de nevoi, indrilgostiti, plini de jale sau de manic. Oltul i-i reaminteste. Treceau
in lungul apelor lui, cu coasa pe umeri, iar soatrele care se pregatea sa apuna le asvarlea umbra mareata, peste unde. Cantau
uneori din fluier, despre Olt; iar alteori tacuti, ascultau cum.
apele Oltului canta despre ei.
De la Hasmasul Mare pana aici au fost sute de mii, milioanc.
Oltul i-i reamintcste. Peste valurile lui, mereu rostogolite la

vale, alte valuri de oameni au trecut, dintr'o parte in alta si

inapoi, penduland intre rastirit sio apus, intre miazanoapte si
miazazi. In clipa aceasta chiar, acolo in urma, purtati dc dureri.
de destin sau de fatalitate, ei se talazuesc mai departe, intre cer

pamant, peste apele lui, pc suprafata vastii a lumii.

Dar pentru Olt, toata aceastil larga leganare a lumii, s'a terminat. Acum e sfarsitul. Din tot ce a fost pe vrcmuri, n'au mai
ramas decal aceste intinse nisipuri. Desertaciune a desertiiciunilor, totul e desertaciune, pare ca spune suprafata lor pustie si
spulberata. Unde sunt muntii, unde sunt stncile, unde sunt
cetatile de odinioara? S'au sfaramat. Si n'au mai ramas decat
aceste intinse, pulverizate nisipuri. Din tot ceea ce a cunoscut
Oltul in drumul lui, atata a mai ramas. Intinse, orizontale suprafete pustii. E parca ruina totala a lumii.
Iar fluviul larg care trece in fata, traste in aceasta naruire
tot universul, asa cum pare ea poarta intre malurile lui, intreaga
materie a lumii, desagregatri. E ca o descatusare suprema de
ultimele legi cunoscute, ca o curgere a intregului cosmos din
sine insusi, undeva in afara. Asa e, deasupra acestor intinse
nisipuri, moartea Oltului, transfigurata.
i

Ca si la inceput, cand s'a ivit pentru prima oara in lume,

sub privirile unor oameni care duceau acolo pe varful muntilor
o existenta asprd i singuratica ; deasupra acestor intinse nisi-

puri alti oameni se ivesc, traind odata cu Oltul, ultimele lui

clipe. Ajunsi in preajnia marelui fluviu, la inceputul dupd amiezii,

plutasii au tras plutele la mal, si au inceput sa le pregateascd

pentru navigatia mai vasta, care va incepe. Apa Dunarii e atat
de largd, incat ei le leaga Inca odata eke patru la un loc, iar
pana la Oltenita vor merge necontenit, ziva i noaptea, I iir sa
se mai opreascd. Uneori, un remorcher Ii asteaptd in gura Oltului i Ii trage cu mare viteza la vale, dar de cele mai multe ori
coboara ei singuri, ca i 'Ana acum, in voia apelor.
Odata cu primele semne ale inserarii, patru plute mari asteapta sa-si dea drumul, pc apele largi ale Duniirii. Cea dintai
dintrc elc, coboaril incet printre malurile Oltului, ultimele zeci

22

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

de metri. Nisipurile intinse, par cheiurile goale ale unui port

pustiu. Apoi, sub brazii pe care atata vreme i-a adus din inima
muntilor, facandu-i sa cante, apele Oltului mor. Plutasii simt
sub picioare ultima lor svacnire ; si numaidecat apele mai puternice ale Dunilrii cuprind pluta din toate partile, si incep sa
o poarte la vale. Cea de a doua pluta se desprinde atunci, si in
clipa .cand patrunde in Dunare, flacarile unui foc au si inceput
sa palpaie in fatd, deasupra apelor.
Pentru a nu fi loviti de vapoare in intunerecul noptii, plutasii
aprind pe fiecare plutd un foc, tinandu-I pana se crapa de ziud.
Capitanii remorcherelor cunosc bine aceste palpairi rosiatice in

noapte, si cand le vdd venind pe deasupra apelor la vale, le

ocolesc pe departe, ingaduitori, dar si impresionati de misterul

existentelor aspre si ciudate, cu care vasul lor negru de fier se
Incruciseazd.

E Intunerec bine, cand ultima plutd incepe sd alunece incet,

parasind portul de nisip al Oltului. Pamnturile din urma abia
se mai zaresc, in timp ce in auz urea tot mai puternic fosnetul
uria al fluviului. Pada in cea din urmd clipd, murmurul Oltului
se mai aude in lungul brazilor infiorati, apoi deodata largile
acorduri ale Dunarii se revarsd deasupra, acoperindu-1 in intregime. Cantecul care incepe e al fluviului, si e atat de maiestos
in felul cum strdbate lumea, vast, profund si multiplu, incat
calea lactee apare deasupra tocmai la timp pentru a-i putea
tine o demna tovarasie. Inteatat de inrudit cu misterul si imensitatile cosmice, e fosnetul marelui fluviu.
Acum, pe suprafata lui nernarginit melodioasa, patru focuri
rosiaticc coboara la vale, purtate de rnultitudinea simfonica a
apelor. 0 lume incepe, ale carei hotare misterioase sunt pierdutc
in noapte ; nici stelele de pc cer, nici acelea care alunecd pe
fluviu, nu ajung & arate unde se termina apa si unde se afla
pamantul. Uneori, acesta pare foarte departe, cand deodata un
mal se iveste din intunerec, acoperit de salcii si fosnind ; alteori,
asemenea rnaluri yin tot timpul in urma plutelor, ca si cum ar
voi sd le ajunga, dar nu se poate sti dacd sunt adevarate, sau
numai fantome ale lor, care inainteaza pe deasupra apelor, plutind. In felul acesta merg plutele la vale, intr'o vastd migratiune
de suprafete, printre hotarele nelamurite dintre ap, intunerec
si pamnt ; atingand cu brazii lor lungi, in atatea randuri, irealitatea.
0 singura data malurile se deosebesc din intunerec, cu o
feerica preciziune. Ca spiralele de flacari ale unei nebuloase, tree
prin dreptul privirilor luminile din Nicopole, asezate unele dea-

supra celorlalte, in amfiteatrul inalt al orasului. Parca s'ar intalni undeva in univers, cateva astre razlete, cu un adevarat

CARTEA OLTULUI

23

roi de stele, insurubat fn jurul Iui tnsui, ca un foc stralucitor

de artificii.

Un sgomot surd, un duduit infundat de masini incepe sa se

audd In noapte, i deodata cei trei ochi ai vaporului, unul rosu,
unul alb si celalalt verde, se zaresc in Ltd, amenintatori. Cuprinsi
de teama, plutasii se reped la focurile de la urma, le adaugd
aschii noi i le a-tata, facand s'a li se ridice mai sus fllicarile,
ca si cum s'ar strdui, in felul acesta, sa sperie un monstru, un
duh fall al apelor si al noptii. Si in adevar, ochii balaurului se
intorc incet in altd parte, iar umbra. lui neagra i matahaloasa
aluneca in lungul malurilor, pe departe.
Candva, o impuscatura rasuna pe malul bulgaresc, i ecourile
ei se duc In valuri pe deasupra dealurilor, de pared ar incerca

s masoare, in aceste lungi clipe, marile intinderi ale noptii.

De undeva de departe, de foarte departe, de unde ultimul ecou

s'a oprit, pare cd yin inapoi, abia nedeslusite, hamaituri de caini,

ardtand intr'un fel nostalgic si imens, cat de nemarginit e Iumea
ai noaptea, i cat de misterios cuprinsul lor.
Si din nou e liniste pe maluri i peste ape. Necontenit plutele

aluneca la vale, iar cele patru focuri ard in noapte, deasupra

acestor intinse singuratati. A mai fost pared odata in viata
apelor o intamplare asemanatoare. Din adncimile lor, printre
trunchiurile orizontale i leganate ale brazilor, ca o flota de
catarge adormite, o amintire incearca sa razbata la suprafata,
tot mai startiitoare. A mai fost pared oda-Ca de mult, o noapte
la fel cu aceasta, in intunerecul careia focuri rosiatice ardeau,
deasupra unor mari singuratati, sub stele. Era aproape ca si
acum, acolo In urma, pe crestele de pe care uncle din ele au por-

nit. Acolo, in indepartatul Ardeal, un munte tragic se ridica

sub cer, ca un altar urias, iar deasupra lui, in clipa aceasta chiar,

flacari rosiatice ii arunca poate, marile lor palpairi pe dea-

supra culmilor, pand departe. Sub lumina lor stranie, voslobenarii dorm si in noaptea aceasta, in stramta lor coliba, ca inteo
bared, deasupra celui mai Inalt talaz al oceanului de piatra
incremenit..

De jur imprejurul acestor aspri i singuratici munti, se afla

Tara Intreagd, i pe intinsul ei milioane de oameni dorm, pe pa-

mntul gol, lang respiratia lui calda i uriasa, sub larga rotire
a constelatiilor de vara. Iar aici, alti oameni au adormit de asemeni, deasupra unei imensitati lichide, curgand necontenit din-

tr'o parte In alta a lumii.

si

De la un timp, lucesc in noapte atat de multe stele, deasupra

dedesuptul plutelor, de jur Imprejur, Incat pare ea' marele

fluviu a p6truns in cele din urnig, in cer. Largul lui uvoi revarsa

24

REVISTA FUNDATIMOR REGALE

acum oamenii i brazii printre stele, ca pe nite meteori ciudati,

ducAndu-i tot mai adAnc in cosmos.

In noaptea aceasta, care i-a desfAcut splendoarea, de la un

capAt la altul al lumii, ca o crizantemA giganticA, oamenii dorm.
Iar marele fluviu ii poart in zumzetul lui imens, departt, printre
stele.
GEO BO GZA

CANTECE DE GALERA

SOMN FEBICIT

Pe sub platouri
Fara ecouri,
Sub piscul visului
In fundu-abisului,
Zaceti nesfarsit
In somn fericit

Fara sbor Vara zare,

Far' o eutd pe frunti
Far' o boare din munti.
Deschidd-se 'n raze
Lucarna albastra,
Coconi de atlaze !
Boeri dumneavoastra I
Boltile scunde v'ascund i feresc

De ce risipire
Stelele 'ntoarse moloz in perete?
Apele-si duc rnalul manos
In leganritoare nestire
Mai jos, tot mai. jos
Bogate, incete.

Frunzele, ierburile nu mai au glas.

La praznicu-i imp5ratese
IYamntul le ghiftue, gras
Si 'n apus

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

26

Din ele, satulele, nu mai tanesc

(El nu mai triinite
In sus)
Macar desnadejdile sburatoarei
Sau tulburata, in aer, vreo unda.
Si

buna, de-a gata, ispita racoarei

Seufunda,

In timp ce domoale i vaile

Coboard mereu innecandu-vd dale.
Aruncati-vd 'n sus, aruncati-va golului
Veti caclea sigur, tot pe pamant.
Ah, desghiocate crustei namolului
Tamplele-arzande-ar merita putin \rant.

Mai leganati zurgalailor

Suavele clinchete mici?
Privelitea zace de tangd molae

Luati-o singuri, cu fulgeru 'n bici...

Centauri de piatra pe-un taram de pitici,
Pravaliti intre voi, ostateci aici,
Noi muntii cu fata in ceata \Tailor,
Cu urnerii in clisa vailor,
De ce v plangem, de ce vh silim?
Blestemat fiecare prabuit sa ramae
Noi nu, noi piscurile ni le-asvarlim
Spre cerul vostru, s-1 sparga 'n calcae,
S fulgere-odata, s va trezim...

NEUE ORDNUNG

Strivind-o 'n treacdt pe privighetoare

Ce din aripi, a moarte, mai bdtea,
Catarca se'ntelese cnttoare
Ea, cntdtoarea, o aplauda I
RAspuns and rdgetului valea, muntii,
Vietuitoarele-i ddur nirnb.
inserare, cu'nclinarea fruntii,
si-au pus, cuminti, urechile de schimb.
Ca pe-un tufi de smeurd inalt
Urii'n pgduri pe soare-au tAbArit
dintr'o noapte-a zdrii in cealalt
Nu i-a fost nirrignui nici teamd, nici urit.

Altarul nou era un surd jdratec

Ce rumenea
de vii columbii 'nvini ;
Si doar arsura-amard, doar fumul hieratic,
Neliniteau tArcoalele de linci.

Spre subterane mlatini, cu muget de huild

Cavernele gigantului cornut
Trau spre ele, sd-1 innece 'n si15,
Captivul fald de slava' al cerului czut.
Trufa pe-a ceturilor rndueli mai mare,
Sorbea tot cerul, jos, un abur clapthig :
Bovinele treceau drept sbufdtoare
Iar sburnoarele trggeau la jug.

REFUGIUL DIN MUNTE

Ruud vreme matua,
Tot ap-ti zice : muma padurii ?
Multumim dumitale, Strai de cenud,
Tot mere acre in cerul gurii ?
Build roua, doar vouil, pitici, ghiocei !
Buna dimineatz, frumoii mei,
Frumoilor i moilor-voioilor !

Fugind ca o umbra fara chip, fara nume,

Din lume, de uritul de lume,
Am ra tacit strigandu-va, am raguit.
Au zisem padurea de voi cum rasuna.
Fara poteca i far lund
Toata noaptea am rtitacit.
Fie-ti inima buna

Bine-ai venit !

Oh, pitici ghiocci clopol.ci,

in zadar v'am gesit.

Zorii 'ncruntati, dela stalled la stanca,

Voaluri muiate in sange arunca :
Huetul din prapastii *i-aici inghite
Splendorile brazilor ma cclarite

Trasnetul ca un taur
Le ia 'n coarne de-arama i aur
Vantul le duce ca fanul in furca
Moartca, cu fulgerc, i la voi urea .

REFUGIUL DIN MUNTE

Peste culmi, peSte rapile muntilor grei

Prin ceata care batea putinei
Trecand puntea ciclopilor, sus in tam batranti,
M'a adus, c6I5tart, liltratul dirt stAna.

Dar ce trist e si-aici

Oh, pitici

Ghiocei, clopotei ...

Esti departe, ai filcut cale 1ung5.

Ce vedenii te mai alungd ?
Ziva cade luptnd si nimic n'o alinii,
Peste roua din piscuri, peste glodul din turmil ,
Vine noaptea din viiile f Arii lurninil ...
Sil ne gtue, noaptea ne alearg5 din urmii.
De-acurn lunninatil fie-ti inima sumbril l
Vezi zilnele rele

Sti nu te Insele,
Frate Abur-in-Sdrente si fugar din noroi 1
. . .

Dac nu esti tu negura, dac nu esti strigoi

Bine-ai venit, domnule Umbra 1

Drumul de-I stii

De ce sd mai vii?
Iubesti ghioceii .. . 1:16mAi 1
Vntoase mari ne-au tinut sub calcai,
Furtuni si la noi bAntuir din greu :
Ridicg-te tu sa ne fii curcubeu
Si peste zdrobitele codrului zale
Desfii-le sd cnte culorile tale .. .

Un bucium te-asteapt cu gtul prelung.

Multimile lui, de voci limpezi, te-ajung
Si neincetat vor parunde
Pe urmele tale oriunde . . .
Fugar, te-ai intoarce, dici umbra nesatul
Din nou sd le-auzi, dupg tine cu latul . . .

29

36

REVISTA PUNDATIILOR REGALE

Ai pleca pentru veactiri i-ai veni 'n saptamand

Trecand puntea ciclopilor cdtre tara batrand
Prin noaptea de voci ne*tiute, dint:Ai,
De care pddurea rasuna ... Ran-1AI
S a sui cearcdn liber pe cer dupa ploi
*i-o sd-ti trend uritul de lume la noi.
Oh, uritul de lume, piticii mei 1
Ghioceii mei proaspeti
Ghiocei, clopotei.

... Bucuroii de oaspeti,

Voioii de ei 1

Eu mare i. stramb, cui sa cer sa m'ascunz?

Batran i ursuz, cui s cer sd ma 'ndure?
Sunt de oase, prea bunilor, ingropat in osanzii ...

Eti acasa la tine i 'ntr'un mugure crud

Unchee prietene 1 Somnul &L sa te fure ...

Sunt ame-tit, vrajitorilor, abia & aud.

Ai dat de zapadd, te-arunca

*i-adormi In dogoarea zapezii.
Ce cald e in sarica-i bund i-adncd :
A'ndesat soarele puterea amiezii.

Eti acasd la tine, eti un mugure crud,

Culcuul te-ateaptd : sub o veteda frunza
Urialule Fatd-de-ceard ...

Iar maine, la noi, va fi primvara 1

*i Abur-ln-sdrente, ingana sd raspunza
Topindu-se 'n varfuri, visand & murmure :
Roua buna, noapte buna, pddure . ..

MESAJ
As gAsi pentru piatr noi tdisuri de sap
V'as intoarce 'n fntnd, vii, izvoarele basmelor
As umbla dup leacuri peste muntele iasmelor
V'as aduce 'n pustie paini, burdufuri cu ap5,
Pentru voi, la iertare duhul drept 1-as impinge
V'as desface din tmple chinga 'ncinsd a fierului,
Arzatoarelor bice si blestemelor cerului
Le-as muia 'nfricosarea si urgia le-as stinge,
Si c16dite cu sange si cillite in fiere
Spre barajele visului, pururea faur,
Mi-as urca soimii robi, cu cimentul de aur:

Doar mandria 'n tristete, numai mila 'n durere,

Si v'as lua stArvul umbrei rAsturnate prin santuri
Proiectndu-i conturul in vecia-aurorelor
Ridicand peste vreme scunda pulbere-a orelor,

Ucigasilor 1 Dacii nu m'ati tine in lanturi...

CICERONE THEDORESCU

PACAT
Aip cunnscut camp topitil :in s'Ange
Pustiul pfinii la Cer
Iar mainile oarbe
Intinse spre Tine
Au pipait eternitatea, zadarnic.
Ingenunchierea, panii Ia sange
Pada la le.,sin
A rmas pia tr de mormnt
Pe rugAciunea trist ca moartea.

In noapte gem5tu1 n'avea ecou

Crndul n'a prins via-Va.

Lacrimile s'au intors in inimA

Plumb topit
Pecetluind IA catul.
Doamne, dd-mi mngilierea stelelor
In fiorarea deslegiirilor
DA-mi Doamne rils5ritu1 soarelui

Doamne lumina Ta, lumina Ta...

INTUNEREC
Intunerecul era adne *i fdril de glas.
Gandurile te cdutau
Pe tine via-VA din viata mea.
Infiorat 'n noapte te-am strigat
N'a rdspuns decat spaima mea.

VIS

33

Mi-e groazd de pustiu

Sufletu-mi te implor5 sd exiti
Te implord sd rdspunzi.
Amintirea sd fie tot,
Uitarea sd fie incheiere?
Mi-e groazd de pustiu
Nu ldsa noaptea sil cad5
De plumb asupra mea.
Sunt In genunchi
Sufletul deschis e numai ateptare

Durerea Inca poate fi un inceput

Cuvntul aspru o iertare.
Doamne, binecuvinteazd fiinta mea
Fie chiar cu o pedeapsd.

VIS
Chem5rile s'au potolit,
Multe sunt glasurile
Sub linitea deplina
A rugaciunii incepute.

Nu-mi vorhi in oapta

Nu vreau deal tacere,

Pasul tuturor e greu
Si glasul love5te.
Mainile lor ceresc primnt
Chemnd zddarnicia.

SA' vie, daca vrea, visul viu,

Sd vie, poate, umbra lui,
Sa vie eine tie bine
Ca mi-e frate.
La coltul inserdrilor
Vom atepta alaturi
Acelai rdsarit de soare
Si nimeni nu va b5nui
Ca suntem doi.
3

34

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

TIMP
Am chemat Timpul, scoicd murmuratoare
Vajaind descantul nesfarsit i gol
Prin locuri odinioaril vii.
Usile deschise n'au soptit, n'au gemut

Bland m'au lasat s patrund in ani de praf.

Cunosteau minciuna cuprinsii in sosire i pkcare.
Am vazut umbre stinse
Mati straine mie
Intmpiniri uimite in sborul de cerms5
Al moliilor speriate.
Lumina funerara

tremurat, ecou trezit,

Efemerul cant de ras si plans
Neinteles acum.
Ferestrele desgolite, pleoape fard gene,
Asteptau incrernenite spre cerul nemiscat.

Pe pat, amintire nuptiala,

0 haina de argint
Sta trantita ca un Inger mort.

PADUBE

N'ai auzit soapta padurii

Leganata sus de bolta sfnta,
N'ai auzit glasul padurii
Inaltandu-ti numele

Tainic sopa
Tainic legat de tine
Comoard de veci adancitil
Sub mangaierea ealda a putreziciunii
Ca radacinile pildurii sub pilmant?
N'ai simtit cazna pildurii de-a se misca
Lupta pomilor de-a se desprinde

PADURE

35

N'ai simtit vntul tremurnd in pAnza frunzelor

Vntul indoind sAlbatec
Trunchiul ancoratelor catarge?

N'ai simtit lunecarea norilor

Pe golful rilsturnat al cerului
FurtunA fi valuri, furtuna pleckii?
HENRIETTE YVONNE STAHL

3.1

ZI DE PETRECERE
Petrecerile la Giacomo Rossi nu se resimteau deloc de criza
vremii. Principiul italianului era ca atunci cand faci o masd
in ciuda rdzboiului musafirii s'o tie minte. i, inteadevdr,
cine manca odatd in casa lui, nu numai ca tinea minte, dar dorea
s mai vie, si cat de repede.
Giacomo Rossi nu se putea vindeca de viciul acesta
cum 11 numea Aneta
potrivit mai cu seamd cu timpuri normale, al chefurilor, al pldcerii de a vedea stransi in jurul lui,
mdcar odatd pe hind, prietenii mai apropiati sau mai depiirtati
ca sd mdnnce i s bea cu ei.
Ma perche trdimo altfel, per bacco protesta el, and
Aneta II ruga s'o lase mai Meet cu invitatiile.
Si apoi adduga in italieneste limbd pe care tfindra lui nevasta o invdtase repede, tot atat de bine ca i pe cea ruseascd.
Ei, Anicutd, nu te supdra i tu, asa am fost inviitat din
copildrie. La noi acasd, cand trdia tata, masa era intinsd in permanentd, pentru oricine1
Da, dar astdzi nu mai sunt timpurile acelea. i apoi, de
ai invita numai prietenii nostri, n'ar fi nimic. Dar ce cautd toti
ceilalti, pe care nici nu-i cunosc cum trebue, oameni care dupd
ce se indoapd cat pot, se duc sd ne barfeascd, razand c suntem
niste prosti I
Nu-i nimic, lasii-i s radd I Asa imi place mie s fiul Intotdeauna a ras cineva in urma mea, dar cam stra.mb, dupd ce 1-am
hrdriit I Mai bine sd radd de noi ea le-am dat de mancare, decat
di nu le-am dat. Noi rimanem CU pldcerea noastrd, ei cu a lor.
Asta e principiul meu i basta I
N'ar fi fost nimic daca Giacomo s'ar fi mdrginit numai la
aceste chefuri in farnilie mai avea insd un obicei. Cand se
ducea prin oras, Dumineca, la vreo cafenea sau intr'o vizita intamplitoare, nu se putea sd nu se intoarcd, la pranz, netam-nesam, cu un musafir dupa el, de cele mai multe ori un parlit liii-

mnd, care infuleca de o biiga in sperieti. Era iute la invitat

ZI DE PETRECERE

37

Giacomo Rossi i cateodata recunotea ea areise, cerandu-i

iertare dela sotia lui, dupd plecarea musafirulbui.
Scuza-ma i tu, Anicuta, nici nu mi-am dat seama cum 1-am
invitat. De abia. am deschis gura c m'am i pomenit cu el dupa
mine

Si ca s'o impace, lua chitara din cui i incepea sA-i ante.

Ce putea face Aneta? Cu timpul, se invatase cu slabiciunile

lui i incepea sa-i placa i ei viata asta de boem, darnic i nepasator fata de ziva de maine, dei o prudenta innascuta
mote-

nita dela tatal sari, munteanul sgarcit la vorbd i la fapta o

indemna mai curand la socotirea banilor, ca sa incropeasca i ei
odata un fond serios de rezistenta, fara de care te aflai la cheremul vremurilor. Slava Domnului, catigau bine de cand se sta-

bilisera la Petrokokino, belugul domnea in casa lor, cu tot

razboiul. Visul ei nemarturisit era sa-1 convinga odata i odata
pe Giacomo sa se intoarca in Romania, iar acolo sa cumpere o
casuta, cat de mica, in care sa-i prinda batranetile. Dar pentru
moment razboiul tinea in suspensie toate planurile, aa Ca ziva
petrecerii era binevenita, sa le mai desmorteasca sufletele. Avea

dreptate Giacomo, viata trebue train* pentru ea Insi, iar pla-

cerea de a petrece nu are nevoie de o rasplata din afard, a acelora

care beau i mananca pe socoteala ta.

Deosebirea prea mare de varsta dintre ei

laros se arata uncori barbatu sdu

oricat de copi-

o impiedeca pc Aneta sa-1 ju-

dece aa cum o taia capul. Nu era sigura and avea dreptate

i cand nu. Ii ramasese, pentru totdeauna, In fata lui, sfiala de

fetita din primele zile ale cunotintei de acolo, din tam ei, i
impreuna cu Mario i cu Carolina, ca un alt copil rasfatat al unui
parinte bonom Ii zicea mai curand Papa , dealt sa-1 cheme
pe nume. Intimitatea dintre ei, chiar, se afla sub semnul acestui
respect pe care i-I purta i niciodata Aneta nu se intrebase dacti

inteadevar ameteala care o indemnase la aventura de acum

zece ani se putea numi o dragoste aa cum Se vorbete prin
romane. Apropiindu-se de treizeci de ani, adica de maturitate,
Aneta Rossi aproape ca nici nu se mai recunotea in imaginea
de alta data, a unci fetite prostute, ratacite printr'o Capitala ea
insai nu tocmai grozava, inspaimantatd la tot pasul de surprizele vietii.
Calatorise, vdzuse fel de fel de oameni, pricepuse multe di
devenise o femeie aezata, care judecil lumea inteun fel mai cuprinzator. Romancuta de odinioard dovedise o uimitoare putintd

de adaptare la o viata pe care nici in vis n'avuse de unde s'o

prevada. Era i putin mandra din cauza asta de o mandrie

amestecata cu recunotinta pentru strainul care-i daduse prilejul

sAji schimbe soarta. Ce ar fi devenit ea acolo, langa sora-sa,

38

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

urmand sa se clued la magazinul de croitorie? In cel mai bun caz,

s'ar fi maritat cu vreun meserias destoinic din cartier i ar fi dus

o viald umila, nestiutoare, a tuturor fetelor de seama ei. Astazi

lima, nu numai ca stia atatea, dar lumea fi descoperea si... talente In meseria pe care o Invatase langd Giacomo Rossi (care,
numai dupd o lund de sedere Impreuna, o pusese la lucru, asa
cum facea cu toti de prin preajma lui, asa cum li era obiceiul).
Aneta prinsese numaidecat pasiune pentru ocupatia asta si
cand vazuse ca e In stare sa Med ceva bun, se simtise urcand
cateva trepte In rosturile vietii sale, fericita cd nu-si dd de rusine
profesorul. Fusese un alt motiv pentru Carolina ca s'o invidieze.
Din.prima zi o primise cu ostilitate, banuind c de asta data tatal
ei nu adusese In cas o femeie ca celelalte, dinainte. Cat avuse de
luptat i cu fata asta capricioasa, incapatanata, care tremura
mereu s nu-i lure dragostea parintelui I
Giacomo Rossi venea uneori si le gasea certandu-se la cutite,
gata sa se incaere ; cu greu reusea sa MO pace Intre flied i o
nevasta aproape de aceeasi varstd. Carolina se mai potoli Irma
dupd maritisul ei cu Aristide, ceea ce nu Insemna Ca certurile nu
izbucneau Intre ele, din cand in cand, la fel de violente, cu toate
c t intrusa
cum o numea Carolina pe Aneta la furie avea
cu <Pap.> un copil mare de opt ani.
Tot Aneta se arata pada' la urma mai inteleapta, invatand
cum sa ocoleasca neIntelegerile Ora s renunte la punctul ei de
vedere. Ii castigase cu greu drepturile de mama In casa lor
chiar dacd era o mama vitregd i atat de tanard. i pe taramul
artei o intrecuse, domeniu in care Carolina avuse Intaietatea
necontestata. Cu ambitia ei de a pricepe i cu harnicia in care n'o
intrecea nimeni, Aneta o lasa in urma dupd vreo trei ani de straduinte. Carolina mai neglijenta, rasfatat se resemna sa
treacd la rolul secundar, de ajutoare.
Adevarul era cd simteau toti influenta lui Giacomo Rossi, si

cu atat mai mult ea, care-i sta atat de aproape. Ii modela pe

nesimtite dupd felul lui de a fi. Optimismul, exuberanta lui erau
molipsitoare. In casa lor domnea mereu cantecul i voia buna.

De fapt, sufleteste, Papa era cel mai tanar ins al grupului lor.

Nu-I biruiau decat cu greu necazurile, esecurile, iar sprinteneala

lui sufleteasc nu era inconstienta, ci putere de viata. Ii placeau
petrecerile, dar i munca, pada la extenuare. Uneori nu se des-

lipea de ma'suta lui de lucru pand noaptea tarziu, cand toata

lumea plecase de mult.
Osmanli se trezea cu el, la poarta, ca-1 bate pe umeri. Tresarea speriat.
A scolta, Osmano, apre la porta
Cum, domnu' maister nu plecat inca?

ZI DE PETRECERE

39

No, amino avuto una buona inspiratione Buona notte,

I

Osmano !

Bineinteles, tot ce lucra pcste ora hotarit, ii era platit cu

bucata. Intre dorinta imbogatirii -- care-I framanta mereu si
inclinarea spre viata vesela, italianul muncea mai cu indadire.
ornul acesta, numai energie si vcselie, se infuria pe un necaz
oarecare ce se incapatana de-a-curmezisul vietii sale.
Che Nth al diavolo supgrarea asta 1 Non lo posso suportare !

tipa exasperat de incurcaturi. *i and avea un conflict mai cornplicat cu cineva lasa totul balt, preferand sa piardd cleat sa-si
faca sange ram Avea puterea sit intoarca, printeun gest neprisator, barca vietii sale din valtorile costisitoare, ca s'o indrepte iar
pe vadul linistit al raului, in sunet de rnuzica insorita.
In felul acesta, cu toate eg bombanca catva timp, amintindu-i cat trdbue sit munceasca pentru astfel de mese dcsi era
ajutata cu spor de Filomena, batrana lor servitoare Aneta le
pregatea cu Insuflepie, in spiritul barbatului ei.
Invatase st-i gateasca toate specialitatile care-i placeau si,
bine inteles, inevitabilele macaroane, al caror secret nu fusese toe-

mai atat de usor de aflat. Abia dupd atatia ani de convietuire,

Aneta reusise sa se perfectioneze in prepararea macaroanelor
din care Papa consuma la masa un castron mare cat un lighean,
castron pastrat anume pentru el.
Asta numai dupd ce daduse de ma.dam Pellegrini, o gospoding priceputa in bucatarie italiana, care-i aratase exact cum
trebue sit dramuiasca toate pentru ca sosul sit aibe un anume
gust, asa cum se gatea in tara lor de basting. De atunci, in fiecare
Dumineca, dela masa lor macaroanele cu sos si parmezan nu lipseau, stropite de catre Papa cu un (c vino nero vartos, cat se putea
mai vechi. i tocmai macaroanele astea nu le-ar mai fi gatit
ea!
Ii impingeau pe Giacomo Rossi sa-si aducti mereu cate un
musafir pricajit, ca sa i le guste i ca
laude nevasta in fata lui.
Ei, che parere avete? Asa e che sono squisite? Mia nevasta,
care e romena, le-a facut-o 1 Non credete? E uno miracolo, questa nevasta di me. Un vero miracolo I Opera di arte 1 La mia
nevasta e una artista I Ancora una farfurie?

i Aneta mai umplea odatit farfuria musafirului, magulita

si nu prea.
0, venite saptamuna alalalta, mia nevasta sa fare anche
<4 gnocchi A la Bolognese e spaghette h la Napolitana I lin miracolo, venite I
Aneta ii facea semn cu disperare, i Paph isi tergea mustatile

de sos, tusind incurcat...

Insusi Giacomo Rossi se minuna and vedea cat de mult

evoluase romhncuta de odinioarg, pe care poate ca 0 luase Gu

REVISTA ELINDATIILOR REGALE

40

sine nu tocmai cu ganduri de convietuire venica, felicitandu-se

pentru multiplele ei talente nesperate dela domeniul figurinelor, pada' la acel culinar. Macaroanele, pe care le gasea Intocmai
cu cele din patrie, fl faceau sa ofteze i s repete, pentru a suta
i a mia oara :

0, Anicuta, merita che ti porto in Italia! Vedi Italia e

poi more 1

Atunci suspina i ea, netiind fncotro o trage dorul mai puternic: acasa, sau pe meleagurile acelei patrii adoptive, pe care
Inteadevar ar fi voit s'o cunoasca, incununanduli ambitiile cele
mai tainice.
*

Primul dintre invitati sosea monsieur Juabert, francezul

pripaft pe la mesele lor numai de o hind fncoace, cel mai recent
dintre manctiii adui fard avertisment de Giacomo Rossi.
Cand Aneta aparea in antreu, el se inclina ceremonios, fi sa-

ruta mann, apoi ii oferea

lipsitul buchet de flori.

cu grape i un compliment

ne-

Permiteti, signora Rossi, une mic, prea mic atentiune. Cat

de bine aratati 1.
Desi fi venea sa ran', Aneta nu putea ascunde in clipa aceea
cd era micat de atentia nostimului francez. Avea omul acesta
ceva care te impiedeca sa-1 bruschezi. Si mai ales ceva care magulea femeile. Oricum, monsieur Jaubert ramnea cel mai cum-

secade dintre rnusafirii intamplatori din vremea din urma, cu

distinctii

desi ifonate

simpatice.

Mai ales cand vorbea frantuzete cu Giacomo, se vedea cat

de colo deosebirea : franceza barbatului ei era aspra, ciuntita, In
obinuitul lui jargon, de accente false. Pe and a lui monsieur
Jaubert era melodioas, delicata, de o noblete inexplicabild In
tonul ei ridicat, emfatic. Iar fn rusete, vorbea destul de bine,
dei fi 'Astra accentul francez i scalcea limba cateodata
la fel ca Giacomo Rossi.
Nu cu mult mai fnalt &cat ea
care era foarte mica

bondoc, afectat, fi curatea cat putea mai bine costumul lui

negru, lustruit, nepereche, fiindca vesta 'Area a unui frac mai

vechi iar haina, albita pe la revere i buzunare, avea alta nuanta

cleat pantalonii. In picioare purta pantofi de lac teribil de uzati,
cu ghetre de o coloare incerta iar pe cap un melon ciudat de
nou, care 'Area abia scos din cutie.
Zambitor, politicos, cu barbuta ascutit Incadrand lin obraz
rotund Ins nu rumen, ci scoralcit de mizerie, 4 profesorul # trecuse de cincizeci de ani, dar nu renuntase deloc la cochetaria
specific franceza i privirea de batran necumintit ii licarea pof-

ZI DE PETRECERE

41

ticios, in ciuda pungilor groase de sub ochi i a mersului cam

labartat de hernie.
Vag profesor de franceza, astazi omeur,se lauda ca fusese
doar prin case marl conti i baroni carora nu numai ci le
predase limba civilizatiei, ci le tinuse loc i de confident. Un
ratacit al lumii i el, care tinea s reprezinte cu cinste faima
tarii sale, de care era contient i mandru. Spiritual, nu lam
niciodata o vorbd neintoarsd, fie i cu riscul de a nu o nimeri cum
trebue.

Chiar prima cora, a don Joben . cum ii spunea Mario

nu venise lard flori. Ridicat dela o cafenea de dare Giacomo
Rossi, ca sA-1 aducd la o portie de macaroane aa cum oftase

frantuzul ca nu mai mncase de ani de zile, tocmai din Cartierul

Latin, monsieur Jaubert se oprisc in drum i-1 silise sa atcpte
cateva minute. Crezuse Ca s'a dus undeva, dar profesorul rasarise triumfator de dup un colt cu un buchet de flori in mana,
cumparat la repezeala, buchet pe care ii ceruse permisiunea
sd-1 ofere stapanei de acasa.

Nu vd suparati, signor Rossi, unc mic, foarte mic aten-

tiune

Lui Giacomo Rossi ii placuse frantuzul fiindca Ii aducea

aminte de Parisul tineretilor, in care petrecuse doi ani incheiati.
0, Pariggi e un sogno
vorbeau impreund.
Pour moi,
ii reste inoubliable. Che vita I Quelle femme
Vraiment? Vraiment? a vous hante, n'est pas? Les fernmes de Paris comme je les connais ! Mais aujourd'hui, tout
est pass pour moi, signor Rossi. 0, la jeunnesse heureuse !
Pourqoi on ne savait pas vivre comme ii faut quand on a vents
ans I 0, la douce France... et aussi l'Italie
adauga repede, nu
1

numai de grija sentimentului patriotic al Italianului, ci

in

raport cu arnintirea teribilelor macaroane gdtite de signora Rossi,

dupa care i se umplea gura de saliva.
L'Italie, soeur latine...

Nous autres, les latins...

Numai la macaroane, frantuzul cam uita de eleganta lui obinuita i se pierdea in voluptatile ospatului. Anetei i se facea
nada cand vedea cu ce tremur al barbutei se repezea monsieur

Jaubert la farfuria de macaroane, invartind furculita nerabdator. Ochii 11 tradau, prin licarul lor ca de caine flamand. Cine
tie de cand nu mancase bietul orn un fel mai ca lumea 1
Cu familia Pellegrini se imprieteniserd de vreo doi ani i mai
ales Aneta Ii atepta, dornicd s'o vadd mai repede pe madam
Cecilia Pellegrini. Femeile tineau una la alta in chip deosebit
i-i faceau confidente. Carlo Pellegrini era orn de afaceri ocupatie pentru care boemul din Giacomo Rossi nutrea mare stima,
tocmai fiindcd nu se simtea in stare de ea. Importa i exporta fel

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

42

de fel de m5rfuri vinuri, stofe conducanduli afacerile cu

o vioiciune de care la prima vedere nu 1-ai fi crezut in stare:
miltdhdlos, cu o burtd enormd purtat solemn in fata persoanei
sale, avea un obraz alb de copil i glasul subtire, domol, de om
obosit cu cdrnuri inutile. Originar de prin imprejurimile Romei,
vorbea putin i zilcea in fotoliul cel mai larg al casei, cu aparenta

de tristete a inilor prea grai.

Rossi Ii considerau pe Pellegrinii oameni avuti i se sirnteau

putintel m5gul4i de prietenia lor ; iar lui madam Pellegrini
inalt5, osoasd, cu glas voluntar de jandarm Ii pla" cea rolul de
sf5tuitoare pe lAngd mai tndra ci prietend.
Veneau mereu inctircati cu pachete i sticle, pentru care
primindu-le curioasil

Aneta protesta :

Dar de ce vii deranjati I Ce inseamnd asta !

De prin buzunarele pardesiului sau uria, Carlo Pellegrini

scotea alte cateva sticle mai mici, cu specialitAti, rizand sfitos:

Inca o surpriza. Numai una.
,51 Aneta citea etichetele, multurnita : Marsala, Rom, CheriBrandy...
Ulcello Viali era un tin5r subtirel, spilcuit functionar la
Consulat cu care Giacomo Rossi se irnprietenise cu prilejul
unei amabilitdti a acestuia in privinta actelor sale. Il invitau i
cu gindul cii, odata i odat5, le-ar putea fi din nou de folos.
Mai fusese de cateva ori la mesele lor i de cnd o cunoscuse
pe Carolina
care cochetase cu el foarte promitator atepta,
fiird curaj, prilejul unei aventuri. Nu era urit i mai ales eleganta
lui de diplomat 11 fticeau sii aibe in ochii Carolinei un loc aparte
ei careia Ii pliceau atata bdrbatii subtiri . Nu se indr5gostise

ea odat5 *i de Aristide pentru aerele lui de nobil scdpatat? Pasiunea Ii rimdsese

dar ast5zi Aristide nu-i hrinea decdt desiluziile...

Ap5rea timid in casa lor, multumea pentru orice lucru ne-

insemnat i privea rnereu in jur nelinistit, cu un tic nervos, de

pared tot timpul ar fi fost speriat de ceva.

Pavel Nedelcu, cu nevasta i copilul, soseau mai tarziu, i
Giacomo Rossi Ii intarnpina voios, batindu-1 pe umeri:
Ei, Nedelco, come va, tot superato?
II tachina pentru felul lui tdcut de a fi, el, cel mai aezat
dintre tovar5ii de lucru.
Iar Aristide cu Carolina veneau ultirnii dei stateau la doi pai
de casa pdrintilor imbufnati, gata sa continue venicele certuri cu care plecau neap5rat de acasii.
Mo Kiko se invrtea de mult prin bucatarie, cu un coif de
hartie pe cap i ort dinainte fericit cii poate ajuta la treburi
.-- mai Inult ncurcdnd fermile, cu Mario dup5 el. Locuia intro

ZI DE PETRECERE

43

chilie a apartamentului, la capatul entreului, cu o iesire separata

si cu un balconas inspre curte. Asa se Invatasera cu el, sa le fie
un fel de bunic al casei, care nu pregeta la treaba, cand femeile
nu mai prididesc.
*

Ei, monsieur Jaubert, vi place come se petrece a noi, italiani?

Masa era In toi si Giacomo Rossi, dupa ce Muse un numar'
respectabil de pahare, atinsese gradul cel mai inalt al bunei sale

dispozitii. Nu se Imbata totusi niciodata, 11 cunosteai ea c cu

chef cand Incepea s se laude.
Intrerupt din lupta pe care o &idea cu o pulpa grasa de rap,
monsieur Jaubert clipi des si aproba:
Excelent 1 Excelent signor Rossi! E une masa de conte.
Numai la un nobil rus dela tall se pot sa iei une masa ca ac'esta.
Parole d'honneur 1 i signora Rossi
ii faut que je le dis est
regina dela tout mese din ate am cunoscut eu. Vivat. I
Toata lumea Incepu sa rada.
Vivat 1 Vivat 1 Traiascd familia Rossi!
Multumesc. S traiti i dumneavoastra, ciocni Aneta Rossi
imbujoratd.
In sufrageria cea mare domnea un sgornot confuz i continuu,
de voci, de rasete i clinchet de pahare, ea Intr'un restaurant.

Infierbantati, comesenii vorbeau tare si In limbi amestecate,

neasteptand raspunsul partenerului, apostrofndu-se dela tin
capat la celalalt al mesei i tachinandu-se prieteneste. Dela al
doilea fel, familiaritatea fusese castigata, micile stanjeneli se
topisera. Fiecare incepea sd-si manifeste veselia In felul sau.
Ei, Nedelco, ancora un pahar, che diavolo I 1ndemna Giacomo Rossi pe cei mai lenesi la Mut. Madam Pellegrini, nu-ti
lasa barbatul s doarma Eviva, signor Ulcello
Vinul curgea spumos in pahare masa se umplu de fructe
i cozonac. Carlo Pellegrini zacea pared si mai enorm si mai solemn In fotoliul lui, protestand cu glas si mai subtire:
I

Ma non posso pin, caro Rossi! Ho finito.

Monsieur Jaubert, congestionat la fata, se mai incapatna
cu o aripa de pui, din farfuria de fripturi racite pe care gazda

n'o luase anume din fata lui. Ulcello, incalzit i uitndu-si ticuI
lui de om speriat, 'Idea cu gura pada la urechi catre Carolina,
iar Aristide pandea exuberanta nevestei sale care, ca Intotdeauna, 11 enerva. Era de altfel nemultumit de aranjamentul la masa,
al Anetei, care o asezase pe Carolina intre Frantuz i tanarul spilcuit. Pe ceilalti, soacra i ii potrivise dupd importanta pe care o
aveau In ochii ei: madam Pellegrini trona in cap, avAnd la stanga

44

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

pe barbatul ei si la dreapta pe Maria Nedelcu. Apoi veneau la

rand Giacomo, ea Aneta Rossi si Pavel Nedelcu, langa care
sta el, Aristide. Iar in fund, la capatul celalalt al mesei, Kiko cu
Dinu si cu Mario radeau pe Infundate, fiindca mosneagul se pricepea sa fntretie toata seara copiii, care astfel nu mai incomodau
pe nimeni.
Aneta vorbea cu Maria Nedelcu despre subiectul lor preferat,
copiii.

Ce ne facem draga cu ei, raman lard scoala 1 Eu i-am spus

lui Giacomo sa aducem o profesoard acasa.

Si eu. Dar Pavel nu prea vrea, zice ca Dinu are destul

timp sa invete si mai tarziu...
Asa sunt barbatii1 tuna intre ele madam Pellegrini.
Se incapataneaza Inteo idee a lor si nu le-o mai poti scoate din

cap nici cu boii 1 Isi Inchipue ca dacti ei n'au facut cine stie ce
scoala, nici copiii lor nu trebue sd invete. Bine de mine, ca n'am
copii...

He, he, madam Pellegrini, non vOrbite del malle de-i

vostri barbatii1 o ameninta Giacomo Rossi.
Intre Maria Nedelcu si Aneta Rossi romancele grupului
se stabilise mai de mult un fel de complicitate aparte, care nu
mersese niciodata pada la o prietenie adevarata. Maria constata
Intotdeauna ca, desi tinea la ea, Aneta isi cauta paitenere de
confidenta aiurea, printre straini. Astazi prietena ei de intimitali era madam Pellegrini, ieri fusese alta de aceeasi categorie.
Nu ca si-ar fi luat aere MO de ea, insa le deosebea caracterul
diferit. Mai ales de cand Maria Nedelcu nu mai venea la atelier,
sa lucreze, se vedeau mai rar. Maria nu avea pretortii, mai In
varstd si modestd din fire, nu cerca niciodata decal ceea ce i se
oferea. far ,ceilalti, o stiau pe nevasta lui Pavel Nedelcu bolnava
si aveau fata de ea o atitudine plina de menajamente si chiar de
compatimire.

Quando eramo tennero, de venti anni... Incepu Giacomo

Rossi una din povestile sale, cea cu logodnicele , cu care-i
placea sa se laude ca mare don-juan a Caltagirone, il mio
paeze natale, tutti i vecini che avevano una fata de mdritat,
mi chemavano a caza loro e mi aducevano la ragazza, lasciando-mi solo con essa. Io, coza poteva fare? Lo stringeva in
bracia e lo sarutava quanto potevo, e poi, gli davo una intalnire
in padure, per la sera. Cozi ho agiunso a avere una, due, tre
otto logodnice 1 Parole di onoro

otto 1 Non sapeva phi che fare,

perche a un momento dato, non poteva pia trecere per la strada

principale, che tutte le fete mi chemavano con tandrezza: caro
Giacomo caro, vieni da me 1 E sera, quando mi duGiacomo
ceva alla padure, non sapeva pia con quale trebuia se me in-

ZI DE PETRECERE

45

contro: con Marietta? Con Giovanina? Con Paulina? Intr'un

giorno, mi s'a 'nfondato I Vado alla padure, e acol, non gasesco solo una delle logodnice, comme me aspetavo, ma... tutti
otto impreuna I Vorbivano forte, gata gata a recompersi i
capelli e quando am aparuto io,
vi imaginate la mia espresione I
elle, tutti, alergavano avanti a me, per cerere la socoteala. Io via I fuggi comme un diavolo acaza e de acola,
la -notte, mi-am facuto ii bagaggio e, via I ho scapato a Messina
perche se no, i padre e i fratelli delle mie logodnice mi
ar fi uccizzo...
Ha, ha, ha, zi ai luat-o la goana, don' Giacomo, n'ai mai
facut socotelile?

Non mai aveva pia il tempo. Se mai stavo un poco, mi

belivano tutti I
Aa-i daca eti barbat bine I scanci Ulcello Viali.

Se

tin femeile dup tine, nu tu dupa ele...

Aneta zambise stanjenita, tot timpul cat barbatul ei se rasfatase th povestirea berbanta, de0 *tia c toti Ii cunosc slabiciunea i biografia.
Chiar opt logodnice erau, caro Giacomo? se Inciting cu ironic

bonoma Carlo Pellegrini.

Vi giuro I Otto... Infine, otto, o sette, o sei... tot una era!

modifica Giacomo Rossi, razand concesiv.

erano molte, moltissime I E che senzatione

Ii principale e che

Viando Ii amo

vazuto acol, tutti insieme, asteptadu-me in padure I Imaginativi I

Cum de ai luat un astfel de Don Juan, Aneta I strigd Ce-

cilia Pellegrini, prefacandu-se indignata la culme.

Vezi, ei

barbatii nici macar ru0ne n'au s'o recunoasca... c sunt nite

pu0amale I Pe cand noi. Ar trebui sa le pltim cu aceea0

moneda I

Da, ai dreptate madam Pellegrini I Traiasca egalitatea

femeiloil SA* bem pentru drepturi egale I ridica paharul Carolina
cu un avant care o cam indispuse pe madam .Pellegrini.

Dintre toate femeile, Carolina bea mai mult 0 se ametea

repede. Ochii foco0 Ii straluceau de o fericire fizic intensa. Era

0 mai frumoasa aa, cu obrajii imbujorati, razand n triluri nervoase la mice glum, desvelind un Or de dinti albi 0 bine facuti,

ca de felind flamanda. Monsieur Jaubert dupd ce renunta

sli mai supra-alimenteze stomacul neinvatat ii Inteti cornplimentele :

Nu tiam cd signor Rossi are une fiie atat de frumoasa ca

dumneavoastra I Sunteti une grande fericire pentru barbatul

dumneavoastra I Grape, frumuset, eleganta et
parole d'hon-

neur, v'o spune un homme cu experient, cu mult experient

inteligenth... st virtuti cum rar se intalne0i la une singure femme I

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

46

Ha, ha, ha 1 Imi faci curte, domnule?

Monsieur Jaubert avu o privire scurtA, tematoare, cAtre
Aristide.
Cu permisiunea dumneavoastrA, pot spun ea sunt un mare
admirator de l'harmonie. C'est mon ideal, madame. Si principiul

meu din viat... Armonia entre l'inteligence, la frumuset et la

force. Vive l'harmonie I

Vivat E nostim blitrAnul, nu-i asa? sopti Carolina cAtre

Ulcello, cu un semiton complice.

Acesta se film rosu de plicere.

Are o galanterie cam deplasati I indrizni
tot atAt de incet si de intim.

sii confirme,

Reflectie la care Carolina rAspunse cu un rAs plin, languros,

cu capul dat pe spate.
Aristide se misca pe scamiul lui, incordat.
Ce at spus? Ce at spus? reclama monsieur Jaubert o repetare a aprecierii, pe care o auzise pe jumatate.
Nimic, Ii spuneam dumnealui cii daca barbatii ar fi mai
politicoi, ar fi mai usor de triit pe lumea .asta I chicoti Carolina,
incrucisAnd privirea cu barbatul ei.
Si mai ales n'ar mai exista rizboaie I exclama Ulcello cu
un glas deodata puternic.
Toti tresariri, ca de un dus rece, i in tacerea care se lsase in incapere Ulcello se Sthrti mic, vinovat. Era pacifist
convins, dar nu avea curajul sa-si marturiseasca principiile cleat
la belie. Simtea ea Meuse o gafa i acum privea cu ochi rugAtori
la Carolina care dadu din cap a dojand.

Hm, hm,

tusi monsieur Jaubert, simtind nevoia

sii

intervie patriotic.
Imi permiteti, cher monsieur, la guerre, la
guerre... n'ar exista daca unele pop6r cum sunt inamicii nostri
de astazi, les boches
n'ar fi atAt de egoist Moi, ca Francez,
je deteste la brutalit, in tout formes...
RAsboiul I Cuvintele lui monsieur Jaubert trecurd ca i neobservate, toti taceau incA, infiorati. Piirea cii o aripa neagri falfAise
deodata deasupra lor, amenintatoare.

Fiecare Ii aduse aminte de situatia lifi, facind un rapid

bilant al trecutului, privind cu neincredere in viitor.

Se simtird toti niste bieti oameni navigAnd pe o corabie fird
carm5, pe marea ciudata a lumii.
Gandul la pAmintul patriei risari sfios, fArd ostentatie. Viizuseri prea multe, intAlMsera oameni prea feluriti, pentru a-i
inchipui ca numai ei ar avea dreptul sii suspine cu nostalgia
locului unde te-ai nascut. InvAtaseri sii respecte dorul oricui
pentru tara sa, chiar daca pentru moment Ii despArtea rizboiul.
Aeest rizboi, chiar, vazut de departe, dintr'o Ord strAina
.

ZI DE PETRECERE

47

avea un alt intelcs in ochii lor, ca un blestern de

desi aliatii
care numai omenirea intreagd e vinovata, iar indivizii luati singuri
nu! Vorba tot a lui Giacomo Rossi, pacifist sentimental,
care Meuse dare Pavel Nedelcu o remarca ce-1 urmarea Inca. In

limbaj obisnuit, ea suna cam astfel:

Dacd toatil lumea ar fi facutd din emigranti, n'ar mai
exista razboaie 1 .

De cc? ceruse el lamuriri mai amanuntite.

Perche fiecare ar invata se respecte mundria de patrie del
celalalt I raspunsese Giacomo Rossi.

Comme posso io non amare

ii inio nemico , pentruca lui iubeste la sua mama care 1-a facut-o? E questo stim numai noi, care stamo departe dela madre
nostra, patria. Solo quelli che stau departe della tara lor, sano
che este, cu adevarat, ii sentimento patriotico I Cozi a facut-o
o, che tam del miracolo 1 aruncando al diavolo i
America

sentimenti patriotiche, sentendosi frate e surori soto il stesso

cielo, per lottare con la natura...
Dar tdrile noastre se apcird... incerca sa obiecteze Pavel

Nedelcu.
Come I Voi andare a ucidere uomini? 11 repezise seful. Non,

non e posibile, Nedelco I Lasciale fare loro la guerra Asta non

1

interesa noi, gli emigranti ! Io non posso andare a ucidere nessuno

Acum insa
poate i fiindca se Oscan la o masa atat de irnbelsugata
sc simteau cu totii pirtin stanjeniti, Bra sa-si la1

mureasca prea bine de ce.

Beflectia imprudenta a lui Ulcello Viali, facuta pe stomacul
plin, trezise in ei reactii neasteptate.
Che va al diavolo la guerra 1 se desmetici primul Giacomo
Rossi, miscand din umeri ca si cum ar fi vrut s dea jos o greutate. Non mai vorbite de asta 1 Mai bine cantammo ceva !
Bravo, bravo signor Rossi, canta-ne ccva. Sd auzim.
Giacomo Rossi nu se Vasa rugat prea mult, deabia astepta
momentul acesta.
Papa, canta 4 Occhi neri , se rilsfiltd Carolina.
Nu, mai bine Che belli momenti ceru madam Pellegrini cu glas moale, melancolizat E cntecul meu....
Aneta aduse chitara, pe care Giacomo Rossi o lua razand,
fericit ca un copil ciiruia i se ofera o jucarie iubitii, i incepu
s'o acordcze. Apoi vocea lui porni lin romanta :
Occhi belli che vai militari,
Prima di partire, un consiglio vu'o dar'ti,
Se qualche donna ti fa 'nitmorare.
Tu deve dire che moglie non pigli !.

Canta Anicuta, e anche tu, Carolina! i indemna Giacomo

Rossi nevasta i fiica. Accstea 11 acompaniara intai silos, aroi

48

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

tare la refren. Pana la urma li insoti si madam Pellegrini, cu

glas scrijilat.
E clo zigo-zitgo, moretino 'n'lltgo,
mi fara, del cuore,

mi fail muorir!

Con la passione,

Mi sento zvenir !....

Vocea lui Giacomo liossi ii acoperea pe toti. Cand canta, iradia

rnaximul de vitalitate si de optimism, ca o fiinta ce se afla in functia suprema a existentei sale. Masivitatea ii devenea mai fluida,

pasiunea cu care canta il transfigura. Chitara parea ea face una

cu trupul sau frematand de placere. Si nu se mai oprea. Una dupa
alta melodiile cunoscute se succedau intr'un tempo din ce in ce
mai rapid. Petrecerea atingea punctul ei culminant.
Romanta preferata a lui madam Pellegrini avea meandre melancolice, care le aduceau tuturor aminte ca viata trece, ca sunt
batrani si rataciti prin tari straine, cd viata nu se mai intoarce.
0, ci, 0000!
Che belli momnti,
Che me veneno-a-menti!
Che me ven no-it-mentiii...

E ehe non ritornano pi4!.

Cu ochii pierduti in gol, madam Pellegrini isi cuprinsese barbatul de dupa gat si suspina, gandind poate la vremea and acesta
era mai putin matahalos si mai putin placid.

Anetei ii straluceau ochii, induiosat. Monsieur Jaubert se

cherchelise din ultimul pahar Mut pand la fund in cinstea Carolinei si privea acum spre cantaret somnolent, inclinandu-se din
ce in ce mai malt pe scaunul lui. Ulcello se topea de admiratie
pentru Giacomo Rossi si se intreba, fericit si ingrozit, daca simturile nu-I insala, fiindca soldul Carolinei se lipise strans de al
sau, tulburator si cald. Simtea cd transpird, ii venea sd se dea
la o parte sau printr'un gest eroic sd pue maim pe genun-

chiul femeii, ca sa texmine odata cu nesiguranta I Nu putea,

insa, deck sa ramae du ochii tinta la Giacomo Rossi, ametit de
vin si de senzatii nepermise.
Giacomo Rossi obosi in sfarsit si tacu, and chitara la o parte.
Toti izbucnird in aplauze. Chiar Pavel Nedelcu se inviord si dadu
repede un pahar peste cap, ca sa-i ajungd pe ceilalti in voie build.
Ii pldceau cantecele italienesti, le invatase farmecul, dar ateodata i se facea dor si de ate o doina romaneasca, pe care in
tinerete prin carciumile Bucurestiului i-o cantau lautarii
la ureche.
Sd ne trdesti, maistre 1 ridica el din nou paharul in cinstea
lui Giacomo Rossi.

ZI DE PETRECERE

49

Hei, Anicuta, adesso cantate voi qualche coza, e io vi

acompagno 1 facu Giacomo Rossi catre sotia lui.

Aneta se fastaci.
Gine, eu?

Si, si, voi, voi Irei I Haide Nedelco, canta qualche coza
romeno, a me mi piace come cantate voi 1
SA cante ! S ante I cerurd fn cor ceilaiti.
SA' le cantdm
se supuse Pavel Nedelcu razand. Hai,

coand Anicuto, dd-i drumul. Marioaro, i tu... sii le ardtam i

noi ce putem. Bine Inteles, ne iertati, cd n'avem vocea domnului
Giacomo. Facem i noi ce putem.
Aneta fi drese glasul i privi catre el, intrebator.
Care? Ce cantam?
Ce-ti place dumitale. Mie-mi place Ursitoare, ursitoaro.

Si Aneta, cu o voce placuta, Incepu canteen], urmata numaidecat de Pavel i Maria Nedelcu.
TJrsitoare, ursitoare

Vedea-te-aa legata: 'n fiare....

Pavel Nedelcu avea un glas cald, fard volum dar convingator.

Maria fi urma Inca de tot, timid. Pentru ei trei, meandrele cantecului de tristete aveau alte rezonante.
Cand terminara primird aplauze, ins Giacomo Rossi protesta:
No, no, e prea tristo 1 Vremo ceva mai vesel, mai pieno
di vita 1 Per bacco 1
Roumanie, soeur latine 1

1i balabani monsieur Jaubert

capul Ingreuiat de bautura, continuand singur s bath'

din palme. Les notres allies... Pauvre et gentile pays 1

Cand se Imbata, nu mai vorbea cleat frantuzete.

Haide Aneta, Inca ceva, un cantec mai vesel 1 ceru i

madam Pellegrini, privind-o cu tandrete materna. Fuseserd i
ei prin Romania, trecuserd pe acolo chiar in ajunul lui 1914, i
le ramasesera amintiri placute.
Dintre toti, numai Ulcello Viali nu pricepea deloc limba.
Pavel Nedelcu fi drese iar vocea... Ins in acelai moment
fura Intrerupti de Mario, care fncepu deodata s planga, fn fund
i Aneta se ridicd dela locul ei, alarmata...
*

Era tarziu i musafirii se pregdteau de plecare. Insa petrecerea nu putea sa se sfareasca in linite. Intotdeauna se Intampla Cate ceva, care o amara pe Aneta zile intregi, apoi.
La un moment dat, Aristide observa cu o preciziune de
nedesmintit un gest indecent din partea lui Ulcello catre
Carolina. Se aezasera, voioi ca doi adolescenti, pe o canapea
4

REVISTA PUNDATIILOR REGALE

50

de dincolo, din dormitor, and toti se ridicasera dela mass, sa

mai faca putina miscare. Din pragul sufrageriei, unde ramasese,
privind lateral in oglinda din dormitor, Aristide vazu cum maim
lui Vice llo se apropie Meet de cea a Carolinci i i-o cuprinde
gest la care nevasta lui nu se grabi sa protesteze I
Cu toata indignarea retinutd intreaga seara, Aristide izbucni
fAcand un singur pas 'Ana in pragul dormitorului:

Porcule, nu ti-e rusine I

Sta In fata lor, 'Malt i deirat, stAlp de furie, gata s se prabuseasca peste ei.
Cu un tipat mic, Carolina sari in sus i se feri.

Ce este? Ce s'a intampIat? se strnsera toti in dormitor,

alarmati.

Dar domnule, cum va permiteti? ingairna Ulcello, ridi-

cndu-se incet, cam indoit i cautnd cu ochii ajutor la Giacomo

Rossi.

Coza significa asta, ei, Aristide se apropie Papa de cei

doi tineri care se masurau piept in piept, inegal.
Carolina, imbraca-te imediat i sa mergem porunci Aristide tremurnd i abia stdpanindu-si accesul de tuse care-I
I

incerca.

A innebunit! exclarna Carolina, cu un ton pe jumatate

teatral, pe jumatate sincer dumdnos. Ce inseamna asta,
Aristide, te-ai imbdtat?
Ah, asa? Ma faci beat? M'am imbatat, ai? incepu s sbiere
Aristide apropiindu-se amenintator de ea. Dar se incovoie bruse
si convulsiunile tusei violenta, rupta din coul pieptului
II silira sd se aseze, frnt.
Urmil o oarecare destindere.
Eu va multumesc foarte mult i trebue sa plec! se grabi
Ulcello Viali i se inclina sii sarute Indira gazdei.
Scuzd i dumneata... gr5i rusinata Aneta Rossi.
Se intmpla la petrecere...
Ulcello se invrti repede in jurul lui insusi ca un sfredel,
parca speriat s nu-1 loveasca cineva pe la spate.
Da, da, de sigur, n'are nicio importanta, nu-i nimic... Am
petrecut admirabil. Va multurnesc din suflet. La dispozitia dumneavoastra, signor Rossi.
Le mie scuze, caro Viali. La gelozia I exclama Giacomo
Rossi ridicAnd bratele in sus a neputinta.
Si top fura bucuroi cand 11 vazura ieind.
Aristide sufla greu pe scaunul lui. Furia Ii trecuse, era un
om bolnav care privea rug5tor si stanjenit Care cei din jur. Ii
dadea seama repede, ca intotdeauna, de absurditatea gesturilor
sale de indignare si se resemna. Avea dreptul sa se impotriveascS

ZI DE PETRECERE

51

acestei femei egoiste dar superbd in setea ei de viata

infirm?

el, un

Blestemata asta dc tuse Haide, Carolina, mergem acasa,

ti-aju nge...

Ea ridica din umeri, a nepasare.

Esti un nebun INu mai pot rabda 1 Ce-o fi zis omul?
Papa o privi dojenitor:
Carolina!

Bine, bine...

Era necajit Giacomo Rossi pe fata lui, dar ce putea face?

In vinele ei curgea acelasi sange fierbinte, nestampdrat, i experienta 11 Invatase ca degeaba ar fi ciiutat sa se amestece in casnicia ei cu Aristide.
Incidentul Insa, nu putu diminua impresia generali a tuturor asupra petrecerii. Sau, poate tocmai din cauza lui, fiecare se
simtea dator sa Intareasca complimentele.
Pour moi Ii reveni monsieur Jaubert la stilul lui emfatic dela inceput, aranjandu-si haina sifonata pour moi, acest
masa ramane inoubliable 0, signora Rossi, suntet une rcine
I

dela gospodine

Merci. Mai poftiti pc la noi...

Cu plicere Aurevoir signor Rossi Aveti une voce I
Arivederci I Merci, gratie, multumesco....
Caro Rossi intinse mana si Carlo Pellegrini, cat o loI

path

am petrecut grozav. In curand, o sa poftiti pela noi.

Mai uittim de necazuri...

Ii invita mereu la plecare, dar bine Inteles uita de promisi-

une... pina la petrecerea noua, care avea loc tot in casa Ion!
0, prea amabilo, caro arnico zambi Giacomo Rossi.
Perche traimo altfel, se non petrecemo un poco?
Aneta se saruta dupa obiceiul rustsc, pe un obraz i pe altul,
cu Cecilia Pellegrini i cu Maria Nedelcu.
E noi, caro Nedelco, ci vediamo muine, al ateliere ii
dadu o palma pe umeri Giacomo Rossi lui Pavel Nedelcu
dc-1 raised din loc.
Mari, orasul Ii primi cufundat intr'o ceata usoara. Dinspre
port, sirena unui vapor semnaliza prelung, a plecare. Toti tresariri, ca la o chemare. Mirosurile tari ale marii, aduse pe adierea proaspita a primiverii, trezira in ei dorul departarilor.
I

DAN PETRA,,,INCU

4.

DESPRE CERTITUDINI
lui Miron Rada Paraschivescu

De mic copil, inainte de a face ceva mai bun,

inainte de a invata sd merg pe picioare,

cred Ca am inceput prin a cauta certitudini, certitudiiii . . .
obiceiul asta mi-a ramas si acum cand m'am facut baiat mare.

Doamne, ce bine e & ai certitudini I

sant lucruri care-ti via mai frumos decht hainele noui, cleat
propriagi piele,
sant mai utile cleat umbrela sau inventia tiparului
calduroase, intime si protectoare ca niste perdele.

Sant aproape douazeci de veacuri de and caut,

de cand caut impreuna cu amicii mei mereu,
dar 'Ana astazi eu n'am gasit nicio certitudine
in afara de cele patru picioare ale patului meu.
Intotdeauna singur, intotdeauna mare,
din patul meu foarte cert si orizontal,
pot sa vad, prin fereastra cu gratii, cerul intotdeauna albastru,
castanul intotdeauna solemn si treptele dealurilor in fundal.
Pot sa urmaresc marivaudajul indecent al norilor greoi si sensuali,
pot si-mi dau seama ca solemnitatea castanului vine din radacina,
pot sh" rad cu hohote de o cracd rasucita ciudat si comic in
fereastra

si sa primesc mesajul aerian al papadiilor si al ganganiilor cat

o neghing . .
*

DESPRE CERTITUDINI

53

Iubita de altd datd rdspunde

la numele de Margareta" (Vinea)

Poate tot aa te voi fi primit i pe tine,

iubita mea din clasa patra de liceu,
odata cu Dumnezeu, cu bucuria peretilor albi,
in certitudinea calma i Fara margini a patului meu.
De mult voiam s scriu i despre tine,
despre candorile noastre expirate,
despre teama ta de a nu face copii din cauza siirutarilor,
despre amorurile noastre naive i indepartate.
A ti sti scriu multe chiar despre epiderma ta bruna

cu care te imbracai la &l pe negandite,

cand puteam sa ma plictisesc privindu-te goala
i sa-ti desenez orice parte a corpului pe nisip, intre rachite.
Ateptam apoi sa intri in garla, ca sa ma mir
cum tipi and apa iti cuprinde oldurile neruinata,

pe vremea aceea ma fardam cu zeamil de dude, trageam cu

pratia

i posedam nesatios nisipul in care mana sculptase un sex de

fata

pe-atunci cunoteam bine stupoarea noptilor de cretii,

ascultam tacuti i credincioi intelepciunea vegetala a florilor,
iti tiam toate nedurneririle trupului i te iubeam
ca pe nasturele soarelui, ea pe racoarea nucului, ca pe sideful
norilor
Nu me putem ddrui cleat dupit ce
me aparfinem" (Livone)

Te iubesc i astazi cu siguranta i nostalgic,

te iubesc ca un padurar,
in mainile tale stau de mai multe veacuri sensurile planetei,
i inima mea greoaie de stejar.
Tree insa de mune ori, surd i orb, pe larga mine - dus i intors
ma simt i acum ateptand vacuumatic i fara scop,
visez pesimist in fiecare zi apte vaci slabe,
stangaci i bizar ca Jumatate-om-calare-pe-jurnatate-iepurechiop,

54

REVISTA RUNDATIILOR REGALE

Visez cAteodat mari zApezi, mari hemoragii de maci,

totul mi se pare greu, putred 5i frumos

in astfel de clipe lmi pierd timpul
gAndind cd trebue sd fiu tuberculos.

i totu5i inima mea din lemn tare sculptat grosolan 5i util,

lacrimile nide de cauciuc, vErsul final 5i obosit,
cele patru picioare febrile ale patului meu,
totul pare s' anunte un sfar5it.
Trebue lsat sd cada intrebarea : ce ne facem? ,
totul pare s5i anunte ca marea revolutie a inceput.
certitudini, Doamne ce bine e sd ai certitudini 1
in stomac, in cerul gurii, in vaiful unghiilor., in a5ternut.
Trebue lasata sd cada urarea : noroc & dea Dumnezeu l
painea mi s'a pdrut intotdeauna o nobild certitudine mare
ei bine, ulte, tubesc mai mult pe acest om imputit 5i. murdar,

acest pmnt stupid, aceste vagoane cu

cleat pe scumpul meu pat cu patru picioare.

grAu

0, astazi snt sigur, snt sigur 5i "Pinto ca un Oran pe biciclet5.

e pueril s5 rAzi de o craca rsucit comic 5i. bizar ;
tot a5a snt sigur cd ma iubesc milioane de oameni ai planetci
impreund cu tine, draga mea
5i ca-mi pastreaza inima de lemn certa 5i utild in buzunar.

Trebue lasata sd cadd exclamatia : ura I

totul pare s6 anunte c'd marea revolutie a inceput,
Icertitudini, Doamne ce bine e sa ai certitudini !

n stomac, in cerul gurii, in vArful unghiilor, in a5ternut ! ...

GEO DUMITRESCU

ARLECH IN
Arlechin incepu sa adoarma, Euridice. Cincizeci de mii de
ganduri multicolore Ii fluturau sub fruntea incalzit de yin.
Zacea pe spate, dupa ce se despartise de trupul ce rasufla acum
regulat liIngd al lui. Capul Ii era usor. Arlechin plutea, cand ridi-

cndu-se repede cu putina ameteala spre tavanul pictat, cand

cufundndu-se in adncimi. Farfuria cu vanat era de vina, multe
mirodenii, prea mult piper, prea multd sete, prea multe pahare
apoi. Intinse moale un brat de plumb cu sangele gros in el, spre
spatele gol de altiturea : si ea era fierbinte. Arlechin: colonie
de celule desagregate de multumire ; fiecare brat, fiecare picior

era greu, multumit, atarna inert, fiecare tragea i atarna de

partea sa : felul cel mai placut de a fi rupt in bucati. Greutatea

voluptoasa a pleoapelor pe ochi. Joeul din urna fusese gresit,
nu vazuse valetul de pica, trebuia sd-1 dea. Dar daca nu voia?

Valetul de pica nu voia. Incepura s se amestece personaje

pe care Arlechin le recunoscu numaidecat, desi le vedea Inthia

oara. Unii fi cereau inapoi lucruii de-ale lor, altele se certau cu
ele; insusi Arlechin era doi sau trei din acesti necunoscuti pentru
care n'avea nicio simpatie, dar trebuia s recunoasca o oarecare dreptate celui nestraveziu, clesi cel din dreapta, venit din
Suedia, Carlscrona

Incep sa adorm. Tresari, rase cu bunavointa, se intoarse

pe partea cealaltd ; era greu pe umarul drept. Amorteala se
intindea ea o apa murmurand, ca o mangaiere a minor de val.furi moi de pene usoare ale vantului cu o suth de aripi, Se intinse
peste el: tacere amestecata cu biltaie de inima cu fosnetul si
curentul puternic al aerului rdsuflarii si se intindea peste el, in el,
peste ochi, pe frunte, i se desfacura degetele i cazura inteo
parte.

incep s adorm. Ridic iar capul, c5uth un punct fix in sine,

Arbimede al marilor obscure. Osmonda
Osmonda. Avea
un piept alb Osmonda, ii revazu umbra dintre sani, umbra danielelor galbene
dar II cuprindea umbra, intra in el si cu el

56

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

scobora innduntru, se urca pe rdu in sus, ca somnii i pdstidvii

pc suvoaiele inghetate, dinspre fluviile calde i murdare: asa

se urca in sus el dare locurile ascunse unde rdmn lucrurile

putine i un singur chip omenesc nu mai e omenesc ci fardat
cu toate inventiile, gee1ile, temerile amintirii. Asa era chipul
Osmondei in el jos de tot, schimbat i imbibat cu propriul lui
sange: cea care purta numele, i dantelele galbene, era cu totul
altfel. Arlechin dormea. Totul se incetinise. Suf Idrile deasupra
ei Induntru treceau pasnic i ritmic, cdldura se intindea in pan-

zele patului, rdcoarea din el In carne impreund cu aerul, din

carne iesea aburul i spiritul o inconjura, amestecat cu luna
difuzii; zeul din sAnge i demonul energiei pluteau deasupra

asternuturilor i parfumurilor animale. Mintea i chinurile lirnpezi zAceau In inima somnului, stAtuserd ca un iaz mort. Afard

plopii mai rdsunau putin. Intunericul era desdvArsit, nemdr-

ginitd puterea noptii: a tot Imbdtgtoare licoare, mai adormitoare

decdt romul strAveziu de coloarea tutunului, al Jamaicei, mai

apdsdtoare: noapte, plat a oamenilor.

Arlechin adormise.

Un cer verde mineral, de smaragd, de sidef: lucire submarind.

Un oras cu multe clddiri in constructie, enorme, din cardmizi

Inainte de ziud, ord. pustie. Nirneni pe ulit, afar de omul
care viseazd, care vrea pe Osmonda. Casa scuncld nu e a ei?
Osmonda icse prin perete, exhalare a interiorului. Nu o vede
prea bine, dar stie cd ea este: mai mult prezenta ei decAt chipul:
desi poartd rochia neagrd cu dantele galbene, Ii simte carnea
miitasoasa. Ar trebui &A se trezeascd, s'o caute in cealaltd de
lAnga el; totusi viseazd mai departe cd n'o are pe Osmonda.
Sebastian vrea s i-o ia: nu-1 vede, dar stie di el este. II cautd
prin parcul intunecos, scoboard de pe digul rdului o alee sub
fagii Ina lti: merge pe pietris dar nu se aude nimic. Osmonda
e aici: pluteste printre crengi imaginea ei foarte mare. Vine

Sebastian. Arlechin are In mAnd un cutit cu plasele de os, cellalt

unul cu mAner de argint, cu care ii taie carnea mAinii intre aratAtor i degetul gros. El il impunge in pAntece. PleacA de acolo
printre copacii care frearndtd.

Se trezi din vis pe jumatate. Vdzu Intunericul negru, se

uit in sus, vAzu arabescuri schimbatoare negre i rosii. 0 neliniste a inirnii strAnse: Arlechin se trezi de tot, &Mind, cu cerul
gurii uscat. Se ridicd, aprinse lumAnarea, apucA sfesnicul de
hides, plecd sA bea apd. Apa linisteste inima, o inconjoard, scoboard in piept ca o cascadd glaciala: e gustul mortii. Arlechin

trecu in camera de aldturi; obrazul luminat de dedesubt, plin

ARLECHIN

57

de pete luminoase, aluneca peste o oglindd neagra. Arlechin

se ascaza la masa: sfesnicul e dublu si invers ca pe o carte de
joc, in lemnul de nue lustruit. Vis absurd. Toata povestea fusese

altfel. Incepand cu casa In care s'a petrecut, pe cheiul raului,

gather' ca pucioasa, cu ferestre ovale la etajul din mijloc, camerele enorme. Tar-15ra vdduva Ii prirnea intre faclii musafirii.
Ii alcsrse sa se intAlneasca doi Cate doi, plini pentru ea de recu-

notinta sau de nepldcuta surprindere: pe acesta cu parasita,

pe o nemiloasd cu cel credincios ca un dine i ochii la fel, perechi

penibile. Cardinalul venise impreund cu tanarul de o rard frumuscle, care Ii era secretar, spadasin si Inca ceva. Cativa barbati singuri se aflau acolo, aducand primejdie i risc. Femeia
singurd era ea: prea insufletita, cu ochii prea stralucitori, rclea
la toti privindu-i dinteo parte. Dupd miezul noptii 11 privi drept
in fata pe Arlechin. Pe vremea aceia era mai tanar, avea trhsaturi groase, gura roie mereu In miscare, ochi frumosi, i cercei de diamante In urechi. Se privea In toate oglinzile, placea
aproape tuturor femeilor.
Vei marturisi, frumoasa Osmonda, ca nu esti fn aceasta
o exceptie. Voi fi deschis (adauga, cu nerusinare); te voi scuti
de obisnuita mascarada a inselaciunilor. Nu vdd pe nimeni aici,
care sa Ii poatii place mai mult. Suntem aici singuri, egali si
deasupra celorlalti: de ce nu ne-am apropia unul de altul mai
mult chiar decat acum?

Erau inteadevar foarte apropiati de matasea stacojie a

patului.
Prietene, raspunse Osmonda, ai dreptate: dar mi-e teama
ca nu vom fi multa vreme egali. Cunosc oscilatiile placerii si obo-

selii: cand unul, cnd cell-daft, e mai tare. Odata cazuta Inteo
vale de oboseala, nu ti-as mai placea. Pretinzi c5, respins de
mine, vei muri de durere. Trebue sa te las sd mori. (Totul era
insa pretext: nu-i placca Arlechin, Ii placea altul).
Arlechin, verde la obraz, intrevazandu-i sanii prin dantela
galbena, aducandu-si aminte c nu e Intaia care i se Impotriveste, gasindu-se nemernie, prost si plin de curiozitate: Din
lipsa de incredere a lui Dumnezeu-Tatal s'a pierdut raiul, zise
cl ironic. N'ai decat sa deplngi ca 1-ai ales In locul meu pe
vreuir nccunoscut, mult mai sters, de sigur. E printre noi, aici?
Cu atat mai rilu. Sau vrcun cabalist, vreun sarlatan venetian
de varstd nchotarita? &Aran? Tanar? Grajdar? Argat?
De cloud ori mai tanar ca tine, mult mai frumos, niciodata pardsit de curtenie. (Osmondei Ii paru numaidecat eau
di se tradase).
Dar e atunci cu zece ani mai tndr decdt tine? Pestele
Curcubeu, cu coada ca o esarfa desfasurata atinge nourii; cu

58

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

botul, lacurile stralucitoare : e poate tatM tanarului nostru cu

o sirend? Voi pescui acest pestisor.
Arlechin tact' o clipii, apoi Ii blestemd, jurd c Ii taie gatul
iar Osmondei Ii zise muiere de vanzare b i destrabalata, logodnica de vizitii si mai rau ; mereu cu voce stapanit i surazand
verde. Ea II privea putin speriata i palid, muscandu-si degetul ca sa-si tina in frau mania. Arlechin Ii intoarse spatele si se
aseza la o masa, juca prost, pierdu mult, cu mintea intealta parte.
Osmonda ii petrecu pe top pe rand pada in capul scirii.

Feciorii tineau sus lumanari ; sub ele, parul ei stralucea ca un

ninth in jurul chipului intunecos. Arlechin Ii sarutd mainile
ferindu-si ochii de ai ei. Plea, printre cei din urma.

Acum statea deasupra imaginii sale rasturnate in oglinda

lemnului lucitor, i vedea scurgandu-se picaturile de ceard de-alungul sfesnicului. Lila din sertar cele cateva scrisori i citi,

razand amar asupra propriei sale prostii trecute. Intelepciunea

de pe urma nu e decat varful extrem i otravit al durerii. Serisoarea cea mai veche era de curand dupd acea seara memorabila : ... nu te urdsc deci, nici nu te disprefuesc. Legile nestrdmutate ale locului uncle md aflu nu ingdduie decal umilinfa. Nici
nu mai cunosc mdndria: am atins in noaptea aceea fundul celei
mai ackinci neputinfe, cdnd Dumnezcu s'a slujit de prostia ta oarbd
ca sd-mi pedepscascd demonul nesuf erit al trufiei. N'ai priceput
cd-fi ardtam un drum cdtre mine si felul in care m'ai fi cdstigat.
Demonul imi soptise cd ai dreptate, cd celdlalt, pe care te-ai rdz-

bunat, nu e pc mdsura mea. Apoi, cdnd totul se Implinise si se

sfdrsise, dupd ce-I pierdusem, am infeles ce era. Ca un cerb tdndr,

venea sd md mdngdie cu capul lui ingust, sd md priveascd din

ochi umezi. Rddea mai frumos si mai nepdsdtor ca tog oamenii
pe care ii cunosc: ca o fantand vie. Era cdteodatd obosit ci zdcea
ct capul rdsturnat pe spate, zdmbind prin somn. Foarte indreiznet, cu mine parte moale. niciodatd ntz m'a rdnit prin asprime.
Nu 1-ai cunoscut. Ai crezut, in ne1nfelegerea ta oorbd, cd e ca
tine. In furia ta, i-ai dat ce fi se cuvenea mai degrabd fie, moartea.
Arlechin rosise, inchise plcoapele ca sa nu lacrameze de rusine.

Puse scrisoarea de o parte. Osmonda nu stia cum fusese, desi

ea singura simtise ca era mana lui. Doua sute de pasi cdtre cate-

drala, apoi indarat pe partea cealalta, fara sgomot; pang se

pierdurd rasetele i glasurile. Se oprise langd poarta. Auzi deo-

data venind repede pe cineva. Se duse tot repede la necunoscut, care se opri. Ce voiam dela el? Auzise fosnetul metalului
scos din teaca. Arlechin, care deschisese gura ca sa vorbeasca

(Ce voiam sd-I intreb?), sari indiirat, trase lama, impunse asvarlindu-si tot trupul inainte ; in plin. Necunoscutul gemu cazand.

ARLECHIN

59

Arlechin pleca iute de acolo, Ii scoase mdnusile pc drum,

arunca batista cu care stersese sabia, coti dupd corturi, iardsi
si iartisi.
. . . acum veld, zicea mai departe scrisoarea, ce crudd ironie
era asteptarea mea plictisitd din noaptea aceea: un om cunoscut,
voluptdfi cunoscute. Am adormit, m'am trezit si deodatd cuprinsd
de ingrijorare am scoborit, .,si I-am gdsit. Era mdna lui Dumnezeu.

Intr'adevar coborise cu o lumnare in mana, imbrdtisase

tipand trupul intins pe jos, rece de mult: pe obrazul alb pica
ceara fard sd-I mai schimbe. Era secretarul Cardinalului. Osmonda se intoarse insa repede sus, lasandu-1 singur, and cele
dintai capete somnoroase aparusera la ferestre. Trupul fu ingropat pe ascuns, se innabusird svonurile: toat lumea credea di

fusese o afacere tragica, cum se intampla intre adoratorii lui

Eros Infam. Nimeni nu stia ci Osmonda raspandise calomnia,
ca sa-1 pastreze mai sigur pe Varian Din manastirea uncle se
retrasese, scria rar, i numai lui Arlechin.
Acesta trai netulburat, jucand din ce in ce mai mult; incepu

sa bea, ca sa uite de acele intamplari nenorocite si de actorii

lor. Chema din provincie o sotie luata din joaca, cu cativa
ani inainte, i pe care o pdiasise, dupa ce-i Meuse o fatd botezata Mariamna.
Arlechin rase in sine. Ii jucara prin minte imaginea Mariam-

nei si a acelci fiinte rustice, a vktii lor caraghioase, a furiei

lui la sfarsit, cand ridicase glasul i bastonul asupra ei, ca s'o
faca s vadd ca nu se intelegeau de loc, i c trebue sa se intoarca la arii, dar fard Mariamna. Pe aceasta o crescuse el ca
pe un barbat, invatand-o tot ce e adevarat, scotndu-i din cap
minciunile, basmele stralucitoare, bucuriile ncindreptdtite, induIgenta fata de oameni i lucruri. Mirat, o gasi in curand nemultumitd, ciudata, tacuta, cu subite incapatndri i dorinte
de a fi singurii. Nu-I voia, cauta altceva. In timpul acesta, brandele scrisori soseau, rar insa regulat. Le mai rasfoi odata: serisul plin si rotund dela inceput devenea din ce in ce mai ascutit
si subtire i usor.

. nu pot crede, zicea una, cd vrei sd te mai incarci cu vina

de a-fi fi ucis sufletul tdu, i pe al copilului Nu. Din pufinele ecouri

ale veacului ce pdtrund aici, infeleg cd esti Mereu desfrdnat, cd

incei nu stii ce vrei in lume. Dacd ai cunoaste sdmburele divin care
doarme in noi, cdt de usor incelfeste, si fructele rare si /tad seaman

culese la sfdrsit, te-ai intoarce cu bald puterea virtufii tale acum

afipite si mascate, cdtre el. Nimic mai vrednic de energia unui
asasin, decal bdtdlia interioard, precum nimic mai vrednie de
a Iemeii clizute in pleat . . . si cram pdnd in extremele addncuri
ale meindriei si voluptdfii. Cerul mi-a ardtat mie calea, eu fi-o ardt

6.

REVISTA EUNDATIILOR REGALE

fie; respinge pe acei infelepli mincinoi care te inconjoard, pe

usuratecii mai apropiafi de firea dobitoacelor decdt de cea divind.

Nu mai incerca sit uifi de apropierea clipei, singura in care tot

ce ai Malt nu se mai poale dal ace. Invafd sit te linistesti, set* calci
pe noudzeci din o add de puteri ale tale. iar pe celelalte sd le intinzi in Were, lard gtinduri i cu ochii "inchisi, lui Dumnezeu.
Astlel vei fi ca o cdmpie unde nu mai vezi armele rupte i trupurile morfilor, cdci deasupra fdltdie, orbitor, un steag singur: mdlase
in vtintul diminefii aprinse. Ili spun ce trebue sil taci, nimic des-

pre rdsplatd, despre lumina c4ligatii. Nu ldsa, chiar (lath tu vrei

sei pieri, pe fiica la la tine. Nu o poli duce cu fine: dei-o altcuiva,
chiar alicuiva dealt mie, dacd .,stii pe altcineva care sci n'o clued
mai jos, sei n'o reiteiceascd dela drumul Malt. Ai intrebat-o vreodata dacti numai rochii si podoabe dorqte, .5i nimic altceva?

Scrisoarea era din perioada co.nd covoarele si buzunarele

lui Arlechin erau gilurite, casa prafuit5, slugile lenese si hoate;

el insusi, inconjurat inteadev5r de alchimisti, juca mai mult

ca totdeauna. Se Ingr5sase, nasul i se inrosise de b5utur5 si de
accesele de mnie, Cand b5tea pe sarlatani, pe slugi, pe Mariamna. Mariamna ins5, in mijlocul harababurii, prafului si panzelor de p5ianjeni, gtitita in catifele grele si mattisuri indiene,

cu agrafe de diamante si perle trandafirii, aproape adormit5,

citea, nu vorbea cu nimeni, si privea uneori drept inainte, pc

sub gene, pAndind scnteile verzi, albastre si portocalii ale soa-

relui In lacrima ochiului deschis. In stradd rilsunau o vioar

si dou flauturi. Primdvara erupsese prea iute, cu soare fierbinte

si explozie general a scoartelor de copaci. Asa fac si serpii and

isi scot hainete vechi dup ce au imbriicat pe dedesubt vestminte stralucitoare si pestrite; e de b5nuit: surprinzatoare

sunt IntAlnirile Intre cunoscuti, in asemenea anotimp, la aceste

animale subtile. Planeta face la fel, dar findc6 nu e de asteptat
vreo intAlnire cu Aldebaran, primgverile, florile, noptile moi
si copildria verde a cerealelor nu sunt datorite decAt bucuriei

pAinntului: e ca unul care danseazd pentru sine, razAnd si

privindu-si umbra. Merii au florile albe si trunchiul negru in
cerul limpede: pentru ei e dansul: de florile milrului.

Asa fusese atunci primavara. Arlechin, intr'un halat billtat, cu ochii grei de yin, cobori la fiica sa si o giisi plangAnd farii

pricinA, ccea ce il facu sd ghiceasca o viat al5turi de a lui, si

Se simti neputincios, era speriat: ce s'o intrebe?

Ce i se va 'Area ei lipsit sau nu de sens? Mariamna plutea la
niveluri striline; sau asa i se paru lui, sub Inthurirea scrisorii.
Iat cum Mariamna, dintr'o casii unde tronau cAtiva zei"
betivi, violenti si obsceni (Priap, Bacchus si Pan) dintr'o ingram5dire de covoare si de carti la fel de Ing5lbenite ca si casetele
deosebitti.

ARLECHIN

61

cu giuvacre, din lemn de trandafir, trecu intr'o lume nordi. Imaginea lui Iisus ristignit, pretutindeni ; imprejur foiau mici
ingeri bine hrdniti. Frumusetea ferneilor sfinte, supra omeneascA
; podoabele de aur ; statuile Cardinalilor; luminile
0
0 scnteierea hainei celor din fata altarclor, i suflarea orgelor ;
totul era o puternicA muzicg, lauda marelui dumnezeu sincretic, care trona sus de tot in inima boltilor, deasupra enigmaticelor animale biblice, taurul, leul, omul i vulturul, deasupra
Puterilor, Heruvimilor i Serafimilor semiti, a miilor de prindipi ai Bisericii. Tremurand, Mariamna veni la dilugArita care
ii scrisese lui Ark chin (ii citise fiicei sale pasajele care o priveau):
o gisi foarte rece, foarte frumoas i alb. Mariamna insd avea
Wkiturile mari ale totalui ei, ochii plini de o flacx ce crescu
din ce in ce. Suflau I acest foc disciplinele cMughesti i toate
pasiunile dirora nurnai Dumnezeu le era spre potolire. CAlugarita o mna inainte 1initit si-i spunca Cate cloud vorbe pe an
dcspre viziuni de necrezut i apropierea de centrul extatic. Mariermia marturisi in sfrsit dorinta de a rihnne in manAstire.

Osmonda nu se irnpotrivi, dar Ii arilta o oglindi. Mariamna

isi planse frurnusetea ; iar amndoud cile, cea unde i-ar fi

tribuit, i cea uncle avea s'o calce in picioare, ii erau la fel de
necunoscute, dcci la fel de fermecnoare. Cei ce le-au parcurs
pe arnndoui n'au la urni deca desam5gire ; ceilalti, nostalgia
cciii neccrcetate. Mariamna ii terse lacrimile si se hothri, impinsd
firii sA stie de pilda Osmondei, la singurtitate i renunfare la
totul, afard de cdutarea fericirii, dup obisnuitul sofism ascetic.
Ii scrise tati1ui i. Flop de furie, Arlechin porunci sh-i vie
trAsura.

Dar sosirca unor prieteni i o masti de opt ceasuri Ii amanar'd plecarea. Mici intampliiri de acestea 11 intarziar mereu.
Stia cd se poate impotrivi pan6 in ultima clip, deci avea timp.
Ospdturile i jocul de noroc, o mostenire i femei de toate soiurile ii atrjgeau lenesa luare-aminte intealta parte. Si in seara
aceasta fusese asa, fusese la fel: masti prea imbelsugatd, joc de
carti, i alte jocuri mai aprinse cu Armida : apoi somnul i visul

0 trezirea ingrijora LA. Acum stia ce 11 speriase. Ii adusese aminte

(si aici blestemil filosofic Memoria, izvor a jumiitate din nefericirea omeneasdi) ca in noaptea aceasta Mariamna ardea ultima
corabie i raminea dincolo, ca Fernando Cortes cind se afundase
in necunoscutele Indii Occidentale. II va cuceri oare Mariamna

pe acel indeparte t peste muntii

fluviile cu nomol de aur,

Eldorado?

0 ramurti inflorita atarna afari in noaptea sinilie ; Arlechin

se plimbri cu mainile la spate, gol, blestemnd printre dinti 0
scotand din cAnd in cand capul pe fereastri ca sii risufle par-

62

REVISTA PUNDATIILOR REGALE

fumurile nocturne. Stia ca are sa uite, dar nu putea sari peste

clipa, oricat ar fi vrut. Se a sezd iar in fata lumanarii arse pe
jumatate ; scrise : Admir, cucernicd prietend, metamorfozele
satanice. Nu stiu dacd principele regiunilor inferioare este Luci-

fer, sau diavolul fdrd nume al lenei, principiul material care se

strecoard in ipotezele spiritului. Cd lenea addncd, cea care inmoaie
mdduva si se prelinge ca o laud peste toate acfiunile mele, impietrindu-le f i ingropeindu-le, m'a pierdut pe mine; sau cd trufia
in forma ei mai joasd, rdsbunarea, le-a pierdut pe tine, preschirnbdndu-se in dorinfa de a ma meintui pc mine, si mai ales de a-mi

rdpi fiica intrebarea e acum f drd rost. Dar mi-ai rdpit-o. Ai

luat-o in expedifia la indoielnicd spre un Dumnezeu problematic,
mai ales in ce priveste contactul nemijlocit cu noi. Ai luat-o, desi
nu cunostea nimic din viiloarele posibile befii omenesti, acum
pentru ea pierdute. Vezi cd nu ea a ales ci tu, desi tu stiai ce sunt,
si bdnuiai cd vor fi poote mai mari ale ei decdt ale tale trecute.
I-ai furat f ansa aceasta ca sd-i ddruesti o fericire grea, chinuitd,

nefireascd, nesigurd: ai inchis gratiile divine in tirma Mariamnei. Ifi doresc sd fugd din mdndstire, sd se lase rdpitd de cel
dintai venit sau sd fie mai aproape de beatitudine decal tine,
si sd fi-o spund cu bund credinfd, nu cu rdulate . . . De ce i-ai luat

mdndria, ura ascunsd a celorlalfi? Pentrucd tu nu le mai poll:

gusta? Ai inchis-o intre zidurile reci ale unei sere ldncede pentru
flori nu ca ea, nici cum ai lost tu, trandafiri rosii de Iulie, pentru
flori ca cele aduse, fdrd par/ urn si palide, din cel mai indepdrtat
Rdsdrit, Cipangu. Pdcatul meindriei pe care-1 sdvdrsesc tofi cei
ca tine, e sd siluesti sufletele allora, dupd ce al tdu aratil ca o caul
arsd. II am si eu, destul ca sd nu rabd set' le vdd neatinsd: vreau
sd-fi insuflu singura virtute pe care o pofi avea, indoiala. Cealaltd e de a simfi 1 rumusefea lumii: pe amdndoud le-ai rdpit Mariamnei. Esti sigurd mdcar cd-i vei ddrui frumusefea de dincolo?
Sigurd cd egalitatea dintre pasiunile infrdnte si dorinfa incordaid
dupd o himerd nu e amdgire? Nu e visul de aur al sdracului, sau
invidia lui? Esti sigurd cd nu esti in pdcal?
Arlechin puse pana jos. Sgomotele nedeslusite ale noptii

innecate In umbre, cantecul cocosilor, tacerea de necrezut si

nemirarea ramurilor albe de afard intepenite, plutind in cristal
fluid, 11 adormeau. Trecuse peste culmile neregulate ale grijii.
Se ridica, rupse scrisoarea in bucatele marunte, sufla in lumanare : noaptea se lumina deodata. Mirosul de fum si de ceara
11 1ntovarasi pfinh in pragul somnului: bdnui ea fumul vine
dintr'o crapatura ingusta a Iadului si urca prin ziduri pang
la el. Zambi in somn: Sunt pretutindenea singur. Merse Intr'un
peisaj sterp: campie nemarginit cu pietre mari, culcate in
aceeasi directie toate. Niciun astru nu arata daca e zi sau noapte,

ARLECHIN

63

si omul umbld singuratec, incotro aratd pietrele: sunt semne.

Apoi totul pierc in somnul negru, cnd toate viperele se desfac
uncle dintr'altele ca un ghem descurcat, si fibrele oricdrei existente se intind si se aseald uncle langd altele: un evantai cu
biitaia tot asa de linistit ca a aripii paserilor ce dorm pc vnt,
sus de tot deasupra furLunilor. Arlechin atArnd deasupra abisului si el, asupra lui e and prdpastie ; Arlechin se 'idled si se
coboard printre norii obscuri intre lumini si intunecimi difuze,
ca o rdsuflare.
PETRIJ DUMITRITJ

SIMFONIA A NOLTA

Norod ud, nesfArit, forfotea pe cAmpia spartil

LaolaltA cu care, cu cai, cu animale obosite.
A1ergaser5, goniser amplu, acum adAstau
In bArAganele bAntuite de lunA, innecate in luminA cretoasti.
MAinile lor mAngAiaserA boiul plantelor,

Dar gurile lor nu supseserA mierea roadelor;

Mainile lor rAsuciserd firele aspre ale cAnepii,
Scama mAtAsoasA a inului, bumbacului,
Dar trupurile lor rAmAseserA neimbrAcate in ploaie ;
MAinile lor scormoniserd pilmAntul,
Dar gurile lor nu se bucuraserd de carnea de castanA a cartofului ;
MAinile lor mAngAiaserd lutul ginga., al oalelor,

Dar in oale nu aburise fiertura pentru ei;

MAinile lor invArtiserd uruburile,

Dar pAntecul uzinei nu rodise pentru ei;

MAinile lor descAntaserA armele,
Dar armele se intorseserA vicican impotriva lor ;
MAinile lor atArnau acum, de-a-lungul trupurilor,

Ca nite pAsAri istovite de sbor

Si prin degete le picura sAngele oboselii.
BAtAlia le edea pe fatg, ca o mascd mortuar5.
Si oamenii se scAldau in odihnii, ca in sudoare.

LaolaltA oamenii, cu animalele bune, rasuflau

Si luna le punea pete mad pe spinAii.

Dupd ce ploaia ii Muse pe spinAri cu nite funii,
Boii, oamenii reculei, ascultau messa lunii.

SIMFONIA A NOUA

65

Odihna se apleca peste toate ca un fum,

Trupurile Mr se desfaceau in odihnd
ca inteo ap.
Trupurile lor duraser palate albe ca un chiot,
Dar trupurile lor numraserd nodurile scandurilor ;
Trupurile lor neteziser pddurile,
Dar focul nu rasese in vetrele lor tirbe ;
Trupurile lor purtasera via 'n coare,
Dar vinul nu gAlgaise in oalele lor dearte ;
Ochii lor despdrtiserd pleava de bob,
Ochii lor obosiserd la panda,
Ochii lor se scurseser in impunsalura acului,
Ochii lor lefuiserd vane comori;
Dar ochii lor culeseser numai pulberea nestematelor.
Crescuse blestemul intAi ca un susur
Si multe mAini fusera retezate,

Multe trupuri trase pe roan,

Multi ochi scuri ca nite struguri,
Gaud blestemul incepuse s zumzde ca un bondar.
Apoi blestemul icni ca o pratie
oamenii uimiti de sunetul virgin al blestemului,
Incepued s-i dea coate.
Si maini multe, trupuri o seamg, ochi fdra numar
Avur de pldtit.
Si blestemul veni ca un exod de ldcuste, ca un taifun.
Apoi blestemul se fdcu berbec, catapult.
Si blestemul se 'ntinse, se 'ntinse,
Cum crete pAinea i se rumenete.
Si se 'ncletara trupurile erbilor, trupurile lucioase de sudoare,
Se 'nnodard mainile slugilor, mainile noduroase,
Se ascutird ochii simbriailor, ochii scuri;
Cu trupurile fragede, mainile mAtasoase, ochii neistoviti
Ai sta'panilor.
Dar in trupurile erbilor galgAia sudalma,
In mainile slugilor ardea imprecatia,
In ochii lor scnteia blestemul.
Si blestemul aprinse oraele albe,
Blestemul narui palatele rdsungoare,
5

66

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Blestemul risipi clinchetul van al nestematelor,

Intr'o sArbgtoare de sange,
Intr'o orgie de moarte.
*i. din blestem crescu odihna si oamenii, bunii
Cu boii indeolalt, ascultd messa lunii.
NE IMBIBXM DE MOARTE

Ne imbibm de moarte ca niste bureti,

Un stain/ e mai urit decht un plop trznit,
Orasul trdzneste de miros si pe pereti
Civilizatia a pus turte hazlii de creer strepezit.
Ne imbibm de moarte ca niste bureti.
In fiecare zi vine veste c'au mai murit o mie,
Mame le nu mai taie buricele pruncilor bdieti
Ca s6 nu se mai piard vremea intre pantec si ngslie.
Ne imbibam de moarte ca niste bureti,
Fiecare petec a fost sArutat de un starv umflat,
Orasul trdzneste de miros si sd vedeti
Civilizatia ce bine arat si cum s'a Ingrsat.
NU RUPETI FLORILE
Nu rupeti florile spun pancartele grijulii
In parcurile lor linse, tgiate in felii.
Mngiati-le blajin ca pe copii, usor,
Cum spune Lenin ca-1 podideste un dor:
Gaud aude plansetul simfoniei a noua.

Nu rupeti florile pentru nimica in lume.

Si-ai putea crede & e o impratie
Unde totul se face cu evlavie, cu cuviosie,
Unde fiecgruia i se dd dupd cuviint, i se spune pe nume.

E o cheltuial, un norod de flori.

Flori de un pitac, flori de stirpe-aleas,
Flori inteo despletire si un desnfat de colori,

SIMFONIA A NOUA

67

FIori ate ed bine la tristet i la mireas.

Si din atAta aurgrie de flori, un putac
Se apleaca sfielnic s'a culeagg una de-o bAncutg,

Pentru inima lui, pentru bucuria lui skicut.a.

Numai 6 Ochiul Cetatii cu fluier i martac
L-a zgrit.
A srit
Si
cu ultima putere a fript elanul
Godacului care poftise o floare de-un pitac.
Nu rupeti florile a spus pe fluier
Ochiul Cetatii cu martac.
Apoi, Legea s'a Indepgrtat
Eland din coada a multumire mare.
In degete, sAngele godacului a dat In floare.
RUBIO LIVIU

ss.

EXOD PRIN FERESTRELE ORIZONTULUI

La inceput a fost cuvantul ...

cretea cu iarba fiarelor
cretea din .bezn ca o planta carnivora
cre*tea din ape negre
prin care broatele se fecundau
cu suliti de lumina
pentru aurul civilizatiilor de lacrimi.

Sunt mii de ani .. .

i lungi, migratiunile spre libertate.
Poate ne-om strange vreodata morti pe jumatate
sii rasfoim plamanii verzi ai campiilor
ca pe o biblie uriaa a crimelor,
hi care poti citi cu fiecare palin de noroi
ca Inteo frunza magica
transparenta ciudata a acestor filoane de cea ta
care marturisesc istoria de maine.
Doar noi,
poate-am murit cu ploile la ecuator
poate ne-am scurs pe sub ferigi
in cataracte fluide
i ochii no*tri au plecat pe valuri
spre toate golfurile lumii
seminte ale unor jungle de paine
care vor inunda insule necunoscute

i vor crete vietati ale pacii ...

EXOD PRIN FERESTRELE ORIZONTULUI

69

La inceput .n'a fost cuvantul

oamenii veneau din mlatini
printre pduri in flacgri, printre pulpe de flori i de jivine
i in noptile de batini
cerul mort le fluera prin oase
venele se revgrsau in fluvii
inimile lor cglgtoreau ca nite focuri roii
la confluente, continentele pluteau printre diluvii
prin sloiuri marl de came i de soare
i-odata cu amurgul plecau pe drumuri lungi spre lung, sute
de popoare

Dar la 'nceput n'a fost cuvantul

tarile-au crescut din rgdacini de sange,
i-au rdsgrit in cele patru vanturi
ca nite rani ale pgcatelor
oraele cu sclavi, oraele ngtange.
0 1 . . . Astgzi
coboard Dumnezeu din cer printre block-hausuri
alunecd pe sarme tramvaie de cristal
ai e de ajuns s pui urechea la pgmant
i sa auzi rafingria vremii
cum soarbe din argilg i din piepturi
izvoarele, pentru ciment universal.

Dar la 'nceput n'a fost cuvantul

Apele mai scot la maluri aceleai resturi de viata
ai pumni de dinamit lovesc in cer de disperare
and soarele topete afiele din piatd
i tree manifestantii spre zgri prin felinare.

Nu-i pentru noi nici cantecul, nici vinul

cat timp mai ard pe steagurile lor cuvintele:
t Sclavii, Inca nu-i cunosc destinul
M. I. COSMA.

VALEA HOTILOR
Drumul se Intrerupea deodata deasupra vagaunii in fundul
cdreia arborii prabusiti de ape, rasturnati cu rdacinele in sus,
faceau un amestec de nepdtruns.
Se'ntAmplasera prefaceri ciudate acolo, Inteo noapte cu
ploi mari. Oamenii auziserd in codri ca un uruit si ii s'a parut
ca se cutremurd casele sub danii. Asta se 'ntamplase in vremea
ploilor de primdvara, cand negurile groase s'au tinut deasupra
Berdeului cloud saptamani.

Acum, mani nevdzute asezasera peste vagauda o punte de

copaci.

Ali cerceta puntea cu batul de drum, pasind cu mare bagare

de seama, caci dedesuptul lui s'auzea framantarea fard sfarsit
a uvoaielor.

Hei... striga un glas din partea cealalta i turcul se cumpani, gata sa cadd In prapastie.
Hei... raspunse Ali, capatandu-si cumpana.
merse de-a-lungul copacului cu pai mdrunti, repede, ca
o mata salbatecd.
Glasul fcu ca un corb, aproape:

Cra... Cra...

Cra... Cra... raspunse Ali, unde esti?

De sub radacini iei Paiul, cu pusca indreptata spre dansul:

Opreste I Incotro, turcule?
Te faci prost? rase Ali. Arata-mi drumul.
Paiul Ii arata cu varful pustii o cardruie.de lup:
Vezi urmele? Te tii tot dupd dansele. Mai inColo, dai de
alta .straj care are sd te indrepte.
pi Ali porni in sus, tinand cararea lupilor, pand-1 opri de dup6
un gorun Cocostarcul:

Cra... Cra...

Chiar aa... glumi turcul; pe unde s'o iau?

Cocostarcul vroia s-I mai tina de vorba.

Ce-i nou prin lume?

VALEA HOTILOR

IT

Vine potera Ii raspunse All, razand de fata speriata a

1

flacaului.
Codrul se 'ntuneca din adancimile unde sunau, grabite, apele.

Bdtranul ratacea uneori urma fiarelor 0-o cauta indelung,

desparpnd tufarii intunecaP. Crengi spinoae Ii apucau de maneci, Ii luau fesul din cap. El tinea batul intins drept 1nainte
i urea pe urmele intortochiate, tot In sus, spre poiana gorunilor.
Dar urcusul se sfarsi deasupra unei culmi; bdtranul Ii terse
sudoarea cu maneca i cobori valea. Fiare vinete ranjeau coltii
la ivirea lui, intrand in poenele de unde-1 urmareau cu ochi sticlosi. Acum, cararea lupilor mergea la vale pe langa Oran, apoi
sdrea deodata de partea cealaltd, urcand din nou. Pete albastre
de cer se aratau rareori printre coroanele inalte.
Soarele sulita cu raze de aur i umbre albastre rataceau
printre arbori.
Cra... Cra
s'auzea inaintea lui din strajd In stra
Asta insemna c sosete prieten si-1 vesteau tot inainte, din
vagauni in vagauni, din culmi In culmi. S'ar fi parut cd pe deasupra turcului sboara doi corbi singurateci, strigandu-se din
rastimp in rastimp.
Cararea se sfarsea inteo dumbrava inalta. Sub salciile cu
crengi pada 'n pamant se vedeau cai i oameni, In umbrele albastrii. Aerul tare mirosea a rachita putreda, a fum imprdstiat
dela focurile mici care abia plpaiau printre scorburi.
Pistoale i pusti erau agdtate prin crengi. Hotii stateau in
grupuri, tolaniti pe covoare de muschi, cautandu-se prin chimire, sau aratandu-si unul altuia bani vechi ori semne de rani
capatate in btlii vechi.
Cine vine? se 'ntrebara, auzind semnul strajilor.
se uitau in sus, spre cararea care ducea la poiana gorunilor,
repetand semnul, catre strajile din apropierea lui Ghita Ursaru.
Cand infra' All in dumbrava, hoPi skied dela locurile lor
si-I inconjurara.
Ce-i? Ce-i?

Dar turcul tacu i facu semn cu batul spre cararea care ducea la hotul cel mare.
Oare ce tire aduce? Intreba Mujdei.
Turcul 1i soptise In treacat:
Pregatiti-vd caii 1...
urca grabit.
Abia cand II zari pe Ursaru, stand cu capul gol, in carnasa,
pe un butuc in fata pesterii, Ii dadu seama de cata vreme vine
el prin Berdeu. Pornise dela hanul lui Bozdei la rasaritul soarelui si-acum se 1nopta. In ce rapi 10 mancase merindea la amiaza?

Prin cate vagauni, prin ate dumbrdvi urmarise el mersul lupi-

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

7.

lor? Pe lane cate parae a mers dela rasaritul soarelui pan6

acum? Uneori tdeerile i-au vajait in auz; langa cate izvoare se

plecase sa bea?
Vazuse cuibare de vultani roscati, din care gaturi goale de
pui se 'ntindeau spre dansul, semanand cu naparcele. Starnise
vulpile din alaptatul puilor, lupii din panda.
Ce-i nou, Ali? II intreba Ursaru de departe, sculandu-se;

sa dam ovaz la cai?

S le scoateti traistele din cap... raspunse batranul.

i Cucoveanu se ridicara de pe butuci
iesira

Tronciu
Ina inte .

Ce-i nou?

V'ati bagat in fundul pamantului... rase el, rasufland

greu.

De and nu ne-am vazut? Intreba asezandu-se pe butuc..

Am cersit pada' mi-am umplut saculetul.
Si scose din san un saculet vadat; turnd in fes multimea de
bani marunti i zise:
0 singura carboava de aur...
Cntari fesul i turnd banii la loc:
Hei... dar mi-am gasit de furca cu fratii cersetori crestini..
Ce? racneau ei un turc & vie la vadul nostru si s ne sterpeleased milostivii? Tu ce durere ai, mai turcule? Ce boala suferi

tu, ca ceri pomana? Ia'n sa-ti vedem buba care te doare ...

de ce nu ma
a Sunt aproape orb, fratilor 1 ma rugam eu;
lisati sa-mi castig bucatica? ... 4 Esti aproape orb? Te-am

vazut ieri spre seard ferindu-te de niste carute, mai bine ca mine.

Si-apoi, ce cauta un turc aici? Nu te teni ca sunetul clopotelor are sa-ti crape capul? Mahomed al vostru, de ce nu s'a facut i el crestin? .
In cele din urma, dupa multa sfada intre ei, mi-au dat un loc
ceva mai departat de portile bisericii, i seara le dam lor pe jumatate din castig.
Saracul Ali 1... rise Cucoveanu.
Si gandi: Cat ii dela hot pana la cersetor? ... Tacu indelung, uitandu-se cum se 'ntuneci in dumbrava din vale, cum
oamenii devin fumurii i caii ii ciulesc urechile din ce in ce
mai tare, sub presimtirile noptii.
Cine mai stie? spuse el, tare; azi hotesti i te crezi stapin.

Maine te poti bate cu cersetorii pentru un loc la o usi de

biserica.
Si gandul de a se intoarce din nou intre oameni, in satul lui,
cuprinse iar el-I chinui.

Ghita Ursaru... Eu am sa ma duc si-am s lipsesc dou a

saptamani, Ma mu ?

VALEA HOTILOR

73

Tar te mused sarpele, Cucovene?

*i Ursaru se supard:

Te lipesti de cineva ca de un frate si el te lasa cand ti-i

lumea mai draga
Dar Ali ii facu semn :
Stapane... ii spunea el, mai departe. Sfantul mitropolit
a pornit acum trei zile, in spre partile astea de jos, sa cerceteze
popii i bisericile. S'a.pornit la drum lung si are in urma lui douazeci de soldati clri. Ceilalti popi care-I urmeaza, sunt batrani
i nevrednici de luat in seamd.
Sfatuiti pe-ascuns? intreba Tronciu, prefacandu-se suparat.
Mid vine mitropolitul, Ali?
Cu totii se asezard din* nou pe butucul din fata pesterii i
Ali povestea mai departe:
Am auzit ce vorbeau niste boieri, in urma caretei Sfantului.
Mare zurbau I zicea unul ; cum se duce el acum, tocmai in

partile hotilor, de unde au fugit de fried aproape toti boierii?

Sa vezi dacA nu se 'ntoarce pe jos si Med' cruce la gat...
Ce 1-o fi apucat? intrebA altul ; nu cumva i s'a urit de prea
mult bine? Pentru niste betivi de popi.... Ei vorbeau Inainte si nici nu ma luau in seama. Cad oamenii nu-si dau seama
niciodata ce ochi i ce urechi sunt imprejurul lor.
Odata, au venit pe la amiaza niste calareti i ne-au luat pe
toti intre pusti. Au strans atunci cersetorii din toate partile orasului: copii ciungi, cu maini uscate ; ologi, de amandou picioarele ; femei cu nasurile i gurile mancate de necuratul ; btrne
de Cate o suta de ani. Ne-au ingramadit pe toti intre niste ziduri

si-au incuiat portile. S fi vazut navala, ca la sfarsitul lumii

Cu totii prinserd a striga In gura mare, fiecare dupa obiceiul
lui, cerand pomand. Unii infoiau armonici plesnite i zidurile
se cutremurau de plans. Am crezut atunci ca am sa innebunesc
i

m'am dus la paznicul dela poarta, strecurandu-i in mna un ban:

N'ai vrea sa-ani dai drumul? Ce pierzi?

El se uita la ban, care era de aur curat, i deschise poarta
atat cat sa pot iesi eu. Mi s'a parut ca 'n ziva aceea m'am ndscut a doua oard, cand mi-a intrat in nari aerul curat.
i dupd aceea ?
Dupa aceea, frate Ursaru, nu m'am mai trantit In holb.
Cum ramasesem singur acum la poarta bisericii, stateam sprijinit in bat, cuviincios, si cum vedeam calaretii vanand orbii i
ologii, ma 'ndreptam din spate si prindeam a ma plimba
Uneori, batranul dela clopote ma chema ca sa-i ajut. Era
un om mic ca un copil ; in locul nasului avea cloud gauri cu

care-ti sufla drept in fata

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

74

Dupg o clipg de facere, spuse mai departe, cu glas lin:

Mid stai fare clopotele care sung, iti cresc aripi 0 simti
cum un vgnt mare te ia pe sus. Iar and clopotele tac dupg aceea,
te simti sfarsit de obosealg, ca si cum ai fi tinut clopotnita in

cared. Duci maim la umeri si-ti cauti aripile despre care-ai

visat...

Uneori, fratele acela caul, imi spunea:

De ce nu vrei s te urci si sg rgmai clopotar? Cand bat

clopotele, mintea cant mai frumos ca liturghia....

El se ducea in biserich sg asculte cum canta acolo.
u Mai frumos cntg in mintea mea... imi spunea el; pgcat ca nu mg pricep cum se sciiu pe hrtie cntecele acestea... to.
Dndu-si seama cg vorbise prea mult, All tam.
Altceva nimic? il intrebg Ursaru.
Mi-i foame 0 mi-i sete... rgspunse el.
*i 'n timp ce cobora spre dumbrava unde hotii preggteau
cina, Tronciu si Cucoveanu i se uitau in urmg, stand in piciore,
tu mginile crucis. Ursaru se uita in intunericul pesterii cu spatele la (Mush; apoi se 'ntoarse 04 intrebd:
Dacd ieri mitropolitul era la Rzeni, cat ii trebue pang.
aici?

Tronciu si Cucoveanu socotird in gaud:

Dacg ieri era la Rgzeni, azi dimineata a intrat in codrul
Berdeului si coboard la vale. Asa-i, Cucovene?

El nu intarzie mult inteun loc.

Asta inseamn cd pe maine dimineat putem preggti

salle ...

Vai de comanacul Sfntului... fgcu Tronciu.

Venea intunericul din toate pgrtile si focurile din dumbravg
prindeau putere.
In poiana gorunilor Ursaru ramase singur pe butuc, caci
Tronciu si Cucoveanu porniserg la vale spre focuri, s asculte
mai departe balada arngutului intrerupt seara trecutg.
Cand intrarg ei in roata de trupuri, arngtrtii lui Karavasile
le fdcurg un semn de inchinare, apoi Zagora cel pieptos si cu
tchii bulbucati se radicg dintre &gush si dupg ce cercet varful
unei flatgri cu palma intinsg, intrebd:
Unde-am ramas?
Cine Oic, are sii, se culce MO fruinoasa Salliba
0. ea are sit-1 muqte de guril....

Ei, eine stie?

Astdnoapte am ramas la aceea Cand impgratul a visat
un cal rosu muscnd un cal negru.

Sd trgiesti 1 strigg Zapora, care Paiul, care tocmai venind dela locul de strajg, li faspunsese la intrebare.

VALEA HOTILOR

75

calul negru s'a ridicat

si-a nechezat
si 1-a 'ntrebat:

De ce m musti?

Cal rosu, imprittesc,

ce caufl in nAmolul unde-mi sfilrsesc hatrilneta?

De ce nu te duci la staul de aur,

unde iepele cele alese asteaptit ovilz?

Am venit 99 de nopti, ca sit, te caut.

In rdstimpuri, Zagora cnta cu glas gros rdspunsurile oamenilor din basm. Alteori, cfind povestea despre cai fn goand, el
necheza i plesnea din limbd, imitnd tropotele.
Hotii 11 urmdreau prin tinuturi nemaiinchipuite, prin muntii
din varful cdrora, dacd Intindeai mAna, puteai eiocdni cu mtul
In zidul cerului. Cdldtoreau cu el pe fluvii cu pdsdri albastre i
in cordbii hifteti pe marl Intunecate, spre palatele care luminau
c At un opakt In varful stncilor.
Al dracului albanez... se minunau oamenii, ascultndu-1.

Uneori, urla ca lupii In singuratati. I:Atm scurt, subtire,

ardtnd cum fAcea catelul vrajitoarei. Se pleca la parnnt i se

prefdcea a cauta pe jos javra mdruntd cat ghemul care i se repezea la picioare.
vegjitoarea cu trei colti de fier fn gurd, ieea In prag:
Cine m, trezeste i mil, starneste?
De uncle vii?

Glasul fioros al babei rasuna in tdcerea dumbrivii i caii

ciuleau urechile, sfordind.
M'a trimis ciitelusa de-argint.
La marginea padurii am ziirit-o

si 'na.i am crezut c'am gsit o comoarii;

&di nu litra si nu musca,
p bAgam In fan....

Al naibei liftd, albanezul ista... se mira Tronciu, ascultnd ca vrjit; de unde boala le tie?
basmul se desfaura fnainte, dei era aproape miezul noptii.
Oamenii se ridicau i, umblnd In varful picioarelor, puneau pe
foc gitejele care se 'ncoldceau ca erpii.

In tufarii din vecindtate pandeau Hare cu ochi verzi, mi-

rndu-se de harditurile, de tropotele, de cntdrile pasareti care

ieeau una dupd alta din gtlejul lui Zagora.
Din rdstimp fn rdstimp, s'auzea pared deasupra lor, semnul
departat al strdjilor care strigau acum ca hulubii sdlbateci:

Guru... Guru. .. Guru...

EUSEBIU CAMILAR

VLADIMIR MAIAKOVSKII

INTAMPLAREA NEOBISNUITA INTAMPLATA LUI

(SATUL
VLADIMIR MAIACOVSKII, VARA, LA TARA.

PUSKINO, DEALUL ACULEI, VILLA RUMEANTEV, 27

VERSTE PE LINIA FERATA IARO SLAV)
Ardea apusul cu 140 de sori putere.
Intrase vara in crugul lui Cuptor.
Pe sus curgea arita,
PamAntul se prajea 'n aritil,
Acesta era locul de Ina.
Dorit odihnitor.
Movila PUkino se 'ncocop
Cu dealul Aculeei;
Iar dedesubtul dealului, un sat,
Involburat
Cu scoartele de-acoper4, era.
Iar dincolo de sat,
0 groapa, cred, era surpata
In care soarele, de fiecare data
Pe semne, ca ineet si sigur apunea.
Din care groapa, maine 'n zori,
Ca SA inunde lumea iar,
Aprinsul, roul soare se 'dela.
Zi dup zi, pe mine toate-acestea,
Vezi bine, strapic au inceput a ma infuria.
Si 'nfuriat asa,
CA totul se IngAlbeni de fried,
Eu soarelui in MO i-am strigat:
Hei, da-te jos de-acolo,
Destul ne-a fost, in jarul tau de iad
Sa tot umblam,
Tu, parazit, care cu lung rastimp
Te lafaeti scaldAndu-te in noroi.

INTAMPLARE NEOBI$NUITA

u Dar sd te vad pe orice anotimp,

u Stand i Maud placate, cum stam noi,
Pan' ce ne tree sudori #.
Si iar infuriat
Eu i-am strigat:
4 Si-apoi,

Ia-ascult ici,

Tu chip de aur 1 de aur frunte,

Decat sa hoindreti aa, fra de rost, mai bine
Ai arunca de-acolo pan'aici o punte,
Si ai veni sd iei un ceai cu mine! #
Vai ce-am facut,
Sunt pierdut.
De buna voia sa,
Cu dela sine voie,
Cu paii mari de raze,
Calcand peste ograzi i. case,

Venea, el, soarele 'nspre mine, tot venea.

Si nevroind cea mare spaima-a-i arata,
In fata lui ma retrageam
Tot de-a'ndaratele, tot de-a'ndaratele.
Dar iata ea deja, ai lui ochi de lumina,
Sunt in gradina mea, trec de gradina,
Patrund viu prin ferestre, prin crapaturi,
Prin ferecate ui,
Si-acui, acui,

Rostogolindu-se cu 'ntreaga a lui massa,

Poftim, eu soarele am musafir, la mine 'n casa.
Si pe acel pe care il credeam fara de glas
L-aud, cum &Mind, imi prinde a vorbi cu ton de bas:
4 Eu focurile imi retin, dela 'nceputul lumii,
Pentru intaia oara azi, in viata.
Da-mi repede un ceai,
Da-mi repede, poetule, dulceata, #
Si lacrimi ii cadeau din ochii lui fierbinti.
bra, pe mine, dogoarea lui, scurt, ma scotea din minti.
Si totui, ardtand spre samovarul meu albastru,
Da, sigur, luati loc, ii zic, poftiti, Domnule Astru.
Am sd servesc indatd-acui i ceai #.
Dracu m'a pus obraznicii lui sa-i airunc,
Prost, natarau, ce sunt 1
Si incurcat i ruinat ma wzai
La celalt cap al lavitei, strangandu-ma de teama,
Ca nu cumva sa iasd i mai fall.
Dar dinspre astru inspre mine curgea acum o claritate

77

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

78

Atka de ciudata
Ca eu uitand, pe data de pericol,
*i de cea clipd cu gravitate atat de Incarcata,

Dadui cu soarele In vorba

51 m'aezai cu dansul de poveti.
Vorbiram noi de una, de cealalta,
Ca eine sunt, ea cine eti,
Ca ma consuma Rosta * pada 'n oasa,
Cand soarele: Ei, las, last,
*Nu te mai amari aa.
Privete lucrurile totdeauna simplu.
Oare tu crezi c mie aa uor imi vine,
Mereu a lumina?
Ori nu ma crezi?...
o Incearca si-ai sa vezi.

Dac'ai pornit aa,

o Aa mereu sa mergi: Sa luminezi
4 Cu ochii amandoi, sa luminezi I s
4

Palaviagiram multe, pada 'n noapte,

Adica pana-atunci cand trebue sa fie noapte,
Ca langa soare, oare, ce noapte putea fi?
*i-aa, din una 'n alta, am dat in o tu ;),
*i am sfarit cu totul a ne 'mprieteni.
Si ne-ascunzand aceasta, pe umr eu apoi,
II bat, 0 soarele de-asemeni, i Imi spune:
o Tovarae, noi doi,
o Hai i-om porni In lume,
Nimic & nu ne fure.

o De tot ce e aici noi s ne Incantdm,

j toate-acestea lumii, noi sa i le cantam,
4 Acestei lumi ce zace, In boarfele ei sure.
4 Eu Ii voi revarsa 'n lumina al meu soare,
o Iar tu, pe-al tau In versuri, In versuri scranitoare
Si zidul umbrelor atunci cazu,
Si ale nopfii temnifi,
Cazura sub cea arma cu doua fevi solare.
51 versuri 0 lumina,
Plamada lucitoare
Noi chiar i-ascunse 'n Una

Le deslueam acu.

i-atunci and dansul seara,

Trudit i-aprins In noapte,

Vrea sa se culce 'n somnul
Natang, pierdut sub oapte.
Eu ma aprind i singur ard pentru amandoi,

INTAMPLARE NEOBI$NUITA

Cu toata'-a mea viat.

Iar &And in dimineat
El se trezete-apoi,
Noi impreunA iara"i, pornim, pe drumul celor' doi.
A lumina intotdeauna,
Mereu i. pretutindenea a lumina,
Pada la cea din urma clipd .1 rAsuflare a ta.
A lumina i-atata 1 nimica altceva
Asta-i lozinca soarelui, a soarelui si-a mea.
Tranepusli In romneqte de
TEFANIA ZOTTOVICEANU RUSU

79

LAURENCE BINYON

PENTRU CEI CAZUTI*)

Mandra in ruga ei de multumire, ca o mama

Jelete Anglia copiii ei morti peste mad.
Cuget din cugetu-i, trup din trupu-i au fost:
Pentru libertate au cazut.
Solemn bat tobele: augusta i. regala,
Moartea cant' imortalitatii un imn de jale.
In miezul dezolarii-i armonie,
Si lacrimile in lumina gloriei lucesc.

La batalie au plecat cantand: tineri erau,

Cu trupul drept, cu ochi aprins i hotarit
Nenumaratelor puteri pada la urma stavilar,
Cu fata spre duvnan au cazut.
Ca noi, care-am ramas imbatraniti, n'or mai imbtrani,
Anii nu-i vor mai apasa, nu-i vor supune.
In fiecare dimineata, i-atunci cand soarele apune,
De ei ne-om aminti.
Printre voioii lor camarazi,

In jurul masei, acas, nu vor mai sta,

La munca noastrai nu vor fi partai;
Departe de-ale marii noastre spume, dorm undeva.
Dar acolo unde dorinti i sperante,
Ca nevazute, tainice izvoare simtim,
In strafundul inimii Orli lor, tim
Ca sunt toti, cum sunt stelele toate ale noptii.
Ca stelele vor lumina mai departe,
In mars, pe cereti campii vor mai trece, cand noi vom pieri
Ca stelele vor mai straluci, cand vom fi intuneric:
Pan' la sfaritul sfaritului vor dainui.
Traducere din eng1ez5, de
MARGARETA STERIAN

*) Aceste versuri, din care o parte sunt gravate pe frontispiciul dela

British Museum, au fost cetite in ziva de 9 Mai 1945, la posturile romneti

de radio-emisiune.

W. B. YEATS

OMUL CARE A VISAT TARA MINUNILOR

Era la Drumahair, i ratacit printre atatia trecatori

Cu inima atarnata de-o rochie de matase,
Incatuat era 'nsfarit de-ai inceputului i-ai dragostei fiori;
La sanul lui de piatra mormantul Inca de grijd nu-i purtase.
Dar, pe cand un pescar i-agonisea cu trudd petii in gramada,
I se pant Ca ei capparele de argint i le-au saltat deodata
Slavind apusul sau ivirea zorilor care 'n lumini se scaldd
Si se revarsa peste-o insula imaginard i de toti uitata,
Al carei fericit popor se infratea prin dragoste de-a-lungul tarmului marilor involburate
Si unde timpul n'a putut vreodat juramintile amantilor & le
desfacd
Acolo sub acoperiul crengilor prin care soarele se joaca.

Cantecul asta i-a strpuns ca un venin senina fericire de curand

visata.

Calatorind prin ale Lissadelei tarmuri, potolit era avantul

Cu gandul de-astd data 'ntors spre griji marunte i cuminti.
El petrecuse 'n pace Oliva ani de nebunii feriti
Si anii Inca nu-i Ingrarnadisera sub deal mormantul.
Dar, Ma eh pe cnd trecea pe lang'o band noroioasd
0 rama, ca o aratare cenuie i maloasa,
Irnn ridica unui tinut dela Apus la Rasarit
Unde domnea un nobil, vesel, exaltat popor
Sub cerul de argint sau aurit;
Iar daca vreun cdlator ar poposi, i s'ar parea cd 'n acel loc
Si soarele i luna Impreund ard inteun nespus de matur 1 rodnic
joc.

Dupa acel cantec intelept el nu s'a mai simtit de loc.

Tot meditand pe langa acea fntana a lui Scanavin
El se &idea la cei ce-i rad de dansul cu venin
i razbunarea-i fu neateptatd: o poveste dela tara'n care

82

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Trupul s'a cufundat in apa rece-a mortii ademenitoare.

Dar iata ca un firicel de iarba ce crestea pe langa iaz
Cand
vai ce inutil i necrutator glas canta 'n extaz

Acolo unde linistea solemna indeamnd neamul cel ales s se bu-

cure 'n pace

Chiar cand destinul vietii mobilul val ursita urea sau coboara
Sau cand albastrul furtunos seninul zilei impresoard
51 cand adancul noptii lara cea de aur toarce
Perechile de 'ndragostiti in linistea de-argint se infasoara.
Povestea asta lui i-a alungat nobila indignare dinainte.
A adormit sub deal la Lungnagalle

Si-ar fi utut sa alba in sfarsit un somn neturburat

Sub povarnisul cel de ghiata 'nconjurat de ceata ca de un sal
Pamfintul cel patern odihnitor 1-ar fi imbratisat.
Dar viermii care i se rasuceau in trup pada la oase
Tot proclamau prin tipete ascutite i stridente
Ca Dumnezeu amprentele pe cer i le-a lasat,
Ca vara cea strdlucitoare aluneca fugind peste abisuri
In jurul calatorului, pe langd valul cel lipsit de visuri.
De ce acesti indragostiti viseaza pada cand
De-atata foc, in bratele lui Dumnezeu, faptura lor intreaga i-a
clesfiintat.

Nici in mormant sarmanul om rasplata impacarii n'a aflat.

W. H. AUDEN

IN AMINTIREA LUI W. B. YEATS

1

A disparut in spre sfarsitul iernei

Paraiele'nghetate si-aeroporturile's goale, fard viata,
Zapada Imbatranea statuile In plata.
Freamatul vie-tii se stingea 'n gatlejul zilei muribunde
0, toate vocile pareau a spune
Ca Intunericu 'nghe-tat trist ziva mortii i-o ptrunde.
Departe, dincolo de orice moarte,
Lupi alergau prin codrii cei deapururi verzi
Iar Fluviul pasnic neclintit curgea pe langd tarmul cel navalnic.
Prin glasul cel infrant si jalnic
Al versurilor, moartea poetului si-a tot vestit de mult ivirea.
In sufletu-i salasluia o dupa-amiaza cu el insusi,
0 dupd-amiazd a fasfatarii ultime si avantate.
Tinuturile fapturii sale revoltate,
Meleagurile mirrtii, patrate si pustii.
Tacerea navalea prin suburbii
Cand scanteierea simturilor s'a curmat. Nu si-a 'nselat admiratorii.

Acum e raspandit printre cetati nenumarate

Intreg, ofranda nestiutelor simtiri
In goana mantuirii prin altfel de pdduri,
Sub semnul legii oarbe, cu sufletu-i de Ltd:
Cuvintele unui om mort s'au transformat

In tot ce viata are mai murdar si mai patat.

Dar, In stapanitoarea si semeata grip a zilei ce sa vind

Cand negustorii urla dupa pradd pe la bursa

Necazurile proletarului prin suferinta's nobil educate,

De libertatea-i fiecare In el insusi e convins pe jumatate
Atunci, cateva mii vor evoca aceastd zi
Ca una 'n care-un om a savarsit un fapt nu prea din cale afara de
bizar.

A fost la fel de prost ca noi: divinul har i-a supravietuit In toate.

6.

84

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

0, toate vocile pareau a spune

C. intunericu 'nghetat trist ziva mortii i-o pdtrunde.
II
Pamantule primete un tiobil raposat:
William Yeats se odihnete nemicat.

Si fa ca acest irlandez haihui

Descatuat sa zaca de poezia lui.
Timpul, ce-i indurator,
Si cu cel bland i cu cel cutezator,
Si care inteo saptamana
Argila cea frumoasa ne-o destrama i-o sframa,
Oratoria pretuete mult, i mantuete
Pe oriicine 'n care el traiete ;
El iartal laitati, orgolii, poftele de fiara
Si slava le-o prosterne la picioare.
Timpul, care cu-aa bizara 'ngaduinta
Pe Kipling i-ale lui idei le-a absolvit,
Si cum il va ierta pe Paul Claudel
Ca prea frumos a scris, U. iarta i pe el.
In noaptea intunericului cel de piatra
Toti cainii Europei latra ;
Cand fiecare neam ateapt sa traiasca
Din cuca unde 'nvata sd urasca.
Dispretul intelectualizat
Pe chipul nostru s'a eternizat.
Marea obidei zace inghetata
Pentru vecie in priviri inmormntata.
Continua', dar, scrupulosule poet,
Spre intunericul Vara de fund sa ne indemni discret,
Prin glasul tau deslantuit
Convinge-ne ca viata-i de trait.
Cu amageala unui vers
Fa din cucuta, roada de cules
Si canta entuziasmat
Pe omul cel infrant i 'mpovarat
Din inima, ca dintr'o paragind pustie
Tu fd sa izvoreasca a mantuirii apa vie.
In inchisoarea fiecarei zile ce-o sa. dainuiasca
Invata pe omul liber sa se pretuiasca.
Traduceri de FLORIAN NICOLAU

LIBEL ELE GIl, 1, 10

PENTRU PACE

Cine va fi rfascocit intaiul groaznica spada?

Cat de salbatec i crud inteadevar a mai fost
Neamului nostru atunci s'a dascut i omorul i lupta,.
Moartea cea cruda va.zu calea mai scurta atunci.
Sau poate acela e nevinovat: contra fiarelor arme
Dansul cladu, iard noi le-am indreptat spre pieirL
Vina de sigur Ca e a strMucitorului aur.
Nu fost-au lupte cand sta cupd de fag la ospat.
Intarituri i. cetari nu erau. Somn dulce pastorul
Fiird de grije dormea langd oitcle lui.
Traiul atunci mi-ar fi fost pracut, fra tristele arme,
Fara de trambite la cari sufletu-i cutremurat.
Insd la lupte acum sunt tarn i poate un duman
Are sggeata ce 'n piept mi se va 'nfige candva.
Lari parinteti, scapati-ma. voi, &ad voi ma crescurgti
Gaud de copil alergam langd al vostru altar.
Nu e ruine c sunteti fdcuti dintr'o barna invechit;
Astfel voi ati ocrotit casa bunicului meu
Si se tinea pe atunci mai bine credinta, cand zeul,
Din saracie cinstit, inteo colib edea
Ii multumise pe dansul acel ce venea cu un strugur
Sau peste plete-i punea spice in chip de cununi.
Altul avand Implinit dorinta, aducea cate-o turta
Si dup el fata lui, fagur de miere curat.
Indepartati, dar, de mine voi, Lari, lovituri ucigae,
Din staul plin voi jertfi drept multumire un porc.
Iar eu voi pune vetmant ca 'n zilele de sgrbatoare
Mirt inteun co i pe cap mirt eu atunci voi purta..
Astfel pe plac s v fiu. Fie altul puternic in arme
Chiar capitanii vramai puna-i acel la pamnt
Pentru ca vreun soldat sa poata a-mi spune la masa
Faptele lui i cu vin tabara a-mi ardta 1
Ce nebunie e, Ins, sa chemi prin rzboaie pieirea?

86

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Moartea-i aproape de tot, lard de tire-a sosit.

Iar dedesubt nu-s ogoare i vii, ci doar vajnicul Cerber

*i, lang'al Styxului Mu, Ingrozitorul luntra,

Fata avand-o slutit i parul pada de vapaie.
Umbrele palide vin spre 'ntunecate mocirle.
Cat este deci mai de laud omul ce viata sa toata
Lfinga ai sal a trait i 'mbatranete lenos.
Singur el oile-i 'nand iar mieii fi duce copilul.

Baie la 'ntorsul acas', el pregatita-a gasit

Cum a dori sd fiu astfel i eu, sa am tampla albita
Spre a putea sa spun fnsumi poveti de demult.
Pacea Intre timp sd cultive ogoarele. Pacea senina
Sub jugul Incovoiat boii i-a pus mai Intai.
Pacea hrnete i vita i mustul din struguri 11 scoate
Pentru ca fiul sd bba yin Infundat de parinti.
Plugul, juncanii prin Pace au putere. Iar tristele arme
Ale soldatului crud stau ruginite 'Titr'un colt.
Traducere de RADII HANCU

MIOARA
Ea ii? ori nurna'mi pare? Ana se opri locului, i cu capu'
intins privea peste grilaju' gardului uimit. Un zambet launtric
ii lumina fata, ceva se lamurise in ea. Se intoarse spre poarta
0 infra de-a-dreptu' intre copii la una dintre fetite, se apleed
spre ea 0 apucnd-o de umerai, Ii spuse zmbind, o Mioara 1

MA la ea cu drag printre lacrimi, iar fetita uimita, cu obra-

jorii bucalati plini de marmelada de pe fella de paine pe care o

tinea in mnuta, cauta s scape din imbratiarea Anei, care o
strangea, o scutura, Ii aranja moata roie din paru-i balan ca
matasa de papuoi i spunea intr'una : Mioara, tu Mioard mica
i draga *, i lacrimile Ii curgeau iroaie. Deodata se pomeni cu
pedagoga laugh' ea, care mai mult cu infatiarea decat cu vorba,
o intreba ce cauta la copil. Ana ii dadu seama c datoreazd o
explicatie pedagogei, pentruca altfel ar fi luat-o ca pe una ce
nu-i in mintile ei. Dadu drumul fetitei i tergandu-i lacrimile
zambi, jenatd, catre pedagoga care o privea atentd. Tovaraa,
spuse ea, o vi s'o fi parnd curioasa purtarea mea Ltd de eopilitd,
da' emotia mi-a fost prea mare cnd am vazut-o, ca sa-mi mai
fi chibzuit pornirea *.
Da' de unde-o cunoatcti pe fetit? sunteti rudd cu ea?*
o intrebd pedagoga.

o Nu sunt rudd cu ea spuse Ana, parea pe ganduri da'

malt m'o mai zbuciumat copila asta*. Pedagoga Ii fdcu semn sa
ia loc pe una din bancile gradinitei, pe care copiii ba se aezau
sa-i mdnance feliile de paine unsa cu mannelada, ba alergau
unul la altul. Ana se aezd i pedagoga se aeza, Van& ea. Ana
ii mai netezi ochii cu batista, ii sufld nasul i incepu s povesteascd cum a cunoscut-o pe Mioara.

Era in primdvara anuIui trecut, era aa o zi frumoasa.

Una dintre acele zile in care nu te poti astampara pada' nu porneti la drum. Strdzile se zbicira de-a-binelea, pomii inmuguriti
i infrageziti pared porniserd sh respire 0 ei vazduhu' senin. Iar
eu cuprinsd de aceasta neastamparatd chemare a firii, mi-am

88

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

facut drum afard din ora prin cartierul Ferentari, unde aveam
adresa spalatoresei noastre, tot aveam nevoie de ea, am hotdrit
sd cunosc i eu Ferentarii. Am mers i cu tramvaiu', da' am mers
cale lungd pe jos, cum ti-am mai spus, cd simteam nevoie sa
hoinaresc in ziva ceia, am umblat cu placere pe jos. Imi venea
pared sa zburd ; ce gradinarii cu pamant crapat parch' de prea
multd sevd, ce sa-ti spun, iti venea o adevarata sandtate, tau'
pared traia.
*i mergand tot asa, intreband pe cate careva pe care 11 intalneam, de strada i numdrul care ma interesa, am ajuns. Era
o curte ca multe altele, cu casute multe in ea, i mai toate strambe

ca nite cutii de chibrituri sucite. M'am apropiat de usa primei

casute, care avea umezeala 'Ana la inaltul geamdlui pe care-1
avea, i cu toate ea era proaspat varuit ca i celelalte, umezeala ii dadea o infatisare de putreziciune. Am Mut in usa, nu
mi-o raspuns nimeni, da' am auzit dinauntru un fel de scncet
de copil, m'am apropiat de geam, m'am aplecat putin 'si-am
privit inauntru. Un tanc cu parul galben privea din mijlocul
incaperii spre mine, tinea gura a plans, da' nu plangea, pentru
ca sa poata fi atent la mine. Fetita era imbracata cu un fel de
paltonas, legata de mijloc cu o sfoara, inealtat cu cipici de pasl,

da' era plina pe piciorute de noroi totusi. Am simtit o mila

adanca pentru ea i am inceput sii-i zambesc dureros, chemand-a

cu mana spre geam. Fetita ma privi intai neincrezatoare, da' pe
urma porni spre mine, se impiedeca MO.' de o salteluta de paie
care era pe jos, pusa se vede anume pentru ea, i pe care era un
codru de paine mazgalit ca i piciorutele ei. De Idea sa nu

planga la cadere, am inceput sa-i bat din palme spunandu-i

hopa asa . Atunci ea mi-o zambit cu patru dintisori i mi-o

gangurit: ma-ma . Durerea mi-o fost prea mare pentru copilasa asta, si, revoltata, am cautat sa gasesc pe cineva, care sd-mi
explice ce-i cu ea. Inaintai in curte cu oarecare neliniste pe care
mi-o cauza tacerea si umezeala acestor casute proaspdt varuite,
in roz si galben, cu braid negre si albastre prinprejur. I3Atui
inteo usil albastra ca sineala, iar o voce batrand care nu trada
niciun sex, imi raspunse, pitigaiat 4 Care-i acolo ? Poftiti putin pana afara , ma rugai eu. Da' cine-i? bodoganea vocea, si
Insfarit usa s'o deschis, iar in pragul ei, o aparut o batranica
vlaguita cu fata srnochinie.
Da' ce poftesti mata? m'o intrebat ea. Viindu-mi in fire
i-am explicat pe cine caut. Apoi ii dusa la lucru, uite colo sade
mi-o aratat ea cu capu' o casuta de vizavi, cu lacat pe usa rosie,
s'i cu perdea de panza alba pe ferestruica.
Lasa-mi mata mie adresa c i-oi da-o eu diseard cand o
vini , imi spuse batranica. Am fdcut intocma', si capatand

89,

MIOARA

curaj, am intrebat-o ce-i cu fetita ceia de-i incuiata acolo singura.

Apoi ce sa fie imi raspunse batrana simplu, i-s parintii la lucru, i n'au cu cine-o rasa, de asta o incuie inauntru .
o *i marna-sa ii la lucru? intrebai eu.

Pai i. mama-sa, ca doara n'or manca trii guri din ce

caltiga unu sangur. Marna-sa lucreazd la o fabrica. pe-aicea, IILI

departe, vine ea acui .

Saraca mititica am spus eu.

Ei, da' de ce saraca? m'o intrerupt batrana ce, n'are ce-i

trebue? Ii mai rail de alti copii, care-s orfani de tan', da' ea ce,.
i-o venit tata-su inapoi de pe front, o fost saracu' rdnit, da' a
venit inapoi acas, nu ca altii .
0 fost tare ranit? intreb eu.
o Apoi o pierdut un picior, are unul de lemn, de asta nu mai
lucreazd in fabrica, da' catiga i el, cd vinde covrigi cu cou1
pe strada . Deodata privirea mi s'o oprit asupra unei femei care

o intrat ca o naluca peste portita pe care-o aplecat-o fara

s'o mai deschida. Era una dintre acele femei care n'au varsta,
nici coloare, nu poti sd ti de-s Mae, sau oachee, cand is imbrobodite. Femeia inainta purtata pared de un gaud fix, avea
ochii Care cdsuta de parch' vroia sa treaca cu privirea prin zid.
Cum o ajuns in dreptul uii i o Inceput sa umble la lacat, am
auzit-o optind: Mioara, Mioara mamii . Ua s'o intredeschis.

i ea s'o facut nevazutd prin Intredeschizatura ei, apoi ua s'o

inchis singura la loc. Copleit de ceea ce-am vazut, abea am
mai putut sa-i dau buna ziva batranei, i-am plecat fard sh mai
\rad natura roditoare, i Vara' sa aud ciripitu' pasarilor, atat de
mult mai fericite ca Mioara i ca mama ei.
.A.na s'o oprit din povestit i o ramas pe ganduri. Dar pedagoga viinduli in fire s'o ruinat parca c s'o intristat, ascultand
povestea Mioarei. *i. ca i cum n'ar fi fost de loc trista, s'o inviorat deodata i o ras.
Da' ce sa ne mai gandim la ieri, avem atatea de facut. Ei,
tovaraa, traiasca viata cd a noastra este.
Raserd amandoud, i dupd ce i-au dat sama cd i-au intrerupt treburile, i-au strans Juana prietenete, parca ftigaduindu-i ceva instinctiv, i dupil ce Ana mai privi spre Mioara cu
obrajorii bucalati i spre ceilalti copii, o pornit-o grabita, in timp
ce noua ei prietena, pedagoga, ii stranse copiii sd-i duca in clas,
ea era ora de lucru manual..
B. RALIICA

STPHANE MALLARME

BRIZA MARINA

Carnea e trista, vai i-am citit tot ce-i scris.

S' fug I s fug acolo I Al psdrilor vis
E beat de-atata spuma i de atata cer I
Nici vechile grdini fasfrnte 'n ochi de ger,
Nimic nu-mi poate-opri acest suflet flan-land
De z'ari. 0, nopti Nici ochiul ltimpii bland
I

Pe' ntinsul foii goale unde 11 poartd dorul.

nici tanka mama cell. alapteaza-odorul.

Va pafasesc. Vaporule cu cerul in catarguri
Ridic6 azi ancora pentru plecarea 'n larguri I
Numai cel sfaiat de am5giri p6gane
Mai crede in fluturarea batistei ce famne
Catargurile, poate, chemnd furtuna oarbd
Sunt de-acelea ce-adancul se sbate s le soarbA
In Muffle negre pierdute 'n ghiara mortii...
Ci iniin, ascult cum cant matelotii I
I

VEDENIE
Se Intristase luna. .Albi serafimi plangAnd
Cu-arcuu 'n mni, prin somnul florilor curgand

Scoteau din cupa tdinuit a 'mbolndvitelor viole

Suspine de cristal prelinse pe-azurul micilor corole.

Era sfintita zi a 'ntAiului sarut

Si visul crud din suflet mi-a pa'scut
Sorbind din plin balsamul tristetelor pggne,
Ce filth de regrete In veci de veci fatnne,
In inima din care un suflet a cules
Un vis. Si rtaeind cu ochii In eres,
Deodata-mi apa'rusi In fald pe strada larg6 .si pustie,
SvArlind prin umbrele 'nserrii Infiordri de vesnicie.
Da, am tiut: erai aceeai zari
Care 'n copilrie mi-erai In somn sthpAn.
Atunci din mna 'ntredeschisd cerneai pe visele-mi curate

Ninsoarea albelor buchete de stele mari i parfumate.

In romneqte de ION OANA

OAMENI IN VALTOARE
Cincisprezece ani a lost Gheorghe Sonea functionar la Calle
Ferate Romne ceferist adicd dar nici c s'a putut obisnui cu serviciul, pe care 1-a purtat tot timpul ca pe o haina

strind, de imprumut, care sau te strange sau ti-i prea larga,

sau e prea scurta sau prea lunga, dar, in mice caz, bine in ea nut
te simti.
Ii veniserd copii unul dupd altul, patru, tot la doi ani i jumatate unul, c, in afard de serviciu, n'avea ce s faca, cleat,

sa se culce cu femeia lui. Mai avea el 0 niste pamnt in satul

parintilor, care muriserd de mult, dar nu putuse sa vada de dansul,
ca fusese tot departe prin straini; pamantul lui 11 lucraui

0-1 culegeau niste rude, a saptea roata la caruta, care uitaseral

ca mai e 0 el pe lumea asta.

In gospodaria lui, dusa dintr'o gard in alta, se adunaseri

tot mai multe greutati. Se zice cii patru mutari fac cat un foc
dar el nici nu mai tinea minte de ate ori fusese mutat in and
de serviciu. Poate daca ar fi stat mai mult timp inteun loc,
ar fi prins 0 el o leaca de cheag, cii nu se poate pricopsi omul
vanturind lumea, dar domnii cei de sus dela inspectie nu stiau
3)

asta sau nu tineau socoteald de ceea ce e in mintea tuturor..

Gheorghe Sonea deabea ajungea inteo gari, Ii descarca lucrurile i lua serviciul 'in primire i venea alt ordin de mutare.
Intotdeauna era vorba de interes de serviciu 0, cum el era on/
cu simtul datoriei, pleca mai departe firi sa se mai intrebe de ce
gi pentruce. 10 cara familia dupa dinsul, ca macar atata era bine,
ca-i dadea vagon i calatorea boereste cu toata gloata i gospodaria.
Inteo zi insa, &rid a primit alt ordin de mutare, al treizeci
unulea in patrusprezece ani de serviciu, ce risturnare s'o fi
intamplat in Gheorghe Sonea, nici el nu ar fi putut spune, c
a zis: nu mai plec 1 si nu a plecat. A venit 0 al doilea ordin
0 Inca telegrafic, cu amenintarea cii va fi pedepsit daca nu se
supune, dar nici asta nu 1-a putut urni din loc.

OAMENI IN VALTOARE

93

Ai innebunit bre omule, te vor da afar din serviciu, ramai

-pe drumuri, muritor de foamel Ai copii I.. striga la el, disperat,
eful de gara, vazandu-1 atfit de calm, atat de nepasAtor.
$i cand venea in locuinta, 11 lua In primire femeia.
Ti-ai sdrit din minti 1 Ce-o sd ne facem1
Ce-o vrea Dumnezeu 1

De ce nu vrei sd plecam? Ce ti-a venit de te incdpatanezi?

i-a cerut vacanta pentru cateva zile efului de gara, a co-

trobilit in sertarul cu acte, a strans un maldar de Hail 1 a

plecat la Inspectie #
Patrusprezece ani am tot ascultat ordinele, am fost tot
pe drumuri cu familia. Am fost mutat de treizeci i una de ori.
Acum, amendati-ma, dati-ma afar, taeti-mi capul, nu ma mai
urnesc din loc. Sau ma urnesc numai daca ma trimiteti langA
pamantul meu, ea din lef'oara pe care o am nu pot hrani i
imbraca cei patru copii pe care li am.
Ai pdmant? I-a 1ntrebat inspectorul luminat deodata.
Da, In Moldova.
i

ai patru copii?

Da.

Trebuia sA te opui mai de mult la mutari. De ce nu ai

lacut-o?
A fost 1ntotdeauna interesul serviciului.
Bine, bine, o sa cercetez, a fost o greala, desigur. Vei
fi mutat acolo unde doreti i nu vei mai fi niciodat micat
de acolo.
Gheorghe Sonea s'a intors acasa multumit. Peste cateva zile
a primit ordinul de mutare la gara cea mai apropiata de satul

in care-i avea pamantul. Era cea dintai bucurie pe care i-o

daruia serviciul. Era acum imbracat In hainele lui. Nu erau nici

prea lungi, nici prea scurte, nici prea largi, nici prea stramte.
Dupa ce-i aeza familia In locuinta garii, porni spre satul
parintilor lui, sa-i vada pArnantul i sa afle rudele ea' s'a 1ntors

stApanul. Rudele 1-au prima chiora i nu i-au multumit cd

timp de patrusprezece ani se folosisera de pamantul lui Hid
nicio plata. Gheorghe Sonea nu s'a supArat, cA era un fel de
om Ca daca ar fi stat pe un scaun i i-ai fi zis scoa1A-te sA ma
aez eu o s'ar fi seulat, ba ti-ar fi cerut i iertare ca nu-i trecuse

prin minte sa-ti dea locul inainte ca sa i-I fi cerut. Ca dansul,

care trecuse atatia ani prin OH, culesese in suflet o simtire
aparte, un fel de resemnare in fata a tot ce era trecdtor.
In primavara, Gheorghe Sonea a facut un imprumut la Casa
de Credit. i-a arvunit o casA in ora, cad in locuinta mica din
gar nici nu era vorba sa-i poata Infiripa o gospodarie; nu tu

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

94

ograda, nu tu grajd, nu tu loc unde sa-ti ridici o poiata, un cotet

de porci. Din restul banilor i-a lucrat pdmantul i 1-a semanat.
Rasari soarele i in sufletul lui i norii care se stranseserd in jurul
lui pana atunci, se resfirard i se topira.
Ca sd se poata duce, cand voia, la ogor, Ii cumpara cal i
carutil. Se mai imprumutd pe unde putu sl-si cumpdra vaca,
porci. Gospodaria se infiripa i-i cretea inima de multumire
In toamna, cand va strange roadele, va pune de o parte cat Ii
va trebui pentru casa, iar restul ii va vinde i-i va plati datoriile ; va mai pldti o rata i la casa.
Pleca tot mai des la -pet, statea mai mult langa pamant, dar
lipsea tot mai malt dela serviciu ; cand era pe ogor uita totul,

i la intoarcere, trebuia sa sufere mustrarile efului de gara,

care nu voia s tie de pdmant, de copii, de greutati, pentru
el serviciul era serviciu.
Serviciul 11 incurca mai rdu ca altd data, pared ar fi imbracat

hainele unui copil, i-1 strangeau rau, nici nu se putea mica,

II strangea gulerul, ii gatuia, se inaluea.
In toamnd stranse o recoltd bogata, mai mult decat s'ateptase, putu sa puie de o parte destul i vandu atata Meat putu
sa plateasca cloud rate la cash' i sa-i mai acopere alte nevoi.
Luandu-se cu lucrul de pe ogor, el intarzie cateva zile peste
permisia cei se daduse i cand se intoarse la birou, ii atepta
controlorul.

A fost amendat i primi avertisment c va fi dat afara din

serviciu la o noua lipsa.
Atunci a crezut Gheorghe Sonea cd a sosit clipa sd lepede
de pe dansul acele straie ordeneti care-I strangeau, adica sa
se lase de serviciu. Si chiar aa a facut. si-a dat demisia. Dar a
venit un ordin telegrafic dela Inspectie, care-1 chema sa se prezinte in cutare zi i la cutare ora la d-1 inspector Trandafirescu, acela cu care mai vorbise, i care fusese bun cu dansul.
Dacd n'ar fi fost ordinul dela dansul, nu s'ar fi dus, cd-i zicea
omul ca daca lui nu-i trebue serviciu, n'ar putea nimeni sa i-1
vare cu de-a sila pe gat. D-1 inspector Trandafirescu 1-a
primit cu vorba blanda, 1-a poftit sa ada, apoi a trecut de dupd
birou i a venit i s'a aezat pe scaun, alaturea de dansul.
Am vazut demisia dumitale. De ce vrei sd-ti dai demisia?

1-a intrebat.
Serviciul ma incurca, nu pot sa-mi vad de pdrnnt, de
gospodarie

Te \Tad slab, obosit. Poate ti-ar prinde mai bine un concediu de boala, mai ldng.
Nu... zise Gheorghe Sonea, hotarit, parch speriat de
propunerea inspectorului.

OAMENI IN VALTOARE

95

Ai putea sa ceri s iesi la pensie, pacat sa pierzi atatia

ani de serviciu: Cati ai?
Cincisprezece.

Ascultd-m pe mine, treci la vizita medicala chiar acum,

ca & nu mai umbli pe drumuri. N'o sa-ti strice cateva mii de
lei pensie pe lund i un permis ca s poti calatori gratis cu trenul.
Poate te apuci de un negot, ai copii, o s ai nevoie sa calatoresti.
Dacd s'ar putea ... de, stiu eu ce sa zic... mormai el, scar-

pinandu-se in cap.
Se poate, cum sa nu se poata
te ajut eu.
In cateva zile s'a facut totul. Gheorghe Sonea s'a intors
acas pensionar. Si era multumit ca in ziva cand s'a ,putut
intoarce la pamantul lui, dup atatia ani de despartire.

Acel an a fost ultimul dinteun sir de ani imbelsugati in Moldova. Apoi au inceput ani de secet si ploi. Intr'un an se usca
i pierea samanta din pricina arsitei. In altul cddea potop de ploi
si samanta putrezea. Se zapacisera i ploile i ninsorile i caldurile. Ploua la Craciun, ningea hat dupd Pasti si infloreau copacii
a doua si a treia oath' dui-A Sanmedru. Sufletele erau tulburate..
Oamenii ii aduceau aminte de pdcatele lor si se Infiorau, ternan-

du-se de greaua pedeapsa venita de sus.

Incepura anii grei pentru toti oamenii. Cei care aveau agoniseli, le ascundeau cu mare fereala de semenii lor, pastrandu-le
numai pentru ei.
Increzator In darul imbelsugat al livezilor i al ogorului
ca si in mila Domnului din ceruri, Ghcorghe Sonea, voind sa
scape mai repede de datorii, mai vanduse, In tirnpul iernii,.
la pret bun, i din ceea ce pusese deoparte pentru ei. Din ceea ce
luase i din acel Imprumutii putu plati i restul datoriei pe casa.
Semanase ceva grau In toamna si atepta cu nerdbdare primavara
sd-i lucreze restul pamantului.

Dar, dup o iarn cu nameti cat casele, care tinu pada la

Pasti, veni o primavar ciudata, cu ploi mari, nesfarite, care
prefacura inteo mlatind uriad i drumuri i ogoare i pauni.
Oamenii ateptau cu disperare vremea bund care nu mai venea..
Urma o yard secetoasa, care prefacu totul in scrum. Cu ceea ce

stransesera In toamna, de pe ogoare, oamenii deabea dad, ar

fi putut-o duce pada' dupa Craciun. Se citea ingrijorare i spaim

in ochii tristi ai oamenilor. In ochii i'n strigatele animalelor

si pasdrilor era aceea i tristete i jale.
Pe Gheorghe Sonea Ii lovi nenorocirea intai In casa. I se
imbolnavi femeia. Dupd Craciun Incepuserd sa i se umfle picioa-

rele. In primavara, tarziu, era ca o bute. Apoi nu se mai putu

mica de loc. Copiii/ramasera Fara' stapan. Tatal era mereu pe

96

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

drumuri, strabatand negurile care se strangeau tot mai negre

in jurul lui. Gaud omul venea acasa, trudit, gasea blidele uscate,
goale. Femeia 11 privea in ochi cu un fel de spaima, dar el nu mai

clatina din cap.

Tot eti bolnavd? o intreba.

Nu ma doare nimic, dar nu ma pot mica.

In jurul ei, pe masa, pe prichiciul sobei, se inmulteau sticlele

cu doctorii, pachetele cu prafuri i cutiile cu unsori de toate

colorile.

El se ducea la bucatarie 1 cauta pe polite i prin dulapuri,

ceva de mancare. Manca o ceapa cu o bucata de mamaliga, cu
coaja groas, roietica, i se multumea. Altadata aprindea focul,
punea ceaunul cu apd, curdta cartofi...
Unde-s copiii? De ce nu fac ei asta 1

Le spun, dar nu ma ascultd.

Nu mai spunea nimic. Cand fiertura i mamaliga erau gata,

umplea un blid i-i aducea intai ei; i-1 punea In poald. Ea manca
-i plangea pe ascuns, ca sa nu-i inacreasca i mai tare ciorba.
Copiii crescurd cu o infatiare de sanatate mincinoas. Fact'
ce putu i-i trecu prin coli. Unul dupd altul, trei 1i luard sborul
in lume. Ramase acas numai Adina, cel mai mic copil. Dar,
aa cum plecaserd, pe rand, dupa cum facuserd aripi, intr'o bung
zi, incepura sa se intoarca. Se intoarse 1ntai cel mai mare, cu
plamanii mancati de boala ce aparuse pe neateptate In pieptul
dintre umerii voinici i lati. In cateva luni ajunsese o umbra,
iar in toamna se stinse. Aa cum veniserd pe lume, tot la cite
doi ani i jumatate, aa plecara, la acelai interval de timp,
In fata aceleia0 varste, douazeci de ani. 0 bariera de netrecut
pentru ei.
Omul primea loviturile in tacere. Nu putea sd planga. Dar,
dupd fiecare pierdere, trupul lui era i mai uscat i mai incovoiat. Nu-i mai ridica privirile din pamant.
Toate ii mergeau pe dos. Ii pierdu calul i trebui sa-i cumpere altul. Laptele vacii se opri la o luna i jumatate dupa ce
ratan. Trebui s'o vanda pe pret de nimic i sa-i cumpere alta.
Casa se darapanase. Pamntul rodea tot mai putin.
Se saturase de o trudd zadarnica.
Ii aduse aminte c are in buzunar un permis de liberd circulatie pe caile ferate. Ii aduse aminte i de sfatul domnului
inspector Trandafirescu: # poate te apuci de un negot, odata #. ..
Se apuca de negustorie. Umbla prin sate i strangea ce putea
de-ale mancarii. Se urca in tren, se culca i unde se trezea, acolo
se dedea jos. Dar negustoria li aducea mai putin cleat pdmantul
-i era robul trenului i al negustorilor vicleni, imbatraniti in
rele. II inelau la can-tar, ii luau pe datorie i nu-i mai plateau.
,

OAMENI IN VALTOARE

97

Pamntul nu-i mai aducea nimic, caci de pilmant daca nu te tii,

e ca si cum nu 1-ai avea. Ajunge repede paragina.
Se paraginise totul In viata lui. II inabuseau buruienile cres-

cute mai inalte decat dansul.

Nu-mi vinzi mie pdmantul cela, al'netale, domnule

Gheorghe? Ii ispiteau oamenii din sat, vazandu-1 tot mai amarit,

tot mai prost imbracat, stiind ca 1-au napadit necazurile i-o

fi avand nevoie.
Hei, pdmantul nu-1 vand, macar de-a ti ca ma intind
ca rama
Intr'o zi, Inca nu implinise optsprezece ani, fata lui, ultimul
copil pe care-1 avea, inrosi cu sangele pieptului aternutul.
oftase omul, impietrit.
0 pierd si pe asta
Intr'o zi, pe drumuri, prin sate si orase, au inceput sd se scurga

spre hotarul Orli din cotro rasare soarele, coloane lungi de sol-

dati cu tunuri

si

arme multe, cantand cantece de razboi.

Gheorghe Sonea, iei i el in cerdacul casei, privind acea multime de oameni, care se scurgeau ca niste valuri.

Venird si-i Ward calul si-i dadura o chitanta. 0 primi si o

arunca Inteun sertar fara s o citeascd.

Greu, domnule Sonea ...spuneau oamenii cand ii intalneau.

Hei, d'apoi nu ma dau eu cu una cu dou ... zicea el,

clatinand din cap. Gras nu fusese el niciodata, dar dela un timp

ajunsese ca o umbra.

Vanturile care batusera cam trei ani tot spre rasarit, incepurd & se intoarca. Veneau zvonuri de furtuna cumplita. Oamenii

primdriei intrau din casd in cas.

Pregatiti-va caii, cdrutele, ce puteti lua. S fiti gata de ple-

care la mice ord din zi si din noapte.

Unde s plecam? intrebau speriati oamenii pamntului.
Unde v vor duce ochii... Razboiul e la hotare
Noi ramanem pe loc.... se incontrau oamenii.
Nu-i voie. Toti pleaca, cu catel i purcel. Nu ramne
suflet E ordin strasnic de sus.
Apoi, la cateva zile, veni alt ordin, mai de spaima.
Cine vrea poate s plece de pe acum. Pe urrna va fi mai
greu.

Sufletele se tulburau tot mai mult. Oamenii simteau fiori

in spate. Femeile si copiii plangeau. Barba-pi erau ca nehuni;
umblau de colo pada colo, cu ochii rosii ca ai fiarelor zadarite.
Nu mai iesea nimeni la lucru. Se lasase peste oras o iiiiite fioroas. Dar nimeni nu strangea, nimeni nu era hotarit sa plece.
Asteptau cu sufletul la gura ziva de maine.
7

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

98

Intr'o noapte se Impratie In ora, ca un tumult, ca un sgomot

al unei navale de ape, care s'apropie, crete, acopera totul. In

ograzile i in uile caselor aparura soldati straini, imbracati in
haine verzi, acoperiti de un strat gros de praf alb, cu fetele murdare, cu priviri fixe, parca top ar fi fost cu ochii scoi i Ii s'ar
fi pus in loc ochi de sticla. Aveau toti arme i le tineau in
maini, pared le-ar fi fost fried de un atac neateptat.
Heraus... poruncira ei aspru.
Oamenii stransera in fuga ce putura, faceau boccele mari.
Inhamard caii. Copiii i femeile plangcau.
Ruhe... poruncira soldatii.

Nici sa ne strigam amarul n'avem voie?! sbiera unu/

din oameni care un soldat, dar in aceeai clipa cazu fulgerat
de un glonte.
In zori, prin negurile cenuii, pornira pe strazi coloane lungi
de pribegi, tarindu-se ca nite erpi uriai spre bariera dinspre

asfintit a oraplui.

De undeva, dip departdrile dinspre partea cealalt a oraplui,

de peste dealuri i vui, veneau sgomote ciudate, ca nite izbituri

ale unui mai tiria In scoarta pamantului, care se cutremura.

S'aud tunurile... opteau oamenii i mai speriati, pandind

cu coada ochiului pc soldatii care mergeau in rand cu ei.
Gheorghe Sonea, singur, trecuse fara sbucium i framantari
prin zilele acelea de trudd i spaima pentru toti. i 'n casa lui
intrasera oamenii primariei i-i spusesera sa se pregateasca de
plecare. Nici nu se gandise s strangd i sa fac vreo boccea.
In acel tarziu de noapte, cand soldatii straini intraserd in
ora, Gheorghe Sonea ii dormise somnul. Putin somn se lipea
de genele lui. Era treaz i statea intins in pat cu ochil deschii,
privind in intunerecul din camera i din sufletul lui. Auzind
forfota ciudata din noapte, sari din pat i iei in ograda, numai
In cam* i in ismene. La urechile lui ajungeau tipetele i \TMcurelile femeilor i injuraturile barbatilor manioi. Glasurile
catorva se intretaiau in noapte cu vorbe straine, aspre. El intelese
si intrand in casii, spuse femeii i fetei care zuceau una laugh'
alta in aceeai camera.

Pleacd toti. A venit armata.

In linitea de-o clipa a odaii s'auzi scarpinatul unghiilor tari
la raducina parului de pe cap a omului in grea cumpana.
Incepu sa se imbrace.
S'auzira batai grele in poarta i strigate sa iasd afard.
Sa nu iei1 strigara femeile plangand.

Pe fata o apudi o tuse sbuciumata. S'auzi un pocnet in

pieptul uscat i s'angele tApi galgAind, Improcnd patul
pe jos.

OAMENI IN VALTOARE

99

Weiter... auzird ei un glas mai puternic Inteo rosto-

golire a vAntului i sgomotele se indepartara.

StAteau nemicati, Med suflare. Fata cazu pe spate intre

perne.

Sgomotul aluneca spre marginea cealaltd a orasului. Nu se

mai auzea glas de om. Linistea de mai Inainte se las iar in cash'
si peste cas. Barbatul se duse laugh' fereastra si incepu sd On-

deasca in noapte, cercetAnd mai ales ulita. Nu trecu nimeni.

Nu se vedea nicio miscare.
Au plecat toti... sopti Gheorghe Sonea si pared ar fi
dat drumul unui suer.
Lumina zorilor se strecura prin fereastra. In casa se vedeau,,
ca scufundate intr'o apd neagra, lucrurile.
Adina 1 strigd mama spre patul fetei.
Dar fata nu raspunse.
Adina strigd iar mama. Vezi ce-i cu fata I fi spuse Iui.
Gheorghe Sonea se apropie prin Intuneric de pat si atinse
trupul care se si racise.
N'o mai striga ... zise el tulburat. Nu te mai aude.
Aoleu I Aoleu I strigA mama, smulgAndu-si parul de pe
1

cap.

Omul se intoarse cu fata spre paturi si privi In pulberea de

lumina, care se cernea in casd peste lucruri. Era ca de piatrA.
Statu un timp asa, apoi se miscA i cdut pe prichiciul sobei lumAnarea si chibriturile. Lumina se Inmultise In camera. Aprinse
lumAnarea, o aplec5, picura ceard caldd pe marginea tAbliei

patului dela capul fetei si o lipi. Isi facu cruce, apoi se Intoarse
spre fereastrd si Incepu iar pAnda.
Nu se misca nimic, numai frunzele tremurau In bataia domoalA a vAntului. Ca frunzele copacilor tremura i sufletul omului,

Mai tArziu se auzi urletul speriat i jalnic al unui cAine uitat

In lant. Apoi s'auzi o ImpuscAturd si un schelalait fioros. i nu
se mai auzi nimic.
Toata ziva Gheorghe Sonea nu se mic5 dela fereastra. Nu
vorbira. CAnd Incepuse sd se lase intunericul, femeia intepenita
In pat il strigA :
S'a ars lumAnarea. Aprinde alta. Pune cerga neagra pe

fereastra sa nu se vadd lumina afard.

El se micd si facu totul ce-i spuse. Apoi femeia Ii auzi ciocAnind la 110.

Ce faci acolo? Intreba ea. Unde te duci?

Ca Intotdeauna, el nu rAspunse la Intrebarea ei si iesind,
trase usa. Atunci auzi mugetul vacii de sub sopron si avu o
tresArire, ca si cum o hotarire nou5. ar fi aparut pe neasteptate
intrInsul. Se Indreptd Inteacolo. Simtindu-1 aproape, animalul
7'

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

100

se micd bucuros, i-1 privi lung. Apoi mugi Meet, parca i-ar
fi spus o durere. Maria omului ii netezi spinarea, apoi botul.
Ea incepu sa bath' nelinitit din picioare. Ii aduse aminte cd
vita statea nemulsa de ieri, i, intorcandu-se repede in casa,
lud donita. Mirosul de lapte cald ii napadi intreaga fiinVa. Simti
in stomac acele foamei. Ridica vasul la gurd i Mu lung din lap-

tele cald. Apoi se duse in casa.

Facu focul i fierse laptele cald. Ii dadu i femeii. Band,

femeia incepu iar sd planga.

Nu se culcd nici dupd aceea. Statu mult timp in picioare,
langa uii, privind fix la patul stropit de sange pe care era in-

tinsd moarta. Nu vedea nimic. Nu se &idea la nimic. Veni

dinteodata in amintirea lui o franturd de imagine a unei OH
din cele multe prin care trecuse, cu aparitii napraznice de trenuri,
cu sgomot de ferarie i fluerAturi ascutite care se incolaceau
ca nite carcei pe nervii lui ; acele trenuri lungi care nu se opreau
niciodata in garile mici... Cateva strigate de cocoi uitati in
poiate spintecard ca nite ascutimi de sabii panza neagra a noptii.
Gheorghe Sonea tresari.

Caut alta lumanare i o aprinse la lumanarea dela capul

moartei.

Femeea din patul de-alaturea, istovita, adormise.

Gheorghe Sonea iei din cash'. Se strecura pe laugh' pereti, cu

mana facuta globor deasupra flacarii care se sbatea lipit de

fitil, ca un animal salbatec prins de om i pus in legdtoare. Intra
in urd i Ma o sapa i un harlet. Apoi trecu spre gradind. Acum
nu mai putea sd Una o palmA facuta globor deasupra fldcarii.

Lumina ei se impratia panal departe, dand viald umbrelor

misterioase care alergau i sareau in preajma lui. Parea ea in jurul

lui s'a intins hora strigoilor dela miezul noptilor...

*

Dupa ce sapa adancime de un harlet, Gheorghe Sonea se

intinse in groapa ca s'o masoare dacd nu era prea mare sau prea

mica. Era numai bung. Adina nu era nici mai lungd nici mai
scurta decat dansul. Ca sA mai strangA lumina dela flacdra lumandril, el o infipse inteun colt al gropii i lucra in celalalt.
Cobora tot mai adane in pamant. Curgea apa pe dansul.
Sapase cat trebuia i se pregatea sd ias din groapa cand,
deodatd, la spatele lui, in stracla, s'auzi un tropot de cai in fuga
napraznica. Pared s'ar fi rupt din noapte, parch' ar fi tanit din
nimic acea cavalcadd.
Gheorghe Sonea incremeni. *i pe cat de vijelios venise, tot
pe atata acel galop se opri in fata casei. Glasuri infuriate tunar.

S'auzi poarta izbit i pai in fuga.

OAMENI IN VALTOARE

idl

Inainte de a-si fi dat seama ce se Intamp la, cativa soldati

dintre acei pe care-i vazuse ieri pe strada, aparusera pe marginea
gropii In care el era scufundat. Glasurile lor pe care nu le Inte-

legea strigau amenintator. Unul 11 lovi cu bocancul in umar.

Altul scoase revolverul. Gheorghe Sonea isi zise cd i-a sosit ceasul
de pe urma si-si Rica cruce. Dumnezeu 11 pusese Bali sape singur

groapa. In aceeasi clipa insa el vazu cum altul dintre soldati li

dadu peste mnd celui care scosese arma si-i lam un semn. Ii
ram si lui semn sa iasa din groapa. Unul 11 ghionti si altul 11
1mbranci Altul lua harletul si, aruncandu-1 in groap, peste
lumanare, o stinse.
Nach Roman.... auzi Gheorghe Sonea o porunca.
Crezu ea a inteles. Auzi mugetul vacii de sub sopron si i se
paru ca-1 cheama. Se elating. Soldatii il imbrancir iar. Inainte
ca ei sa-1 fi putut opri, el se repezi spre sopron si deslega funia cu

care era legat vaca. Voi sa mai spuna ceva, dar unul il pocni
peste gurd, de-1 ameti. Il podidi sangele. Dar funiei nu-i dadu
drumul. Smuci de ea. Speriat de umbrele din jurul lui, animalul
o lud la fuga.
Acele bubuituri indepartate, care s'auzira pada' in faptul
serii, apoi se oprisera, refncepura.
Gaud se desmetici, era pe sosea, tragand vaca de funie. In
urma lui se auzea un tropot regulat, tropot de un singur cal
care merge la pas. Isi zise ca-i escorta lui, ca-i lasasera viata.
Poate-I ducea la judecata, la inchisoare. Isi aminti de toate Cate
se Intamplasera, de moarta ramasa. acas, In pat, de lumanarea
aprinsd la capataiul ei, de ferneia lui care nu se putea misca.
Ur gaud de spaima 1i fulgera prin mintea obosit si se pierdu.
Vita se Lisa tot mai greu, o tragea ca pe o povara strasnic de grea.

Daca soldatul dela spatele lui i-ar fi dat voie, s'ar fi asezat jos
si s'ar fi culcat. Somnul se urcase si atarna pe el ca o iedera.
Il dureau picioarele.
Voi sa 1ncerce paza din urma lui si se opri, dar, in aceasi
clipa, un glas, ca un tunet, trasni cu o impuscatura in auzul lui,
Weiter.
Smunci funia. Intoarse capul. Orasul nu se mai vedea.

Treceau prin sate pustii. Intalnea tot mai des In cale boccele
si lucruri luate si parasite in drum. Caini ramasi fn lauturi si
chinuiti de foame si de singuratate, latrau jalnic.
Dup altd bucata bund de drum, animalul se lasa deodata
la pamnt. Gheorghe Sonea se Intoarse, smunci, 11 batu mangaietor pe gat si pe spate, rugandu-1 cu vorba blanda sa se ridice ;

apoi, disperat ea nu-1 poate urni; 11 lovi cu piciorul In coaps.

Soldatul &Mare, care-1 conducea, cand cazuse vita, se oprise
si el; privise un timp cu uimire munca omului, dar isi pierdu re-

ro2

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

pede rabdarea si striga spre el o vorba neinteleas. Ii facu *1

semn cu maim sd lase animalul si sd plece. Omul privi spre soldat

si privi cu jale la animal, lasa sd-i ma' din 'nand funia. Ochii
animalului 11 priveau trist.
Mergea acum singur. Nu mai tragea dup a dansul vita care
se Iasa greu si totusi i se parea cd duce pe umeri o povard si mai
grea.
Un sgomot asurzitor se auzi in urma lor, pared s'ar fi cutre-

murat pdmantul si s'ar fi fasturnat peste vdi culmile de piatra

ale muntilor. Se trasera la marginea drumului si se oprira. Calul
soldatului batea din copite nelinistit si sforaia. Departe, in urma,
pulberile drumului se ridicaserd 'And la cer, ca suflate de un uragan. Acel uragan venea spre ei cu pulberile si cu sgomotul. Inteo
clipd li cuprinse si-i acoperi. Se intuneca si soarele. Vazu totul

ca printr'un geam aburuit... tunuri uriase, tancuri si masini

incarcate cu soldati si cu lazi, in goand nebund, prin pulberile albe.

Il vazu pe soldatul calare de langd dnsul ridicand amandoud

mainile deasupra capului si strigand ca un nebun ,spre cei care
treceau. Dar cei de pe masini nici nu-1 auzira. 0 spaima cum-

plit se intipari pe chipul lui. Smuci calul, ii dada pinteni si

apropiindu-1 din high' de una din masini, sari. Scapat de povard,
speriat de sgomot, animalul o lud razna peste camp.

Apoi s'a facut liniste si pulberile s'au lsat peste intinderi.

*i s'a vazut iar soarele.
Cel dintai gaud al omului a fost la vita lui. A inceput sa

meargd Ina p oi.

Truda din trupul lui se opri ca prin farmec. 0 vazu de departe si In inima lui inghetata se prelinse ca o apd caldd de bucurie. Grabi pasii. Se gandi la bucuria animalului cand 11 va
vedea ...

Dar, cand fu langa animalul intins jos, din gura omului

iesi un strigat de groaza si se clatind. Isi duse mainile la ochi.

Trupul animalului era ciutuit de gloante. In Ochii deschisi el
vazu aceeasi tristete din clipa in care trebuise sd-1 paraseasca

In drum... Parcd-i spuneau: de ce m'ai lasat?

Am pierdut-o si pe ea ... zise Gheorghe Sonea, cdzand
in genunchi in pulberea drumului, in care serpuiserd scurt Cateva paraiase rosii izvorIte din trupul animalului; se uscasera
i ramasesera numai urmele lor ...
*

Truda era inteinsul ca un namol gros, acaparator, din care

cand te lupti sd iesi mai rail te afunzi. Nu mai era nicio lumina
Inteinsul, numai neguri. Picioarele nu-1 mai putusera tine si
cazuse. Se lovise de pietrele ascutite ascunse in pulbere si durerea

OAMENI IN VALTOARE

log

din fluere si din genunchi o simti si In oase. Eta izbi ca o piatrd

de arnnar care scoate scntei. In lumina de o clip, ca a unui fulger

slab, el vdzu Inteinsul tabloul din casa lui, din noaptea cnd
fusese luat. Femea lui ii spusese:
alta #.

S'o fi ars si a doua ...

# S'a ars lumnalea, aprinde

Svdeni spaima Inteinsul, care II clack' putere sd se ridice

i sd porneascd mai departe. Mergea ca un om beat.
Cnd se ldsd Intunericul, el vdzu Inaintea lui, pe cer, o geand
de lumind rosiaticd. Peste Intinderi plutea o liniste de spaimd.
Nu mai ldtrau a singurdtate si a jale nici cainii uitati In lanturi. Pared ar fi pierit toed suflarea pmntului.
Gheorghe Sonea nu mai avea intr'insul niciun gand, nicio
simtire. Intarziase pe pdmant, dar el nu mai era din lumea de
deasupra pdmntului. Mergea acum spre cealaltd lame, spre care
ceilalti se grbiserd si i-o luase Inainte.
Nici cnd Isi vdzu casa arzand, el nu tresdri. Pared ar fi ars
si cnd plecase. Trecu Inainte spre grdind, in care era o lumina*

ca ziva si din care umbrele noptii fugiserd speriate.

Cnd a ajuns l'angd groapa pe care o sdpase pentru Adina,
Gheorghe Sonea s'a ldsat In genunchi. Aici era poarta lumii
celeilalte. si-a mai putut face cruce, apoi s'a rostogolit In groapd.
I.:

Acum Gheorghe Sonea nu mai simte truda. Prin inima lui

curge odihna, ca o apd a tainelor de sub pdmnt, care si-a schimbat

mersul, facndu-si albie din trupul lui uscat si ars.

MIHAIL ERBAN

BAUDELAIRE

ELEVAT TUNE
Peste intinse mlastini si va'i nemgsurate,
Peste pgduri si munti si peste nori si mari,
De dincolo de soare, de dincolo de zdri,
De dincolo de-a sferei hotare instelate,

Tu, suflete-ti iei sborul cu mare-usurdtate

Si ca inottorul ce se-ameteste 'n unde
Straball ata de vesel imensifati profunde
Cu-o lArbdteasc6 vrajd si mult voluptate.

De miasmele morbide te du fr incetare

MergAnd s'a te purifici in ceruri superioare,
Si bea ca pe-o divind si tainic6 licoare
Tot focul pur ce umple tdriile prea dare.

Trecand peste durerea ce nu poti s'o alini

Si-apasd-at'at de jalnic o viata neguroas,
E fericit cel care, cu-aripa-i viguroas,
Sd se Ina lte poate spre pajisti de lumini,
Acel a carui gAnduri ca ciocarlia iute
Se 'ndreapt'atat de falnic spre cerul diminetii,
Care pricepe lesne, plutind deasupra vietii
Graiu 'ntelept al florii si-al lucrurilor mute I

ALBATR 0 SUL
Ca s le treacd vremea, adesea matelqii
Prind a1batro0i mdrii, tovar50 blnzi 0 buni,
Cari and domol din aripi, se-aldturd cu totii
Cordbiei pornite pe-amarele genuni.

Pe scndurile puntii de-abia i-au aezat,

Ndtngi 0 ru0nati, pe-ai cerurilor zei,
i-aripile mdrete 0 albe le-au ldsat
Ca vdslele tdrite aldturea de ei.
Vai ce stingher se simte drumetu 'naripat 1
Ce-a fost odatd falnic, fricos 0-urit acum;
Un matelot imit greoiu-i ,chiopdtat,
Iar altul cu o pipd In cioc Ii toarnd scrum.

Poetul e asemeni acestui print al sldvii,

De arc el nu se teme, peste furtuni aleargd;
Cand pe pdmnt coboard,
ca 0 pe puntea ndvii,
Gigantica-i aripd-1 Impiedicd sd meargd.

BUFNITELE
Sub pinii negri ce le-adapostesc
Stau bufnitele Inirate
Ca zeitdti pietrificate,
Cu ochii roii pironiti. Crandesc.

Fara sa mite au sd stea

Ranh la ora trista, toate,
Cand soarele 'mpingand din spate
Va poposi i umbra noptii, grea.
.Si neclintirea lor Invata
Pe Intelept, sa-i fie teamd 'n viata.
De tot ce-i sgomot i Involburare ;

Omul, vrajit de-o umbra trecatoare,

Ii poarta peste vreme nenorocul
De-a fi voit mereu sa-i schimbe locul.
In ronntnete de RADII HORIA

PERSONALITATEA LUI
ANDRE GIDE
Se inald cei ce cred despre Gide, autorul lor preferat, c e
un tnr boem, un proletar inspirat sau un revoltat, un desnadAjduit poetic. Ce desiluziel Nascut in 1869, astazi deci un batran

de mai bine de aptezeci de ani, Gide, -nn venerabil domn cu

ochelari i figura de intelectual distins, e un mare burghez fraucez. Dinteo familie de magistrati i de Malt functionari, de proprietari sau de moieri avuti, e nepot de preedinte de tribunal,
e fiu de profesor universitar. Nici macar mangaierea de a fi avut
ca tata pe titularul unei catedre de drept international sau de
economie politica, materii la moda, nu pot avea cetitorii lui
entuziati. Paul Gide a predat dreptul roman, disciplina severa,
i a fost poreclit vir probus. Se casatorise cu o fata bogatd, Juliette

Rondeaux, din Rouen, ora instarit, ora auster al carui primar

fusese stralunicul contimporanului nostru. Un alt stramo amiral,
am unchi profesor .1 el, un var preot, vacante petrecute cand

printre rudele tatalui la Uzes, cnd la bunica materna in Normandia, intregesc tabloul acesta familiar, aproape patriarhal.
Schitarea lui n'a fost inutila, e conditia intelegerii situatiei literare a celui ce e nu numai un scriitor inaintat, ci i castelanul
dela Cuverville, gentilom rural, fermier model decorat cu o medalie de clasa I-a de catre Societateu Agricultorilor din Normandia.

Numai tinnd minte aceste lucruri ne putem explica faptul

ca i-a putut permite sa publice Corydon. Cum a putut-o face

fard sa-i compromit situatia? Si, mergand mai departe, cum s'a
impus autorul volumului Corydon, acest teoretician al scandalului,
acest romancier inexistent? Succesul romancierului, independent
de calitate, e uor, ca i al poetului: marele public se lasa. cucerit,
e sensibil. Dar ce poate nadajdui un estet, un moralist, un esseist?
Gloria lui gide e legata de cAteva mari calitati, pe care admiratorii lui nu le iau in seamd, singure reale in fapt, foarte impor-

tante in ochii societatii franceze. Cei mai multi 11 apreciazd

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

1o8

pentruca s'a declarat revolutionar, pentruca a spus ea trebue sA

scriem Br arta i sa fim sinceri. Dar Gide, acest clisponibil,
acest reformator, apostol al siiraciei, acest Indraznet luptator,
duman al familiei, acest adversar al artisticului, al intelectului i al culturii, acest izolat:
a) E fiul unic al unor oameni bogati, de foarte bun5 famine,.
de origine provinciala. Iata. prima Insuire: familia ;
b) E mare bogata, atat prin motenire, cat i prin abilitatea
cu care a tiut s-i administreze i sa-i sporeasc5 avutul. Bun
om de afaceri, a fost atat intemeietorul cat i comanditarul i
principalul 'Arta al periodicului Nouvelle revue francaise, al
editurii cu acelai nume cloud excelente Intreprinderi pana la
recent-a lor compromitere i disparitie, din pricina colaborationismului. Gide i-a exploatat nu numai banii, ci i opera, personalitatea. si-a prezentat intotdeauna volumele Inteo atmosfera
de mister, in editii rare. Exemplarele numerotate variat, rezervate
unor clici mai Intai, apoi puse pe piata., cu o Intarziere care nu
poate decal sa mareascd curiozitatea genera15, tirajurile secrete
i alte procedee de acest fel aduc Fara indoiala foloase. Ramane
de vilzut daca se impacd demnitatea unui autor desinteresat cu
de. Souday, recunoscand ea literatura d-lui Andr Gide e cu
totul csoterica, cu totul o literatura de cenaclu 1), nu se pronunta.
Dar nu e greu de ghicit in ce sons ar iace-o. De altfel, asa a fost
Inteuna ; nepasatorul, vis5torul Gide i-a Ingrijit rcclama.
Dar n'a rdmas manuitor de bani. Sub cuvant ca nu tine la
bunuri materiale i c n'are sentimentul proprietatii, Gide i-a
pus biblioteca la licitatie. Exemplare d5ruite de autori, din care

multi s'au jertfit pentru a-i oferi o tiparitura de lux, bucati

Insotite de dedicatii au fost vandute pe un pret bun. Daca nu

tinea la carp, de ce nu le-a restituit? 0 seama de poeti, de scriitori saraci ar fi avut, prin redobandirea acestor volume cautate
de bibliofili, un ajutor Insemnat. Sau, de ce nu le-a daruit
(unei biblioteci publice)?. Idealistul, cu nevinovatie, le-a pus la
mezat. De data aceasta Gide apare in adevarata lui luminA.
Negustor priceput? Nu, camatar normand ').
A doua dintre Insuirile de care vorbim e deci averea;
c) E un mare muncitor. Apologet al inspiratiei, teoretician al

dispretului pentru arta, Gide, care n'are talent (caci talentul

romancierului nu e decat posibilitatea de a trai viata personajelor sale, multiple i lucrul acesta nu-1 poate), a izbutit sa
fie numarat printre cei mai fecunzi scriitori, sa produca opere
bine fnchegate, fara cea mai mica greeald de tehnica, interesante
1)

i eroul lui, Michel, pretinde cg, n'are simtul proprietatii, dar 11 vederi

foarte preocupat de veniturile m*ei lui, de preturi, de vilnzilri.

PERSONALITATEA LW ANDRE GIDE

109

prin munca pe care o tradeaza, prin eruditia artistica de care dau

dovada. Pentru Les faux monnageurs a cetit pe toti romancierii,
a lucrat ani de zile. Les faux monnageurs nu alcatuesc un adevarat roman, dar cat e de muncit cartea I de ce om cult e scrisa I
Antiinteleetualistill acesta a dat cea mai cerebrala dintre carti,
romanul-intelectual. Exemplul lui Gide dovedeste c silinta, serioas, apriga, aproape ca intrece talentul. Vorbind de Flaubert,
Gide Ii numeste scolar, arata ca n'are geniu, ci rabdare ; nu har,
ci efort laborios ; altii se joaca, el sufla din greu, Ii ajunge. Ar fi
putut vorbi la persoana intaia.
*i astfel apare al treilea element al personalitatii inovatorului
earth neartistice : munca;
d) In sfarsit, e un om cult, foarte cetit. A cetit cei mai buni
autori, i-a cetit i i-a recetit, citeaza inteuna, cu usurinta, citeaza
dovedind cea mai atenta lectura. Devine chiar greoi, articolele
si studiile lui sunt pline pana in varf, indesate cu referinte. Gide
e i un stilist de seama, cunoaste limba franceza ca putini altii.

Clasicismul literar sta la baza desavarsirii lui formale ; nu e

decal tot una cu cea din urma calitate a structurii lui sociale si
spirituale: cultura.
Acesta e Gide, nu acela pe care-1 cred naivii. Educatia pe care

a primit-o, pe care si-a dat-o, eminenta lui situatie economica

si sociald, cunoscutele lui insusiri culturale 11 pun pe deasupra
reactiunii pe care ar fi putut-o deslintui Corydon, il feresc de
uitarea in care ar fi putut rimanea un atfit de putin atrigator
esseist.
Gide e impotriva familiei 1), dar admite, cu cinism, cii sentimentele i parerile lui nu provin din resentimente personale.

A fost ocrotit: i aci am fost privilegiat. N'am de ce sa ma

plang de familia mea; dimpotriva 2). A.5a e. Olivier Molinier,

facind descriptia unchiului sau Edouard, spune: Nu seamand
de loc cu restul familiei mele ; e un om foarte bine . La Gide e

tocmai contrariul, e reusit intrucat seamind cu familia lui.

Adeseori se face comparatia i paralela Gide-Wilde. Deosebirea

e ca Wilde, un artist parvenit, a stat in inchisoare, pe and Gide
se bucurd de consideratiunea cuvenita. In Anglia, Gide ar fi fost
din aceeasi lume cu marchizul de Queensbury. Wilde, bietul de el,
a fost cu adevarat un exaltat sincer ; se pretindea rafinat, ii lip-

seau cele mai elementare notiuni de tactica. Gide, caruia nu-i

pasa de lume, a aminat publicarea lui Corydon timp de noua ani.

In 1911 a tiparit opt exemplare pe care le-a tinut in sertar. De

abia in 1920 destinderea de dupd razboi a moravurilor i-a dat
1) Familiilor, v5. min ! .

a) N.R.F., 1 Martie 1936, p. 331.

110

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

curajul de a raspandi o a doua editie: Prejudecatile slabisera,

nu-i mai era teama de scandal. Ii placea, spune Lytton Strachey
despre cardinalul Manning, Ii pldcea sh sara obstacole, dar prefera s tie cd de cealalt parte se afld o saltea.
* * *

Departe de a evoca numele unui Wilde, unui Verlaine, al unui

alt romantic desmatat, Gide reaminteste cu putere pe Banes.

Au polemizat ; discipolii lor sunt in tabere adverse, dar seamand

mai mult decat se deosebesc. Revolutionarii invoaca pe unul,

reactionarii pe altul; dar cand e vorba ca anarhia sau forta,

grupul sau individul s predomine, unii i altii se refer pe rand
la fiecare. 0 identitate adnca apare astfel intre ei; pentru eine
s,tie sa vada, e din ce in ce mai clar Ca Gide e foarte aproape de
Barres.
Massis face elogiul lui Barres si face rechizitoriul lui Gide.

Dar adeseori e silit sd se opreascd, s evidentieze trasaturile

comune. Alteori, fard de voie, permite celui care-1 urmareste cu

atentie s stabileasca legdtura. Cum ar putea Massis s nu observe cd aceeasi teologie panteista st la baza ambelor opere?
care voia Cdscitoria Cerului cu Infernul a
William 1=11:11zP

inspirat atat pe Gide, care cere armonizarea binelui cu rdul,

cat i pe Barrs, a edrui religie e unirea catolicismului cu parnantul,

cu obieetele concrete, cu paganismul 1). Gide e mai atras de Berg-

son, Banes e alaturi de Renan ; Gide are mistica anticonformismului, Banes o are pe a conformismului ; dar, fie pentru unul,
fie pentru cellalt, ce are importanta ? Parerile, conceptiunile?
Catusi de putin. Ideile, ideile I . Mai presus de toate insa ce
exista ? Sctea. Acesta e Barres. Oare Gide spune altceva? < Importanta s lie in privi-rea ta, sa nu stea Sn luerul privit , Nathan261, te voi invata ce e zelul fierbinte , A faptui fard a judeca . .
Aceste invataminte i altele arata c i pentru celdlalt doctrinar

al Pamantului are insemnatate numai intensitatea (elanul zice

Barres, dragostea zice Gide). Pe cat de putin crede. Gide in inteligenta, pe atat de putin crcde i Barres in ea. Nesocotese, urdsc
ratiunea depotrivd. Ii intereseaza cu exclusivitate eul lor, inima
lor sincerd. Cu aceeasi grabd vor s cedeze arnandoi dorintelor lor,

sa pund actiunea deasnpra gandirii, sa inceteze de a fi cuminti.

Disponibil e i Barres, nelinistit intre tendinte ; i pe el il inchnta
diversitatea i spontaneitatea vietii. Gide nu crede intr'un singur
Adevdr. Dar Barres? Nici el, vede numai adevaruri locale, sensibilitati diferite. Aceiasi eredinta oarbd in intuitie, in puterile ei,
1) E mai ales teza romanului La Collins inspirl.e. V. Henri Massis, Jugements, I, p. 248.

PERSONALITATEA LUI ANDR6 GIDE

II

aceiai divinizare a vietii biologice acelai cult al irationalului,

al subcomtientului, acelai pragmatism elemental., acelai naturism, aceeai pornire cg.tre relativizare. Nici emblemele nu diferd
Parnntul sau Hrana pdmiinteascei.
Aceai. conceptiune i pdreri politice diferite au mai avut doi

cunoscuti scriitori ai veacului trecut i ai inceputului acestuia.

Anatole France i Jules Lemaitre, cu aceiai inspiratie in condi-

tiuni analoge, au ajuns unul la socialism, celdlalt la actiunea

regalist. Esentialul comparatiei nu sta in repetarea similitudinii

(exceptional totui), cat in constatarea c precum altklat5.

France, acum i Gide e in realitate foarte putin un revolutionar

autentic, Gide e vecin bun cu regionalistul Barres ; France i.
Lemaitre impArteau aceleai idei. Unde e aparenta? In privinta
lui France nu mai incape indoial.-Fusese ridicat in slava' de societatea republicanal, dar eine o criticase, cine o batjocorise mai mult
decat el? Istoria contimporand e cea mai acerbal critical a ei. Mai
inainte Renan Meuse acelai lucru ; dispretuise, refuzase, fusese

venerat 1). France s'a declarat om de stanga ; dar, sustine un alt

scriitor contemporan lui,
Gide n'a fost un scriitor de stanga.
Are talent, are verva: cand expune idei contrare partidului sau.
Politician soCialist? Cat valoreazal activitatea depusal in el? Sau
ce pretuesc discursurile sale politice? Rthane Irish' opera lui po-

eticd, opera lui in proz, care sunt ale unui acerb reactionar.

Revolutionarii nu vor gasi niciun argument valabil in scrierile lui,

nu vor putea cita nicio frazA de seamd ; ceilalti n'au decat sa-i
rsfoiascal volumele pentru a da peste cele mai elocvente formule.

Barres 11 descrie : un bonapartist care a sfarit ralu. Poate c

ar fi mai exact: un boulangist. Nu aceasta import. Oricum,
famne Ca' France a fost un pseudo-democrat, un fals revolutionar.

Cazul lui Gide nu e acelai? Pentru France, a crui origine

social a fost din cele mai modeste, saloanele, lumea, gloria monden6 exercitau o atractie, cdreia cu greu ii putea rezista. Averea,

manierele, titlurile, relatiile Ii lipseau. Spera ca politica s6-1

ridice deasupra mondenilor spre care 11 impingea snobismul 2).
Probabil c in sufletul lui se tia superiorul lor, dar ce folos.
La Gide calea luatal de snobism e alta, rezultatul e acelai. Gide

n'are nevoie s'a paltrund in lume, s" se impunS. II atrage in schimb

gloria pozitiilor culturale i politice temerare. Micul ziarist, sdrac

necunoscut, sau marele proprietar, sigur de el, adopt5 atitudini

1) Andr7Be11esort, Les intellectuels et l'avenement de la troisietne republigue. Grasset, 1931, p. 234.

2) V. Charles Braibant, Le secret d'Anatole France. Denal et Steele,

- 1935, p. 325 i urm., sub titlul: Vcilul de aur i de argint.

112

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

diferite de tendintele lor adanci. Motive le sunt altele dar snobismul, ale carui forme sunt atat de variate, unifica, neinduplecat, aspectele finale.
*

Vreme indelungata i s'a spus lui Gide: un Barres protestant.

Souday admite c, in definitiv, Gide care a luptat Impotriva lui
Barres e de acord cu el asupra esentialului 2). Seil Here aseamand
elogiul actiunii de c5tre Gide, apologia calatoriei, a vietii aven-

turoase, cu eroismul lui Banes. Mai mult, actul gratuit, care

joaca un rol a-tat de mare in sistemul lui Gide, i se pare numai o

transpunere a actului faptuit de omul liber al lui Barres 2). (Uneori
i Gide numete actiunea gratuit5, actiune liber5. Actul liber e
propus de unul, omul liber e idealul celuilalt, la amandoi aceasta
liberiate se confund cu gratuitatea). Cat despre Bernard, eroul
unicului roman al lui Gide, Seilliere scrie c5 nu e decat un -radar
adept al lui Gide, care devine la sfarit barresian. Ar fi putut face
i altii aceasta observatie simpl. De ce n'au vrut s'o facd? Inteadevar, Bernard pleacd de acasa cu ideile lui Nathanal i se Inapoiazd vorbind ca un personaj al celni mai curat Barres.
Mai e ceva comun intre Barres i Gide. Influenta pe care au
cautat-o amandoi cu indaratnicie, influenta asupra tineretului.
Malraux e acela care a constatat aceasta legiitura, care nu e de

fapt cea din urm5.

De mai multe ori, in decursul operei lui, Gide ii uit masca

i apare sub aspectele lui de francez echilibrat, de clasicist.
A ceasta se intamplA indeobte acolo unde nu e creator, ci critic.

Cronicarul literarintrece pe cei mai celebri leprezentanti ai

genului. Bundoard, nu e Gide acela care in cateva pagini delinete cu atata densitate, ant de bine, clasidsmul? Banalitatea
voit5, suprematia inteligentei asupra instinctului, modestia, rezerva, calitatea cea mai delicioas n, pudoarea care impiedec5
pe artist ca s5-i dea drumul, care Ii retine, II silete s apard
mai putin emotionat cleat e in realitate, care deci ajunge la acest
rezultat ca, spre deosebire de ceea ce se intampld cu autorii romantici, aci gandul i emotia depesc expresia verbal, care-I aeaz5.

,pe clasic dincolo de cuvintele sale iata tras5turile esentiale

pe care i le gasete Gide 3), pe care i le desprinde cu placere, cu
admiratie aprobativ5.
1) Paul Souday, Andr Gide. Kra, 1927, p. 72.
3) Erillest Seillire, Andr Gide moraliste, lucrare dactilografick p. 55.
Aduc pe aceast5, cale viile mele multumiri d-lui Sellire pentru cinstea ce
mi-a f5,cut, dandu-mi posibilitatea sa, cunose opera sa inedit.
3) Incidence.s, p. 37 IA urm.

PERSONALITATEA LUI ANDRE GIDE

113

Dar ce sa spunem in fata acuzatiilor sale de critic impotriva

sirrceritritii ? Ipacrizia

e, proclamd

el, e una din conditiile artei #.

Exact, dar cine ar crede e aceasta inteleaptd maxima e a lui

Gide? Mai precis, mai bine, continua # 0 curioasa greseala a
zilei de azi predica mai presus de orice, in opera de arta, meritul
sinceritatii. Se cere ca inainte de toate artistul sa fie sincer *1).

Nimeni nu spune ce e aceasta sinceritate, nimeni nu-si da

seama c artistii cei mari nu se gandeau la ea, cd datoria publi-

cului e sa-1 constrarga pe autor de a fi ipocrit. Sinceritate! urmeaza.

Gide, e ui cuvnt din ce in ce mai greu de irrteles. Multi tineri

se falesc cu ea, Gide ii cunoaste : Unii erau pretentioi i nesuferiti; altii, brutali; chiar sunetul vocii lor rasurra fals. In general;
se crede sincer orice tanar care are convingeri i e incapabil sa
critice 2) . Aceasta despre sinceritate. Dar mai exista con fuzia
dintre sinceritate i neru,sinare. De Cele mai multe ori, sub cuvant
de neafectatiune ti face loc sfruntarea.
Constatdrile lui Gide sunt drepte, comentariile lui sunt perfecte. Atata doar, cd ar trebui
spuna lui insusi cuvintele

de mai sus. Lui i se aplica aceste excelente critici, lui, maniacului sinceritatii, pe care o d clrept panaceu.
Dcosebirea dintre Gide - autor si Gide - observator mai
ia si alte aspecte dinteacestca, fundamentale. Pe cand toata
filosofia lui este a acceptarii, in prefata unui volum de Antoine
de Saint-Exupry (Vol de nuit) propune o literaturd care si nu
mai constate sibiciunile, cedarile, decdderile omului. Le cunoastem prea bine, ni s'a vorbit destul de dnsele. Ar trebui s
fie pusa in vileag intrecerea de sine obtinuta printr'o vointa
incordata. E si mai linistitor Fericirea omului nu st in libertate, ci -in- acceptarea unei datorii . Corneille n'ar fi spus altmintreli. De altfel #, marturisete Gide, sunt mult mai moral
cleat a vrea .
In anul 1919 Gide cunoaste o faza de luciditate. Omul cult
dintr'insul se manifesta. nestingherit. Viteza nu i se pare an
mediu prielnic pentru desvoltarea artei. Alpinismul si automobilismul permit numai vederi superficiale. Repede, repede, spune

ritmul nou, dar raman numai impresii neclare. Pe automobilist

nu-1 preocupd peisajul, ci iuteala. Sensatiile lui sunt intense,
dar neartistice, anti-artistice. Isi inchipue ca nu mai crcde ;
ba da, dar nemdrturisit, inconstient. Si in ce? In zei ci altare,
de cea mai inferioard spet. Nu, nu astfel ia nastere creatia.
Opera de arta, pentru a se desvolta, cere participarea, bunavointa tuturor elementelor virtuoase ale spiritului 3) #.
1) Idem, p. 72.
2) Idem, p. 85-86.
3) Idem, p. 81.

REVISTA VUNDATIILOR REGALE

114

In acelai timp Gide se ridica impotriva lui Romain Rolland,

11 ataca, Ii numete cartea Jean-Cristophe o opera germana. Mai
tarziu Gide tie i sa rada: de Junii Turci. S i refuze: pornografiile, noua literatura despre sex-appeal. Pentru a descrie constructiile enorme de scurta durata, cladirile expozitiilor, gasete
fericita expresie: jurnalism arhitectonic. lute lege, recunoaste: c

bunul simt e intotdeauna necesar. Ca supraomul e un pericol,

ca nu oricine are dreptul sa se ridice din individualism deasupra
indivizilor, pe baza ideii marelui om deasupra omenirii.
Din primul moment, in Caetele liii Andre W alter, Gide ardtase
ca vrea sa se educe. Totul sa-mi fie drept pilda . Si tot el, care

propune omul fara educatie, fara principii, fara exemple, fara o

educatie care sd-1 fi inv5tat cum trebue sa fie; care pretinde
copilului sa ajunga om gra de lectii, sa devie... se va vedea ce,
in mice caz nu ceva dinainte stabilit; care deci e adeptul cel mai

exagerat al lui Rousseau (pentruca Emile nu invata in carti,

dar invata in natura ; metoda e alta: natura in locul cartii
metoda ridicold

dar scopul rimane educarea, formarea omului

bun); care nu, critica pedagogia traditionala, ci insui telul ei:
desavarsirea copilului &are notiunea omului; el, pentru care
conceptul omului nu exista, care vrea desfiintarea povetelor, a
maximelor, a ideilor pentru ca sa nu aiba de unde afla copilul
cum trebue s5 fie un om; el, ce spune? Ca e convins ca nicio emancipale nu poate fi fertila daca nu e insotita de instructie i de educatie 2).

E feminist. Si totui gasete cele mai exacte cuvinte pentru

a indica rolul femeii. In civilizatie si in familie, spune Gide ca
liberal, rolul femeii trebue sa fie ajutdtor. Numai atunci cand
ea e pe deplin constient de aceastd menire, Ii poate permite
gandirea omului, eliberata, sa mearga inainte. Barbatul nu poate
progresa daca e silit sa ia asupra-si, in casa, functiunea femeii.
* * *

Gide e un romantic al Africei. Dar e i un realist al Africei.

In Renuntarea la cdlatorie vede i simte ca cel mai simplu dintre
Europeni. Nu mai e exaltat. Ii e cald, Ii e sete. Vede, vede bolile,

mizeria, uritenia Orientului, praful, moartea. Ii pare bine c a

cunoscut desertul, pentruca acum poate intelege cultura. Si occidentalul dintr'insul e preocupat: oare tarile noastre civilizate au
fost i ele pustii? Nu exista riscul s redevie barbare? Intrebari
de om civilizat, care, printre sate ruinate, in. pustiul mizerabil,

face elogiul culturii. Dar iata-1 pe deplin urban, vorbind ca

Valery Larbaud. Iata ce gandete intre Bo-Saada si M'Silah:
Uraste aceste locuri, ar vrea sa fie departe de ele. Cauta sa-si
1) N.F.B., 1 Ianuarie 1936, p. 11.

PERSONALI'FATEA LUI AND11. GIDE

II

aducd aminte a treia simfonie a lui Schumann. Ii cntg sonata

dedicat marelui Duce Rudolf, in do minor. Cetete din Virgil

egloga cdtre Pollio. Dar nimic din toate acestea nu-i ajunge:
A vrea, azi dimineat6, sd pot merge la Luvru i s recetesc
din La Fontaine *1).

Aci credem c e sincer. Aci, arid nu cnt poezia palmierului

i nu citeazA pe Menalque, ci cnd se uit cu indiferent la stnci,

and e obosit, plictisit, cand Ii e dor, nespus, de Europa, de

crti i de arta perfectionat.

In Africa exist i ploi. Cerul e cenuiu, Arabii nu sunt inteuna

frumoi. Plou la Alger, plou i la El Guerrah. Carnea e tare.

Palmierii sunt lAsati deoparte, ca i Athman, care nu mai e cqpilul

incntnor, ci un tan6r semidoct cu pretentii literare. In locul

lor avem interesante observatii despre spiritul de colonizare al

Englezilor, urmai ai Romei in aceast privintd. Englezii au un

obicei in cAlatorie: transport cu ei societatea din care au plecat, caut s-i creeze mici obligaii, obiceiuri, indeletniciri care
sg-i ajute in exil. Iat rezultatul <cplecrilor *. Cine ar spune?
tocmai aceast facultate de refacere a atmosferei cminului o
admir Gide.
In Normandia, unde se reintoarce, ploud de asemeni. Gide
regret deertul. Ce frumos trebue s' fie in deert... De acord,
aceasta e menirea scriitorului. SA' stea la Cuverville i s'a. se Ondeasc6 la locuri indepArtate. E dreptul lui la poezie.
*

Tot a-La de semnificativ e algtoria lui Gide in Congo 2).

Ce face acolo? Ce face irationalistul, vitalistul in sAnul Naturii
lui iubite, in sdlbnicia autenticd i necivilizat? Ce face marele
preot al deerturilor, al aventurilor, bardul Africei, teoreticianul
Vietii Libere? Stiti ce face marele exaltat in centrul Africei, cel
care a spus: Nathanael, sLardem crtile , propovgcluitorul plecdrii departe, in continentele negre, departe de gandire? Citete
tot timpul. i ce, oameni buni? Pe cei mai clasici dintre clasici,

citete pe Bossuet, e incntat de discursul funebru al Enrietei

Angliei, pe Moliere (Misantropul) cu comentarii, pe Gcethe, la
Abo Bougrima, la lacur Tchad, toate fabulele lui La Fontaine
in drum spre Bosangra, pe Corneille, pe Racine. Aceasta face.
Apoi ia note, intocmete statistici, scrie, se ocupd de resorturile
administratiei, de functionarea birourilor, de sistemul de alimentare. Natura I Africa! strig6 Andr Gide. Ajuns acolo, ins,
fiul r6posatului profesor Paul Gide, cumsecade i erudit, citete.

In toiul cgldurii, pe drumuri desfundate, in inima pddurilor ia

1) Le renoncement au voyage (in volumul Antyntas, p. 117).
2) V. Voyage au Congo, carnets de route, 1927.
ii"

116

REVISTA VUNDATIILOR REGALE

note despre regina Engliterei. Altddat, intr'o cdldtorie pe mare,

citete dramele istorice ale lui Shakespeare. In Europa la fel.

La Praga citete pe Goethe, la Berlin pe Zola. Si std la Ord,
unde iar citeste fdrd preget. Nathanal, s ardem toate agile .
S'o spun altora, noi nu-1 putem crede.
Gide simte chemarea primitivului, dar in prezenta curentelor
asiatismului cu care se confund5 in cele din urm Renan i Barres,
se simte a-tat de doric 1). Mare .amator al naturalului, se exta-

ziazd in fata conventionalismului delicios al unei tragedii de

Racine. Dintre toate prefer Ifigenia pentruc5 e cea mai conventionala. Iar pe Racine il preferd lui Shakespeare, fiindc5 pe cand
Englezul e mai natural, clasicul francez e mai artistic, mai delimitat, mai perfect 2). Racine e triumful unei conveniente sublime . In cele din urm5, Gide atacA intreaga literaturd realistA,

care i se pare cd distruge arta 3).

Gide vrea s se tvdleascd sub mas5 cu cei mai brutali, mai
ordinari oameni (L'Immoraliste, p. 236), vrea s tralasc6 viata
Vietii, a corpului. E o simpl afectatiune: snobismul naturalitdtii sdlbatice. ,Nu e sineer. E omul culturii i al familiei, care
cetete pe.Bossuet in fundul Africei. 0 spune el insu.si: Nu -Fp,

totodath, sd fii sincer si sA pari sincer. El pare, dar nu c.

* * *

Dupd cum exist locuri in care vorbes,te clasicul din Gide,

exist cdrti in care adevAratul moralist se afirm.
Eveline, falsa martirA, vorbete intr'un prim volum ; Robert

ia cuvntul, tot sub forma unui jarnal, intr'un al doilea. Or,

cel mai bun rspuns dat teoriilor nedrepte ale lui Gide, cea mai
bund criticd a metafizicei dubioase, a imoralismului preconizate
de Eveline (de Gide cu alte cuvinte) Ii constitue bucata Robert,
in care scriitorul ii d5rAm6 propria constructie. Afirmatiilor gra"bite i uuratece ale Evelinei, Robert le rAspunde direct, cum
mai bine nu se poate. Eveline rcspinge credinta religioas. Omul,
arat Robert, crede mereu in ceva sau in altceva. Mai bine e s
asculti de Dumnezeu cleat de pasiuniIe sau de instinctele tale .
Eveline i pictorul Bourgweilsdorf nu cunosc decAt sinceritatea.
Dar confund cu nesinceritatea, cu ipocrizia, orice efort c5tre perfectionare, mice subordonare a unei sensatii sau a unei emotii,

idealului. Apoi, sinceritatea devine pentru Eveline o notiune

valabild si in mora15. In acest domeniu, spune Robert, sinceritatea e periculoas. In morald are important notiunea superioard
1) Nouvelles pages de Journal (1932-1935) pag.
2)
2)

Idem, p. 73-74.
Idem, p. 104-105.

8.

PERSONALITATEA LUI ANDRE GIDE

a datoriei. Prin faptul Ca un sentiment e sincer, nu inseamna ca

merita aprobare. Ba chiar rostul moralei e sa combata instinctele
naturale i sincere, sa le inlocuiasca cu altele mai bune. Ceea ce
Eveline nu intelegea, e ca Robert se stradue sa fie altceva decat
ceea ce era. Robert nu se accepta, nu ia drept bun ceea ce e, pentru motivul ca aa e. Robert tinde spre bine. Sinceritatea mai are
alt inconvenient capital: ne duce catre o pluralitate amagitoare.
Odata ce ne lisam prada instinctelor i nu mai admitem o reguld,
unitatea fiintei noastre piele. In fiecare zi, In fiece clipa sufletul
nostru e altul. Numai ideea datoriei alcatuete o axa centrala
care strange aspiratiile noastre contrare inteun manunchi unitar. Robert mai Lie ca Adevarul trebue sii rimana o notiune
exterioari mintii noastre. Dach omul creeaza adevarurile, acestea
devin mici divinitati susceptibile de a fi create de oricare suflet.
Robert, mai cu seama, vede diferenta cea mare dintre el i.nevasta
lui. Poate ca Eveline era mai bund ca el, mai virtuoasa, in mod
spontan mai dreapta. Dar el tinde catre virtute, yrea sii devie

mai bun cleat e, se sforteaza. Eveline primete, el luptii.

Robert e o scurta, dar completa contrazicere a moralei obinuite a lui Gide. Ce inseamna? Cii e ironic, ca Gide atribue unui
personaj caruia Ii e profund ostil elementele moralei adevarate?
Cii scriind Robert n'a facut cleat sa adune obiectiunile ce-i fusc-

sera ficute din toate partile, sa le pund in gura unui erou, sii
in gluma mai mult, ca o sfidare o carte in care
sunt mentionate ideile cele mai opuse a lor lui? Poate. Poate

iscileasca

!psi)" ca e i altceva, glasul moralei clasice in contiinta lui Gide,

glas care, se vede, e clar, e raspicat, se poate face auzit, care a

inspirat o carte intreaga (e adevarat, de proportii reduse).
* * *

In privinta stilului cel putin, 'nu incape discutie. Corect i

frumos, e clasic. Aci Gide apard traditia. Pe tarimul criticei
estetice i literare, constata Ramon Fernandez, e un autor linititor *1). Limba lui Gide e limpede, are ca stramo pe Racine.
De aceea Du Bos ii compara cu Mozart2). Massis nu ezita sa
recunoasca stilul lui drept cel clasic.
Dar este acest clasicism formal produsul unui gand de aceiai
structuri? Massis se oprete la aceasta intrebare. La suprafata,
In privinta stilului, da, Gide e clasic. Atata tot. Adincul mentalitiilii lui nu are nimic comun cu claritatea, cu ordinea, cu Mozart,
cu clasicismul. Arta clasica *, dar nu omul clasic3).
1) Andr Gide et notre temps, p. 12-13.
2) Charles du Bos, Le dialogue avec Andr Gide. d Au Sans Pareil s, 1929,

p. 65.
3) Renri Massis, Jugements. II, p. 52.

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

118

Legile

i gustul sunt apdrate de Gide In estetic5. Dar in

moral5, dar In metafizic5, de ce nu crede In ele?

Puritatea pdrerilor lui Gide In esteticd e o dovadd a solutiei

de continuitate de care suferd pretinsa lui revoltd integrald.

Dar mai arat fa-VA de vddita anarhie, de incontestabilul intucd maxima lui Buffon nu se apnea tard
nerec al gandirilor sale
exceptii. In cazul acesta, stilul nu e omul insui.
* * *

Din aceea & Gide nu e rielntrerupt consecvent cu imoralismul,

cu cinismul pe care i le-a ales ca atitudine, nu poate fi trasd

concluzia cd ne afldm facd cu un caracter contradictoriu in esenta
lui, cu o fire atat de diversd Inca n'o putem judeca pentrucd n'o
putem defini. A-tat Gide cat i prietenii lui rdspandesc acest svon.

Face parte din tactica lor, ca Gide nu poate fi nici rezumat,

nici inteles, nici deci contrazis dintr'un anumit punct de vedere.

Gide e pretutindeni i nu e nicderi; crede totul, nu crede In nimic ;
c multiplu ; e variabil; e pentru, dar e contra ; nu vorbete, ci e

in dialog perpetuu ; e misterios. Gide ne spune (it Caractere)

cd se simte ca o adunare contradictorie, cd ar voi s fie preedintele ei, sd poat suna clopotelul, s poat ridica edinta,
ldsandu-i pe ceilalti s5 se descurce cum vor ti. Du Bos se grabete s declare ca. Gide nu poate fi prins . Iar Fernandez cd
se sustrage fdrd Incetare unei definitii *1). Intelege cine-o putea I

mai exclamd Fernandez.

Trebue sd protestdm Impotriva acestui sistem. Orice om e
complex, nu numai Gide. In fiecare ccexista tendinte contrarii.

Auzim cu totii glasuri diferite, e banala diversitate a oricui.

Gide poate fi precizat, definit, criticat ca atare. Nu e mereu
acelai? Dar eine e? Le convine sd spund ca nu poate fi respins

pentrucd nu poate fi inteles. Or, e mai putin greu decal sa ne

facii s credem ea' e. Gide propune contradictia, simultaneitatea

opuselor i disponibilismul ca sisteme, dar le propune de mult

timp, fdra incetare, cu claritate. Tactica atmosferei stranii e

abild, dar nu ne buinfacete. Gide sus-tine contradictia mai mult
cleat e contradictoriu. II intelegem, II combatem.

***
Mai existd i and cale de a te pune in evidentd. Dacd te ardli
mai rdu decat eti, devii interesant. Gide e mai putin complicat
si contradictoriu decat afirmd. E i. mai putin rdu. Toate krierile mele sunt condamnabile, anunt5. Gide 2). Impotriva criti.

1) Ramon Fernandez, Andr Gide. R. 4. Correa, 1.931, p. U.

;) Vivers, p. 161,

PERSONALITATEA LUI ANDRE GIDi

119

celor lui Massis nu se apara. Aa sunt, admite ; sunt chiar mai

rau, insista. Mai mult cleat cinism, vedem aci o metoda nedelicata de a atrage atentia. Copil, simula atacuri de nervi. SuMr,
striga el, 0 se svarcolea. Unchiul Charles nu-1 credea, dadea
din umeri, ii cetea jurnalul mai departe 1). Andr a ramas acela0
astazi. Vrea sa sperie, sa infioare, sa cucereasca astfel, indirect. Sa nu-i dam crezare cand vrea sa fie mai rau cleat e.
* * *

Exageratia e metoda obinuita a lui Gide. Si cand e vorba

de a-0 explica temperamentul, Intai, 0 opera, in al doilea rand.

Din faptul ea mama lui e o catolica din Normandia, iar tatl

lui un protestant din Languedoc, se crede indrituit s deducd o

dualitate tragica in fiinta lui. Intre Rouen 0 Uzs vede abisul

dintre Nord 0 Sud. Intre Nord 0 Sud nu e nimic mai putin

cleat hiatusul dintre bine 0 rail, dintre divinitate 0 diabolic.
Neputand sa Impace spiritul celor doua provincii, Gide constata
ca pentru el nu mai poLexista_ierarhii, ci numai echivalente.
In el dainuete permanent 0 simultan o contradictie. Aa dar,
Dostoievski are dreptate, iubirea i ura sunt unul i acela0 lucru,
binele e echivalent CU raul, nu exista idei bune, ci numai serii

de idei relative (atat in privinta oamenilor cat 0 a clipelor),

atat de relative, de contradictorii... Inca Ii pierd rangul, 10
pastreaza numai efemera existenta. Parintii lui Gide sunt originari din tinuturi diferite 0 au altd confesiune? Urmeaza ca
nu incape vreo ierarhie a valorilor, c Dumnezeu e Satana
invers.

Disproportia dintre fapt i concluzie e evidenta, e comica.

Au mai fost scriitori ai caror parinti au tinut nu de dou provincii, ci de cloud tari deosebite. i n'au dedus atractia simultand

catre bine 0 ran, divinizarea infernului, desfiintarea oricarui

criteriu de apreciere. Contradictia, maxima suprema (0 cat de
periculoasa) in opera lui Gide, nu poate avea ca scuza argumentul

ca un parinte vine dintr'o regiune, alt parinte dintealta regiune

a unui aceluia0 Stat unificat. Drama Sud-Nord e imaginara ;
Raul e inventat.
paradoxul Binele
N. STEINHARDT

1) Si le grain ne meurt, p. 118,

COMENTARII CRITICE

FUNCTIUNILE METAFOREI
Intre problema originilor i aceea a functiunilor exista o stransa

leg5tur5, de care este necesar sa ne dam seama mai inainte de

a trece la o nouii sferd de intrebari, menite sa ne apropie cu Inca
un pas de cunoasterea mai complet a fenomcnului metaforci.
Cine se Intreabd iii ce moment al timpului au aparut primele
metafore, doreste sa afle i nevoile spirituale pe care ele le-au
satisfacut, adica functiunile implinite de metafore in momentill precis al aparitici lor. Pe de alta parte, eine se Intreaba care
sunt functiunile metaforice, poate spera sa obtind un raspuns
in lcgaturd cu momentul aparitiei lor. Caci printre functiunile
pc care le exercita metafora astazi, pot sa se &eased i acele
pe care le-a implinit altadata, cunoasterea acestora din urma
putand aduce precizari si in legatura cu originea lor. FIotarindu-ne, in paginele care urmeaza, sa punem accentul cercetarii pe
intrcbarea relativa la functiunile metaforei, la rostul pe care ele
sunt chernate sa-I implineasca in viata spiritualii a omului, nu
parasim dcci preocuparea relativa la origini. Aceastd preocupare
este mai de graba atat de intim intretesuta cu sfera de probleme
ale functionalitatii, incat urmarindu-le pe acestea din urma
putem spera s obtincm un adaus de lurnini i In chestiunile
care ne-au rctinut pan5 acum mai cu dinadinsul.
Cat de strans sunt h gate problerna originii i aceea a functiunilor metaforei ne-o dovedcste Vico insusi, creatorul modern
al filosofici mctaforei. Stabilind momentul aparitiei acesteia
in prima faza de desvoltare a spiritului omenesc, adica in faza
lui poetica, Vico raspunde i intrebarii relative la origini si aceleia rdative la functiuni. 11Ictafora aparea, pentru Vico, in accl
moment in care, ca ipstrument adecuat al unei mentalitati animiste, ea putca s corecteze relativa saracie a primelor idiomuri
omencsti. Accst moment, odata depOsit, metafora ii pierdea
Insa, pentru Vico, vechiul ei rost, Inca tot ce intampinam ca metafore In 'operele poeplor mai noi este departe sa posede subtanta sufleteasca a primelor lor Intruchipari. Unii din conti-

FUNCTIUNILE METAFOREI

121

nuatorii lui Vico i, In primul rand, Alfred Biese, despre a carui

cercetare am amintit si mai inainte, sunt Insa departe de a socoti c functiunea metaforei este istovit astazi. Dupa parerea
lui Biese, metafora este o categorie universald a culturii omenesti un instrument care a colaborat nu numai la formarea lirnbilor si a reprezentarilor noastre mitice i religioase ; ea este si
forma generala a expresiei In arte, In toate artele, nu numai in
poezie, deoarece, dupd estetica simpatiei, care incepuse a se impune in vremea lui Biese, chiar artele plastice deopotriva cu cele
muzice, manifestand in formele lor un continut de sentirnente
omenesti, obtin acea personificare, care pentru acest cercetator
alcatueste firea insasi a metaforei. Dar ce este rnai mult, pentru
Bicse metafora este si un instrument al cunoasterii filosofice. In
acest punct, vechile pared ale lui Vico sunt depiisite in chipul
cel mai izbitor. Caci daca pentru filosoful italian vechea functiune Si insemnatate a metaforei incetase odata cu trecerea spiritului ornenesc din faza lui poetica in aceea filosofica, pentru
urmasul lui modern, rostul metaforei se mentine si in interiorul
acestei din urma faze. Alti teoreticieni noi au reprezentat de
altfel aceeasi parere, intrebarea relativd la rostul filosofic al metaforei alcatuind una din problemele cele mai de seama ale metodologiei filosofice "si una din acele al caror examen poate corn-.

pieta ideile noastre cu privire la validitatea teoriilor viciene. S

ne intrebam deci care poate fi functiunea filosofica a metaforei,
inainte de a vedea care sunt functiunile ei psihologice i estetice.
A) FUNCTIUNEA FILOSOFICA A METAFOREI

In cercetarea sa asupra metaforei in filosofie, Biese incepe

prin a ataca pozitiile hegelianismului, care socotea Ca gandirea
poate euprinde realul prin simpla sa desvoltare dialectica. Notiunea gandirii pure este insd o notiune eronata. Cugetarea,

observa Biese, are nevoie de un continut &Ida, de un obiect,

si pe acesta nu-1 poate da cleat intuitia *. Schopenhauer recu-

noscuse bine imprejurarea, cand scria : Samburele cel mai intim al unei cunostinte adevarate si reale este o intuitie ci ofice
adevar nou este specularea unei astfel de intuitii. Ofice cugetare
originara se produce prin imagini: de aceea fantazia este o unealta
a-tat de necesara cugetarii *. Imaginile fantaziei asupra ciirora
lucreaza gandirea filosofica sunt insd metafore, adica rezultatele reprezentarii unei realitati exterioare prin analogic cu propria
noastr viata interna. Lumea nu ne devine in adevar cunoscutd,
ne spune Biese, decat in rnasura In care o &aim, adica intru cat
o transformam dupal legile spiritului nostru i intru cat Ii irnpruInutain propriile noastre atribute spiritual-corporale *. Qbiectul

122

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

cel mai direct 0. singurul cert al intuitiei este experienta intern'a,

Inct daca nu putem cunoate necunoscutul deal reducndu-1

la ceea ce am cunoscut mai Inainte, este limpede atunci ea' opera

cunoaterii nu se poate produce cleat in formele metaforei,

adicA prin analogie cu propria noastra viat interioar6. Orice
filosofie ar fi deci in esenta ei antropomorficg. Rolul metaforei
In filosofie este apoi cu atat mai mare cu cat servindu-ne de graiul

vorbit, nenum'aratele transferuri metaforice ale acestuia tree in

sistemul de notiuni al gAndirii, colorandu-1 In Intregime. Dovada
acestor asertiuni eauta" s'o obtina" Biese strabatand Intregul

domeniu istoric al filosofiei, pentru a scoate In relief in succesiunea sistemelor elementul metaforic pe care fiecare din
acestea 11 cuprinde. Nu sunt oare Ideile lui Platon hipostazarea notiunilor umane i oare conceptul substantei la Spinoza
nu are ca atribute pe acele pe care omul ca fiinta" fizic i spirituala" le cuprinde In sine, adica' Intinderea i. cugetarea ? Eul la
Fichte, Absolutul la Hegel, Volga la Schopenhauer i Incontientul la Hartmann nu sunt apoi deopotrivA personificari me-

taforice ale realitgii ultime? Hegel socotea, in fine, c legile

de desvoltare ale lumii sunt propriile legi ale inteligentei omeneti, autorizAnd prin aceast analogie metaforica metoda purei speculatii filosofice. Antropocentrismul ar fi deci la el acas6
In Intregul domeniu al filosofiei. Vico socotea c spiritul omenesc
gandete metaforic numai In prima lui faza, In faza lui prefilosofica. Iat Insal c Biese crede c nici filosofia nu se poate lipsi
de metafore i a analogiile personificatoare sunt un instrument
de cunoatere chiar In operatiile cele mai Ina lte ale filosofarii.

Pentru aprecierea contributiei lui Biese, trebue spus mai

1ntai c notiunea sa despre metafor este destul de particularg.
Urmandu-1 In aceast privinta pe Vico, Biese nu distinge intre
metafor i personificare. Fara Indoiala, personificarea este 0

ea rezultatul transferului expresiei a cloud realitti. Spiritul

cunoate Ins6 i cazul altor transferuri metaforice dna acele
dintre expresia unei realiti externe i aceea a stgrilor i evenimentelor propriului nostru eu. Cnd vorbim de pild despre
lund ca despre un scut de aur nu operam nicidecum un trasfer
personificant, dei facem o metafor. Biese pare Insd a nu cunoate dec'at metaforele personificatoare. S'ar putea spune totui Ca In domeniul filosofiei, metaforele apartin totdeauna
acestei categorii. Exemplele pe care le-am spicuit In partea istorica a expunerii lui Biese i altele care li s'ar putea adauga ne-ar
face fara Indoiald s'o credem. Antropocentrismul ocupa" un loc
dintre cele mai Intinse In conceptiile filosofice mai vechi 0 mai

noi. Totui, antropocentrismul nu este o pozitie obligatorie a

spiritului cunoscator, gl este apoi o pozitie pe care spiritul, xi

FUNCTIUNILE METAFOREI

123

etapele mai noi ale desvoltdrii lui, tinde mai de grabA s'o elirnine.

Evident, existd dou5 atitudini, douA gesturi ale cunonterii.

Unul din ele consistA in a modela realitatile externe dup sta.rile eului ; celAlalt in a modela stArile eului dup realitAtile exterioare. Cel dintAi este gestul cognitiv al antropocentrismului
*i este cu drept cuvAnt judecat, in raport cu aspiratia sufletului
de a cunoste lumea, mai de grabA ca o pricinA de eroare, decAt
ca o rnetodd potrivitA de cunoatere. A regdsi necontenit eul in
lume inseamnA a ti-o ascunde pe aceasta din urma. Cunoaterea,
ca stabilire a unui raport intre eu .1 lucruri, presupune realitatea
autonomA a acestora. A cunoate inseamnA a stabili o relatie cu
ceva deosebit de tine. A cunoste inseamnd a iei din tine, a te
dep5i. Antropocentrismul este Irish' reintrare In tine insuti i,
in raport cu scopurile imanente ale cunoasterii, o pozitie cognitivA inadecuat5. Imprejurarea a fost de mai mult vreme recunoscuth *i. prezenta elementului antropocentric fn vechile sistematizdri ale filosofiei a fost denuntata ca o pricinA de eroare.
Este adevArat cd opera cognitivd a spiritului presupune reducerea treptatA a necunoscutului la cunoscut. Dar sfera cunoseutului este aceea a experientelor apropiate ale omului, nu neap5rat a stArilor lui interioare. Astfel, fizica hilozoist, apArutA
in cetAtile ioniene cu cinei i. cu ase sute de ani inaintea lui Christos, reduce intreaga lume la al:a i aer, la foc i. pdmAnt, adicd

la nite elemente pe care omul le gAsete in cercul limitat al

primelor sale explorAri ale lumii externe, nu in sine insui. De
sigur, un Empedocles socotete cA ceea ce pune elementele materiale in micare, ceea ce le face s se atraga sau sA se respingA

sunt nite forte deopotrivd cu ale iubirii i ale urii in sufletul

omenesc. Analogizarea personificantd a lucrat, In cadrul acesta,
pentru a obtine notiunea forfei, ca ceva deosebit de materie.
Dar odatd notiunea fortei cAtigatA, intregul sens al desvoltArii
spirituale ulterioare a fost s'o purifice de amintirile antropocen-

trice ale inceputului. Astfel, cine compar conceptul fortei in

fizica hilozoistA i. in mecanica lui Newton, nu poate sA nu recunoascd progresul fAcut tocmai in directia eliminArii elementului metaforic i personificant. Analogia personificatoare a
putut deci juca un rol in formarea primelor conceptii ale spiri-

tului omenesc, dei nu un rol exclusiv. AceastA metod a pierdut

apoi din vechea sa insemndtate, in mAsura in care spiritul a cucerit domenii din ce in ce mai intinse ale lumii exterioare, Mat
reaparitia personificArilor in conceptiile mai noi este semnul unui
arhaism spiritual, pe care critica filosoficA se cuvine s-1 cen-

zureze, nu revelatia unor conditii permanente ale cunoaterii,

ap cum Biese ar fi dorit sd ne fad s'o credem. Dar dad meta,

124

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

fora personificanta nu este indispensabila, alte forme ale ei sunt

oare mai constrangatoare in lucrarile cunoasterii?

H. Bergson a afirrnat-o odata. In renumitul sau articol asupra Intuifiei filosofice, reprezentand comunicarea pe care a facut-o Congresului filosofic din Bologna, in Aprilie 1911 (La Pensee

et le Mouvant, 1934), Bergson a aratat ca toate sistemele filosofice originale se desvolta dintr'un fel de punct condensat, care
contine virtualmente toata materia desvoltarilor Mr. Acest punct
condensat ete intuitia filosofica, viziunca nou a lucrurilor pe
care filosoful o aduce omenirii si de care noi nu ne putem apropia
decat prin intermediul unei imagini: imagine intermediaril

intre simplitatea intuitiei concrete si complexitatea abstractiunilor care o traduc, imagine fugitiva si evanescenta, care obsedeaza, poate nebagata in seama, spiritul filosofului, care il urmareste ca o umbra de-a-lungul tuturor inconjururilor cugetarii
sale si care, dacd nu este intuitia insasi, se apropie de ea mai
mult dccat expresia conceptuala si cu necesitate simbolica, la
care intuitia trebue s recurga pentru a produce explicatiile *
sale. Apropierea de textul reprodus mai sus din Schopenhauer
este destul de izbitoare. Pentru a ne da un exemplu despre ce poate

fi o asemenea imagine mediatoare si, de sigur, metaforica, de

vreme ce ea reprczinta, intr'un chip relativ inadecuat, intuitia
propriu zisa, Bergson procedeaza la analiza sistemului lui Berkeley. La o prima vedere, divcrsele aspecte ale filosofiei lui Berkeley erau cunoscute cercetarii filosofice mai vechi sau contemporane. Berkeley este un idealist nominalist, un spiritualist voluntarist si un teist. Redusa la aceste teze generale, nimeni n'ar
mai putea recunoaste filosofia lui Berkeley, a Cann originalitate
consista tocmai in felul in care ea grupeaza amintitele teze si,
mai cu seama, in intuitia care le sustine si in imaginea care o
mijloceste pe aceasta. Potrivit acestei imagini, Berkeley percepe materia ca pe o subfire peliculd transparent situata intro
om si Dumnezeu. Aceasta pelicula ramne transparenta atata
timp cat filosofii nu se ocupd de ea si atunci Dumnezeu se arata
printr'insa. Dar indata ce metafizicienii sau chiar numai simtul
comun intru cat este metafizician se ating de ea, pelicula isi pierde

stralucirea si subtirimea, devine opaca si formeaza ecran, pentrued niste cuvinte precum Substanta, Forta, Intindere .abstracta, etc. se strecoara in dosul ei, se depun ca un strat de
praf si ne impiedLca de a percepe pe Dumnezeu prin transparenta. Imaginea este abia indicata de Berkeley insusi, desi intr'un loc el spune in proprii termeni ca noi ridicam praful i
c tot noi ne plangem ca nu mai putem vedea #. Iata deci cum
idealismul nominalist i teist al filosofului englez, indata ce este
pezisat prin intermediul unei imagini, captd viat i se afirm4

PUNCTILINILE METAVORgI

125

ca o conceptie originala asupra luniii. Imaginea metaforica era

pentru Biese smburele insusi al conceptiei filosofice ; ea este
pentru Bergson mijlocul ei de a se comunica. Ceea ce uneste
totusi pe cei doi cercetatori este sentimentul ca gandirea purd
ramne insuficienta fata de* scopurile filosofarii, care trebue sa
recurga la fantazie pentru a se constitui sau cel putin pentru a
se cothunica. Apropierea aceasta provine din trunchiul comun,
pe care vederile lor au inflorit, cu rezultate 5i cu merite de altfel
inegale, deoarece unul este un cercetator intr'o problema specialia,
pe cand eelalalt este un mare ganditor, cu intinse repercusiuni in

atatea domenii ale culturii moderne. Spre deosebire de criticismul anterior al unui Kant, care tindea sa separe domeniile
i sa le afirthe in autonomia lor, aceSt trunchi comun este romantismul, a carui tendinta permanenta a fost sa reasocieze
domcniile, s infra-teased din nou filosofia i poezia, cugctarea
rationald i fantazia. Printre produsele acestei inclinari este si
afirmarea rolului pe care imaginea metaforicd 11 joac in opera
gandirii sau a comunicarii ei. Romantismul a fost o planta vigu-

roas. Semintele ei au cazut departe. Astazi Inca intampinam

mereu studii care afirma cu vechea inclinare romantica insenanatatea fantaziei i a imaginilor ei metaforice in speculatiile
gandirii.

Un astfel de studiu este acel al cugettorului spaniol Jose

Ortega Y Gasset, profcsor de metafizied la Universitatea din
Madrid, care in 1924 a publicat Cele cloud mari rnetafore ale filosofiei (pe care il folosesc in traducerea germana cuprinsd in volumul Buch des Betrachters, f. a). Ortega este de parere, ca si

Biese altd data, ca metafora in filosofie are un rol constitutiv,

nu numai pe acela al unui vehicul expresiv. Intrebuintilm metafora, scrie Ortega, nu numai pentru a face comprehensibila
altora cugetarea noastra prin intermediul unui semn ; metafora
ne este indispensabild i pentru a putea gandi anumite obiecte
dificile. Metafora este mai mult decat un mijloc al expresiei ;
ea este, un mijloc esential al eunoasterii . Spre deosebire de
Biese, metafora nu este ins neaparat personificare. Exemplele
sale apartin altor catcgorii de metafore. Stapnind apoi un concept mai just al metaforei, potrivit caruia termenii care se inlocuesc unul pe altul in transferul metaforic sunt insotiti de
constiinta relativei lor discrepante, Ortega ajunge s stabileasca
o interesanta deosebire intre mctafora poetica i cea tiinfificA.
Ambele spete de metafore postulcaza o anumit identitate intre
doug obiecte. Metafora poetica incepe insd abia atunci cand
/afirma o identitate mai larga, mai total, dintre cele doua obiecte
ale comparatiei subintelese decat realitatea lucrurilor ne-ar permite s'o facem. Metafora poetica contine in sine o xagerare

rz6

REVISTA VUNDATIILOR IttGALE

care ne place, care vorbeste puternic fantaziei noastre. Metafora

stiintificd apare dimpotrivg, atunci cAnd pornind dela identita-

tea dintre dou obiecte, spiritul reline din ea numai atat cat

este necesar pentru a capta unele fenomene, care s'ar refuza altfel cunosterii noastre. Metafora poeticd procedeaza deci dela
mai putin la mai mult, pe cAnd metafora stiintifica procedeaza
dela mai mult la mai putin. Astfel cand, descriind o grading,
Lope de Vega numeste tasnitura de apa a unei fAntAni sritoare
o lance de cristal, imaginatia noastra se complace sa asimileze
cele douA obiecte mai mult decal realitatea o permite. 4 Frumusetea metaforei Incepe acolo unde sfArseste adevdrul ei CAnd
Irma un psiholog vorbeste despre fundtd sufletului, el stie prea
bine CA sufletul nu este un vas care ar avea un fund dar, prin .
aceastd metafora el ajunge sA pung In lumina un strat de fenomene sufletesti, care <chi structura sufletului joaca acelasi rol
ca fundul unui vas)). Cu constiinta acestui minus In identificarea obiectelor comparatiei sublutelese, procedeath filosofii
atunci cAnd construesc cele doua man metafore la care revin
necontenit teoriile cunoasterii: metafora constiintei ca o tabld.
pe care se inscriu impresiile, i metafora constiintei ca vas, In
care ideile alcdtuesc un continut. Multa vreme epistemologia a
folosit metafora constiintei-tablou. Cnd InsA Descartes a stabilit ca a singura existenth cert a lucrurilor este aceea pe care
le-o conferg faptul de a fi cugetate... Lucrurile au murit ca realitati, pentru a renaste ca gAnduri (cogitationes) *. Trecerea catre
metafora constiintei-vas a deschis calea idealismului modern.

Importanta contributiilor analizate In urma st In faptul

de a fi aratat ca nu numai metaforele personificatoare pot avea
un rol in filosofie. Pe de alth parte parerile amintite mai sus par
a pune o nond problema, absenta din discutia lui Biese: Intrebarea dach metafora este un mijloc al cunoasterii sau numai
al exprimarii filosofice. Este drept insd c deosebirea dintre cunoastere i exprimarea ei este destul de greu de fAcut. Caci cunostinta nu este un continut complet mai Inainte de a trece In expresie. Ortega pare totusi s'o cread, mAnat de sigur de opinia
foarte veche ca expresia ar fi copia gAndirii, dupg: cum gandirea

ar fi copia realitAtilor. De fapt expresia este o etapa In pro-

cesul gAndirii, etapa lui cea mai inaintatd. Expresia nu este copia
gandirii, ci organizarea ei cea mai desavArsita, Incgt Intrebarea
claca metafora este cunoastere sau numai expresie e pentru noi
o falsa problemd. Cine exprima un continut mental oarecare In
forma unei imagini metaforice, 11 gAndeste in acelasi fl. Continutul gAndirii si forma exprimgrii ei sunt intim Intrepatrunse
i cu neputinth de separat. Ce rost poate avea atunci sa ne Intrebam dacg metafora este instrument de cunoastere sau numai

VUNCT1UNILE METAVOREI

I27

forma a exprimarii acesteia ? Mai potrivit este a ne intreba dacd

imaginile metaforice sunt in adevar mijloace ale gandirii filo-

sofice, dad cu ajutorul lor cugetarea izbuteste a capta fenomene noi, recunoscute mai inainte? De sigur, rolul metaforei
in desvoltarea gandirii filosofice nu poate fi tagaduit, daca ne
referim la multimea si insemnatatea imprejurarilor in care s'a
recurs la serviciile ei. Istoria cugetarii este solidara cu istoria

fantaziei. Eforturile omului de a cunoaste s'au desvoltat paralel

cu eforturile lui de a vedea si de a inchipui; aceste cloud eforturi
au colaborat multd vreme si este probabil c isi vor solicita reciproc serviciile si In desvoltarea viitoare a spiritului omenesc.
Totusi, este drept a spune ca, dacd imaginea metaforica a fost
adeseori un mijloc de a capta realittile, uneori ea a fost tocmai
un mijloc de a le ascunde sau de a le intelege gresit. Astfel, pentru
a ne restrange la exemplele lui Ortega, metafora constiinteitabla a fost nu numai una din varietatile metaforelor epistemologice, dar si aceea care ne-a mascat atata timp anumite insusiri ale
constiintei. Asa, in toata lunga epocd In care constiinta a fost
inchipuit ca o tabla curatd (tabula rasa), pe care vin de se graveaza impresiile lumii exterioare, filosofia n'a putut sezisa caracterul activ al constiintei, virtutea ei de a prelucra impresiile,
functiunile ei spontane. Cine studiaza istoria filosofiei asista

la indelungile lupte purtate impotriva acestei metafore, mai

inainte ta felul lucrurilor atata vreme acoperit de ea sa apard cu
limpezime. Pe de alta parte, daca metafora poate ajuta spiritul

in opera lui de cunoastere, progresele acestuia resimt uneori

nevoia nu numai de a inlocui o metaford prin alta, dar si pe aceea

de a renunta la mice metafora, de a concepe lucrurile prin mijloace pur nationale. In aceasta privintd este de amintit ca una
din metaforele cele mai vechi ale filosofiei (dar pe care Ortega
n'o aminteste In cercetarea sa) este metofora constiintei-oglindd.
Potrivit acesteia, lumea ar fi ceva d eplinconstituit, in momentul In care, prin simpla oglindire, constiinta ia cunostinta de ea.
Se cunosc dificultatile filosofice legate de acest mod de a-ti reprezenta raporturile constiintei cu lumea. Ele consista in faptul

de a atribui lumii ceea ce nu apartine cleat reprezentarii ei.

Cand oamenii au devenit sensibili la aceste greutati teoretice, ei
n'au inlocuit vechea metaford a constiintei-oglinda printr'o metafora nou, ci au renuntat la oHce transfer metaforic In lucrarea

cunoasterii, obtinand in criticismul Kantian, in pozitivismul

lui Comte si in curentele filosofice rasdrite in succesiunea acestora expresiuni hotarit neimaginative ale spiritului, elaborari
abstracte ale lui. Astfel, and pozitivismul sau empiocriticismul
mai nou au infatisat lumea ca simultaneitate sau succesiune de
senzatii, este evident cd noua parere a fost castigata impotriva

REVISTA PUNDATIILOR REGALE

128

vechilor mituri ale filosofiei si cu hotarirea de a nu se lasa indusa

In eroare de sugestiunile cuprinse in ele. Nu sustinem nicidecum

cd In opinii ca acele amintite In urmd gasim ultimul cuvnt al

filosofiei si ca, mai tArziu, noi metafore n'ar putea interveni cu
rolul de a sezisa aspecte ale realitatii ramase mai Inainte necunoscute. Tot atat de probabil ni se pare Irish' c necontenit spiritul va cenzura conceptiile lui imaginative, inlocuindu-le sau
chiar renuntnd la ele, atunci cnd ajunge sa le inteleagd ca pe
o pricinii de eroare. Pentru a folosi noi inine o metafora, vom
spune deci ea gandirea i fantazia, desi decurg adeseori paralel,
nu sunt coextensive pe toata Intinderea lor, incat fantazia apare
cnd ca o haind prea larga a cugetarii, incapabila sa modeleze
toate formele ei, cnd ca o haina prea strmta, care cere cugeOrli s'o sfasie si s'o lepede.
B) FUNCTIUNEA PSIIIOLOGICA A METAFOREI

S'a observat uneori c functiunea metaforei flU poate fi numai aceea de a suplea lipsei termenilor Intr'un moment oarecare
al evolutiei linguistice. Dacd ar fi asa, nu s'ar explica de ce spiritul omenesc continua sal producd metafore sau cel putin
forme mentale asemanatoare cu metaforele, chiar atunci cand
nu De afram in activitate expresivd. Acesta este de pildd cazul

visului, ale carui imagini au fost resimtite totdeauna ca un fel

de metafore, adica drept niste reprezentdri tinnd locul altora,
cu care In parte se acopera, in parte se deosebesc. Aceastd Intelegere a visului este straveche, dup cum o dovedeste arta ghicirii visurilor, pe care au practicat-o toate popoarele vechi. Un
talmaci de visuri insotea de pilda in Antichitate pc toti conducdtorii de ostiri. Un astfel de tdlmaci Ii lamuri odata lui Alexandru Makedon, care visase, In timpul asedierii Tyrului, un Satir
dansand, ca cetatea se va preda si ea Impratul Macedonenilor
va intra Invingator In Tyr. Daca arta visurilor este veche, tiinta
lor este cu mult mai noua. Multd vrene psihologia oficiala i-a
acordat ins o atentie cu totul distrata, pada' cand cercetarile
psihanalitice ale lui Sig. Freud si ale discipolilor lui au creat o
inteaga disciplina sistematica, ale carei consecinte pentru stiinta
esteticd au lost la un moment dat extrase. Cad daca apropierea
dintre arta i vis descinde i ea din cea mai adnca vechirne, a
trcbuit s se construiasca o doctrind a visului mai Inainte ca
amintita apropiere sa Incerce a-i da toate roadele ei, in vederea
unei mai bune cunoateri a proceselor care stau la baza artei
si a functiunilor pe care aceasta le joaca In interiorul psihologiei
omenesti.

Freud n'a vorbit de metafore ; a vorbit de simboluri. Dar

daca simbolul nu este decat produsul inlocuirii unei realitati

FUNCTiUNILE METAPORtt

129

sau a expresiei unei realitati printr'o alta realitate sau printr'o

alta expresie a realitdtii, care au functiunea de a le reprezenta
pe cele dintai, atunci simbolul poate fi trecut si el in catcgoria
metaforelor. Este adevarat c, dupa cum au aratat-o toate analizele noastre precedente, pentru ca o metafora in deplinul inteles al cuvantului s in nastcre, este ncvoie ca constiinta asernanarii dintre cei doi tirmeni sa alterncze cu constiinta deosebirii lor. Constiinta acestei ckosebiri in asemanare lipseste in
timpul activitiltii visului. Am spune Ca visul este un simbol bine

instalat si care, ca atare, acopere complet irnaginca realitatir

pc care o inlocucste, Inca constiintg se &este in imposibilitate

de a sezisa deosebirile, alaturi de asemanarile celor cloi termeni

intre care se opereaza transhrul simbolic. Simbolul oniric este o
sinteza totala. Simbolul metaforic este o sinteza lacunnra. Operatia sintetica a apropicrilor s'a insotit aci cu operatia analitica
a separarilor. Este drept ca atunci cand omul se trezeste din vis
si cand, cautand sa afle semnificatia lui, gascste o rcalitate subjacenta figurata prin imaginile visului, cl obscrva atunci c intre
cele doua imagini existd i apropicri i deoscbiri. Visul &vine
atunci pentru cl o metaford. Dar visul in interprctarea omului
treaz nu mai este acelasi lucru cu visul visat. Psihanaliza se ocupa

numai de acesta din urma, nu si de ccl dinthi. Sau atunci and

se ocupd si de cel dintai, adica de creatiile arta, si de imaginile ei metaforice, cautand s intcleagd functiunile acestora din
urma prin analogie cu acelea pe care le indcplinesc intruchiparile visului, psihanaliza opereazii o generalizare pe care raporturile de fapt nu o ingadue si ale card rezultate se cuvin a fi
privite cu rezerva. Mai inainte insa de a vecka daca se poate
stabili o analogie intre functiunile psihologice ale visului i acele
ale metaforei, sa examinam in cc masura se poate face o apro-

piere intre aceste doua formatii mentale, considerate in structura si mersul aparitiei lor. Api opicrca aceasta poate contribui

ai

ea la o mai buna cunoastcre a fenomenului metaforci.

Pentru Freud visul este produsul rcfularii unor reprezentari
subconstiente care, putand turbura somnul, nu sunt primite in
constiinta dealt dupa ce au fost supuse unui intreit proces de
condensare (Verdichtung), chplasarc (Vcrschiebung). i plasiicizare. Ansamblul acestor proccse alcatucste sublimarea. Fredd
distinge intr'un vis continutul lui latent si continutul lui manifest. Continutul manifest al visului este simbolul continutului
sari latent, obtinut prin condensarea i deplasarea lui, adica
prin sublimare. Condensarea se produce fie prin elirninarea anumitor elemente latente, fie prin pastrarea catorva numai din
elementele unui complex latent, fie prin unificarea acelor elemente latente, care au intre dc ceva cornun. Astfel, aparitia
9

I Jo

kEVISTA PUNDATIMOk REGALt:

atat de frecventa In vis a imaginii unei persoane care are In acela*i timp cateva din caracterele unei persoane deosebite este produsul acestei condensari cu care lucreaza fantazia visului. Deplasarea consista In Inlocuirea unui element latent printr'unul
manifest, oarecum Indepartat ca semnificatie de cel dintai (un

proces asemanator cu aluzia in vorbirea obipuit), apoi prin

mutarea accentului psihologic care Insotea un element important asupra unui element lipsit de insemnatate, ap Meat visul
manifest dobandete un alt centru de grupare a elementelor lui
*i un izbitor caracter straniu. In sfarit, pentru ca un vis sa se
produca, toate continuturile mentale ale visului latent trebue
sa se transforme in imagini vizuale. Visul procedeaza aa dar ca
un ilustrator care ar vrea sa traduca in imagini continutul unui
articol teoretic sau politic. In aceastd operatic de transformare
sunt menite s ramana nereprezentate toate cuvintele abstracte
Impreung cu toate partile de cuvant care desemneazd raporturile logice dintre cuvinte, aa cum sunt conjunctiile, prepozitiile,

etc. La fel lucreazd visul, care nu cid din continutul lui latent
cleat obiectele i actiunile, adica elementele capabile a fi reprezentate prin imagini. Imposibilitatea figurarii elementelor de
legatura logica despica visul manifest in mai multe visuri partiale fard relatie Intre ele, adica d visului caracterul lui incoherent.-

Freud a sustinut cd procesului de sublimare, descris mai sus,

i se datorete nu numai visul, dar i nevroza, deopotriva cu mi-

turile popoarelor *i cu creatiile de arta. Pentru a ne da seama

Intru cat aceasta apropiere dintre vis i arta este sau DU justificata, sa urmarim pe Freud In analiza unei opere de arta, adicd
In lucrarea de identificare a continuturilor ei latente. Alegem atra-

gatoarea analiza pe care el a consacrat-o Regelui Lear al lui

Shakespeare, intercalata In studiul despre Motivul alegerii casetei (Das Molly der Ktistchenwahl, in Psychoanalytische Studien

an Werken der Dichtung und Kunst, 1924, P. 15 urm). Motivul

alegerii casetei este semnalat In Negustorul din Venelia de Shakespeare: Trei petitori se Infatieaza pentru a obtine maim frumoasei 1 Inteleptei Porzia care, urmand vointei tatalui sau,
trebuia sa se Insoteasca cu acela dintre ei, care va fi ales Intre
cele trei casete prezentate cu aceasta ocazie, pe aceea continand
documentul atribuirii. Unul dintre petitori alege caseta de aur,
altul pe cea de argint, al treilea, Bassanio, pe cea de plumb. Caseta de plumb Ii aduce lui Bassanio pe Porzia. Documentul atribuirii se gasea Inchis In ea. Freud observa ca imaginea casetei
este un stravechi simbol psihanalitic al femeii. Asupra acestui
punct el a avut adeseori ocazia & revina in cursul cercetarilor
sale. Dar dacd este aa, daca imaginea casetei este un simbol

PUNCTIUNILE META FORM

IS I

al femeii, atunci Bassanio alege de fapt intre trei femei. Impre-

jurarea aceasta ii dd lui Freud putinta sd se opreasca in fata

noului motiv al alegerii femeii, care alcatuete punctul de plecare al Regelui Lear. Batranul rege alege i el intre trei femei,
care sunt propriile lui fiice, Goneril, Regan i Cordelia. Dorind
sa-i imparta Impardtia, Lear se las inelat de vorbele linguitoare ale fetelor lui mai maH, in timp ce exclude dela motenire i isgonete pe cea mai mica dintre ele, pe Cordelia, care nu
gasise nimic de spus batranului incredintat ca iubirea cea adevarata este aceea ce se pricepe s vorbeascd mai frumos. Numai
and, alungat de Goneril i Regan, iMprudentul batran regasete pe Cordelia, venit cu armate franceze pentru a repara
ofensele aduse tatalui sail, el intelege eh' iubirea adevarata fusese
muta. Un moment soarta bataliei pare a inclina in favoarea fetelor rele. Lear i Cordelia cad prizonieri i batranul nu poate
vorbi decal cadavrului fetei mai mici, atunci cand coroana ii
este pusd din nou pe capul inclinat pentru a muri.
Motivul alegerii unei femei din trei este frecvent in legenda
i literatura. Il gasim in mitologia greacd, unde Paris alege pe
Afrodita. Il aflam de asemeni in basmele popoarelor europene,
unde Fiul de lmparat alege pe Cenuereasa, printre surorile ei.
Clue sunt insa, de fiecare data, cele trei femei i pentru care motiv alegerea cade pe cea de-a treia? Punandu-se aceastd intrebare, observam cd exista un fel de asemanare intre femeia aleasd
i caseta de plumb. Cordelia, ca i Cenuereasa, sunt firi tainice,
mute, ele se ascund, nu stralucesc, sunt deopotrivd cu plumbul.
Mutenia, ne asigura Freud, este in vis i in basme un simbol
al mortii. Aa, in basmul celor 12 frali, din culegerea lui Grimm,
un Imparat are 12 baieti i ateaptd pe cel de-al treisprezecelea
copil. Imparatul tie cd dacd se va nate o Ltd, cei 12 baieti vor
trebui sa moara i pregatete 12 cociuge. Impdrateasa ajutd
insd celor 12 baieti sd se salveze, ascunzandu-i in padure, unde ei
ii propun sa ucida pe orice fata ar intalni. Cand insa, mai tarziu, fata, care se nascuse intre timp i descoperise pe fratii ei,
rupe cei doisprezece crini care creteau in gradina Imparatului,

baetii se transform in corbi. Pentru a-i mantui de aceastd

soar-0 i a-i reda conditiei umane, fata afla ca trebue sa stea
muta timp de 7 ani; prin mutenia ei, adicd prin propria ei
moarte, fratii sunt in cele din urma mantuiti. Tot astfel in basmul celor 6 lebede, mutenia surorii readuce printre oameni pe cei
6 frati schimbati in lebede. Moartea surorilor este in fiecare din

aceste basme conditia compensatorie a vietii fratilor. Moartea

este insa, simbolizata prin mutenie. Femeia aleas, cea necuvantatoare, muta i lard reflexe ca i plumbul, este deci in Regele Lear sau in basmul Cenweresei, Moartea. Vechea mitologie
9.

132

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

elind cunostea si ea grupuri de trei surori, dintre care cea din

urmd este simbolul mortii. Asa este de pilda grupul celor trei
Moire. La inceput, in epoca homerica, Grecii nu cunosteau decat o singura Moira. Cu tirnpul lush' Moira prirnitivd se multiplica, prin asimilare cu cele trei Ore, zeitdti ale anotimpurilma,
dintre care una simbolizeaza Primdvara, cea de-a doua Vara
si cea de-a treia Iarna. Este probabil Ca analogia cu Orele a inmultit, intr'o fazd mai noua a mitologiei grecesti, fiinta Moirelor, care dcvi i ele trei: Lachezis, simbolizand Intamplarea,
Klotho, simbolizand Soarta, si Atropos, simbolizand Moartea.
Cordelia, printre cele trei surori ale ei, este deci nu numai un
personaj analog cu Cenusereasa i cu sora celor 12 frati schirnbati in corbi; ea ocupd in grupul ei un loc deopotriva cu al lui
Atropos printre Moire. Multi dintre cititorii sau spectatorii Regelui Lear vad in intamplarea infatisata de Shakespeare un sens
moral mai mult sau mai putin inalt, aclevarul c nimeni nu trebue s renunte din viata la bunurile care ii sunt date a le stapani
sau cii oricine trebue sa se fereasca a cadea in capcanele lingusirii.

In intamplarea Regelui Lear, Freud (urmand metoda vechilor interpretari alegorice ale literaturii, care distingea dincolo
de sensul literar, pe acela moral i pe accla mistic sau anagogic,
cf. Dante, Convivio, II, 1, 3-5 si Sf. Thoma, Summa Theologiae,
I, P, qu. I, art. X si Quodlibet VII, 14-16) crede a putea lamuri
mai departe decal. semnificatia ei morald, un inteles mai adanc:

Lear este un batran, gata sii moari. Nebunia lui 11 face sa doreasca iubirea, atunci cand el ar fi trebuit sa se pregateasca de
moarte. Tragedia lui Lear este aceea a necunoasterii destinului
sau. Sfarsitul lui LPar in brate cu Cordelia, semnificand insotirea batranului cu moartea, incunund drama cu acel accent de
pacificare, in care se exprimii, dupd ratacirile nebunesti de mai
inainte, acceptarea dcstirmlui ineluctabil.
Nu vom ascunde c interpretarea lui Freud (15 adancime si
pared o frumusite noun tragediei lui Shakespeare. Ea este apoi
un prilej dintre cele mai nimerite pentru a studia raporturile
metaforelor poetice cu imaginile visului i pentru a decide daca
cele dintai indeplinesc aceleasi functiuni psihologice ca cele din
urma, asa cum Freud si numerosii lui discipoli in domcniul esteticei au afirmat-o de atatea ori. De sigur, se poate spune ca in
cazul metaforei, ca si in acel al visului, exista un continut latent
si unul manifest. Termenul rimas neexprimat, al comparatiei
subintelese cure aleatueste metafora, constitue continutul metaforic latent ; termenul exprimat intruchipeaza continutul metaforic manift.st. Daca ne oprim in fata metaforei Regelui Lear,
asa cum ne-o tilmaceste Freud, regasirea Cordeliei este continutul manifest, pe and acceptarea mortii este continutul latent.

FUNCTIUNILE METAFOREI

133

Imprejurarea aceasta odata stabilita, trebue s observarn insa

ca intre continutul latent i cel manifest existd in cazul visului
un raport cu totul deosebit de acela care poate fi constatat cu
prilejul metaforei poetice. Am vazut Ca imaginile visului sunt
produsul sublimdrii continutului sail latent, adicd al condensarii
i deplasarii acestnia. Continutul latent al visului trebue acoperit
cu totul pentru ca somnul sa nu fie tulburat. Acoperirea aceasta
se face printr'o opera-tie totala de transformare, obtinutd atat
prin condensarea mai multor elemente intr'unul singur cat i
prin mutarea accentului psihologic dela un element asupra
altuia. Nimic din toate acestea nu putem observa, comparand

continutul latent al metaforei cu continutul ei manikst. In

locul condensarii intampinam mai de graba, in metafora poetica,

o amplificare a reprezentarilor ei latente. Astfel, din atitudinea

Regelui Lear Ltd de moarte, o data relativ simp:a i indivi-

zibila a psihologiei eroului, poetul scoate materia unor peripctii

complicate. Tot astfel, nu se poate spune c in metafora poetica
asistam la o deplasare a accentului psihologic care intovarriea
continutul ei latent. Daca, in tragedia lui Shakespeare, Cordelia

este metafora mortii, atunci se poate spune ea acelai accent

psihologic insotcte i imaginea ei i reprezentarea pe care ea o

inlocuete. Dac prin transparenta imaginii Cordeliei n'am
sezisa gandul mortii, atunci eroina lui Shakespeare i-ar pierde
calitatea ei metaforica i tragedia Regelui Lear i-ar pier& acea
perspectivd in profunzime, pe care mi se pare & este meritul
lui Freud de a o fi pus in lumina. Dar cu aceasta atingern o alta
deosebire intre simbolismul visului i acel metaforic, amintit
de altfel i mai inainte. Imaginile visului, cel putin pentru acel
care viseaza, n'au perspectivd ; ele nu sunt intovaraite de con- '
tiinta acelei profunzimi, uneori numai banuite, care da imaginilor
metaforice valoarea i farmecul lor. Cine viseaza, o face pentru
a nu trebui sa-i intrerupd somnul. Cine compune insa o meta-

fora poetica sau eine ia cunotinta de ea in operele lirice sau

dramatice sirnte ca se trezete la o luciditate mai inalta, cii ajunge

sii stapaneasca intelesuri ignorate de omul obinuit in imprejurarile comune ale vietii lui. Visul este un instrument al somnului.

Metafora poetica este o unealta a luciditatii ; o putere a treziei.

Raporturile acestea, ignorate cu totul de numeroii esteticieni psihanaliti, ne pot face a intelege mai bine deosebirea
dintre functiunea psihologica a visului i aceea a metaforei.
Functiunea psihologica a visului este quietistd; functiunea psihologica a metaforei este insa tocmai neliniVitoare. Visam pentru
a putea dormi ; construim sau contemplam insa imagini poetice

pentru a intelege mai mult i pentru a trai sentimentul mai

puternic. Visul ne inchide n nesimprea sornnului, Metafora

134

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

degajeazd insd in noi un fior i ne conduce &Ire o potentd superioard a vietii. Asknilarea dintre vis i metafora poeticd ni
se pare din toate aceste pricini neindreptdtit. S'a spus totui
cd intre vis i creatia poetic& ar exista cel putin o functiune
psihologicd comund, funetiunea eliberatoare sau ca(articd. Visul
ca i imaginile poeziei ar elibera efecte comprimate de contiintd.

Ce trebue sd credem despre aceast teorie?

C) METAFORA g ELIBERARE

Functiunea catartied sau eliberatoare a artei a fost pusd

In-01a oard in lumind de Aristoteles, cu prilejul definitiei tragediei. Tragedia, scrie Aristoteles (Poetica, VI, 2), este imitatia
unei actiuni grave i complete, avnd o anumit intindere, pre-

zentatd inteun limbaj pi:dent i in aa fel Mat fiecare din partile componente sa eXiste separat. Tragedia desvoltndu-se prin
personaje faptuitoare i nu prin intermediul naratiunii, produce
prin mild i spaimd purgarea pasiunilor de acelai fel r, 0 eontroversd milenard s'a incins in jurul intelesului pe care Aristoteles
11 va fi dat purgdrii pasiunilor In tragedie, catarsisului lor. Cla-

sicii franeezi interpretau catarsisul aristotelic In sensul cd, prin

mila i teroarea pe care o inspird, tragedia purified sufletele
spectatorilor de pasiunile asemdndtoare cu acele ale caror nenorocite consecinte le observdm in eroii tragediei, Tragedia ar fi
deci o lectie de morald. Catarsisul ar fi efectul moralizator al
tragediei. Lessing a avut prilejul s rectifice interpretarea moralist a tragediei i a efectului ei catartic. Pentru teoreticianul
german, catarsisul ar fi mai de grabd starea de echilibru i senindtate sufleteascd pe care o trdim la sfaritul spectacolului tragic, ea un efect al neutralizdrii milei prin spaimd i a spaimei
prin mild. Filologia clasicd mai nou a adus inteacestea observatia ed notiunea de catarsis a fost imprumutatd de Aristoteles
medicinei, unde ea insemna propriu zis purgalie. Analogia ne-ar

Indreptati deci sa afirmdm ca, In conceptia Stagiritului, tragedia ar produce nu numai o curd-tire a spaimei i teroarei in
noi, ci a tuturor pasiunilor rdurdcatoare. care existd in sufletul
nostru. Pe de alt parte, corobornd toate pasajele din scrierile
lui Aristoteles care se referd la aceeai chestiune, savantul filolog

Egger a ajuns sd inteleagd astfel gandirea filosofului grec, eamasd trunchiat i nedefinit In textul Poeticei: Orice pasiune
dupd Aristoteles (scrie Egger in Essai sax l'histoire de la critique
chez les grecs, 1849, p. 188), existd In germene In fundul suflew

tului nostru, unde ea se desvolt mai mult sau mai putin, dupd
temperamente. Comprimatd In adncul nostru, ea ne-ar agita
ca un ferment interior, dm- einotia excitat dc muxicA i spec.

FUNCTIUNILE METAFOREI

135

tacol Ii deschide o cale, curdtnd i usurnd sufletul cu o pldcere

fdrd primejdie . Catarsisul ar fi deci eliberare.
Notiunea catarsisului aristotelic a fost mai apoi generalizat

la cazul tuturor manifestdrilor artistice si atat pentru contemplatorul artei cat si pentru creatorul ei. Unele mdrturii de artisti
veneau in sprijinul acestei generalizri. Amintind astfel imprejurdrile care au urmat crizei sufletesti oglinditd in romanul
Suferintele tndrului Werther si compunerii acestuia, Goethe
scrie (in Dichtung und Wahrheit, III): M'am izbdvit prin aceastd

compozitie dintr'un element furtunos, in care ma riitdcisem

prin vind proprie i strdina, printr'un fel de viata intamplator
si ales, prin premeditare i grabd, prin incdpdranare si neglijentd
Indatd m'am simtit ca dupd o spovedanie generald,

. Cnd Freud a elaborat

teoriile sale, el i-a reamintit de catarsisul aristotelic, crezdnd
c poate vorbi de tratamentul catartic al nevrozelor. Metoda
sa consist in adevdr a readuce in constiint complexe sufleteti
cenzurate i respinse in straturile subconstiente. Ceea ce psihanalistul obtine insd prin tratamentele sale, mecanismul constiintei ar produce dela sine in fenomenul visului i al imaginilor poetice. Visul ca i creatia poeticd ar consista deopotrivd
in eliberarea, sub formd simbolicd, a unor reprezentdri i tendinte cenzurate de contiintd. Un cercetator care a reluat aceste
analogii ale psihanalizei, cdutnd sd le dea o noud intemeiere,
Ch. Baudouin, in Psychanalise de l'Art 1929, p. 203 urm.,
scrie in aceast privintd: Multumita unor astfel de deghizdri
cenzura poate ldsa sa treacd in opera de arta, ca i fn vis, tendinte comprimate, care ar fi vinovate, amorale, primitive, inteun
cuvnt incompatibile cu contiinta omului civilizat. Gratie
acestui subterfugiu, tendinta refulatd dobAndeste o satisfactie,
ba chiar una cu desdvdrsire inocentd ; cdci este legitim de a
admite eh' deplasarea este ceva mai mult cleat o deghizare ;
ea este propriu zis o strAmutare, poate momentand i superficiald, dar foarte reald totusi, a potentialului afectiv, a tendintei refulate asupra unui obiect nou si licit .. . Se intelege atunci

vesel, liber i indreptdtit la o noud viata

in ce masurd arta poate fi in adevdr o uware. Psihanaliza

aduce astfel o confirmare strdlucitoare i neprevdzutd unei idei

formulate de mult de Aristoteles, ideia catarsisului
Intocmai ca i in cazul asimildrii dintre vis i metaford, criticabild din mai multe puncte de vedere, noua analogie dintre
functia catarticd a imaginii poetice i aa zisa functie catarticd
a visului nu poate fi deloc primitd, In adevdr, nimeni nu tr.&
ieste in vis sentimentul specific al eliberdrii, al usurarii, al echilibrdrii, al insenindrii, pe care ha notat Aristoteles i 1-au .ana-

jizat: gap dintre copuntatmii jui, Paca psi1iana4tii au putut

136

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

vorbi totui de un catarsis al visurilor, lucrul se datorete unei

psihologice pe bald de analogii, nu unui

fapt de expericnt intim directa. Catarsis nu este un simplu
proces, dar i rezultatul acestuia manifestat inteun sentiment
specific. Acest sentiment, constitutiv pentru starile artistice,
lipseste lima din experientele visului. Se mai poate oare vorbi
in cazul acesta de functiunea catarticd a visului? De sigur ca nu.
Dar oare toate metaforcle poetice au o functiune catartica,
in intelesul probabil pe care 1-a dat cuvantului Aristoteles si
in acela pe care 1-a subliniat cu atata energie estetica psihanaUtica? Oare in toate imprejurarile, metafora este simbolul deghizat al unor tendinte respinse de contiinta pentru un motiv
oarecare. Oare totdcauna nutafora, aa cum se exprima BaudoLin, este o stramutarea potentialului afectiv i a tendintei
refulate asupra unui obiect nou i licit ? In aceasta privinta
o contributie de care tribue sa tinem seama este aceea a lui.
H. Pongs, care in scrieri ca Das Bild in dcr Dich(ung, 2 vol.
1927 urm. sau L'Image potique et l'inconscient (in Psychologie du langage , constituiud nr. 1-4 din o Journal de Psychologic )> 1933) a adus precizdri intercsante, a cdror valoare este
totui limitata de o expuncre prolixa, in care cititorul regaseste
simple constructii

cu oarecare greutate F, mbur el,e nou i valabil al cercetdrii per-

sonale. Pongs admite 1 el rolul pe care il joaca inconstientul

in formarea

metaforclor

poetice.

Imaginea

(metaforica)

apare, scrie Pongs, din necesitatca intima de a exprima un lucru

nou pentru care limbajul n'a creat un cuvant propriu i nu

putea s creeze, pentrucii este vorba de o reprezentare a universului proprie poetului, pe care poetul a scos-o din propria

sa adncime . Aceasta imagine poetica este insd numai in unele

cazuri mijlocul de a elibera sufletul din constrangerile subcontiente ale unui sentiment oarecare, un mijloc al eliberarii.

Aa este de pilda imaginea lui Thersit, eroul problematic al

lui Homer, in jurul caruia Stefan Zweig a organizat o drama
semnificativa. ihersit este omul urit i dispretuit pe care poetul
11 opune lui Achile i Patrocle, o frumoO dar grosolani i proti .

Thersit in drama lui Zweig ar fi deci, dupa parerea lui Pongs,

masca simbolica (recte metafora) sub care se ascunde resentimentul tinerei gencratii evrecti. o Sub masca mitologiei antice,
resentimentul opereaza o transmutatie a valorilor, care face
din omul miscat de aceasta tendinta un erou tragic superior
omului sanatos i complet . Construind metafora lui Thersit,
poetul s'ar fi eliberat de complexul sau de infcrioritate. Alaturi
de aceasta metafora eliberatoare, Porgs distirge metafora cri.
tica sau a eului justitiar. Un exemplu ilustrand aceasta noua
oteprie este metafora a ratei glbatice p in drama lui bpnt

FUNCTIUNILE METAFOREI

137

o imagine care trebue s sensibilizeze idea cd o anumita minciund vitald , o anumitil iluzie este necesard oricdrei vieti. Rata
sAlbatied, rdnit i adusd in podul casei lui Ekdal, trdieste acolo
o mizerabild existentd, printre scheletele brazilor de Crilciun,
o existentd deopotrivd cu a omului care o rdnise i o Meuse prizonierd, fotograful Ekdal, un caracter de veleitar, inchipuindu-si

ca. posedd in podul caselor lui intinse terenuri de vndtoare.

Metafora ratei sillbatice nu alina deci un resentiment, nu elibereazd o suferintii, ci intruchipeazd o critied, dd glas unei atitudini justitiare a eului poetului. Functiunea ei psihologica
este deci deosebita de acea pe care a trebuit s'o recunoastem
metaforei lui Thersit in drama lui Zweig. In sfarsit, existd metafore care scapd deopotriva dominatiei exclusive a incon.stientului refulat ca i puterii eului justitiar . Aceste metafore
sunt produsul complex al intregii atitudini interioare a poetului , in ele se exprima trdsaturile principale ale conceptiei
despre univers pe care si-o face poetul . i alciituesc forma
cea mai inalta a imaginatiei metaforice in poezie. Nu putem sii
urmilrim aci mai de aproape laborioasele analize ale lui Pongs.
Distinctiile pe care el le face limiteazd insd functiunea eliberatoare a metaforei i rectified ceea ce era prea exclusiv in generalizdrile psihanalizei.
D) FUNCTIUNEA ESTETICA A METAFOREI

1. Funcfiunea sensibilizatoare

Studiind functiunile psihologice ale metaforei am intampinat

unele din ratiunile farmecului pe care ea II exercita asupra
noastrd, adied functiunile ei estetice. Este necesar sii ne oprim
acum mai indelung asupra acestei probleme, urmarind peste
vechiul fond de idei, adaosurile pe care i le-a adus cercetarea
mai noud. Vechile puncte de vedere se gdsesc in intregime
consemnate in Aristoteles, Retorica, III, 10, 7, care ne
asigurd ca metafora aduce faptul in fata ochilor, addugind
apoi in Ret., XI, 1 urm. ea lucrurile devin vizibile ochiului
nostru atunci cnd le prezentdm in actiune, dupa cum
dovedesc exemplele pe care le aduce cu aceastd ocazie. Cicero,
De oratore, III, 38 urm., reluind aceste idei le da o formd normativa ; autorul nu ne spune ce functiuni estetice indeplineste
metafora, ci care sunt functiunile pe care ea trebueste sa le indeplineascii. Prin toatd expunerea lui Cicero serpueste ideea ca
metafora este un mijloe al sensibilizarii, cii prin metaford ochiul
nostru interior ajunge sii vadd mai bine lucrurile i cii toate simturile le cuprind oarccum in realitatea lor materiald. Putine
a1te idei se adaugd acestui pullet de yedere central, Metafora
si

138

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

trebue intebuintata, ne Inv* Cicero, pentru a da mai multa

strdlucire unei descrieri, ca in acest pasaj imprumutat scrierilor lui Pacuvius: # Marea se sbarleste ; intunecimea creste;
it norii devin a-tat de negri Meat oamenii se cred orbi ; o flacard
<4 scanteiaza in nod; cerul tremura pretutindeni sub loviturile
ci tunetului ; torente de ploaie si de piatra cad deodata in valuri
# precipitate; din toate punctele orizontului vanturile se avanta
(i impetuoase, se deslantuesc in vartejuri furioase; o turburare
# grozava face marea sa clocoteasca . Multi din termenii acestei
descriptii sunt transportati din sensul propriu in sensul figurat
si rezultatul este o mai mare stralucire a descriptiei. Relieful
este al doilea efect obtinut prin metafora. Cineva care ar dori
sh zugraveasca * un om prefacut, ar putea spune despre el
ca se invdluege in vorbirea sa sau cd se ascunde cu grife in viclenie, (land astfel relief evocarii sale. Cicero nu aprofundeaza
deosebirea dintre strdlucire i relief, dar dup exemplele pe care
le dd putem spune ea cele doua procedee afecteaza in chip c gal
imaginatia. Prin metafora se ajunge in sfarsit la o exprimare
mai concisd a ideii, ca in exemplul seigeata i-a fugit din mdnd,
pentru a spune ca cineva a tras cu arcul din nebagare de seama,
ceea ce in exprimarea proprie este incontestabil mai putin concis, dar si mai putin sensibil. Intrebandu-se care sunt motivele
placerii pe care ne-o produc metaforele, Cicero are din nou prilejul sa revina asupra functiunii lor sensibilizatoare. De sigur,
in primul rand, metaforele plac pentrucd ne fac sal admiram puterea de inventie a oratorilor, care ajung & exprime unele lucruri prin numele altora, mai mult sau mai putin departate de
cele din-Lai. Metafora este apoi un fel de joc, pare a ne spune
Cicero, ca una care inlocuind termenul propriu printr'unul figurat, nu ne inseala deloc in actul de a recunoaste pe primul.
In sfarsit metaforele se adreseaza tuturor simturilor noastre, ca
atunci cand vorbesc despre parfumul urbanitdfii, despre delicalefea purldrilor, despre tuneful mdrii, despre dulceafa vorbirii.
Mai cu seama ochilor nostri le vorbeste lima metafora, Beandu-ne sa vedem lucruri care dup firea lor nu pot fi vazute.
Aceasta intensa solicitare a simturilor face parte din randul
acelor placed functionale pe care vedem cd Cicero nu le ignora.
Daca Cicero insist a-tat de mult asupra functiunii sensibiliza-

toare a metaforei, lucrul se datoreste faptului ea pentru el,

ca pentru toti teoreticienii Antichitatii, poezia era o picturd
muta. Ut pictura poesis. Dar tocmai aceastd imprejurare a fost
pus la indoiala de cativa cercetatori contemporani, impotriva
carora vechea constatare ciceroniand a trebuit oarecum recucerita.

Indoiala cu privire la functiunea sensibilizatoare a metalord pornete din spiritul veciiii distinetii IN care 0 facea Lessing

FUNCTIUNILE METAFOREI

139

in Laokoon intre artele simultaneitatii i ale succesiunii. Poezia

nu poate sa evoce aspecte simultane prin milloacele ei succesive.
Un cercettor modern, Th. A. Meyer (Das Stilgesetz der Poesie,
1901), a tras toate concluziile pozitiei indicate de Lessing. Cuvintele limbii, observa el, au proprietatea sa degajeze aceleai
sentimente ca i obiectele pe care le reprezinta. Ni se pare deci
cd vedem lucrurile evocate de poet, pentruca traim cu intensitate sentimentele pe care acestea le descatupazd. Inca dinainte
de 1880, Scherer observa in Poetica sa, p. 267, cd metafora accentueaza una din insmirile obiectului evocat, Vara s fie nevoie de
# ocolul printr'o imagine #. Mai hotarit este M. Dessoir (Aesthetik und allgemeine Kunstwissenschaft, 1906, p. 362) cand scrie:
Nu existd niciun temei constrangdtor pentru a spune, dupa cum
se intampl de atatea ori, c metafora este un mijloc al potenOrli intuitiei. Cand poetul insufletete corporalul i ineorporeaza

sufletescul, lucrul nu rezulta dintr'o putere deosebit de mare

a intuitiei, ci din faptul ea limba este a-tat de saracd !neat nu
avem alt mijloc pentru a denumi lucrurile sufleteti decat cuvintele din lumea simturilor, dupa cum nu putem desemna lu-

crurile corporale decal prin termeni din lumea reprezentarilor P.

Aceleiai pareri i se alatura i R. Lehmann (Poetik, 1919, p. 92
urm.). Mintea omeneasca se gasete in imposibilitate sa insoteasca cu reprezentari concrete cuvintele pe care le aude, nici
chiar atunci cand ele constitue o metafora. Incercarea de a tra-

duce in intuitii comunicarile verbale ce ni se fac ar starni un

haos mental Inspaimantator. Adevarul, observat i de Sehopenhauer aItadata, este ea Intelesul vorbirii este cuprins direct, Med ajutorul fantaziei *. Ba chiar efortul de a realiza in
imagini concrete metaforele pe care le Intalnim in operele poetilor ar duce la rezultate de-a dreptul comice. Devine oare frumusetea Kriemhildei mai reprezentabila, atunci cand vechiul
poet germanic o compard cu luna? Gine se constrange sa recunoascd o hind In figura Kriemhildei trebue sa zambeasca. Cat
de putin fac metaforele apel la imaginatia noastra reproductiva
rezult i din faptul ca imaginile folosite de ele adeseori nu apar-

tin experientei comune sau chiar ca nu fac parte din cercul experientelor noastre sensibile. Cati dintre cititorii Iliadei au vazut vreodata un leu repezindu-se, pentru a realiza imaginea lui
atunci cand vreunul din eroii ahei este comparat cu el? In fine,
cand despre o femeie ni se spune Ca este un chip coborit din
cer , trebue sa recunoatem ea imaginea nu este nicidecum culeasa din sfera sensibilitatii. R. Lehmann are deci dreptate sa
conchida ca 4 nu intuitia unui eveniment trebue In-tarifa in toate
aceste cazuri, ci impresia pe care el o face, ceea ce se i Intampla

atupci eand aceea0 sensatie este cheniata din mai multe parti

140

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

prin mai multe imagini . Mai eclectic in ideile sale este E.

Elster (Prinzipien der Literaturwissenschaft, II, 1911, p. 134
urm.)._ Pentru acest autor, functiunea sensibilizatoare a metaforei nu este o conditio sine qua non ; metafora nu sensibilizeazd
totdeauna ci numai uneori i atunci cu efectul estetic cel mai
i

bun. De sigur, and Lenau vorbeste odat5, evocnd aspectul

geologic al unei v5i, despre visurile impietri"e ale veclzilor timpuri,

versurile sale n'au dobAndit niciun fel de calitate sensibil5. Cine-si

poate reprezenta oare niste visuri impietrite? Dar and Bismark,

ale arui metafore in discursurile sale au fost studiate, intrebuinteazd metafora die Drehkrankheit der englischen Politik,

obtine un cfect sugestiv mai puternic cleat daa ar fi spus c

politica englez5 se miscd in cerc (ceea ce de altfel constitue tot

o metafor5, dar cu o putere sensibilizatoare mai redusii). Nu
Incape indoiald c i pentru Elster scopul exprimrtrii poetice este

s degajeze sentimente, numai c5 sentimentele sunt mai vii

atunci and, in loc sd se asocieze cu gtinduri abstracte, ele se
leagA de reprezent5ri concrete. Tot o pdrere eclectia este aceea
a lui W. Sthlin (Zur Psychologie und Statistik der Metaphern,
In Archiv fiir die gesamte Psychologie, XXXI, 1914, 3), care i
pune ccrcetarca sa pe bazele psihologiei gandirii. Pentru Sthlin
metafora cste produsul unei asimiliri dintre o imagine si un alt
lucru, intre care stdrue totusi sentimentul unei tensiuni. Imaginea metaforia are totdeauna caracterul unei echivocit5ti.

Cand spun cdmila este corabia pustiei imi pot reprezenta

o corabie, rAmannd totusi constient a nu despre o adev5rat5
corabie este vorba in acest complex. Intre imagine si obiectul

sensibilizat prin ea exist5 grade felurite de asimilare. Imaginea

atrage in sfera sa obiectul in mod treptat, dAnd loc la o succesiune de forme despre care va trebui s5 ne ocup5m mai cu de-amAnuntul, atunci and vom studia structura imaginii. Niciodat
ins imaginea nu se poate realiza complet, fiir ca prin aceasta
procesul asimiliirii sa nu fie stnjenit i metafora sd nu fie impiedicata a se produce. Metaforele trezesc asa dar uncle imagini, dar acestea din urrn6 trebue s r5mAn6 destul de neldmurite, pentru ca expresia lor sd poat fi transferat asupra unui alt
lucru. Spiritul nu trebue s5 rAman a. dac5 e vorba ca metafora
sd apara, in sfera exclusiv5 a imaginii. Imaginea trebue sA elimine mai multe din trAsdturile ei componente, pentru ca sA devinA posibild asimilarea ei cu un alt lucru.
Un estetician care a incercat s gaseasa mei motive de in=
credere in functiunea sensibilizatoare a poeziei i, implicit, In
aceea a metaforei, inteo vreme astigat tot mai mult de doctrina contrarie, a fost I. Volkelt (System der Aesthetik, I, 1906, p.
412 urm.). Impotriva lui Th. A. Meyer, care pu 1-a Orlin de altfel

PUNCTIUNILE METAFOREI

141

dator cu rgspunsul sau (Gottinger Gelehrte Anzeigen, 1906, cit.

ap. C. Stall lin), Volkelt observa ca dadi acesta a tagaduit limbii poetice facultatea sensibilizatoare, lucrul se explica prin
aceea cd el ii inchipuie ca vechile teorii cereau poeziei imagini
deopotrivd cu acele ale picturii i c aceste imagini ar fi trebuit s insoteasca fiecare din cuvintele unei evocdri poetic0. A,c1c-

vdrul este insg c imaginile fantaziei sunt totdeauna mai sterse

&cat acele obtinute in actul perceptiunii directe si c ele se

constitue prin covergenta mai multor cuvinte. Functiunea sensibilizatoare a poeziei a fost apoi tagaduita, deoarece teoreticienii
s'au referit totdeauna la o lecturd grabitg i oarecurn distrata i
nu la acea luare de contact mai linistit si mai diligentg cu textul

poetic, cu opririle, reludrile sau revenirile ei in urma, care ne

convinge cd in fantazia noastra poezia trezeste neaparat uncle
imagini. Dc altfel, chiar cand imaginile fantaziei nu se produc,
avem constiinta posibilitatii lor, suntem constienti c poetii s'au
straduit sd anime imaginatia noastra, prin intrebuintarea unor
cuvinte sau figuri poetice indircate de sensibilitate, ceea ce ei
n'ar fi incercat sg facg, dacg fantazia cititorului n'ar putea fi
pus in niciun caz in miscare.
Toate parerile examinate pang acum se sprijing pe observatia interioard a psihologilor care le-au emis. Este drept a spune
c metoda aceasta nu este cea mai bung, deoarece fiecare din
accstia pot avea o predispozitie diferitg, in grad si calitate, cat
priveste puterea fantaziei de a-si reprezenta unele imagini. Aceastd predispozitie tine in primul rand de structura generala
a poporului cdruia cercetdtorul Ii apartine. Th. A. Meyer a notat
odata aceastd constatare in legaturd cu procesul estetic al insufletirii naturii, interesantti pentru eine doreste sa judece valoarea contributiei sale : Insufletirea aparentelor se mentine in semi-

obscuritatea sentimentului, intr'o presimtire nedeterminat

ci

din aceast pricing, cu toate ca ea apare la toate popoarele,

este totusi mai putin practicata de popoarele inzestrate cu o
limpede predispozitie rationala. Toate puterile naturii devin
pentru Greci personalitati. Nimfe i demoni de tot felul stpanesc dealurile, copacii, izvoarele i raurile, vantul i marea.
Simtul plastic al Grecilor transformg insufletirea impersonald
a naturii in umanizarea ei. Insufletirea ei lirica se desvolt cornplet la popoarele germanice. Abia sensibilitatea acestora incalzeste in intregime natura ; ele sunt acelea care au auzit pe deplin
cantecele adormite in lucruri . (Aesthelik, 1923, P. 26). Nu
curnva atunci lipsa de sentiment plastic a Germanilor explic
indoiala unui Th. A. Mohr si a atatora din adeptii lui cu privire
la functiunea sensibilizatoare a metaforei? Nu cumva este explicabil de ce imprejurari clare pentru Cicerone au devenit pro-

141.

REVISTA tUNDATIILOR RE6ALE

blematice pentru cercetatorii amintiti mai sus? Deosebirile in

predispozitia reproductivd a imaginilor fantaziei diferd apoi dela

individ la individ. 0. Sterzinger, despre ale &and cercetari urmeazd sa ne ocupam acum, a notat odata felul imaginilor trezite
In el si Inteun alt subiect de experimentare, cu ocazia prezentarii mai multor tablouri si imagini poetice. In timp ce el Insusi
Inregistrase sensatii kinestetice In zece cazuri, subiectul ales
pentru comparatie nu Inregistrase niciuna ; apoi pe cand acesta
din urmd Inregistrase 13 sensatii de temperatura, el Insusi se
dovedise inapt a reproduce astfel de sensatii. Imprejurarea
aceasta obliga pe cercetdtor sa foloseasca o metoda obiectiva,
instituind anchete psihologice pe baza unui material metodic
selectat, prezentat unor persoane de structuri si formatii deo-

sebite. Este ceea ce a facut 0. Sterzinger in lucrarea sa Die

Griinde des Gefahlens urzd Missfahlens am poetischen .Bilde (Archiv

1 iir die gesamte Pysclzologik XXIX, 1913, 3). Sterzinger nu si-a

Intocmit cercetarea sa experimentala In vederea studierii functiunii sensibilizatoare a metaforei. Preocuparea sa este sa desluseasca motivul pentru care imaginile poetice si, in primul rand,
metaforele plac sau displac. Materialul strans cu aceastd ocazie
poate fi Insa folosit si pentru o buna resolvare a problemei desbatut de noi acum. Sterzinger a ales un numdr de metafore,
spicuite In operele mai multor poeti, si le-a prezentat subiectelor
sale de experimentare, cerandu-le sa declare motivele pentru
care metaforele respective le-au placut sau nu. Cele mai multe

din motivele invocate cu acest prilej au putut fi grupate de

Sterzinger sub rubrica: placeri rezultate din activitatea fantaziei.

Astfel unele din persoanele intrebate au raspuns cd metaforele
prezentate le-au placut pentru claritalea i forfa reprezentlirilor,
pentru corporalitatea imaginii, pentruca lucrurile se asimilau cu
o imagine, etc. Acestor motive care, statisticeste, ocupau primul
loc, li se asociau altele, mai putine, ca de ex. reproducerea unor
sensatii sau Imbogatirea vietii sentimentale. Neplacerea provocan' de metafore provenea de asemeni din lipsa reprezentarilor
fantaziei si din toate celelalte motive care contraziceau pe acele
recunoscute ca resorturi ale placerii poetice. Parcurgerea numeroaselor declaratii publicate de Sterzinger nu lasd nicio Indoiala
asupra prezentei imaginilor fantaziei printre rasunetele unei
metafore, desi este limpede c aceste imagini n'au nici claritatea
nici regulata desvoltare a acelora care compun un film cinematografic.

2. Metafora fi atitudinile disimultate ale eului

Functiunea sensibilizatoare este numai unul din rosturile

estetice ale metaforei. Altul este de a da expresie anumitor

tIUNCTIUNILE METAPORM

14i

atitudini sentimentale ale eului. Cine intrebuinteaza o metafora o face nu numai pentru a aduce mai viu in fata simturilor
noastre imaginea unui lucru, dar i pentru a exprima felul
vorbitorului sau scriitorului de a resimti anumite lucruri, atitudinea lor emotiva fata de acestea. In primul rand, metafora
poate exprima vivacitatea unei expresii. CAnd cineva, descriind
pe un batrAn, vorbete despre parul sat' nins (care In realitate
poate sa nu fie insa chiar alb ca zapada), acest mod exagerat
i metaforic de a vorbi, dorete s pund in lumina' vehementa
irnpresiei primite dela aspectul acelui batrAn. K. Biihler (Sprachtheorie, 1934, p. 353) examinAnd ipoteza lui H. Werner, tufa-

tiata i de noi mai sus, asupra originii metaforei, observa

ca ceva din spiritul vechilor interdictii tabuistice care vor fi
dat natere metaforei, se pastreaza i in intrebuintarea ei ac-

tuald. In adevar, in multe imprejurari, in care urmeazd sa exprimain sentimente care nu vor sau nu indraznesc sa se manifeste,
limba recurge la expresia metaforica. Aa este de pilda ameninfarea,

Care atunci cAnd, pentru un motiv amintit, preget sa se exprime

direct o face astfel hick amenintatul s'o deslueasca de sub inveliul ei. Aa procedeazd Mircea In Scrisoarea III-a a lui Eminescu,

cAnd ii spune lui Baiazid, amintindu-i viata altor navalitori:

Si nu voi ca sd le sperii nici nu voi sdte'nspdimdnt. Cum venird
se fdcurd tofi o apd fi-un pdmdnt. Mircea Ii neaga deci intentia

de a profera o amenintare la adresa puternicului Sultan, dar

o face totui prin valul metaforei celui de-al doilea din versurile citate. Exemplul este tipic. Un alt sentiment lucrAnd cu
putere de sub inveliul sau este dispreful, care folosete i el adeseori metafora. CAnd Othello, crezAndu-se inelat de Desdemona,

ii asvArla in fata intregul lui dispret, cu atAt mai arzator sub

valurile care II ascund, graiul lui prolifereazd o abundenta flora
metaforica : Cum? fala ta, aceastd albd pagind1 Sd poarte scris
cuvdntul desfrdnatd? 1 Ce crimd? Ah, femeia rnea de stradd, I
Sd-i spui pe nume-ar fi sd-mi fac obrajii I Ca foalele sd-mi ardd
de mine, Pdnd-mi
prefac ru,sineain cenue . . . / Ce crimd? Cerul
I
uite 'ntoarce capul, I .5? luna 'nchide ochii sd nu vadd, I Iar
vdntul de,suclziat ce se sdrutdI Cu tot ce-i iese'n cale, amufute I
In inima pdmeintului de spaimd . . . (IV, 2 trad. D. Protopo-

pescu). Repedea succesiune a acestor metafore inlocuete expresia direct:a a sentimentului de dispret incercat de Othello
i a situatiilor care i 1-au provocat. CAnd Othello vorbete in
felul acesta, certitudinea (de altfel eronata) a culpei Desdemonei
se formase In el i turbarea lui dorete sa biciuiasca mai tare;
exprimAndu-se prin ocolul metaforic. Acesta este i procedeul ironiei, in care se poate exprima de altfel un dispret mai
putin vehement cleat acela care-1 mica pe Othello, sau humo-

144

REVMaA RUNDATHLOR REGALE

rul, din care grgeste o simpatie amuzatd pentru lucrurile considerate din unghiul lui. Ironia este una din atitudinile cele
mai tipice ale transferului metaforic al expresiei. Ironicul se
preface cd vorbeste cu stimd si gravitate despre lucruri pe care
le considerd de minima importantd sau de care crede cg-si poate

bate joc. Dupd ce citase un pasaj din nuvelele lui Pantazi

Ghica, in care cuvintele se acumulau in chip inutil i ridicol,

Titu Maiorescu se intreabd (in Befia de cuvinte): a Simfifi, vd
rog, toata ging4ia logica a acestei imbel,sugari de cuvinte? Gin-

gage si imbelsugare sunt termeni care desemneazg de obicei

calitAti pozitive. Maiorescu pare a se exprima in chip favorabil
despre stilul nuvelelor lui Pantazi Ghiea. Cititorul nu se inseald
insd cand ghiceste atitudinea muscatoare a criticului, disimulata,

prin procedeul metaforei ironice, sub termenii politicosi sau

chiar nnigulitori. In procedeul metaforei humoristice se ascunde

de asemeni un sentiment, dar de data aceasta simpatia induio-

satd pentru aspectele evoca ie. Humorul este produsul unui

sentiment miscat dar pudic si care, din aceast pricing, se ascunde sub o imagine inveselitoare. Iatg-1 pe G. Toparceanu
dcscriind cu emotie armonia muzicald a unui nopti de yard.

Acum natura'ncepe 1 Cu tainicul ei glas 1 Din stepe 1 Sa eante'ncet

pc nas (Noapte de yard). Metafora cantecului pc nas nu desvdlue insd dispret pentru naturd ci tocmai o emotie nobild si rezervatd. Intocmai ca metafora dispretuitoare, metafora honied
cea humoristicd lucreazd cu o putere cu atilt mai mare cu
cat ea provoacd in spiritul cititoruhd reactiunea de destindere
a unui inttles in sfarsit descifrat. Linmirea este de asemeni o
atitudine care, dolind sa se ascundd, se exprimd adeseori prin
vglul unci metafore. Nimeni nu indrdzneste sd-si declare intentia de a capta bundvointa unei persoane. Atitudinea fatisd
ar fi inoperantii. Lingusitorul intelege c trebue sg se ascundd,
ceea ce cl face foarte bine oferind omagiul sat' cuceritor prin
intermediul unei metafore. Vorbirea curtenilor este plind de
astfel de metafore ale lingusirii. Dar mai .cu iseamd linguirea
erotica a luat o desvoltare deosebitii in vechea poezie de curte.
Asa zisul conceptism, inflorit abundent in preajma micilor curti
italiencsti ale veacului al XV-lca i XVI-lea, este plin de metafore subtile i exagerate, in cere se desluseste lingusirea erotica
sub masca menit s'o Led mai eficace. Unul din poetii conceptisti,Tebaldeo,trgind pe langd curtea din Ferrara, dedicd iubitei lui,

printre altele, sonetul care incepe cu versul: Io vidi la mia Nim-

pha, am i la mia dea, pe care il reproduc in traducere pentru

interesul metaforelor lui puse in serviciul linguirii erotice: Am
vazut pe nimfa mea sau mai de graba pe zeifa mea mergand prin
zapada, i ea mi s'a piirut atilt de alba ca a,s fi jurat ca este de nea,

PUNCTIUNILE METAFOREI

145

daca nu s'ar fi m*al. Zapada

care cadea in 1 ulgi de0, vazand
I
cei este mai alM decal ea, se opri de mai multe ori in cer impotriva

voinfei zeilor ci nil mai voi sa descindd pe Omani.1Fiecare om

se oprea uimit, vazand ca ninge 1si ca tottqi soarele lucqte, soarele

pe care ea II acea cu genele ei. I A invinge zeipada ,si a lumina

vazduhul obscur i negru este o cinste pentru ea: dar, vai! ce glorie ageapla ea invingandu-ma pe mine? Alta forma' a disimularii
este politefea. Politett. a este triumful artificiului asupra naturii.

Ea este intr'un fel contrariul naivitdtii, care dupd definitia

lui Schiller este tocmai triumful .naturii asupra artificiului.

Politetea este ansamblul atitudinilor care mascheazd, in practica vietii mai inalte de societate, manifestarea sincerd i directd
a instinctelor. Politetea va folosi deci metafora pentru scopul
disimuldrilor ei. Atat de departe au fost impinse atitudiniile
politetei in vorbirea pretioaselor i pretiosilor secolului al XVIIlea, un grup de oameni cultivnd o sociabilitate dintre cele
mai rafinate, hick vorbirea proprie, resimtit ca o exprimare
prea direct i prea instinctivd a gandirii, era sistematic inlocuit prin metafora invAluitoare. Inca din epocd, Baudeau de
Somaize a constituit Diefionarul Prefioaselor, reprodus in antologia Les Precieux et les Precieuses, publican. in 1939 de G.
Mongrdien la Mu-cure de France. Nu numai obiectele, lucrurile sau fiintele, dar i actiunile socotite prea aproape de nevoile
ordinare ale vietii erau inlocuite de pre-tiosi prin ate o metaford mai mult sau mai putin transparentd, In acord cu sentimentul lor asupra convenientelor sociale. Cineva care cerea
sd se reteze festila arsd a unei lumndri, spunea: otez le superflu de cet ardent (inlocuind astfel termenul propriu particular
cu unul genual). A se pieptdna devenea delabyrinther ses cheveux; a te scdlda dadea loc metaforei mitologice visiter les naiades; purtiltorii unei litiere erau des mulets baptises; obrajii
erau les trones de la pudeur; sdnii erau les cousines d'amour; un
poet era un nourisson des muses; o oglindd era un conseiller des
graces, etc.

3. Metafora ca mijloc al potenfarii impresiei

Un cercetdtor in domeniul psihologiei, ale cdrui merite au fost
adeseori remarcate, Chr. Ruths (Induktive Untersuchungen fiber
die Fundamentalgesetze der psychischer Phiinomene, I, Bd. Experimentaluntersuchungen fiber Musikphantome, 1898) a observat
existenta a cloud lcgi care domina desfasurarea procesului sufletesc: legea substitufiei i. aceea a progresiunii. 0 stare sufleteascd
are tendinta s evoce o altd stare inlocuitoare, inteun fel oarecare mai intensivd decat cea dintai. Existenta acestor legi le-a
10

146

REVISTA PliNDATIILOR RECALt

studiat Ruths cu prilejul asa ziselor fantome muzicale, adicd a

imaginilor care se trezesc in spiritul nostru la auzirea muzicii,
dar nu numai cu acest prilej. Miturile i legendele ar fi si ele,
dupd Ruths, produsele unor substitutii progresive. Imaginile
visului ar aparea pe aceiasi cale. Cdteva observatii personale
veneau s confirme legea substitutiilor progresive. Intr'o zi
autorul se desparte de cineva ; noaptea el viseald ca a murit si
ia dispozitii in vederea inmormantdrh sale. Ideia mortii apare
astfel in vis ca produsul unei substituiri progresive a ideii despartirii. 0. Sterzinger (Das Steigerungsphanomen beim kiinstlerischen Schaff en, in Zeitschrift fr Aesthetik und allgemeine.Kunstwissenschaft, XII, 1917) a coroborat observatiile lui Ruths
cu acele ale altor autori care s'au oprit in fata problemei visului,
ca d. p. I. Volkelt (Die Traumphantasie, 1875) si K. A. Schemer
(Das Leben des Traurnes, 1861). Intr'o zi i se rupe lui Volket un
iiasture in cloud ; noaptea el viseazd cii nasturele s'a rupt in multe
bucatele. Schermer povesteste cazul unei doamne care, speriin-

du-se de un cersetor gdsit in fata uii ei, II viseaza noaptea

indreptnd dinti ameninfatori catre ea. Sterzinger Insui povesteste cum, inchiriind o camerii linititii pentru a putea lucra,
descoperd in ea o usa condamnata si care conducea cdtre locuinta altcuiva noaptea el viseaza cum incdperea inchiriatd
are trei ui, dintre care una dadea intr'o bucdtarie sgomotoasa
alta inteo odaie in care cineva cfinta la vioari, a treia inteun
loc in care se gaseau o multime de canari inchisi in colivii. In
cazurile tuturor acestor visuri s'au produs deci substitutii progresive. Ruths exprimase parerea cii inssi comparatiile si meta-

forele vorbirii zilnice sau ale poetilor sunt tot rezultatul unor
substitutii progresive. Scopul unei comparatii sau al unei metafore
ar fi sii Led mai dare, mai comprehensibile, anumite lucruri sau
episoade: un proces care izbuteste prin inlocuirea acelor lucruri

sau episoade prin altele mai dare, mai pregnante, cleat cele

dintai. Sensul progresiv al unei metafore a fost de altfel observat Inca din Antichitate. Quintilian afirmase cii metafora (translatid) trebue sa fie mai puternica deck expresia proprie pe
care o inlocueste, plus valere eo quod expellit. Cercetarea se ga
sea ajunsa la aceste rezultate, cnd Sterzinger a avut ideia sa
intrebe pe doi poeti, care au consimtit sa se supund experimentarilor sale, asupra semnificatiei estetice a imaginilor produse
chiar atunci de ei, ldmurind astfel fenomenul potentarii in actul.
creatiei artistice. Totalizand declaratiile obtinute, in conditii
experimentale destul de grele, Sterzinger a observat ca potentarea apare fie ca mdrire (VergrOsserung), fie ca multiplicare
(Vervielfachung), fie ca intdrire (Verstarkung). Poetii au dat

unul sau altul din aceste trei rispunsuri, atunci and au fost

PUNCTIUNILI METAFOREI

147

Intrebati asupra motivelor care i-au oprit in fata vreuneia din

imaginile lor; in declaratiile lor arata & au voit sd mgreasca,
sa intareascd sau s' multiplice impresia de la care au pornit.
Ca lea spinoasa a unor lucrri experimentale cu poeti observati
chiar in actul creatiei mi se pare ins6 inutila". Prin intuitie sirnpatetica noi putem s'a ne dam destul de bine seama care este
intentia esteticd a unor figuri poetice. Sterzinger insui recunoate intentia potentarii prin mdrire, intarire sau multiplicare
in vocabularul traditional sau In formulele consacrate ale poeziei din toate timpurile, precum: pe veci, e mult, e foarte mull
de-atunci, niciodatd (cp. nevermore al lui Poe), mii de (cp. versurile celebre ale lui Catul, care li cere Lesbiei o mie de sdrutdri
i Inca o mie), apoi in preferinta poeziei i a basmului pentru
supraomenesc, pentru eroi, uriai i pitici, pentru formele neobinuite ale binelui i ale rdului, ale fericirii i ale nenorocirii.
Intentia intensificatoare a poeziei este incontestabild, pentru
intregul ei domeniu i pentru mijloacele ei speciale. Ce trebue sA
intelegem 1nsd prin potentarea poeticd in genere i prin aceea obtinutd in mod special prin metaford? Fr. Kainz (Zur dichterischen

Sprachgestaltung, in Zeitschrift far Aestizetik etc. XVIII. Bd.

1924) este de pdrere cd Sterzinger intelege notiunea potentarii
inteun chip oarecum material, cantitativ. 0 precizare a notiunii este deci necesard: # 0 reprezentare, termenul unei cornparatii, o imagine pot .fi considerate ca 'progresive (observa
Kainz) atunci cand degajeazg un efect sentimental mai puternic cleat expresiile pe care le inlocuete . Dacd ar fi inteles
notiunea potentarii in felul acesta, Sterzinger n'ar fi ajuns
la concluzia ca legea substitutiilor progresive prin metaford
cunoate i unele exceptii, ca In exemplul In care unul din poetii
cercetati a declarat ca in metafora: Ihr Brief rauschte daher
in grossen schwerert Schwingenschliigen, a ezitat intre acest din

urm cuvnt i echivalentul Fliigelschlagen, dar s'a hotdrit

pentru cel dintai, dei i s'a parut cd are o putere evocatoare
mai mica. Kainz observa Insa, impotriva lui Sterzinger, i chiar

a subiectului sdu de experimentare, ca Flagelschltigen (batii

de aripil), dei mai concret, mai reprezentabil, este totui mai
sarac, mai banal, cleat Schwingenschldgen (batii de avintare),
care este mai solemn, mai poetic, capabil sa produca o atmosferi sentimentali mai puternica. Subiectul lui Sterzinger s'a
hotdrit deci inteun sens progresiv.
In ce relatie stau cele 'loud functiuni estetice ale metaforei,
discutate Oa acum, functiunea sensibilizatoare i functiunea
intensificatoare? Cnd citim In T. Arghezi (Icoane de lemn,
p. 175): In luna morfii mierlelor s'a vdetat in salcdinii starefiei,
bdtute cu alicele ploii, mullet vreme o cucuvaie,

metafora alicele
106

148

REVISTA VUNDATIILOR REGALE

ploii are o semnificatie sensibilizatoare, ca una care ne mijloceste reprezentare mai vie a piditurilor de ploaie. Cnd insd
in acelasi loc cairn: Am inchis u#le i am aprins lampa in mormdntul chiliei, avem imprtsia hterltii c5 mttafora mormatul
chiliei iste un mod exagerat de a vorbi, ales de poet pentru a
produce o impresie sentimenta1 5 mai puternicd i c5, prin urMare, sensul acestei exprimiiri metaforice este intensificator.

Exist deci posibilitatea de a distinge intentia estetid a fiecdrei metafore si a o distribui uneia din cele dou5 functiuni
observate pAnd acum. Trebue totusi adriugat, c intr'o a treia
categorie, intr5 acele metafore care au dcopotriv5 functiune
sensibilizatoare i intensificatoare, in care sensibilizarea este
un mijloc al intensifidrii. Citdm, ca exemplu, urmdtorul pasaj
din Arghezi, In care poetul ne descrie o seard bantuitd de
o ceatd groasd: E o ceafd de praf des, vdzduhul inchegat cu lapte
felinarele n'au altd putere decal S confie o electricitate covdsitd
Am aVeplat in colful mci strdzi deudzeci de minute un vagon de
tramvai cu cai ,si am apucat pe cel din urmd. Nu Viu clacci puteam
rzbi cu piciorul, panel dimineafa, tunelurile de talc i strdzile
de funingine alba (op. cit., p. 135). Examinnd metaforele

pi

actstei dtscriptii, este evident cd vcizduhul inchegat cu lapte,

felinarele care contin o electricitate covelsild, tunelurile de talc
strdzile de funingine alba, sunt inttafore care urniaresc nu
numai s5 ne aducd mai viu in fata aspectele respective, dar in
acelasi timp, odata cu exagerarea impresiilor, s determine
un sentiment mai viu In legaturd cu ele. Un tunel de talc i o
stradd de funingine albd este nu numai un aspect mai viu al
Inchipuirii, dar in acclai timp un spectacol straniu, oarecum infricosetor. Sensibilizarea siintensificarea fuzioneazd in a ceste metafore.

4. Funcfiunea unificaloare a metaforei

0 altd funcciune tsteticd a m,t_forti, observatd si ea uneori,

este aceea de a sublinia misterioasa unitate dintre feluritele date
ale sensibilitAtii noastre. Dincolo de deosebirile dintre lucruri
sesizAm astfel unitatea lor mai profundd si aceastd descoperire,
care face din metaford un adev5rat instrument de cunoastere, ne
Manta' ca orice revelatie a spiritului. Simbolitii francezi, mergand pe ciii deschise altildata de mistici, au numit metaforele
considerate in functiunea lor unificatoare corespondenfe i Baudelaire le-a consacrat acestora un sonet, care alctduLLe un fel

de art poeticii a intregului curent literar:

La Nature est un temple oh de vivants pliers

Laissent paifois sortir de confuses paroles;

L'homme y passe a travers des foits de symboles
Qui l'observent avec des regards fainiliers.

FUNCTIUNILE METAFOREI

149

Co mme de longs echos qui de loin se confopdent

Dans une . tenebreuse et profonde unite,
Vaste comme la nuit et comme la clarte,
Les parfums, les coulem s et les sons se rpondent.

II est des parfums frais comme des chairs d'enfants,

Doux comme les hautbois, verts comme les prairies,
Et d'autres, corrompus, riches et triomphants,
.

Ayant l'expansion des choses infinies,

Comme l'ambre, le muse, le benjoin et l'encens,
Qui chantent les transports de l'esprit et des sons.

Dacil citim cu atentie Sonetul lui Baudelaire, observgm ciS

el vorbete despre cloud lucruri deosebite i anume 1) de Simbo-

lismul naturii, adica de unitatea aspectelor ei cu un plan m'ai

adnc, de o colitate morali dorotrivi cu a omului (L'homme y

passe a fravers des forets de symboles Qui l'observent avec des regards

farniliers)i 2) de unitatca senzltiilor noostre, a dial de v,5a numitele sinestezii (Les parfums, les couleurs el les sons se rpondent),
pe care psihologii mock rni le-au studiat in unele contributii de specialitate. Sunt, in adeviir, numeroase afinitatile dintre impre-

siile noastre, pe care le scot la ivealii zicerile metaforice ale

limbii comune sau ale poetilor. Dacil incercdm s introducem o

ordine in enormul material care ne st la dispozitie, distingem
urmdtoarele categorii ale unificiirii metaforice, pe care le vom
ilustra eu cateva exemple: 1) unificarea unei impresii morale cu

o impresie sensibira, fie aceasta a) opticd, a) formd (un cap

pdtrat, un caracter rectilin) j5) dimensiune (o inteligentd vastd,

profundei, Malta, un suflet mic), y) coloare (ca atunci cand se
vorbete in mod general de coloarea unui jurnal sau a unui partid
politic ; exist un intreg limbaj emblematic al colorilor bazat pc
tiiiificiri metaforice i potrivit ciiruia invi(lia e figuratil prin
verde, dragostea prin rop, inocenta prin alb, gelozia prin galben,
melancolia prin violet, etc.), b) acusticii (un suflet melodios),
c) tactild (purtarca cuiva e aspre ; altcincva are maniere onctuoase, sau caracter tare, proverbul vechi vorbea de dura lex),
d) gustativii (un sentiment dulce, un caracter acru, o deceptie
amard, o gl.:mi sdratd), e) olfactivil (o amintire par fumald, moravuri pestilen(iale), 1) termicii (un om rece, un suflet cald, o
discutie aprinsei), g) musculard sau motrice (un spirit lute sau
lent), f ) organicd (o deprindere scarboasil, cineva e insetat de
dreptate, altul are o mare foame de tiinta); 2) unificarea unei
impresii sensibile cu alta imprisie sensibiki, in infinitelc cornbiratii dintre diversele date ale sensoriului (o formil poate fi
melodioasd, un contur e vag; fr. flou redd mai bine asoeiatia
sinestezidi intre optic i tactic; o coloare e dulce, caldei sau
rece, un desen e ferm, se vorbete despre un roz lecina1 o voce

ise

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

este clard sau fntunecatd, ea mai poate fi asprd, dulce sau caldd;
se mai spune cd o stofa este dulce la pipait, etc. etc.).

Daca din domeniul zicerilor comune, trecem la acele esite

de poeti, metaforele in functionarea lor unificatoare ne apar
de asemeni in numar nelimitat. Dublandu-i teoria prin prac-

tica sa poetica, Baudelaire scrie In Tout entiere *, evocand pe

iubita lui : 0 metamorphose mystique 1 De tons mes sens fondus

en un 1 Son haleine fait la musique 1 Comme sa voix fait le par-

fuml R. de Reneville (L'experience potique, 1938) a spicuit In

Rimbaud mai multe sinestezii, ca atunci cand In a Enfance 4,
poetul noteaza: A la lisiere de la for& Les fleurs de Hue tintent,
&latent, eclairent sau cand observa in Villes * I, Des vetements
et des oripeaux clatants comme. . . la lumiere des cimes, pentru
a nu mai vorbi de acea flacare jucaua care poetului i se pare
ea o detundtura de armd rsunfind dupa vecernii... un feu follt
Herne 1 Comme un coup de fusil apres les vepres (ti Jeune mnage ).

Tot lui Rimbaud i se datorete textul clasic al sinesteziilor acustie-optice, In Sonetul Voyelles *: A noir, E blanc, I rouge, U
vent, 0 bleu. Un analist foarte aplicat, sustinut de o puternica

intuitie poetica, germanul Ernst Jiinger, ne-a dat in Lob der

Vokalen (din volumul Bllitter und Steine, 1942) o analizd a vo-

calelor In functiunea lor evocatoare. Dacd observatiile lui E.

Jiinger nu pot fi considerate ca nite sigure cuceriri ale tiintei,
ele nu sunt mai putin interesante ca exemple de metafore uni-

ficatoare a unei impresii sensibile cu una morala sau a cloud impresii sensibile In asociatii sinestezice. In aceasta din urma pri-

vinta, va fi interesant de urmarit Intru cat sinesteziile lui Janger coincid cu acele ale lui Rimbaud. Iata analiza poetica a vocalei A, considerata mai Intai ca un simbol moral: 4 A, care ocupa
aproape In toate alfabetele primul loc, trebue privit ea regele
o necontestat al tuturor vocalelor. Chiar acolo unde nu-1 tare buintam cleat ca simplu semn, el semnifica primordialul i

preponderantul. In Apocalipsul lui Joan, vocala A este data

drept simbol al primordialului i a-toate-cuprinzatorului* (aluo zie la cuvintele Domnului In Apocalips, 1, 8: Eu sunt Alfa 0
4 Omega) # i, In logica, egalizat cu sine insui, semnifica princi piul identitatii (A --, A). . . Iacob Grimm lauda pe A ca pc
prima i cea mai nobild vocala, care In acelai timp ar fi mama
tuturor sunetelor. Aceasta din urma comparatie (adauga Rine( ger) nu mi se pare insa fericit aleasa. A este mai de graba sune*tul patern, supremul i regescul semn al puterii parinteti. In
el rasuna in acelai timp inaltimea i vastitatea cuprinzatoare
a vietii i a puterii. Aceastd dubld dimensiune apare cu stra lucire in euvfintul germanic Aar, caruia Ii corespunde In lumea
1 maternA silaba Ur, capabil 'ft. tmzeasca In noi reprezentare4

FUNCTIUNILE METAFOREI

x51

adancimii obscure i a originii i care face parte din cuvintele

exprimand mai bine spiritul germanic al limbii . Cat despre
sinesteziile lui A, Junger noteaza Coloarea, pe care ar trebui

s'o alegem pentru A, ar trebui sa fie purpura... . Este izbi-

toare in acest punct incoincidenta simbolizarilor i sinesteziilor

lui Jiinger cu acele ale lui Rimbaud, care scrie: A, noir corset
vela de mouches clatantes 1 Qui bombillent autour des puanteurs
cruelles I Golfe d'ombre. . . La fel se intampla cu 0, la Rimbaud,
0 bleu. . . silence traverses des Mondes et des Anges, in timp ce la
Ringer 0 este sunetul aristocrafiei . . printre colori i se subordoneazd galbenul si, printre metale, aurul. Asemanatoare pada la un
punct sunt sinesteziile lui E; la Rimbaud: E blanc. . . candeur
des vapeurs et deslentes, I Lance des glaciers fiers, rois blancs, frissons d'ombelle, la Jiinger : Cu E se coordoneazd intinderea ;esului.
Cele cloud domenii, care se intednesc ;i se intretaie in acest sunet
sunt acel al golului ;i al sublimului. Cu E se potrivefte coloarea albd;
cuvinte precum Meer, Schnee, See i Seele posedd o strdlucire

radioasd. Apropieri se pot face i intre sinesteziile lui I, dar aici

precedentul lui Rimbaud, pare sa nu fi fost fard inraurire: I este
pentru Jiinger sunetul vietii (cp. fr. vivre) i coloarea lui ar fi
roul inchis, ca acela care se vede pe mesele mdcelarilor, incat
adauga Jiinger Rimbaud avea dreptate cand 11 compara
cu o varsare de sange: I pourpres, sang crache. . . Unele inrauriri ni se par a se descifra i in interpretarea pe care Jiinger o consacra vocalei U, in care s'ar "intruni tainele reproducerii ;i ale
morfii. . . Domeniul sdu cuprinde temeliile lumii minerale i maritime. Tonul ski coloristic ar fi intunecat i linitit. Cp. deci la
Rimbaud : 1] vert. . . vibrements divins des mers virides. Gradul
de convergenta al metaforelor sinestezice tesute in jurul vocalelor poate fi controlat i printr'un alt document, putin cunoscutul sonet Sonuri fi colon al lui Mircea Demetriade (in 4 Romanul , Decemvrie 1906, reprodus in N. Davidescu, Din poezia noastr parnasiana. Antologie critica * 1943), care dei inspi-

rat de Rimbaud, nu aduce mai putin rasfrangeri din implicatiile proprii limbii noastre:
Alb A; E gri; I rosu, un cer de asfinIire,
Albastru 0, imensul fn lacuri oglindit,

U, mugetul furtunii ei-al crimei colt vildit,

Alcovul criptei negre, lugubrit prohodire.

A, rads, sigetatii de astru 'n rilsitrire

Cand zorile In boabe de roue, s'au topit
Cazind pe flori, pe iarbi, pe lanu 'ngalbenit;
A, verbul peste ape nisca,nd eterna fire.
E, gindul meu de sceptic, simbol saturnian,
I, singe i incendii, titii invapiiate,
Inn treanbile vestind-o vir1p liberte,te,

152

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

0, heamaul de coarde, un mit din Ossian,

Ciocniri de pietre scumpe, murmur eolian
Pe harpele albastre de ingeri instrunate.

Nu numai Mircea Demetriade, dar si alti poeti romni care au

stat sub influente simboliste, au cunoscut metafora in ambele

ei functiuni unificatoare, Asa Macedonski, cu versurile lui din
Epoda de Aur>>: Dar sdnge ce curge din nori 1 Ina ltd fanfare de

goarne. Dela Macedonski, tehnica sinesteziilor a fost uneori folositA de poetii nostri, dar acel care a dus-o pAnd la un mare
grad de virtuozitate a fost Al. Philippide, in al dirui volum Aur
sterp, 1922, putem spicui un mare numAr de exemple, precum
leagdnul albastru al tdcerii,... tremurdloarea razd albdstrie 1 Melodios s'qterne pe covor 1 Ca un liar, liar albastru, unite melodii
de lund, muzica surdsurilor lunei, somnul matdsos al lunei pline,
plansul auriu al unei stele, miresme moi, picdturi albastre de idcere, goarna luminii, un admit vdnt de spaimd, etc.

0 problem6 dintre cele mai pasionante este aceea relativ6

la temeiul si necesitatea unific5rilor metaforice. Ch. Baudelaire
care, mergAnd pe &di practicate mai inainte de unii romantici,
de un E. T. A. Hoffmann sau un Gerard de Nerval (asa cum a
dovedit-o Jean Pommier, in La Mistigue de Baudelaire, 1932)
a contribuit atAt de mult la rgspandirea tipului unificator al metaforei, scrie in articolul pe care i-1 consacrd lui V. Hugo (1861),
in L'art romantique, p. 305: La poetii cei mai buni nu exist

metaforg, comparatie sau epitet care sd nu fie produsul unei

adapfari matematic exacte in imprejurArile actuale, pentrucd
aceste comparatii, metafore si epitete sunt culese din fondul
neistovit al universalei analogii. Baudelaire credea deci in potrivirea matematicd dintre termenii intruniti in interiorul metaforei unificatoare. Metaforele unificatoare ar avea deci un temei
necesar. Ele nu pot fi altfel decAt sunt, pentruc se intemeiazd

pe o afinitate cert dintre lucruri, pe analogia lor irefragabil.

Dar dacd metaforele unificatoare sunt necesare, ele sunt si universale, adica" ele se impun oricdrui spirit. In adevAr, atunci cand

intmpin in Philippide metafora leagdnul albastru al tdcerii,

imi dau seama CA asociatia aceasta de cuvinte nu este o simpld
constructie autistica, adicd una al cArei inteles poate fi realizat
numai de poet ; metafora amintit se impune oricui si, fiind universala, putem spune ca este si necesara. Dar oare metaforele
sinestezice ale vocalelor in sonetul lui Rimbaud posed in acelasi fa o necesitate constrngiitoare? Am vazut ea' sinesteziile
vocalelor sunt in parte altele pentru E. Jiinger si Mircea Demetriade. Imprejurarea aceasta n'ar avea de altfel atata insemngtate, pentrucd deosebirea poate proveni din aceea ca metaforele
care se dau drept sinestezii, sunt de fapt asociatii consecutive,

FUNCTIUNILE METAFOREI

153

Asa avem impresia c:d se intampld cu falsa sinestczie a lui E in

sonetul lui Mircea Demetriade : E gri... E, gdndul meu de scep-

tic, simbol saturnian. Dacd Demetriade face din E un simbol

al indoielii (gri), lucrul poate proveni din aceia ca poetul 1-a in-

terpretat sub sugestia interjectici interogative romnesti Ei?,

eland astfel o asociatie consecutivd drept una sirnultan. De
altfel, chiar dacd numai unele dintre sinestezii sau din celelalte
metafore unificatoare se impun cu necesitate, tot este necesar sa. ne
intrebrim care poate fi temeiul lor obiectiv. Multe ipoteze s'au emis
in aceastd privintd, ina din epocele vechi ale cugethrii. Vom infatisa pe uncle din acestea in legOtur cu cateva din tipurile metaforei.
Baudelaire se adrese2z iubitei lui In Causerie , spunan-

dy-i: Vous eles un beau ciel d'automne, claire et rose. Metafora

cosmologicd pentru frumusetea femeii a pare si in alta poezie a
lui Baudelaire, in Ciel brouill : Tu ressernbles parfois a ces
beaux lwrizonts 1 Qu'allument les soleils des brumeuses saisons...
Paralelizarea chipului omenesc cu aspectele naturii apare si la
T. Arghezi, un poet de atatea ori redevabil viziunilor baudelairiene : Obrajii till mi-s dragi 1 Cu ochii lor ca Meal 1 In care se
oglindesc 1 Azurul i copacul (Creion). S'ar putea compara metafora cosmologicd cu acele armonii proprii unora dintre panzele
Renaterii, in care un chip omenesc este pictat pe un fond de vaste
peisaje, consunand cu el intr'un chip misterios. J. Pommier
semnaleazd autocomentarul metaforelor cosmologice in Petits
poemes en prose, unde Baudelaire atribue unui instinct mistic
inclinatia poetului de a-si situa iubita intr'un peisaj asemOnOtor
cu ea, astfel incat femeia s-si gAseasca drept oglindd propria ei corespondentd . Pommier crede a putea deslusi pentru
a cea std oientare unele izvoare in misticul suedcz Swedenborg
(1688-1772), pentru care cerul era un mare om de o frumusete
perfecth. Izvoarele mistice ale metaforeior cosmologice pot fi
insd cOutate mult mai departe. Ideca universului intreg ca un
imens organism frumos o gsim in Timaeus cl lui Platon. Tot
aci afrain si ideea subsecvent c fiinta perfecth a universului
cuprinde in sine toate celelalte fiinte, care, prin natura lor, sunt
asernanatoare universului. Dumneau, explic Timaeus (30 d),
hotdrind s formeze Lumea cat mai asemOnatoare cu cea mai
frumoasd din fiintele inteligibile si cu o FiintO dcstivarsita intru
totul, a facut din lume o Fiinfd vie unic5, vizibi1, cuprinzand
in sine toate fiintele vii care, prin natura lor Insisi, sunt de opotrivd cu Universul . Ideia raportului de analogic dintre fiintele
vii i univers i, mai cu seamd, -dintre om i totalitatea lumii,
adicil dintre microcosm i macrocosm, a apdrut de altfel i in
lunga traditie aristotelico-stoicd, de unde ea s'a transmis Renaterii. Pentru multi din ganditorii acestei epoce, omul apartine

1 54

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

prin corpul sdu lumii materiale, ale cdrui elemente el le contine

in forma' condensata ; ca fiinta inteligibila el este apoi de ori-

gine siderald si, prin sufletul ski, el este o scnteie divind, o

parte din principiul suprem al vietii. Continand in sine toate

planurile universului, el are putinta sd-1 rasfrngd in intregime.

Din numeroasele texte care ar putea fi spicuite in Cusanus, Campanella sau Paracelsus, pentru a ilustra chipul in care Renasterea isi reprezenta raportul dintre microcosm si macrocosm, reprcducem pe unul din cele mai raspicate: Humana vero natura,
scrie Cusanus, De docks ignorantia III, est illa, quae est supra
omnia Dei opera elevata et paulominus Angelis minorata
intellectualem et sensibilem naturam complicans ac universa
intra se constringens, ut microcosmos aut pareus mundus a veteribus rationabiliter vocitetur * (Natura umana este in adevar
aceea care a fost asezata deasupra tuturor operelor lui Dumne

zeu si putin dedesubtul Ingerilor, ea cuprinde in sine natura

intelectuald si pe cea sensibild si concentreazd intregul univers:

ea este un microcosm sau o lume mica, dupd cum era numit

in chip rational de care cei vechi). Analogia dintre microcosm
si macrocosm ar fi temeiul metaforelor cosmologice, adic al
acelora care unified un aspect uman cu unul cosmic. Este o ipotezd mistica, in fata cdreia poetii s'au oprit uneori.
Alaturi de metafora cosmologicd, exista metafora personificatoare, prin care aparenta umand nu mai este extins6 pAn6 la
dimensiuni cosmice, ci infatisrile cosmice sunt interiorizate,
facute deopotrivd cu omul. 0 unitate este sezisata si de data
aceasta si anume aceea dintre aspectele naturii si viata interioard
a omului. Ce raporturi dintre lucruri asigura oare adevarul unei
metafore personificatoare, ca d. p. aceasta pe care o spicuim in
L. Blaga : tin mint de seard 1 aprins sdruld cerul la apus? Sarutul

aprins pe care vntul de seard II da cerului crepuscular este o

metaforil care ne permite sd cuprindem inteunul din aspectele
naturii o viata interioar deopotrivd cu a noastra. In metaforele Personificatoare ni se reveld o expresie a naturii, la fel cu
aceea a chipului omenesc. Cum este oare lucrul posibil si, mai
cu seamd, cum simtim cd personificarea este adevarat? S'a
spus c expresia unei figuri omenesti sau a unui peisaj ni se
impune, pentruca ea evoca, prin asociatie de idei sau prin imitatie, unele continuturi sufletesti, pe care apoi le atribuim aspectului care ni le-a sugerat. Expresia * ar fi asa dar rezultatul proiectdrii simpatetice a unor stari personale in obiectul
care le-a provocat. Pentru ca o expresie * sa apard ar fi necesar
ocolul prin constiinta de sine a individului care o intueste. Teoreticienii simpatiei estetice au desvoltat in forme felurite aceasta
explicatie. Cat de insuficienta ramane insd ea, ne apare limpede

FUNCTIUNILE METAFOREI

155

daca ne gandim ca nu orice aspect exterior poate sugera orice

continut sufletesc ; ci fiecare aspect nu poate trezi In sufletul
nostru decat anumite continuturi, a caror posibilitate este data
in structura obiectiva a aspectului exterior. Daed este adevarat,
dupa cum ne asigurd teoreticienii simpatiei estetice, c proiectam in obiect propriile noastre stari, c 11 insufletim prin pro-

pria noastra viata interioard, nu este mai putin adevarat ca

noi nu putem revdrsa In obiect cleat ceea ce el poate contine
i numai ceea ce, prin felul sail de a fi, a putut trezi in noi. Mai
logica este aa dar ipoteza mistic-metafizicd a raportului dintre
microcosm i macrocosm, a omului ca abreviaturd a universului,
continand In sine toate elementele prin care el se inrudete cu
Intregul lumii i care 11 fac apt de a o intelege pe aceasta. Metafora ar fi instrumentul de cunoatere prin care ajungem a pricepe unitatea omului cu lumea i acela care ne permite sa suiprindem in lume o viata deopotriva cu a omului.
Metaforele sinestezice de tipul acelora preconizate de Bay.delaire par a autoriza o altd ipotezd metafizicd. Daca exista o
a corespondenta # intre sunete, colori, parfumuri, etc. lucrul se

datorete poate faptului ca toate aceste calitati sensibile sunt

In realitate i In mod originar unitare, varietatea lor fiind un
efect derivat i ulterior. Misticii au sustinut uneori aceasta,
aa d. p. H. de Balzac, care, sub influente swedenborgiene, noteaza la sfaritul povestirii sale Louis Lambert, aceste cugetari
atribuite eroului sau: L'Unit a t le point de depart de tout
ce qui fut produit ; il en est rsult des Composes, mais la fin
doit tre identique au commencement #. i mai departe: L'Univers est done la varit dans l'Unit. Le Mouvernent est le

moyen, le Nombre est le rsultat. La fin est le retour de toutes

choses ii l'unit, qui est Dieu #. Metafora ficandu-ne sa simtim
afinitatea lucrurilor i aceea a aspectelor sensibile, coboard oare
sub varietatea lor aparenta, In unitatea lor profunda i originara?
Ipoteza mistica a unitatii universale ne-ar face s'o credem. In
tot cazul, ipoteza aceasta este printre putinele care pot fi propuse pentru a explica una din virtutile unificatoare ale metaforei.
Istoria mai noua a doctrinelor estetice a incercat sa elimine vechile ipoteze mistice care explicau unificarile metaforice prin afini-

tali reale dintre lucruri. Astfel, o autoare care i-a catigat merite In aplicarea punctului de vedere psihologic in problemele
estetice, E. Landmann-Kalischer, Uber kiinstlerische Wahrheit
(Zeitschrift f. Aesth., I, 1906) scrie: Nu trebue sii conchidem,
aa cum au facut-o de atatea ori romanticii, pornind dela existenta unor conexiuni proprii artei, pentru a ajunge la aceea a
unor conexiuni dintre lucruri. In timp ce Bernhardi gasea in
inetafori o expresie a faptului cii o legaturi ascunsa ar
lta,

156

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

mea sensibila i spiritual, despartirea dintre acestea fiind numai aparenta, noi trebue sa ne multumim, daca este vorba sa
valorificam diferitele continuturi resimtite in arta ca adevrate,
a vedea In metafora o simpld expresie linguisticd pentru echivlenta psihica a reprezentarilor comparate . Echivalenta psihied ar consta din faptul ea reprezentdrile intrunite in interiorul unei comparatii sau metafore degajeazd sentimente asemanatoare dupd felul sau intensitatea lor. Justetea acestor
constatari poate fi mai bine pusa in lumina, crede E. LandmannKalischer, dacd ne oprim in fata acelor comparatii sau metafore pe care nu le resimtirn adevarate. Dacd unele metaf ore sau
comparatii ni se par false sau exagerate, lucrul ar proveni din
aceea ca termenii intruniti inlauntrul lor n'ar degaja acelai fel
de sentimente. Autoarea citata spicuete undeva aceasta metafora, potrivit careia Schiller la auzul unei violine se simli impiekit: metafora i se pare autoarei falsa, deoarece cchivalentele
sentimentale ale carztecului violinei i. al impietrirei par neasemanatoare, atat dup felul cat i. dupd intensitatea lor. Trebue
s spunem a explicatia d-nei E. Landmann-Kalischer nu ni se
pare de loc satisfiicatoare. Cad daca sentimentele pe care le dcgajeaza aparentele sensibile conexate in constructia metaforica
sunt sau nu asemandtoare, Imprejurarea provine Fara indoiald
din faptul c aceste aspecte sensibile sunt inteun fel sau altul
ele insasi asemnatoare sau nu. Pretinsa cxplicatie psihologica
amintit aci, n'ar izbuti astfel decat sa amane solutia problemei
propuse, cercetdtorul trebuind sd afle in ce consistd asemanarea
obiectiva, reaM, a aspectelor care au degajat sentimente asemanatoare. Cand, de pild, consider metafora miresmele crinului
strigard zadarnic (I. Vinea). nu este de loc Indestuldtor sa spun
cal impresia de a devar care Insutete aceasta metaford provine din
faptui ea miresmele crinului i sensatia acusticd creata prin verbul
strigard descatueaza acceai emotie vehementd, deoarece ramane
inca necesar a afla motivele obiective, date in natura insai a lucrurilor, pentru care cele cloud aspecte provoacd acelai fel de emotie.

0 cucerire mai veche a psihologiei se impune In acest moment al rationamentului nostru, pentru a Incerca sd dea un alt
raspuns intreharii pe care ne-am propus-o. Este aa zisa lege
a specilicitdia

simlurilor,

observata de fisiologul Johannes

Muller Inca din veacul trecut i potrivit careia nervii sensitivi

raspund cu acelai fel de sensatii, oricare ar fi natura agentului
care i-ar actiona. Aa, d. p. sensatia de lumina produsd de obicei sub actiunea undelor eterice, poate fi determinata i. de o
lovitura mecanica sau de un curent electric descatuat asupra
retinei. Uneori cauze interne, precum acele datorite unor influente
chimice rezultand din introducerea anumitor substante in sange

PUNCTIUNILE METAPOREI

157

sau iritatia cauzat de o congestie a tesuturilor, pot si ele determina sensatia luminoasg. Curentul slectric lucrnd asupra nervilor tactului auzului i gustului poate provoca i sensatia de
tact, acusticA sau gustativA. Descoperirea lui Johannes Muller
a f5cut mare valv5 la vremea ei i filosofii neokantieni (de pild5
Lange in Geschichte des Materialismus) au citat-o ca pe o confirmare a Kantismului, vtnitil din partea stiintelor experimentale.
Clici dac5 fenomenul specificifatii simturilor este bine observat,
atunci rezultd Ca noi nu cunoastem lucrurile ins5i, ci numai
chipul in care le r5sfrange organizatia noastra psiho-fizia. Pe

de altd parte, dacd putem subscrie observatiile lui Johannes

Muller, fenomenul metaforei devine si el indatd explicabil, iden-

titatea impresiilor unificate de metafor fiind un rezultat al

posibilittitii diferitelor simturi de a fi actionate prin acelasi agent

exterior sau a unor agenti deosebiti de a lucra asupra aceluiasi

simt. Am putea oare spune c5 miresmele crinului strigard este o
metaford posibil fie pentru motivul ca fiuviile ciihilor ar putea
lucra deopotrivd asupra simtului olfactiv ca i asupra aceluia
acustic, fie cd miresmele i strigeitul ar putea lucra deopotrivd
asupra simtului olfuctiv sau acustic? Specificitatea simturilor
ar aduce atunci deslegarea enigmei metaforci. Un psiholog fraucez care a confruntat, inteo epocd mai recent5, vechile teorii
ale lui Muller cu cstigurile mai noi ale fisiologiei, P. Bourdon
(in Les Sensations, capitolul din Trait de Psycho logic, I, 1923,
al hi G. Dumas) a aritat insA c ft,honienul spciiicitii simturilor nu este categoric verificabil decat in ce priveste simtul
v6zului, capabil a fi adus s raspunda prin sensatii de lumind
chiar atunci &And este actionat de alti excitanti dectit aceia care
11 impresioneaz de obicei. Pe de altd parte, nu este de loc adev5rat c mice excitant poate lucra asupra oricarui simt. Asa de
pilda lumina nu lucreazd asupra tactului (desi, dup cum am
vazut, un poet a putut construi metafora: somnul miltdsos al
lunei pline). In fine, dacd este adevrat c kciricitatea exclui
toLte siii4urile, lucrul se datoreste poate faptului c anumite
subgtante, puse in libertate prin electroliz5, influenteazd aparatele sensorialc, si flu actiunea directa a curentului electric.
Observatiile mai noi ale fisiologiei limiteazd deci legea specificitatii simturilor i, odat cu aceasta, valoarea ei pentru explicarea metaforelor. Pdrerea noastr este ca incercdrile psihologiei de a lamuri misterul metaforic au .avut mai de grabd rolul
negativ de a scoate in evidenta faptul c5 metaforele n'ar fi posibile daca intre diferitele aspecte ale universului n'ar exista asenuiniiri reale, afinitAti i inrudiri pe care este tocmai rolul metaforelor de a le pune in lumina, ca unul din cele mai fine instrumente de cunoastere ale spiritului omenesc. TUDOR VIANU

CIVILIZATIA ENGLEZA
INTERPRETATA DE DL. I. BOTEZ
I. Botez: Aspeete din civilize4ia englez, edifia a V-a, ed. Univeraul,

1946, p. 336, lei 1000.

Chiar in vremurile In care curiozitatea Ltd de civilizatia

Natiuhilor-Unite nu era atat de intensa ca astdzi i cand marile

mase dela noi giau mai malt despre civilizatia franceza g cea
germand i cunoteau cate ceva din romanele ruseti g din ideologia politica g sociald a Rusiei o mana de intelectuali romani cu mentalitate adevarat universalista g dornici de progres, prin cunoagere g adaptare, au adncit fenomenele culturale
sau realizarile g perspectivele sociale din marl tan ca : Rusia
Sovietica, Marea Britanie i Statele-Unite ale Americii. Printre
acegia, rol de pionier a avut profesorul dela Universitatea din
Iasi, economistul g colaboratorul Viefii Romdnefti, d. I. Botez.
Cartea sa Aspecte din civilizafia englezil a aparut In prima editie,
In 1912 la Iag, unde totdeauna a existat o traditie favorabild
cunoaterii universaliste g situarii neastre pe plan mondial.

Am recitit recent aceastd carte, ajunsa act= la a cincea

editie g deg modificarile din editiile ulterioare g adaosul din
ultima editie (un capitol inedit despre democratia engleza) sunt
relativ restranse fata de structura initiala a earth g Ltd de documentarea ei lucrarea ramane mereu valabila g exceptional de
interesanta. Documentatia cartii care cuprinde largi capitole
despre educatia englezd, religiozitate, individualism, libertatile cetatenegi g institutiile publice, caracteristicile nationale din limb
g literatura, studii shakespeariene, un studiu despre democratie,
relatiuni literare Intre Anglia i continent, etc. a ramas la lucrarile g referintele din preajma anului 1910. In dada acestui decalaj de timp, izvoarele i observatiile autorului sunt atat de sub-

stantiale, lucrarile Intrebuintate atat de fundamentale Inca

nimic nu pare perimat sau depagt. Desigur, o carte despre Sta-

tele-Unite, unde nu numai viata sociald, dar pada g limba

se Imbogatege dela an la an, cu tot felul de cuvinte de argot

sau create de literati, se Invechege malt mai repede cleat una'

CIVILIZATIA ENGLEZA INTERPRETATA DE DL. I. DOTEZ

159

despre A,nglia i trebue mereu adusa la zi, cu informatiile i observatiile. i in Anglia viata sociala, economica si politica a
cunoscut i cunoaste fundamentale schimbri, dar despre aceste

aspecte mai variabile d. I. Botez se ocuph mai putin in lucrarea

sa decal de anumite principii, conceptii i institutii tipic engleze,

in care traditia i mentalitatea poporului sunt atat de tipic

de trainic inchegate incat schimbarile par neinsemnate i, in
orice caz, nu modified fondul real.
N'avem decat s cercetam primele trei capitole legate de
problema educatiei i vom intelege actualitatea permanenta
a cartii. Si astazi, ca i acum treizeci i cinci de ani, ca i acum
sute de ani, Englezii promoveaza si au promovat educatia si
nu instructia, adica formarea omului intreg si nu numai a cunostintelor. Educatia a fost si este consacratd omului sau vietii,
precum i metodei ca omul sa se poata forma singur, sa fie nu
a-tat magazie de cunostinte memorizate absurd cat caracter cu
inalt simt al datoriei, cu simpatie social, cu judecata sanatoasa,
cu stapanire de sine, cu credinta in fdria sa i in putinta de a
contribui la progresul lumii. Scopul educatiei, e asa dar, formarea
per.sonalitatiirespectndu-se individualitatea i originalitatea
fiecaruia, atata vreme cat nu dauneazd celorla1i. Statul insusi
este subordonat individului i societatii, iar autorul are grija
de a ne arata cum s'a ajuns de-a-lungul istoriei la, aceasta ati-

tudine, cate lupte s'au dat pentru ca Statul sk nu anuleze initiativele private, manifestate cu atata simt social si progresist,
dar pastrnd libertatea si drepturile initiatorilor. Educatia este
un ideal tipic democratic, de care in Anglia in ciuda diferentierii pe clase i bogatie s'au bucurat, prin sistemul burselor,
ci oameni proveniti din paturile sarace.

De sigur, procesul de democratizare a educatiei este in

mers, ca i acela al distribuirii mai echitabile a averii nationale.

Dar acestea nu sunt contrare spiritului englez, care si in Evul

Mediu acorda burse la Oxford si Cambridge, alaturi de nobili,
oamenilor saraci. DI. Botez ne d cateva date privitoare la bursele dela Eton, Oxford sau din Scotia, care de atunci au crescut
si mai mult, explicand astfel de ce, indiferent de provenienta
sa, fiecare cetatean englez i are ca ideal sa devina un gentleman, un boier ca purtare, maniere, eleganta lduntrica i distinctie sufleteasca, fara a avea, in schimb, neajunsurile i defectele oamenilor bogati din nastere. Seriozitatea invdtamntului
din Anglia reiese cu prisosintd din fenomenele reliefate de comentatorul roman.
Chiar din capitolele privind organizarea vietii sociale engleze,
dar mai ales din acelea consacrate istoriei, limbii i literaturii engleze se poate inchega o imagine destul de completa i relevanta

16o

REVISTA VUNDATIILOR REGALE

a psihologiei i mentalitatii engleze, astfel c, desi s aspectele n

cartii nu sunt sistematic alese i nici echilibrate metodic, lucra-

rea fiind o reunire de studii si cercetari, consistente fn sine, dar

nelucrate in vederea unui intreg, legiltura !Titre ele i sporul spre
o cunoastere integrala a caracteristicelor engleze se incheaga
satisfacator, chiar pentru un cititor pretentios, deprins cu cartile
ultirnilor ani in care s'au facut, mai mult ca oricand, consideratii
generale, spre o tipologie a popoarclor sau natiunilor.
D. Iancu Botez are lecturi extrem de substantiale i constatiiri
rodnice ; are observatii i darul de a le pune in contrast, precum
ai un dar de exprimare destul de fluent pentru a izbuti sa traseze
coordonatele esentialeale realitatii ergleze. De asemenea, stie
sa aduca destule pilde i detalii concludente, ceea ce nu se intampla la alti scriitori de o formatie totusi nu literar i nici o
filosofie a culturii. E chiar remarcabil pentru anii in care a fost
scrisa cartea cateadanci si semnificative constatari contine ea.
Pentru intelegerea nu numai a unor institutii i conceptii
politice i sociale, dar chiar pentru aceea a caracteristicelor psihologice i sociale, Aspecte din civilizafia englezd se arata extrem
de folositoare, deschizand intekg ri substantiale si perspective

de judecata mai temeinica in privinta acestui popor, aparent

ciudat continentalilor. Ni se arata in capitolele de literatura
fondul moral al Englezilor, virtutea lor maxima de a intelege viata, de a o exprima si de a o stapani, calitate care precumpaneste fata de simtul artistic, adesea In inferioritate, Englezii socotind totdeauna ca arta e pentru om i pentru viata,
iar nu pentru ea insasi. De aceea, miscarea literar din Anglia
este mai legata de societate, mai democratica, mai vie, ncfiind
privilegiul unor cercuri restranse ca in Franta.
Arta inteleasa ca expresie a vietii, i uneori ca o critica al
ei, a inviorat nu numai climatul spiritual al Angliei, dar si a
lumii de pe alte continente. Pentru lumea dela noi, care mina
vreme a inviitat Ca totul incepe dela Romani si dela Francezi
initiativele si primatul spiritual al Greciei antice i acela al An:

gliei fiind mereu trecute cu vederea timp de atatea decenii

cartea d-lui Botez poate cuprinde i informatii senzationale,
caci in materie de roman (Richardson), in materie de simtamant al naturii, de roman social, de misticism al peisajului, ca
ai

in materie de revolutie i evolutie politica', de libertate a popo-

rului, de respect al drepturilor individului, Anglia are intaietatea fata de Franta. Cat de dator este J. J. Rousseau lui Locke
si Richardson, iar Voltaire, Bernardin de St. Pierre, Lamartine,
Chateaubriand, Musset, Hugo, literaturii engleze si tot teatrul
romantic, lui Shakespeare se stie si nu prea la noi, iar, cand
se stie, se uit repede, pentru ca nu avem Indeobste un contact

CIVILIZATIA ENGLEZA INTERPRETATA DE DL. I. BOTEZ

16r

direct .0 temeinic cu productiile spiritului englez, cu exceptia

unui Shakespeare, iar dintre cei mai noui cu un Shaw sau cu

romancierii ultimelor decenii. Toate acestea sunt sistematic
infatipte in lucrarea de care ne ocup6m, iar adesea mArturiile
i. recunoa.sterea intAiefatii creativittii engleze fata de cea continental vin dela critici j savanti francezi sau germani, pe care

autorul ii citeath in mod relevant.

Studiile shakespeariene sunt, de asemenea, substantiale, hazate pe indelungi lecturi consistente 1 i pe reflexiuni personale,
mai ales studiul despre Regele Lear, Shglok i Romeo 0 Julieta,
nedep4ite in critica noastr .i care ar fi trebuit s apar intr'un

volum separat, impreund cu studiul despre Hamlet, pe care 1-am

citit, mai de mult, in Viata Romemeascei.
D. Iancu Botez exprima adesea preocupdri de filosof al cul-

turii, de analist literar 0 de eseist substantial, ia care putinii

specialiti in materie
i ne gandim la specialitii in literatura
teatrul englez nu 1-au depg.sit (Alice Voinescu, Ion Marin

Sadoveanu, Dragq Protopopescu, Ion Pillat, etc). chiar dac

expunerile sale nu sunt totdeauna concentrate 0 cu incheieri
sintetice, ci mereu deschise, fie pentru a fi reluate, fie pentru a

sli intregeascal interesul.

Economist 0 profesor, d. Iancu Botez s'a pasionat, cu deplind
contiinta .i cu remarcabild inteligent critic5, unor probleme
ra'sa pe cititor s'a" colaboreze

temeinice, dar rar formulate de d-sa, 0 care, repetdm, sunt

inteadevgr substantiale. Cartea aceasta rmne Inca cea mai

bun, mai vie, mai bogat carte romneascd scris, despre mentalitatea, creativitatea i civilizatia englez, dovedinduli utilitatea i valoarea mai ales acum cnd marile mase ale Orli se
apropie de cunonterea cuvenit Natiunilor-Unite, rdspunztoare de soarta noastr 0 a lumii viitoare.
In comparatie, Anglia d-lui Nicolae Petrescu pare mult mai
academic6 ; e mai precis6 ca formulare, dar mai putin inspiratoare i imbietoare la intelegeri personale. E de altfel o carte
scrisd de un sociolog i un teoretician al fenmenului politic
si

infinit mai putin de un spirit familiar cu literatura

pi

micarea ideilor de criticd literar si etic. Cartea d-lui Nicolae

Petrescu servete unei informapi riguroase, dar .tiintific limitate,
pe cnd eartea d-lui I. Botez informeaz, dar mai ales deschide

drumul unor intelegeri surprinznoare, mereu vii

i valabile.
Nu tim ctor cdrti cu bibliografia rAmasd la 1910 li se poate
a duce un elogiu mai mare, spunndu-se despre ele c sunt mereu
vii i inspiratoare, utile 0 valabile chiar in vremuri cnd in literatura i critica strind s'au publicat a-Ca-tea lucrgri mai uni-

tare, mai consistente 0 mai strdlucitoare despre ace1a0 obiect.

PETRU COMARNESCU
11

Texte i Documente

DISCURSUL M. S. REGELUI MIHAI I

LA ACADEMIA ROMANA, PENTRU RECEPTIA
EPISCOPULUI COLAN AL CLUJULUI
Academia Romnd a -Print Luni 28 Mai 1945 edinta solerna,

in care P.S.S. Episcopul Nicolae Golan ,i-a rostit discursul de

receptie.

Solemnitatea a fost onoratd cu prezenta Majest5tii Sale

Regelui, Preedintele de Onoare al Academiei.

CUVANTAREA MAJESTATII SALE REGELUI MIHA I

Domnule Preedinte,
Domnilor Colegi,

Multumesc pentru primirea ce Mi-ali Idcut si pentru f rumoasele cuvinte cu care M'afi intdmpinat.
Vin azi in millocul Domniilor Voastre cu sufletul miscat de
cele mai curate simfiminte, petstrdnd cu duiosie, obiceiul ldsat de
Augustii Mei Inaintasi.
Gdndul Meu se indreaptd in primul rand ceitre acei ce au lost
rdpusi inainte de a-si fi putut da intreaga contribufie stiinfei, artei

i culturii romdnesti. Nddalduesc insd cd vom gdsi cu tofii in jertfele

lor, ca si in cugetele noastre, destuld energie pentru ca sacrificiile

/acute sd nu fi fost zadarnice.
Domnilor Colegi,

In anii vitregi, plini de grea suferinfei pentru Mine si poporu/

Meu, desi n'am putut li prea des in millocul Domniilor Voastre,
v'am urmdrit si am lost fericit sd vdd activitatea Domniilor Voastre, intotdeauna bogald si rodnicel.
Simt o deosebiid mulfumire sd ardt Academiei Romane, marele
interes ce-I port activitdfii sale, ludnd parte la sedinfele Domniilor
Voastre.

ITICTE $1 toOCUMENTE

163

Md bucur sd vdd intrand astdzi in randurile academicienilor

un pdrinte sufletesc, fiu al Ardealului.
Prea Sfinfitul Nicolae Co lan dd la iveald pentru generafiile
tinere, prin activitatea sa spirituald inchinata hrisoavelor bisericecti, documente prefioase pentru cunoacterea trecutului poporului
roman.

Trecutul unui neam este garanfia prezentului sdu, precum ci

a viitorului.
Dorinfa Mea este ca acest viitor sa fie fdurit numai din 1 rumos
ci curat. Sd cimentdm astfel un organism sanatos ci puternic pentru.
scumpa noastrd Tara, ddndu-i un nou imbold spiritual ci moral.
Focarul de lumina ce strdlucecte din aceastil institufie de inaltd

culturd trebue sd patrunda Mane in sufletul poporului roman.

Menirea Mea ci. a Domniilor Voastre este sa cautam ci al' dam
la iveald elemente valoroase pentru ca, impreund cu ele, sii reclddim scumpa noastrd Tard.
Vom respecta astfel fagacul croit de strabunii noctrii, inaintand
cu holdrire pe drumul nou intins sub pacii aspirafiunilor romanecti.
Cu deplind speranfd in Dumnezeu, cu boatel credinfa in drep-

talea poporului nostru ci in alesele lui insuciri, am desavarcita

convingere cd prin munca ci unirea tuturor vom izbuti sd acezam
acest Nearn la locul pe care II meritdintre popoarele lumii.
Declar cedinfa desclzisd.

CUVANTAREA D-LUI PROFESOR D. GUSTI, PRESEDINTELE ACADEMIEI ROMANE

Sire,

Academia Romnd Va exprimd Intreaga ei recunostinta

pentrucd ati binevoit a ocupa scaunul prezidential de onoare
pe care Statute le institutiunii noastre Vi-1 conferd de drept si
a da prin prezenta Majestalii Voastre o mare stfalucire acestei
sedinte solemne.

Bucuria noastr este cu a-tat mai mare si mai vie, ea' veniti
in mijlocul nostru in sedinta de astzi, care este deschisii a primi
in s'anul Academiei Romne pe noul nostru coleg P.S.S. Episcopul Vadului, Feleacului si Clujului, Nicolae Co lan, reprezen-

tantul autorizat si eminent al Ardealului reintregit, ce a fost

chemat s' ocupe locul famas vacant prin disparitia ant de timpurie a marelui nostru coleg Nicolae Titulescu.
Numele MajestAtii voastre este indisolubil legat de ziva de
23 August, ziva de nastere a reintregirii Ardealului.
Nazuintele poporului se contopesc cu acelea ale Majestglii
Voastre si nazuintele Majestalii Voastre se confund cu acelea
ale poporului formnd astfel un tot nedespdrtit.

264

REVISTA ELJNDATHLOR REGALE

In epoca de reinnoire social de astAzi, cfind structura socieValli conditioneath viata de Statr i nu Myers, este nevoie de
crearea unei spiritualitAti contiente- i curajoase i a unui rivel

ridicat de viata pentru toti membrii Natiunii.

Academia Romng, prin mine, asigurd pe Majestatea Voastr de tot devotamentul ei i VA' dorete din toat inima desav5rirea operei sociale i culturale, necesare unei temeinice i
sanatoase aezari launtrice i unei iniilt5ri reale a Natiunii. Academia Rom Add va ureaza viat indelungat i fericit5, ca s5
Va bucurati de binefacerile unei pci constructive i de strnsa
colaborare cu marile Natiuni-Unite i cu toate natiunile libere
ale Lumii.

DISCURSUL P. S. S. EPISCOPUL NICOLAE COLAN

Multumind pentru cinstea de a fi fost chemat in cel mai

Malt sobor al invglatilor neamului, P. S. Episcop Nicolea Co lan

a adus un emotionant omagiu Inaintaului sat' la Academie,

marelui bdrbat. de Stat Nicolae Titulescu, zugrvindu-i in ateva

linii personalitatea de mare lupttor politic pentru dreptatea

Orli sale i pentru dreptatea tuturor neamurilor.
P. S. Episcopul Golan, a trecut apoi la subiectul Discursului
de receptie, vorbind despre Biserha Neamului i unililea limhii
romtinoti.
P. S. Episcopul Golan a spus printre altele urmatoarele:

Ispititi de indemnuri venite din afard, ori poate chiar purcezand din inima lor, niscai preoti sau ciilug6ri din Maramure
prin veacul al XVI-lea, au tradus in limba roman cAteva franturi din Noul Testament. Aceste frAnturi ce ni s'au p5strat doar
in copii Codicele Voronetean i Psaltirea Scheian6 au o

insemnatate din cale afara de mare, pentruca ne dau putinta

de a afla in ce grai se Intelegeau Inaintaii notri de acum

aproape o jumAtate de mileniu ".

In numele Academiei RomAne a r5spuns d-1 Silviu Dragomir,
spunnd ca alegerea P. S. Episcop al Clujului, ca membru activ,
incoroneaza opera meritoasa a unui dascil invgtat, exeget

iscusit i publicist cu adnca patrundere in miezul lucrurilor,

dar cerne i poleiul de aur al recunotintei peste stridaniile
generatiei care s'a legat de glia pierduta cu nemicorata fumedere in riscumpArarea Neamului.
D-sa a expus apoi viata i opera noului ales.

CRONICI

DESCOPERIREA AMERICII I ROMANUL

CAVALERESC
Subiectul de fat& nu e un subiect de istorie, ci mai curand o incercare
de psihologie istorica ; ceea ce imi propun s. arat, sau eel putin s sugerez,
e cum literatura poate s devina istorie. Exista o influento, a fictiunilor

asupra realitii, a literaturii de inchipuire asupra evenimentelor istorice,

pe care nu eu Bunt cel dintai in a o semnala.
Oscar Wilde a exprimat cel dintai acest adevar, dar sub forma paradoxala pe care a preferat-o totdeauna, atunci cand, in prefata celebrului
Portret al lui Dorian Gray, suatinuse c natura este aceea care copiazi arta.
Sub forma aceasta, afirmatia ramane un simplu paradox, care nu da loc
decal la elegante sofisme. Dar mai aproape de noi, Pirandello s'a straduit,
si nu numai odata, sa arate procesul psihologic prin care fictiunea se incarneaza in realitati. Probabil ea aceasta problema e Insi tematica fundamental& a filosofiei lui Pirandello, c&ci se gdseste reluat, sub fete diverse, in cele mai multe din dramele lui. Astfel, in Come tu mi vuoi, care
mi se pare cea mai clara in aceasta privinta, asistara la identificarea
unei femei oarecare cu un personaj inchipuit, la creearea unei identitati
noui, a unui Bullet nou si a unei memorii noui, toate datorite influentei
pe care o are asupra unei dansatoare, inchipuirea aprinsa a cuiva care Ii
caut& sotia pierduta, i li inchipuie ca a regasit-o inteinsa. Bietul sot nu
face decat sa-si inchipuie ca a regasit-o; dar inchipuirea, spune Pirandello,

nu e altceva decat realitatea insasi, i dansatoarea anonima va fi Insi

sotia lui atata vreme cat dureaza inchipuirea. Aceeasi tem& se intalneste
in Tutto per bene, in care sotul, inselat far& sa stie, continua sa ramana la
fel de adanc indurerat de moartea soiei, chiar i dupa ce a aflat adevarul;
realitatea durerii lui a devenit fictiune, dar fictiunea aceasta e realitate
pentru toti cei din jurul lui, 0 in cele din urma i pentru el insusi. Nu voi
lungi lista acestor exemplificari; pilda dramei Burk IV e de toti cunoscuta,
oi altele li s'ar putea adauga la fel de usor.
Ramane deci, din experienta strict literara a lui Pirandello, ca ne e ingaduit s intrevedem u.n amestee mai intim decat s'ar crede, intro fictiuni
si realitati i, oricat s'ar parea de paradozal, o mita influenta a oelor dintai
rtoupra celor din lima, 4semenea influenle i cnpata Ina oxplicarePe psi110-

166

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

dar s'ar putea afirma la fel de usor, ca inchipuirea poetic& i actul

literar gratuit, pot influents un proces istoric, ca fictiunea e una din determinantele marilor realitati care fac viata popoarelor ?
Desi nu a fost exprimata niciodata en precizie pang, acum, problema
aceasta nu e nici ea atilt de non& pe ek ar putea s para. Exemple se pot
invoca i aici destul de numeroase. E indeobste cunoscut ca fiecare dintre
marii cuceritori s'a lsat inspirat de legenda unui inaintas: Alexandru cel
Mare de Achile, Mahomed II de povestea lui Alexandru, Napoleon de Cesar,
si asa mai departe. Chiar in istoriografia romaneasca, Nicolae Iorga a cautat
s& stabileasc& o legatura intre faptele de arme ale lui Mihai Viteazul,
influenta pe care va fi exercitat-o asupra publicului romfinesc cartea, pe
atunci apkuta printre noi, Alexandria. Si licet parva addere magnie, due&
mi-e ingduit sa adaug exemple cu mult mai modeste, voi spune ca problema general& nu ma preocupa azi pentru prima ()aro:, dici in lucrarea
mea asupra Domniei lui Mihail Radu m'am silit s arat e Intreaga activitate a acestui domn al Munteniei nu e nici macar o influenta, ci un simplu
plagiat istoric al epopeei mi Mihai Viteazul, asa cum putuse el s'o cunoasca,
de sigur, din poemele grecesti contemporane.
Mi se va obiecta totusi, i pe bun& dreptate, ca in toate exemplele enumerate mai sus, nu e vorba de influents strict literare, ci de exempla istorice mai vechi, pe care personaje mai noui s'au straduit s le reactualizeze.
logic& ;

Lucrul e de bun& seam& adevkat ; i dad), altfel de exemple, mai aproape de

afirmatia noastra, nu se pot aduce, pricina sta numai in faptul ca problema
n'a fest studiata in niciun fel pana acum. Mi se pare ins& neindoielnic ca
problema exist& ; si tot astfel cum, in zilele noastre, auzim pretutindeni de

fete care traiesc ca in romane, de bande care au invatat stilul activititii

lor din proiectiuni cinematografice, tot astfel mi se pare imposibil ca influentsle dela saloanele secolului XVII la romanele domnisoarei de Scudry,
sau dela Chatterton de Vigny si Antony de Alexandre Dumas, la publicul
romantic, sa nu fie reciproce. 0 asemenea problema, de influent& pur literare, asupra unei atmosfere si a unei epoci istorice, imi propun sa schitez
in cele ce urmeazg. Nu va fi vorba, de sigur, de o ampli expunere de fapte,
ci numai de cele ctiteva jaloane necesare pentru formarea unei convingeri;
o adtincire a subiectului, ar fi i imposibila intr'un cadru atat de redus.
Dela inceput voi preciza ca aceea ce ne intereseadi aici, nu e descoperirea Americii, ci cucerirea ei. Oricat s'ar glosa asupra antecedentelor din
secoli mai indepartati, lui Cristofor Columb Ii revine meritul adeviratei
descoperiri a Lumii Noui. Opera aceasta a unui singur om, e o lucrare a
personalitatii, rezultatul unei convingeri si al unei credit*, fervente, care
ins& nu ne va preocupa aici. Dula& Columb vin conquistadorii. Activitatea

acestora as vrea s'o pun'inteo cat de panda lumina, pentruca de ei va f i

vorba in cele ce urmeaza.
Debarcand la 12 Octomvrie 1492 in insula Guanahani, astazi Watling
din arhipelagul Bamaha, Cristofor Columb nu descoperi In aceasta prim&
calatorie deal insulele Cuba si Hispaniola, astazi Haiti. 0 a doua calatorie,
in anul nrmator, Ouse descoperim Antilalor M.ic, Abia fn al trpilea drum,

DESCOPERIREA AMERICII $1 ROMANUL CAVALERESC

167

in 1498, Columb atinse cu adevitrat continentul american, king& vrsarea

fluviului Orinoco, in Venezuela de astazi. Inaintea lui, Venetienii, Giovanni
Sebastiano Cabotto, debarcasera in America de Nord, cu mijloacele puse
la dispozitie de Regele Angliei, care nu voise sa ramnit mai prejos dealt
Spaniolii.

Acestia stint totusi adevitratii cuceritori ai continentului nou descoperit.

In 1511, Diego Velazquez instaleaza in insula Cuba centrul activititii spaniole din America, intemeind orasul Baracoa i luand titlul de guvernator.
In 1512, Ponce de Leon descopera Florida; in 1513, Nufiez de Balboa, Intimdu-se dupit indicaii1e indigenilor, traverseaza istmul Panama si, cel dintai dintre Europeni, atinge Varmul pacific al Americii. Era conquistadorilor
se deschide cu Fernando Cortez, trimis de guvernatorul din Cuba so, cucereascit -Mexicul, sediu al unui imperiu indigen de o legendarit bogatie. Cucerirea Mexicului s'a facut in 1519-1521, dar au trebuit sit mai treacit multi
ani pang la pacificarea nouii posesiuni.
In acelasi timp se desitvarsea descoperirea i cucerirea Americii de Nord.
In 1500, Portughezul Pedro Alvarez Cabral debarca pe coasta Braziliei;
in 1515, Juan de Solis descoperea viirsarea in mare a fluviului La Plata;
in 1519-1520, Fenao de Magelhaes urmeazit toatit coasta Americii de Sud,
dela La Plata la stramtoarea oare-i poartit numele, i stabileste cel dintai
punctul de trecere atat de mult &Luta, din Oceanul Atlantic in cel Pacific.
Almagro si Pizarro cucereso renumitul Pert, cel dintai dintre acesti conquistadori coborind in 1536 pana in Chile ; Francisco de Orellana trece
Anzii, din Pert spre Brazilia, descoperind astfel o buna parte din bazinul
Amazonului. In linii mari, in 1540 cele mai importante regiuni ale celor
trei Americi erau bine cunoscute, si de mult luate in stapanire. In 50 de ani,
descoperirea noului continent Meuse mai multe progrese cleat in cele 3
secole urmatoare.
Rapiditatea descoperirilor si a cuceririi se explicit, de sigur, cu cea mai
mare usurint5,. Era vorba in primul rand de mares, atractie a aurului, fie
eit era vorba de aurul Aztecilor din Mexico, al Incasilor din Pert sau al
legendarului El-Dorado. Era, in al doilea rand, nevoia de a lucra pe cat
mai repede cu putintit, pentru a preveni sau a inlkura concurenta, Anglia
si Franta interesandu-se aproape din primul moment de lumea nou descoperitii,, care &idea Spaniei un atat de puternio imperiu. Nu e deci de mirare c5, opera de oucerire, odat5, inceputi, n'a mai fost abandonatit inainte
de a fi dusit la bun sfarsit. Ceea ce e ins& surprinzator in epopeea conquistadorilor, e putinittatea mijloacelor, in raport on imensitatea rezultatelor
obtinute, e stilul insufi al expeditiilor lor, temeritatea nebuneaseg, aliatit
cu o rar grandilocventa.
Epoca noastra a mai cunoscut doll& netvitliri dupe', aur, care se pot corapara cu cea din sec. XVI. Una a fost cea din 1892, cu prilejul descoperirii
thamintelor aurifere din Australia, si alta, de proportii mult mai insemnate,
cu incepere din 1896, and au inceput a circula svonurile cele mai fantastice
asupra bogatiilor din subsolul peninsulei Alaska. Afluenta Sprtniolilor in
America, in primii ani dup.& oucerire, nu are deei nirnic rlealteptat, Dar

'68

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

in afar 5. de atractia inevitabili a aurului, pe care e sigur c toti conquistadorii au simtit-o i in numele careia s'au savarit atunci atatea crime, nu e
nimic comun intro aventurierii dela sfaritul secolului trecut i intro cei
din secolul XVI.
La setea de inetalul pretios se adaug5, la acetia din urmil o nevoie de
actiune, o neliniste i o ctiutare care nu se explica numai prin ratiunile economice. Conceputa Inca dela inceput de catre Regina Isabela ca o cruciatit
pentru crestinarea unor suflete pierdute, care nu auziser5, pP.n atunci cuvantul Mantuitorului, nota de propagand 5. religioasa e pretutindeni prezenta in preocuparile conquistadorilor, i ceea ce mai e prezent e un aer de
legenda, o atmosferit ca de basm care face ca unele actiuni s pads, de-adreptul incredibile; o intrecere de vitejie, uneori poate prea declamatorie,
i o cautare de aventur5 care intrec adeseori ceea ce se poate citi in romane.

ha, de pilda, pe Fernando Cortez, pornit la cucerirea Mexicului i a

legendarelor bogatii ale lui Montezuma, stpan al unui imperiu de peste un
milion kilometri pgtrati. Care sunt mijloacele cu care pornete la actiune

cuceritorul spaniol? In momentul in care pgraseste Vera Cruz cea intemeiata de el, spre a se adanci in interiorul imenselor lui cuceriri viitoare,
Cortez are sub ordinele lui 500 de soldati de infanterie, 1.500 calareti si 6
guri de foe. i pentru a face mai bine pe soldatii sai sa inteleagg co, e hotarit sa-i realizeze intocmai proiectele, el n'a p5,r5sit portul decat dup5, ce
a dat foe flotei adapostite inteinsul, spre a lua luptittorilor mice speranta
de confortabila retragere la adapost. Povestea cuceririi Mexicului e un adevarat roman, din care nu lipsete nici amanuntul surprinzator al unei ade-

varate flote de brigantine, transportate pe spatele a 10.000 de Indieni,

dela titrmul oceanulu la un lac din interior, pe o distant& de 60 de kilometri, nici naratiunea unei lupte in care. cei 1.000 de soldati spanioli au
tinut piept unei armate barbare de 200.000 de oameni, cifra de sigur exagerata de cronicari, dar nu atilt cut s'ar putea crede, de vreme ce numai
numarul mortilor a fost de 20.000. La fiecare pas, amitnuntele sunt uluitoare, qi par a stanjeni bunul simt al istoricului. Istoricul Bernardo Diaz
del Castillo, tovars al lui Cortez in expeditia spre oraul Suchimilco, povestete cum armata acestuia, oprit5, in drum de un torent, a trecut in bung
parte, qi gravul istoric printre ei, pe crengile -unui copac de pe care s'au
aruncat de cealalta parte, sub ochii Indienilor care-i pandeau de pe mal.
Amanuntele extraordinare se pot inmulti cu prilejul fiecarei cuceriri.
Voi aminti numai a Francisco Pizarro, cuceritorul bogatului Pert, a refuzat apoi sa se intoarca in Cuba, dupa aceastu fructuoas5. expeditie, (3i
a ramas cateva luni de zile pe o insul5 pustie, intovarasit numai de 13 sob
dati, pang, la sosirea ajutoarelor asteptate. Tovaraul lui, Diego de Almagro,
s'a imbarcat spre Pert cu 60 de oameni, i ajungand la tarmuri, a urmarit
drumul pe care i-1 indicase Pizarro prin mijlocul simplu, i transmis noul
din povesti, al crestaturilor pe coaja copacilor din cale.
Am spas ea un oarecare teatralism se degajeaza din atitudinile acestor
r4zbginici, 4caayi Almagro, Inaintauci cu uini oodueni n regiunea, neon

DESCOPERIREA AMERICII SI ROMANUL CAVALERESC

169

noscutti Chile, o lua in stapanire declamand in fata indigenilor stianai cerc

in jurul lui, formula sacramentala, care pare a fi fost repetata ai de alti

conquistadori: s Eu, Diego de Almagro, slujitorul inaltului i puternicului
imparat don Carlos Quintul, rege in Castilia i Leon, adclantado i ambasador
al lui, va declar ai va fac cunoscut Ca Domnul Nostru Dumnezeu, care e
unul i veanic, a facut i cerul i piimantul . Tot astfel, ajungand pentru
prima ooze: pe trmul Pacificului, NUfiez de Balboa intrase Ora la piept
in apele oceanului ai de acolo, cu spada i cu scutul ridicate, rostise catre
indigenii adunati o formula la fel de teatrala: Sunteti martori ca pun sta.,
panire pe aceasta mare in numele coroanei de Castilia si declar ca o voi
pastra cu aceasta spada a mea .
Aiurea, traim cu conquistadorii in plina legenda. Francisco Orellana,
eel dintai care coboara intr'o bare& valea Amazonului, in 1539, declara cu
toata seriozitatea ca a intalnit in drum Amazoane, fcmei luptatoare, a caror
vedere 1-a indemnat sa dea acest nume fluviului numit mai sus Marafion
ol Solimoes. In aceeaci regiune, in jurul modestului lac Parim, generatii
de cautatori s'au straduit s5. descopere salaaul legendarului El-Dorado,
Regele Aurit, care infra in fiecare seara in apele lacului, ca sa se spele de
pulberea de aur acezata pe el.
E evident ca, avem inaintea noastra o mentalitate speciala, o inchipuire
mai activa, necontenit alimentata de nenumaratele surprize ale descoperirilor, un entuziasm tanar i un freamat de viata, care nu yin poate numai
din realitatile imediate. Nu e oare, in eroismul desconsiderat al acestor
Spanioli, in jocul lor cu aventura, o influenta a preocuparilor pe care le-a
insuflat intregii epoci contemporane literatura cavalereasca, in bunit parte
EA ea de origine spaniola ?
Romanul cavaleresc ei a pe atunci in floare in Spania, unde a dat ai modelul genului, cu celebrul Amadis de Gau/a. La lunga serie a acestui roman cu

origini obscure ai cu un succes nedesmintit timp de un secol in toate tarile

europene, Spaniolii au adaogat, exact in epoca de ca:e ne ocupam, atatea
alte romane de aventuri, care n'au fost mai putin cetite i admirate de contemporani: Tirant lo Blanch al valencianului Juan Martorell, Tristan de
Leonis, traducere a unui roman francez din ciclul lui Artur ; Las Sergas
de Esplandidn, de prelucratorul primelor volume din Amadis, Garci Ordonez
de Montalvo ; Lisuarte de Grecia, Florisel de Niquea, Silves de la Selva, toti
din familia stramocului Amadis ; familia iniudit a lui Palmerin de Oliva,
urmata de Primaledn i de Palmerin de Injla,ierra ; adevarate dinastii de
eroi, pe care continuatori mai mult sau mai putin stangaci ai autorilor primelor aventuri, se sfiesc
scoata din eireu1Aie si-i readuc la aceleaai lupte
ai la aceleaai aventuri, la varste caie, daca s'ar socoti de aproape, ar intrece
cu mult o suta de ani. Toate aceste romane au avut in lumea spanioll o
circulatie ai un ecou, de care cu grcu ne facem astazi o idee. Influenta lor
a fost atat de mare, ai consideiata ca atat de peinicioasa, incat Carol Quintul,
dornic sa apare puritatea sufleteasca a supuailor sai de setea de aventurile
p3 care ele le imbie, a prohibit importul acestei literaturi in America. La afarsitul seeoluhli, Cervantes a,vea sa spuna in Don Quijote, at de rna,re or

170

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

primejdia acestor fictiuni, artindu-ne pe bietul gentilom dela tar5,, hr&nit

numai cu romane de aventuri si indemnat sit le urmeze exemplul, ca atatia
altii inaintea lui. Atilt de mult succes a avut moda romanelor si epopeelor
cavalerevti, in vremea lui Amadis si a lui Orlando Furioso, incitt a sf&rsit
prin a isrriti pe scriitorii religiosi, pe spaniolul Sempere cu al sail Libro de
Caba Rena celestial, Cartea Cavaleriei ceresti, in care Iisus Christos e inf&tivat ca un cavaler, av&nd ca emblem& leul, iar cei 12 apostoli devin cei 12
cavaleri ai mesei rotunde ; pe italianul Ghelfucci, care in Roaario della Madonna transform& in poem eroic viata Fecioarei; si pe attitia altii, inainte
si dup5, ei.
E deci probabil ca nici cuceritorii Americii n'au fost strgini de atmosfera
cavalereasca, atot de vie in Spania vremii kr. Nu e locul aici pentru o documentare mai precis& ; e destul a& spun ca unul dintre cei dintai istorici ai
cuceririi, Gonzalo Hernandez de Oviedo, prieten al lui Columb si de vase
ori trimis in America intre 1514 vi 1549, e si autorul unui roman cavaleresc,
intitulat Don Claribalte ; ea Jac) de Barros, cunoscutul istoric portughez,
guvernator prin 1550 al regiunii Maranhao din Brazilia, e vi autorul romanului
cavaleresc Cronica do Emperador Clarimundo ; cii despre Fernando Cortez
ni se spune cii aleituia el insuvi versuri in limba spaniolii, ceea ce presupune
oarecare pregatire literani.
Care e legatura ideal& care se poate stabili intre roman si istorie ? Con-

quistadorii Bunt cu adevarat nivte cavaleri ratacitori. In America ei au

g&sit ceea ce lumea veche nu mai putea s& ofere, un cadru inedit vi plin de

surprize atal de neavteptate, ineat puteau fi confundate eu elementul miraculos necesar oricarei epopei. Ca s'i in romane, ei lupt& pentru propagarea
credintei, eau cel putin ivi pot intretine iluzia ci, acesta e scopul aventurilor
kr ; ciao& nu au viiduve si orfani de aparat, asa cum se intimpla in romane,
in schimb gsesc la fiecare pas principi care se Braden intro ei si de obicei

prefer& sa ajute pe cei mai slabi, potrivit perceptelor cavaleresti. Lupta

kr nu e de sigur contra uriavilor ; dar preotii sacrificatori de oameni, carom
le-au cazut victim& atittia ppvariisi de-ai kr in Mexico, ca si in Pert, pot fi
usor asimilati cu vrjitorii din poveste ; cat despre siilbatici, se stie cat de
mare e rolul kr in romanele cavalerevti mai noui. Faptele de arme de proportia legendei epice nu mai sunt posibile niciiiri in altii parte cleat in America, unde indigenii se inspaimanta de tunetul armelor de foc si de vederea
centaurilor,
cad ei nu vtiu ea omul si calul sunt dou& fiinte deosebite.
In fate, acestor salbatici, eare-i privesc ca pe nivte aparitii semidivine si
numai in fata kr, ei pot repeta faptele vitejevti ale lui Amadis, ale lui Roland
vi ale legendarului Bernard del Carpio. In sfaxsit, conquistadorii mai gsesc
in America Eii altceva, un lucru asupra ctiruin cronicile contemporane tree
repede vi din motive lesne de inteles, dar pe care nu se poate sa nu-I mentionam. Ei pot afla aici, pe lang& toate celelalte si perspectiva marilor aventuri

sentimentale, care, in once roman cavaleresc, se intretes cu faptele militare, se pot ming&ia cu gandul frumoaselor domnite care li se vor inchina
ea unor cuceritori. Fernando Cortez, care devi casatorit, are drept tiitoare
pe fiica regelui Aztecilor si care a gait si in aceast& privint& nupaer* 414-

DESCOPERIREA AMERICII $1 ROMANUL CAVALERESC

x71

tatori, nu face cleat s imite pilda lui Galaor, personajul celebru din Amadis
de a:Lula, pentru care orice intrtlnire era o cucerire i fidelitatea cea mai
trist& pedeapsrt.
America e deci pentru conquistadori nu numai Ora aurului i pamantul
fagiiduinVei, dar i Insula Necunoscuti a aventurii cavalere0i, in care se

transform& in realitate cel mai extraordinar din romanele eroice ale vremii.
Adevitrul acestei afirmaVii se dovede0e i prin legStura certi intre progresul
cuceririlor ci moda crescand& a romanelor cavalereti, mod& care dureazit
pan& la inceputul secolului al XVII-lea, and o ucid ridicolul lui Don Quijote 0 gluma realists a romanului picaresc. Prima atunci, romanul cavaleresc
spore0e necontenit in simpatia cetitorilor, pe care ii intretine cu aventuri
la fel de curioase 0 de rare, ca i acelea pe care le povesteso cronicarii cei
noui ai cuceririi. Cat e de adeviirat acest paralelism, se mai dovedecte in sfascit
0 din finala IntreVesere a celor dou& genuri, cronici istoric& 0 poem eroic,
care se int&lnese in cele din urm& Intr'un gen literar nou.
Cei dintai cronicari ai Americii au fost in00 descoperitorii ei, pionerii,
in frunte cu Columb 0 Cortez, in cunoscutele lor rapoarte &titre Regii Catolici. Acestora le-au urmat cronicarii ce s'au ridicat dintre tovarlicii lor
de arme, un Hernandez de Oviedo, un Bartolom de Las Casas, un Lopez
de Gomara, sau un Diaz del Castillo. In sfarcit, in urma acestora au venit
poetii, cei care au vrizut in cucerirea Lumii Noui epopeea sau romanul cava-

lerese, interpretttndu-le ca atare. Niciun alt fapt istoric nu a dat nactere

unor cronici poetice &tat de precise ca inlrquire a evenimentelor 0 in acelaci
timp Mit de adevirat pline de poezie. Singur& campania lndelung i bogat& in peripeVii, care a sfetrcit cu ocuparea definitiv& a regiunii celebrilor

Araucos din Chile, a inspirat capte poeme epice cu caracter istoric. Cea
mai cunoscut dintre acestea e Araucana de Alonso de Arcilla y Zufiiga,
scris& de autor sub cort, la lumina cite unui opait ci mteptand nouile ciocnhi cu Araucanii. Poema lui e considerate', drept cea mai bun& din intreaga
literatur& spaniola, deci nu e decat o simpl cronicfi, agrementat& pe alocuri

cu aparitii mitologice, cu discursuri ci viziuni asupra viitorului.

Ercilla era un partac al expeditiei din Araucania 0 ea atare interesat
in expunerea faptelor. Du0nan al comandantului acelei expediVi, Garcia
Hurtado de Mendoza, el 11 lsase cu totul in umbr& in poema lui, rizbunand
astfel vechile sale resentimente. Mendoza nu gsi alt mijloc mai bun ea sitii
asigure locul in ochii posteritatii, cleat sfi plateascit pe un alt poet, care sit
dea mai multi atenlie propriei sale persoane. Poetul a fost Pedro de Ona
ai poemul lui se chiamit Arauco domado. Celelalte poeme cu acelaci subiect
aunt Las guerras de Chile de Juan de Mendoza Monteagudo, Puren indomito de Fernando Alvarez de Toledo, publicatit numai in secolul al XIX-lea,
ci o cronicit in versuri de Melchior Jufr del Aguila, frtri a mai vorbi de o
continuare a lui Emilia de Diego de Santistevan Osorio 0 de o poem& pierdutrt de acelac Alvarez de Toledo, autor al poemei Puren indmito. Celelalte
regiuni ale Americii au avut ci ele pogii lor: Argentina de Martin del Barco
Centenero, Lima lundada o conguista del Perii de Peralta Barnuevo, Cortez
valeroso de Gabriel Lasso de la Vega, povestese aventurile eavaleresti, raz-

172

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

boaiele i iubirile conquistadorilor spanioli, in regiunea La Plata, in Perti

si in Mexico. Cam in acelasi timp, Juan de Castellanos aduna inteun com-

pendiu poetic intitulat Elegias de varones ilustres de Indias, faptele de arme

ale tuturor acestor razboinici.
Ce insemneaza toata aceasta lunga lista, de lucrari poetice asupra unor
evenimente istorice din trecutul imediat i povestit de insisi partasii acestor
aventuri ? E dovada cea mai sigurii, ca ei inii Ii dadeau scama de mediul
psihie supranatural, de influent,ele literare de care erau suprasaturati acesti
aventurieri si de originea podia*, a primelor Mr indemnuri.
Astfel, poemele i romanele cavaleresti, care fac in buna parte atmosfera
istorica a primei jumatati a secolului al XVI-lea, care explica in mare masura
psihologia lui Carol Quintul i a lui Francisc I, care au creat pe Gonzalvo
de Crdoba i pe Bayard, n'au ramas fara influenta nici in lurnea conqui-

stadorilor. Priviti din punctul nostru de vedere, acestia din urma Bunt o
eerie fericitil de Don Quijote care au relish. Au reusit, nu pentruca au plecat
la lupta cu alte intentii sau cu mijloace mai ample decat gentilomul din La
Mancha, caci pregatirea Mr sufleteasca trebue sa, fi fost cam aceeasi, in urma
exaltarii spiritului de aventura, pe care romanele cavaleresti 11 solicita
atat de intens ; wu reusit pentru singurul motiv c descoperirea lui Columb

le pusese la indemana ceea ce nu avusese bietul cavaler constrans sa se

lupte, in lipsa smeilor, cu morile de Wait: o lume nouil, in care fantezia nu
mai trebuia sa fie stoarsii pentru a silnici efecte de surpriza, un orizont atat
de larg deschis, un inedit atilt de vast si atat de potrivit inchipuirilor romanesti.
ALEXANDRU CIORANESCU

LOUIS BROMFIELD
Cel rnai cunoscut, poate cel mai iubit dintre scriitorii arncricani de azi,
este, la noi, Louis Bromfield. Popularitatea unui scriitor, care inseamna
cateodata masura in care un artist izbuteste, cu vrere sau fara, sa nu depaseasca gustul comun, mai poate insemna alta data si fora i flacdra cu
care el scutura i lumineaza acest gust, desteptandu-1 deodatii i facandu-1
sa se deparasca. Opere uluitoare, grele de spirit, cum au fost Cartea dela
San Michele sau Pc frontul de Vest nimic nou , au strabatut Europa
si Lurnea Nona intr'un singur an, in doi, nimicind prejudecata pe care
aproape fiecare din noi o purtam mai in intunerecul sau mai in lumina concli o repede celebritate nu merge de mama cu eterna, incontestabila
valoare. Asa s'a intamplat cu Vin Ploile i pe urrna, cu toate caqile autorulul acestui roman plin si mare, Louis Bromfield.

Dintr'o familie de coloni, stabilita in Middle-West, Louis Bromfield

si-a petrecut o parte din via4a in Franta. Un strabun al lui venise peste
Ocean sa-1 cunoasca pe Voltaire. Urmasul, inainte de a fi scriitor, copil
aproape, la 17 ani, a yenit yoluntar sa lupte In ri4boiu1 trecut pentru FranVa,

LOUIS BROMFIELD

I 7J

Ecoul acestei experiente dureroase i vivificatoare rasuni in opera lui. Pe

urm6, acel admirabil tinut pe care I-a cantat Gerard de Nerval 1-a oprit,
1-a pdstrat. Bromfield a locuit multi ani la Senlis, burgul poetului Nerval,
-mein cu Ermenonvillul lui Jean-Jacques Rousseau. A fost scris ca din
infloritul Val lois sit, se ridice atiltea glasuri scumpe sufletului nostru.
Si acolo, la SenliA, i acum, in America, scriitorul Bromfield ii imparte
viata intre grAding si masa de scris, intre flori i literaturo, i, din ca,nd in
&Ind intr'o calEtorie dela un capat la altul al lumii, dintr'o foame de nou
cunoastere. Louis Gillet il descrie ca pe un om voinic, plin de vitalitate,
simplu, deschis, lipsit de mice fel de pozii, sau pedanterie, cald i fermecittor.
Inavutit cu toate calit4ile scriitorului epic, care duce impiinzite i im-

pletite o sumo, de actiuni centrate pe o actiune-axE, ca un fluviu care i

croieste drum larg paralel cu afluentii lui i pe urma crescut de ei, Louis
.Bromfield are si meritele geniului dramatic. PersonalitEi1e lui evoluiazi
odatii cu actiuneaf infloresc, piilesc, se schimbE, se altereazii, se transformit,
punt constiinte vii, in care se petrece ceva, asa cum eroul dramatic, al dramei

ideale vreau sa spun, nu al piesetei intamplatoare, cu sau Uri succes, este

el insusi amp de biitaie, de actiune si de evolutie. Peisonajele lui Bromfield
nu sunt niciodatii portretc fixe, interesante numai ca portret i pretexte
pentru desfEsurarea unei intrigi, nici miicar pentru punerea i solutionarea
unei probleme care s'a le inglobeze, si le acopere i descopere ea o api. Ele
sunt dinamice ; viata lor nu sta numai n faptul c6, sunt descrise, zugrivite
cu abilitate i adevir, sau in acela ci reactioneaza, conform naturii lor date

odati pentru totdeauna, ci in evolutia larga pe care o au dela un eapit

la altul al cartii, in felul in care se adapteazi la viati sau cad, ripuse; in
care izbutesc sau nu, si atingi un grad superior de constiintE.
Poate ci aici sta i cel mai mare merit scriitoricesc i omenesc al lui
Bromfield, aici sta forta i farmecul care il fac i scriitorul masei si al elitei
intelectuale, in aceasta credintE cu, omul se poate ridica deasupra lui
In aceasta, incredere in resursele omenesti, in fondul bun, curat, sinitos, al
fiinei umane, in posibilitatea ferieirii. Sunt putini scriitorii care cred in posibilitatea fericirii i aunt putini cei care crezind, au si darul art te convingi.
E curios acest lucru, ci artistul fiind un vesnic indr&gostit de toate lufftisarile vietii si ale lumii, pentrucit altfel n'ar picta-o, n'ar canta-o in versuri,
n'ar mima-o pe sceni i, siitul ci o traieste, n'ar incerca s'o retraiascE, gEseste
atat de rar prilej de extaz si abandon si atilt de des de tristete, de scepticism,
de ironic, de lacrima, !
Louis Bromfield crede in frumusetea omului, in puterea lui de mintuire,
aici, pe pimant, in purificarca lui. In mai bincle tuturor, in felicirea colectivitiltii. In cea mai cunoscuti dintre cartile lui, Vin Ploile , pe care am
avut bucuria s'o traduc in romEneste impreunii cu V. Demetrius, problema

redresirii, vindecirii umanitiltii de toate plagile ei, egoism absurd, ignoranti, superstitie, luxurii, din lips& de interes pentru altceya mai bun, mai
vrednic, e mai limpede si mai fir& ocol pusa, dealt oriunde, atilt de pe fata
ci de direct, incilt romanul ar fi putut pEcEtui prin didacticism, prin

1/4

IiEVISTA" PUNDATIILOR ittCAL2

retoric, dad, autorul n'ar fi ridicat la un grad neobicnuit tehnica str&nsa,

echilibratti, care ii e proprie, i dace, fresca de tipuri omenecti n'ar fi de o
bog5tie surprinzitoare, pasionantk fermeditoare.
Tema e simpli: un cataclism cade peste o lume corupta. Tot at&t, de tare

ea natura, de tenace ea ea i inzestrat cu aceeaci putere de renactere, omul

se masoari cu ea, se Iupt i supravietuecte. i lupta asta n'a fost inutile.
Individul omenese s'a confruntat cu sine, nu s'a plcut, a msurat abisul
nemasurat al mortii, i pentrudi, ci-a "c5,ctigat viata, o pretuecte ci se pretuecte ci pe el, cel nou, trecut prin cumpitna cea mai grea, cure:tat de superficialitate, de false misuri, de minciunk
Si totuci, literatura lui Bromfield rmttne o literature: realistk Optimismul lui nu imbrobodecte lumea ci n'o impodobecte. El crede in resursele
firii umane, nu se minte ci nu ne minte in privinta strii ei de fapt. Culege
aparente, le infaticeazit cu firesc, cu cruzime cteodat i trece, ca orice
mare creator, dincolo de ele, acolo unde lucrurile sunt neclare, niciodat&
totale, niciodat& brutal de simple, cum par viizute pe deasupra, acolo unde
nuantele se bnpletese i virtualitittile au at&ta libertate.
Am putea spune ea tot ceea ce formeaz5, tehnica special& a cinematografului, ceea ce pare resurs& numai a fibnului, ea posibilitatea lui de a te
intoarce in timp, de a trece peste legile spatiale, imbogittecte romanul pi
nuvela lui Bromfield, far& s5, incalce ci. far& s altereze canaille lui seriitoricecti, fgrit,se-I fac& facil sau superficial.
Louis Bromfield nu stapttnecte un mediu, nu este scriitorul care aduce
in literaturii o anumit& lume, el cunoacte ci info,ticeaza, eu o egala, pricepere

ci sub o tot atat de clar dirijat& lumin5, o infinitate de lumi. Aristocratia

pacnic5, de pe marile domenii destelenite de primii coloni, din calda, dulcea
Toamnit Timpurie *; populatia ritbdittoare, tficutk grave, extraordinarg, a
Indiei din Vin Ploile ; gangsterii, criminalii i snobii din e Douitzeci ci
patru de ore , alaiul exaltat, care intovitricecte falsii, silbatecii, teribilii
profeti pe nesfarcitele c&mpii neeereetate ale Americii de acum un veac,
intr'o tare fliimiLnda, de cunoactere ci de credint5, din o Ciudatul caz al d-rei
Annie Spragg ; toate clasele sociale, toate tipurile umane se giisese vii,
autentice in opera lui Bromfield. 0 mai vast& galerie de indivii e greu de
Omit in literatura contemporank mai bogat& in pitorese ci mai variatk Psihologicul c sociahil, inteo dreapt& balantit, se echilibreaz& ea doll& forte
spre care atentia lui e egal atrask
Daca, Louis Bromfield crede in general in om, tipul de femeie pe care
II creeazii, el e impresionant. o Femeia * lui Bromfield seaman& cu lnsi
viata, e puternic5 tenace, fide15, ci ea viata dureazii dincolo ci peste primejdii

gasecte totdeauna forta de a renacte din propria ei agonie, din renuntare,

din durere.

Scriitor al secolului al XX-lea, Bromfield 2i recunoacte rdcini in

p&m&ntul Americii, se coloreazi, cu sitngele ei, dar atunci and literatura
il poartil in alt climat, in Italia, in Indii, in Franta, scriitorul nu-1 privecte
cu ochi straini, din afark ci face cartea s crease& din acel alt lut, ea 0 plant&

ROMANCIERUL JOHN gTEINBECK

115

viguroasii, hrnita, acolo, cu acea seva sub acel scare. Nu un American

Ii poart& privirea peste lume, c i un artist, a carui patrie e frumuselea si
a carui datorie e adevarul.
Aproape toate crile lui aunt traduse in romilneste, la indemana noastra.
Ciudatul caz al d-rei Annie Spragg s, dramatizat cu voia autorului de
d-rele Eliza Mitrzescu si Ana-Maria Tuduri, asteapt& sa vada lumina rampei,

pentru ca Bromfield sa, ne vorbeascii si de pe scenii.

Dad, literatura lui nu e bantuito, sau riiscolitii de spiritul tragic, care,
ca un plug urias ristoarnii tot ce e aparenta,, acceptare, asezare trainica
si oarb& la Eugen O'Neill sau iii nimiceste pn i niidejdea, crud, teribil
si adanc ca la Faulkner, spiritul lui robust descoper& i infatiseaza o lume
lipsit& de supranatural, de dimensiuni neomenesti, dar inzestrata cu firese,
cu poezie i cu toate trsturi1e, tari sau delicate, ale naturii omenesti.
Este, Louis Bromfield, autor dela care asteptiim carti noui, unul din cei
mai reprezentativi scriitori ai zilei de azi, pentruco,, alaturi de marele lui
dar de expresie i construqie, de marea, lui diversitate si de mestesugul
lui desavazsit, crede, in acest sfarsit de mileniu, in mMne, in umanitate
si intr'o cinstit, frumoas& fericire.
LUCIA DEMETRIUS

ROMANCIERUL JOHN STEINBECK

Romanul american contemporan al celor care scriu de mai putin de
doua. decenii ofera, insusirea rarti de a cuprinde, sub o unitate evidentii,
o foarte mare bogiqie in personalitifi puternice. Unitatea i-o dit un ir
de trasaturi comune, cum este menfinerea pe un plan realist larg, in
care-si gasesc locul i atingerea mitului i curente de poezie, vigoarea asprii
care-1 insufleteste, renurrtarea cu exceMia partial& a lui William Faulkner la planul interior si la analiza si mai ales comunitatea de preocupIri sociale comunitate care aseaz& pe scriitori pe poziii politice
identice. Dar in acest fenomen unitar, expresie literara a framantarilor si
schimbilrilor ce le inregistrcaza realitatea americana, dela marea criza,
economic& din 1932, care personalitigi pot fi mai distinct si pregnant
conturate, dead cele ale lui Ernest Hemingway, Erskine Caldwell, William
Faulkner, James Cain sau John Steinbeck ?
Ca si Faulkner sau Caldwell, Steinbeek e un romancier al Sudului.
Sudul american pastreaza. trasiiturile unei structuri economice specifice, cu caracter mai mult agrar, cu imense plant4ii alaturi de ferme !Mei,
ai caror proprietari, ruinati treptat de concurenla marilor exploatari rationalizate, sporesc rapid masa muncitorilor agricoli. In afar& de aceasta,
urme in moravuri i psihologie amintesc de evolutia istoricii particular& a
statelor din Sud: o anumit& rigiditate, unele resentimente, ostilitatea fat&
de negri, pe care ins& dela inceputurile presedintlei lui Franklin Roosevelt
o aqiune reformatoare, propagata intens prin ziar, radio si film, a izbutit

REVISTA PUNDATIILOR REGALt

276

s'o nada. simtitor. In opera lui Steinb ck ca si in restul literaturii Sudului,

intMnim reactiunea fata de aceste aspecte.
John Steinb-ck s'a nascut la Salinas in anul 1902. 5i-a facut studiile
Ta Universitatea din Stanford. Prima sa opera e un volum de nuvele aparut
in 1930: The long Valley (Valea ma lung ). Urmeaza apoi On mice and men
(Despre soareci i oameni), Tortilla flat (Cartierul Tortilla), The grapes of
wrath (Fructele maniei), In dubious battle (Bata Ha). Razboiul actual i-a
inspirat doua romane: The moon is down (Nopti far5, luna) si Bombs away
(Bombe in dep5rtaie) aparut anul trecut 7i dedicat luptei aviatiei de razboi.
Sigiliul foarte personal ce se reg seifte in mice opera a lui Steinbeck are
doua, componente principale: paiticularitatea lumii zugravite i o tematic
proprie.

Ca si la Faulkner si Caldw 11, lum a romanelor lui Steinbeck e cea a

micilor fermieri. Dar pe cnd p imii doi Ii descriu Inca pe pamntul kr,
incerdind cli mijloace p imitive de cultura sa infrunte concurenta marilor
exploatiri mecanizate i refuthnd cu indaratnicie sa se lase Infi anti* sa-si
pariseascii ferma, Steinbeck ii urmareste lute() alta fazi. Neavilnd mijloace si foloseasca tractorul i cultura !Aka/Hick luinati de imprumuturile
fiteute la foarts rapacele band agricole, fostii feimieri 0-au pierdut pitmanturile si au devenit muncitori agricoli, muncito i necalificati si de cele mai
multe ori neorganizati, care calatoresc in grupuri cauttmd de luciu. cheltuind eel din urma cent ea sa, ajunga, in vaile uncle se culeg merele sau la
stunpurile cu bumbac i nevoiti sa primeascii mice conditii li se impun.

Din lumea aceasta a muncitorilor nomazi fac parte si fermierii californieni din a Fructele Mniei> i grevistii din t Batalia si George cu Lennie
din ,Seareci si Oameni.

Dar specifica este la Steinbeck mai ales tematica, lucru care-1 Moen
pe Jean Blanzat sa vorbeasdi intr'un esseu despre ajungerea la mit si adaptarea planului reajitliti la tema propus.
Desigur, Steinbeck nu e un realist pur i simplu. Dar ar fi exagerat sa-1
transformilm intr'un scriitor care porneste exclusiv dela tem& i foloseste

o realitate indiferent5, numai drept pretext pentru a imbrAca In forma

intamplarilor aceasta tem& quasi eterni. Nu e indiferent faptul ca Steinbeck descrie de cele mai multe ori acelasi sector al realitigii, aceiasi lume de
muncitori nomazi. Este aici o Intbiire intro solicitrile unei realitti sociale
aspre i complexe i o anumita modalitate a viziunii artistului, strabaterea

acestei realitti de suflul puternic al tragicului.

Repetatii prea des, fall discriminarile necesare, caracterizarea lui Steinbeck ea romaneier de spiiit tragic, tinde 65, devin5, un loc commi, mai ales
and e asociata mecanic cu afirmarea existentei unei fatalitati sociale, de
care se sfarAm5, eforturile eroilor sai.
Aceastrt leg5,turi care se face necontenit intre tragic A fatalitate se
datoreste unei confuzii. Se confunda categoria tragicului atitudinea tra-

gica cu un anumit tip de tragedie: cea antic& Existents, unei fataliati

inexorabile pe care o constituia voirrta zeilor, exprimat5, prin destine umane

imuabile, lupta omului ridicat impotriva destinului silu, deci a unei forte

ROMANCIERUL JOHN STEINBECK

177

pur exterioare
i 1nfrangerea lui finala, recunoscuta de el insusi sau de
glasul corului, toate acestea aunt specifice tragediei grecesti 0 nu se regasesc
nici in tragedia neoclasica franceza, nici in cea elisabetana. Substratul

comun, spiritul tragic, care nu se margineste la forma tragediei, ci poate

i patrunde In roman, nuvela sau 'poem, este
plitrunde foarte bine
atitudinea tragica.
Atitudinea tragic& e lupta omului cu forte interioare sau exterioare
care-I depasesc, opozitia lui generoasii, in fata a ceea ce pare un bloc de
neurnit pentru puterile sale. Infrangerea final& nu e un element indispensabil. Drumul drept intre don& ziduri, de care pomeneste Blanzat, exista,
dar el nu trebue ea duc . neaparat la catastrofa. Caci altfel, tipul clasic al
tragediei corneliene ar iesi din acest cadru. i mai ales, nu e indispensabila
pentru existenta suflului tragic, recunoasterea infrangerii eroului, umilirea
sa in fata unei fatalitati 0 existent& ca atare a acestei fatalitati.
Ne-ar duce prea departe cautarea cauzelor sociale i culturale ale unui
fenomen destul de general pentru literatura americana de astazi, existenta
unui suflu tragic puternic la multi dintre marii ei reprezentanti. Fapt este
ca el se regaseste nu numai in incercarea lui O'Neill de a reinvia tragedia,
ci i In roman, la Caldwell, Hemingway, Faulkner 0 Steinbeck.
Eroii lui John Steinbeck stint de mune ori sdrobiti de imprejurari, dar
niciodata mnvini. Lupta lor inegala se termini cele mai adese ori sangeros
tad* constitue o trasatura specifica, colorile taxi, violente in care
e zugravit acest sfarsit dar ei nu recunosc existenta until Fatum inexorabil. Realitatea pentru ei poate i trebue sa fie transformata. Spre deosebire de eroii antici, ei nu-si recunosc pang, la urma, umili, destinul, ci
cauta sa 0-1 faureasca.
Conducand greva din Valea Torgas, Jim si Mac aunt tot timpul constienti de rezultatul indoielnic al actiunii. Dar stiu c& o infrangere partiala
poate fi totusi un pas inainte in lupta. Indoielile i oboselile lor nu tin mai
mult de cateva clipe. Ei au acceptat de mult sa renunte la orice nu e legat
de tints, urmarita si in primul rand sa se daruiasca pe sine. Mild Jim e
ucis, Mac, n'aucit de moartea prietenului, se foloseste totusi de cadavrul
lui ca de un steag cu care sit mobilizeze pe grevisti.
Georges, din $oareei pi Oameni, incearca si-1 salveze pe Lennie de afarsitul spre care instinctul de a ucide 11 mama pe acest degenerat. Dar grija
lui de fiecare clipa se va dovedi inutilii. Lennie va ucide i atunci George
va face ultimul gest ca si-1 apere. Ii va impusca prietenul, mai inainte sa
fie prins i linsat.
Victoria hotarlrii omului impotriva pseudofatalitatii imprejurarilor e
0 mai neta in Nopli fdrd Lund. Cartea, pe care tendinta perceptibila do a-i
da o valoare de generalitate i simbol o pastreaza intr'un caracter de schitat,
tinand pan& i actiunea, probabil in Norvegia, intr'un voit vag geografie
este romanul rezistentei la invadare.
Oaruenii din orasel care se opun ocupantilor cu foita lenta c i sigura a
unui ghetar, sunt de fapt invingatori, si in finalul socratic al cartii, stied12

REVISTA PUNDATIILOR REGALE

178

ficiul primarului ai al celorlalti ostatici este insotit de certitudinea definitive: a sdrobirii cotropitorilor efemeri.
In lupta lor cu destinul, eroii lui Steinbeck au ajutorul puternic al prieteniei. Tema aceasta revine in toate romanele scriitorului, unde, pe de altii
partetraisitur specifickdragostea nu-ai are aproape niciun loc. Camaraderia fth rezerve,'care are pudoarea s, nu se cheltuiasci in vorbe ai expansiuni, ci merge cu simplitate pan& la sacrificiu, sprijinit pe cei doi militanti din B5.tlia * in asprimea luptei pe care o due, e singurul punct
luminos in existenta de semivagabonzi a lui George 0 Lennie ai constituie
tema centra15. din Cartierul Tortilla, romanul picaresc al unor meridionali
plini de lene, ingeniozitate i cavalerism.
Structure de om care triazi din realitate materialul ce ilustreazii viziunea sa, se repercuteazii asupra realismului lui Steinbeck, imprim&ndu-i
traistituri particulare. Steinbeck e realist In deplinul inteles al culAntului.
Oamenii i Intftmplrile sunt redate cu o meticuloasii, grij a amitnuntului.
Steinbeck inregistreaz 5. cu o fidelitate uneori crud& luminile, colorile, sgo-

motele, mirosurile. Se mentine, ca majoritatea romancierilor americani

moderni, la notarea sob* aproape seack a actelor i reactiunilor exterioare,
ca intr'un corespondent literar al psihologiei eomportamentului. Dar realismul

situ capat de pe urma tematicei tragice un aspect de despuiere, un curs

liniar al actiunii, o imputinare a personajelor, o simplitate ce cade in

rare rinduri in simplificare.

Mac, unul din eroii din Bdtellia, aminteate cu mindrie de lupta bunicului su in rzboiul de secesiune. Ca multi dintre scriitorii progresiati ame-

ricani, Steinbeck Ii leagii, opera de traditiile de libertate ai de generoasa

dorinti3.' de progres, ale democratiei americane, dupil, cum in forta asprk
violenta, care stritbate romanele sale, regasim vigoarea innoitoare a pionierilor.

SILVIAN IOSIFESCU

MARY WEBB
Indepiirtat colt din Anglia... Un tinut plin de mlaatini, de tafiauri, de
trestie, piduri de mesteaani, cmpii aurite de galbenul ciuboici cucului
in floare. Un cer instelat ce se oglindeate in apa lacurilor plini de nuferi.
Castele vechi de basm, case din piatrk ferestre din care i rd micaunele.
Dealuri ce se pierd in zarea viorie. Locuri cutreerate de superstitii, de legende, unde alb:Watt'," Celtii i Saxonii s'au intednit i s'au amestecat dealungul veacurilor. Shropshire e un district din Anglia, putin cunoscut, vechi,

foarte vechi, incat apare aproape ca un Mc de basm ce nu mai are nimic

comun cu realitatea.
Pentru un copil plin de imaginatie, crescut acolo pe panntnturi Intoarse
de plug, printre libelule albastre, acest colt de pamant apare ca o boghtie
minunatk ca un domeniu fermecat. Aici s' a nascut 0 a crescut Mary Webb.

MARY WEBB

179

Frumusetea padurilor, linistea apelor adnci, lanurile intinse de grail,

povestile i vechile legende istorisite in fats, focului in tacerea noptii, de acel

tag care si el era fermecat de minunatiile naturii, au incantat-o din primii

ani ai copilariei, iar mai tarziu avea s redea, pling de un puternic lirism,
in putinele carti ce le-a lasat mostenire literaturii engleze, toata dragostea
ei pentru natura.
Mary Meredith s'a niscut In micul sat Leighton la 25 Martie 1881 si a
murit la St. Leonards la 8 Octombrie 1927. Fiica lui George Meredith, de
origine Welsh, director de scoalit, si a Sarei Alice Scott. Mama ei era fiica
unui doctor din Edinburgh, din clanul lui Sir Walter Scott. Amestecul acesta
de Welsh si Scotian explica poate mai bine inclinarea catre poezie i povestire pe care Mary avea sg o simta din primii ani ai
Aceasta copilarie s'a desfisurat in mijlocul naturii atat de captivante,
inteo mica casg, de Ora 4 The Grange a. Numai cat pronunti acest nume W
ti se contureaz5, in fats, ochilor o locuinta din acelea atat de caracteristic
engleze, din piatra cenusie, cu un acoperis de tigra sau de stuf, cu mid ferestre inconjurate de fier, cu gratii groase, acoperite de iedera, cu o grading
plina de flori, unde timpul a respectat decorul trecutului. Cnd fetita avea
12 ani, familia Meredith se mut5, la Stanton Hine-Heath langa Shrewsbury.
Aici dad, nu mai este vechea casa dela Much Wen lock, insa natura e aceeasi. Campiile sunt tot pline de ciubotica cucului i mestecanii au prima,
vara aceiasi muguri plapanzi, albinele zumzie, iepurii fug prin tufisuri
prin padurici, iar nuferii aunt tot atat de frumosi pe apele verzui ale lacurilor. In 1902 se muta la Meole Brace, la cativo, kilometri numai de Shrewsbury, iar dad, casa copiliriei se numea 4 The Grange a, anii adolescentei'se
vor scurge inteo locuinta al card nume e si mai plin de farmecul trecutului.
a The Old Mill a a Vechea Moara a. i aici in acest colt din Anglia frumusetea
lucrurilor vechi se frapreung cu atmosfera magic& a naturii, cu povestile
proverbele pastrate din tatg in fiu de fiecare taran, de fiecare teslitor.
Mary are 21 de ani, e vrjita de florile care cresc In abundenti pe campii,
de holdele aurii ce se apleacg la cea mai mica adiere a vantului, de lacuri,
de formele ce le iau norii pe cer, de dealuri, de verdele padurilor, de vechimea locurilor, de acea atmosfera de ireal ce Invalue totul: a locuri prea vechi
pentru a mai fi reale, unde pgdurea, ferma, biserica de pe marginea iazului
sunt atat de vechi incat iti apar ca in vie
eerie ea.
Toate acestea adunate In sufletul ei, observatia poetica i dragostea
aceea ce merge dela contemplare la extaz in fate, naturii, divinizarea ce o
simte pentru un copac, un mugur, o vor face sg eerie.
Prinde a aerie mici istorioare i poeme Inca din copilarie. Insa talentul ei
de scriitoare se afirmg mai tarziu, spre 1921, cand apar: a The Spring of
Joy a
volum de poeme si schite despre naturg
i trei romane, 4 The
Golden Arrow a, a Gone to Earth a, a The House in Dormer Forest a.
In 1923, apare a Seven for a Secret a iar in 1924 a Precious Bane a (Sam).
In 1912 Mary Meredith se casatoreste cu Henry Bertram Law Webb,
si el tot din Shropshire, fost student la Cambridge. Henry Webb este numit

12

18o

REVISTA PUNDATIILOR REGALE

profesor la Weston-super-Mare, unde ra,mane insa numai doi ani, dupe,' care

sotii Webb se reintorc la Pontesbury in Shropshire. Aici se ocupit de gradinarie, vanzand produsele in Shrewsbury. Acolo, cu alti ochi decit acei de
copil, Mary va observa oamenii din imprejurimi, intelepciunea taranilor,
toate superstitiile, pe care mai tarziu le va oferi cu darnicie de artista cititorilor.
* * *

Ca si George Elliot, Emily si Charlotte Bronte, Mary Webb nu aduce

in cartile ei dealt experientkle propriei viei. Aceste mari romanciere si-au
trecut zilele izolate in locuri indeprtate de taxa, in case vechi i triste, fara
a cunoaste aproape nimic din vials, care colciie tumultuoasa. Ii treceau
timpul purtandu-si pasii dintr'o camera in alta, inchipuindu-si un miracol
ce trebuia sa se implincasca. Pentru aceste fiinte, fiecare clip& e importanta,
le aduce ceva nou. 0 plimbare intr'o padure, o floare, o pasare ce ciripeste
inteun porn le incanta. Atat de bogata era viata lor interioara. Suprasensibile, refulate, cu o imaginatie hrinitii, de traditiile i legendele trecutului,
izolate in vechile lor case reci, au dat lumii unele din cele mai frumoase,
mai incantatoare rornane, izvorite din liniste, din singuratate i emotie.
Cititi duffle lui Mary Webb. Tot ce e cuprins acolo, reprezentarea naturii, observarea sentimentelor, toate Bunt nascute din acele clipe de mare
singuratate, de puternica emotie, In care sufletul arzator de toata bogatia
acumulata, simte acea trebuinta de revarsare. In paginile din Sarn * sau
din Intoarcerea la pamant # nu yeti gasi dealt toate emotiile ce le-a simtit
Mary Webb, toate secretele cc a stint sa le amulet unei flori, unei libelule,
unui copac, in plimbarile ei singuratece and visa la viata ei, care se pare a
fi fost mult timp goala i tristii. Acolo se desfasoara drama zilnica a propriei
existente a autoarei.
o Sarn s este o revelatie a partii de nord a Shropshire-ului. Tablouri de
taxa, povestiri despre t5,rani, in care frumuse-tea naturii se impleteste cu

existenta croilor. Fiecare pagina revarsa pasiunea omului pentru anvil

cer. Sensibilitatea ei este atat de ascutita si puterea de a manui cuvintele
atat de mare, incat te simti parcii, in lanurile cu grail si in gradinile din

gi

Shropshire. Te identifici in totul cu natura pe care o descrie. Te crezi calatorind in acele parti din Anglia si fiecare pagina ii desvalue lucruri noi.
In rornanele ei totul frcamata, straluceste, riisuna. Sunt ca o panza maestrit
tesuta, in care fiecare fir, ficare coloare ce se irnpletcste stint pare& parfuinurile ce se Tidier), din fan* i paduri, ciripitul pasarilor, impresiile, pe care

autoarea le prirnea dela flori, dela nori. Din crirtile ei se desprinde un fel
de efervescenta ce da, fiecarui peisaj o viata legendara, ce patrunde adane
in sufletele oamenilor i sadeste acolo aspiratii imposibile de realizat, facand
din ei oameni slabi, nemultumiti in conflict cu lumea, neintelesi.

Puterea romanului Sam s nu sta in analiza caracterelor, desi nu lipseste, ci mai mult in fuziunea dintre elementele naturii i om.
Eroii sunt slabi, desmosteniti, revoltati. Iat-o pe acea gingasa i buna
Prue Sam, atftt de mita cu buza crpat ca a iepurelui, dar a eirei fru-

MIGUEL DE UNAMUNO

181

musqe sufleteasch e atat de puternich, ce o descoperti dare sfarsitul chilli

Kester Woodseaves tesatorul i astfel Prue &este pacea ce o educe iubirea,
dup5, care aleargii toate inimile. Iar bunt4ii lui Prue i se opune figura
sever& a fratelui ei, Gideon ,
e Gone to Earth ce este altceva decht tragedia instinetului in fata ehruia se ridic doi inamici binele i rtiul. In parte, e o alegorie. Hazel
Woodws, acea fate, shlbatecti, personifich indignarea in contra tiraniei si a
prostici, a prejudechtilor, repulsia pentru toate micimile vieii i pentiu
brutalittltile ei. Toatil frumuset,ea oaroi sta in Hazel, care e pruncul naturii
misterioase i totodath FA intewrethrea ei. Hazel e sillbatech i timid, e
protectoarea tuturor celor ce sufr i aunt persecutati: o pisicii schiloada,
o pasare oarbh a albinelor ingheVate de frigul iernii, a unui pui de vulpe
schpat din focul vaniltorilor. Hazel nu se simte bine decilt in mijlocul naturii pentru ea natura e inofensivii. Numai lumea oamenilor e rhu-faciitoare. Oh, lume murdara, oarb, rece, chnd te vei sphla i vei fi curate, s
strigh Hazel. Sfarsitul crii nu e fericit. Autoarea merge pang la capatul
tragediei.
Stilul e piitruns de poezie, plin de muzicalitate, de o rar frumusete si
de o splendid5, simplicitate. Mary Webb a stiut sI redea miiestrit intreg
sufletul naturii.
Poate c5, eroii sunt uneori invechiti, decorurile i obiceiurile prea indepirtate de noi, poate cu firea noastri si in ritmul timpului de azi ni se par
pirtin interesanV, insa romanele lui Mary Webb aunt nfiscute din poezie
si rniI5,. Prue si Hazel au toatii, puterea de investigatie poetich a autoarei,
toatit frenezia ei pentru milli. Dar too acei care se pot bucura de frumusetile
naturii si care pot suferi pentru suferintele altora vor iubi i intelege chrtile
lui Mary Webb.
ADINA ARSENESCU IAMANDI

MIGUEL DE UNAMUNO
Nu tiu precis &Ind se implineste un anumit numhr de ani dela moartea
liii Unamuno. E atilt de totalh ins& prezenfa lui in cultura Spaniei, incat
accidentul unei aniversri, fiind in sine o reducere la ocazional, ar insemna
un act de relativizare a valorii sale.
Unamuno este comtiina Spaniei. Pentru cultura spaniolit pozitia lui
Unamuno fath de Cervantes, este ea aceea a lui Pascal faVI de Rabelais
pentru cultura francezh; ca i aceea a lui Dostoiewski faVi de Tolstoi pentru
cultura rush, sau ca i aceea a lui Kierkegaard fatii de Ibsen pentru Scandinavi: adicil nu spiritualitatea naVunilor din care au iesit Rabelais, Cervantes, Tolstoi sau Ibsen, cat coNtiinta acelei spiritualithti. Nu orizontalul
care configureazii ci verticalul care problemcaizeazd, nu peisajul geografic al

sufletului respectiv, ci dimensiunea sa dramaticil. Dimensiune pe care

ljnamuno a redat-o printr'o trire patetiek de intensitate la care, In istoria

x 82

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

culturii moderne, s'a ridicat numai Kierkegaard, celidalt mare pascalian.

Niciun strain, scrie Suarez, n'a simtit mai bine pe Pascal ca Unamuno D.
Nimeni n'a analizat cu o atht de s5Abated luciditate coordonatele stilistice ale sufletului spaniol, analid, la care ajunge dialectic, plednd dela
o sentimentul traditiei eterne D. Aceast& ii traditie eternit s, Unamuno o descifread, in e intraistorie . Pentru Unamuno traditia este tocmai substanfa
istoriei, aqa precum eternitatea este substanta timpului. Istoria e forma
traditiei, precum timpul e a eternitittii a. Prin urmare i socialul este
un dat fatal, aprioric oricitrei creatii a spiritului, C tiints, nu exist& niciodata in stare punt, cid geometria, chimia mai ales si in mlisud, mult mai
mare filosofia, poartit in ele ceva prestiintific, sub0iintific, suprastiintific

dad vreti, in realitate ceva intra0iintific, i acest ceva este impregnat

de materie national& a. Sunt idei care au fost mult desbAtute ;

sunt

concluziile la care, desi pe alte ci, a ajuns td Gide in a incidentele a sale.

A incerca si-1 expui a sistematic i pe Unamuno, ar insemna sa-1 tadezi.

Nu numai pentrud acest cel mai impetuos Spaniol nu s'ar fi putut realiza
niciodati in interiorul limitelor unui sistem. Dar Unamuno este omul contra-

dictillor inteatita incit n'ai putea spune dad aceste contradiotii Bunt
creatii ale spiritului BU ne1initit, sau poate spiritul silu este o creatie a
acestor contradictii. Ceea ce, in fond e tot una. Dar Unamuno e plin nu de
contradictii, a ctiror functie ar fi negarea, prin anulare reciprod, ai de contraclictii cu functie afirmativit. Asimilarea contrariilor devine astfel, ca ea
vorbim kantian, modul in care e posibil un spirit. e Sunt un om care afirm&
contrarii, un om de contradictiuni 0 de luptii, care spune un lucru cu inima
ai contrarul cu mintea 1}i care 10 face din aceast& lupt& Ind* viata saa.
In aceasd, pasiune a unei vieti integrale, filosofia instisi nu ii capita
valoarea i deplina sa semnificatie, intru eit ar fi o creatie obiectiv a spiritului, ci numai intru cat ii declard pe om, in mod existential. u Ceea ce intr'un
filosof trebue a& ne intereseze intr'o mileur& mai mare, e omul. Dad un filosof nu e un om, este tot ce vrei afar& de filosof ; e mai ales un pedant,
adica' o copie, nu un original de om IP.
Pentru Unamuno functiunea principal& a existentei noastre, implicatul
fundamental al fiintei umane este Ondirea: sum, ergo cogito. Exist, deci
cuget. Dar nu gandirea pure:, pentrud, a filosofa nu se reduce la a rationa,
la a cunoaste. a Cid una e a tr&i, i alta e a cunoaste... i intre acestea
doll& este o astfel de opozitie, inct putem spune cr), once vital e antirational,
nu numai irational,
i once rational e antivital. i aceasta e baza senti-

mentului tragic al vietii s.

Pentru fostul rector al Universititii din Salamanca Universitate care
cu patru sute de ani inainte Ii avusese de student pe Sf. Ignatiu de Loyola
cusoasterea rational& este insuficient& pentru a forma obiectul filosofiei:
insuficientrt, chiar inadecvatit. is A defini un lucru inseam& a-I idealiza,
a-i litsa deoparte fondul eau vital... Pentru a cunoaste un lucru, trebue
sa-1 omori i 01,-1 intepenesti in spirit. tiinta este un cimitir de idei moarte D.
Ideea is, &did schelet ; nimeni ins5, nu triieste ou sehelete, nimeni nu se alimenteaz& cu schelete, .. 0 idee nt trebue privitti, din afara,, asa cum e In-

MIGUEL DE UNAMUNO

183

f&surati in numele ce o imbrach tsi Ii salveazit decen0; trebue sh o vezi

de dinhuntru, vie si cald, dotat& on un suflet j cu o personalitate *. In acest
Sens Spaniolii n'au avut nevoie niciodatit de idei. Ei n'au lhsat civilizapiei,
scria Casson, niciun tratat, niciun cod, nici a Discours de la mthode *, nici
o Recherche de la vrit s, nici a Critica ratiunii pure *, nici 4 Fundamentul
moralei*, nici a Discours sur l'esprit positif v, nici chiar 4 Apologia religiei
erestine .
Cunoasterea ra4iona1 ft e inadecvatit spre a forma obiectul filosofiei,

chci pentru Unamuno filosofia inseam& metafizich. 5i. a metafizica este

intotdeauna, in fond, o teologie, iar teologia se naste din fantezia pus&
in serviciul vieii s. Metafizica, mod antic al fiintei umane sum, ergo cogito este o teologie cid s dunmezeescul i omenescul aunt don& fete ale
unei aceleiasi realitti s. De aici acele patetice accente de intensititti pascaliene, accente de o plenitudine aproape mistick ce amintesc Memorialul
lui Pascal: a A fi, a fi mereu, a fi fara, lirnite ! Bete de a fi, Bete de a fi mai
mult, foame de Dumnezeu! Sete de iubire etern& i, care naste eternul !
a fi intotdeauna! a fi Dumnezeu !
Be wants nothing of a God but eternity, exclama Shakespeare, n'am nevoie cleat de eternitate spre a fi
Dumnezeu I

Cu aceasta Unamuno, s ma, mai fierbinte inteligentit modernit S cum

a fost just definit, se reveleazit ea eel mai autentio fiu al Spaniei si al mae-

strilor cunoasterii imediate, ce depaseste atat empiricul, cat si rationalul:

Sf. Ignatiu de Loyola, Sf. Tereza de Avila, Sf. Than al Crucii.
Poate ch o explicatie a eflorescentei misticismului spaniol st a. in oroarea
lor pentru munch. s Rash de ouceritori aerie Unamuno certaVi cu munoa,
nu se puteau hotari sh intrebe, sh scruteze realitatea sensibilk sit lucreze
la stiinVa empiric& s. Nici in filosofie empirismul eau rationalul nu i-a putut
satisface. Choi, spune Sf. Joan al Crucii, e niciun lucru creat eau cugetat
nu poate oferi intelegerii un mijloc convenabil pentru a se uni cu Dumnezeu . . .

Tot ceea ce Intelegerea poate atinge, Ii este mai degrabit obstacol decat
mijloc 5.

Dar poate ca, mai degrabk explicaVa sth in frenezia spaniolft pentru
libertate. Ctmd un eseist scria c s niciun alt popor european n'a trait
drama liberatii spirituale cu mai multi intensitate decat poporul spaniol s,
se gandea de sigur nu numai la Don Quijote, dar i la misticii despre care
Unamuno afirm& di 4 au fost condusi la misticism nu din desgustul

nici din deceAia tiinei, ci mai degrabli din durerosul contrast dintre aspiratiile sale nemisurate i micimea realithtii... Ei urmareau o saint& de libertate oblinuth far& munch... Ei chutau, pe calea rughciunii, a aspiratiilor
si a casnelor la care se supuneau, o stiinVit gata fhoutk finalk contemplativk nu de meditatie, nici de ralionament.
Punctul de plecare al misticismului spaniol, ant de diferit de eel Italian,
care priveste in afar& si se revarsi in imensitatea lumii, precum Sf. Francisc
de Assisi, il poverello di Dio ; i atat de diferit de misticismul german, fantastic, al lui Meister Eckart, pentru care a gandi pe Dumnezeu devine identic
ou a fi Dumnezeu, punctul de plecare al misticismului spaniol este 4 ou-

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

184

noasterea introspectiv e'. de sine, cu ochii 2nchii pentru sensibil i chiar

pentru inteligibil, pentru tot ceea ce poate intra in mod clar in intelegere *.
De aceea sfanta Tereza de Avila, retras& in n castelul San interior o, cum
spune singur, va asculta marile taine pe care pare& sufletul le vede in
Dumnezeu insusi*. De aceea Sfantul Than al Crucii va numi actul mistic
act de cimoastere confuzil, iubitoare, pasnica i calma, in care sufletul
bea, prelung, intelepciune, iubire i fericire... a In ceea ce ii priveste pe
Sf. Ignatiu de Loyola,

Carlyle socotea Reforma ca cel mai sublim moment

al istoriei moderne ; dar Luther n'a reformat cleat institufia Bisericii

astfel urmasul situ a putut fi acel parinte al anglicanismului, Henric

al VIII-lea, ucigasul lui Thomas Morus ;

sufletele viciate ins& le-a reformat

Ignatiu de Loyola.
Pentru Unamuno fondul insusi al existentei este suferinta. Dar suferinta

ce se naste din tendinta ce o are omul de a se realiza integral ceva din

tensiunea vointei Schopenhaueriene,

suferinta care este o conditie a totalei

impliniri a Omului. a Nu este divin decal ceea ce sufera s. a Durerea

este substratul vieii i radacina personalitatii, cad numai suferind esti
o persoana... Omul este cu atilt mai mult om, adecil cu atat mai divin,
cu cat are mai multa capacitate pentru durere, mai bine zis pentru tortura
sufleteasca a.

Si conceptia lui Unamuno continua a& se desfasoare cu majestatea tragica a unui Christ rastignit, de Ribera sau Zurbaran. . Devine fireasca, astfel,
revolta sa impotriva a coteriei de oameni de litere, care nu stiu sa mnance
o carte ei nu fac cleat sa o ceteasca nici nu stiu sit cimenteze cu sangele i carnea lor o carte care sil.se poatil manca, ci o scriu cu tocul i cu

cerneala... i numai aceia pot simti ce este apocaliptic, revelator in faptul

de a manca o carte, aceia care simt cum verbul se face came in acelasi timp
in care se face si litera si cum noi manciim ca pe o paine de viola eterna,
in mod eucharistic, accasta came si aceasta liter& a. Si nu numai in scrierile
de cugetare, in care s'ar putea, in definitiv, descifra si, ideal, justifica
urma unei intentionalitati, fie chiar teoretice; dar nici chiar in imperiul
actului gratuit, pur, in poezie, Unamuno nu putea gasi a nicio poezie, adic&
actiune, creatie, acolo unde nu exist& corp si came de durere omeneasca,
unde nu exist& lacrimi de sange... a. De aceea o poezie va fi cu atat mai
realizata cu cat se apropie mai mult de pateticul disperarii: a aceea a lui
Dante era comedic si nu tragedie, pentruca mai era in ea speranta a. Formula

e imensa si dramatic& la extrem; toti esteticienii-psihologi la un loc n'au

exprimat atat de puternic fondul de tensiune originarli a operei de arta
si n'au legat atat de intim actul creatiei artistice de ceea ce ei numeau a modalitate existential& *.

Nimeni ca Unamuno n'a patruns atilt de adanc drama libertatii spirituale a Cavalerului tristei figuri, nimeni n'a inteles atilt de viu sublimul
ridicolului sau si nimeni nu 1-a comentat atat de perfect pe acest a Faust
spaniol a, cum 0 numea Spengler. Singur spunea a Cervantes s'a 4iiaout

MIGUEL DE UNAMUNO

185

ca s povesteasca viata lui Don Quijote; &maul s'a nascut ea sit i-o
explice, s. i-o comenteze.
L-a comentat. Toati opera lui Unamuno nu consta cleat din comentarii, cum spunea Jean Cassou: eseurile sale politice, .Agonia crestinismului,
Viata lui Don Quijote. Bine, dar cei1a1i, intreaba, Unamuno, ceila1i ce-au
scris altceva dead niste comentarii Ce este Bib lib:, dad'', nu un comentar

la istoria crestinismului? Ce este Iliada dad nu un comentar la riisboiul

troian ? i ce e Divina Comedic dac . nu un comentar la catolicismul medieval?
Or, Don Quijote, Carte& Spaniel, este pentru Unamuno e un lucru'sfant,
viu, care reinsufleteste i eternizeaza, cum este Biblia, Coranul, Discursurile

lui Buddha n. Don Quijote este eroul care lupta pentru Dulcineea, pentru
gloria de a trill, de a supravietui, nu pentru Isolda, care este dragostea
pftmanteasca, nici pentru Beatrice, care e Teologia, nici pentru Margareta,
care e Poporul, nici pentru Elena, care e Cultura, ci pentru Dulcineea,
pentru credinta inteo iluzie. Don Quijote, singur alfituri de lisus Christos,
a infruntat ridicolul; i cel mai inalt eroism, pentru un individ ca i pentru
un popor, este de a sti s infrunte ridicolul; mai mult, de a sti sa, se situeze
in ridicol FA de a nu se teme deloc de el b. Pentru acest suprem eroism, pentru

aceasta nebunie a Ideii, sublima pana la sfintenie

cel mai divin dintre
nebuni a fost 0 este mereu lisus Christosul 0 Unamuno 11 numeste pe
Don Quijote a Christ al Spaniel s.
totusi, consideratia lui Unamuno nu constitue o impietate. Dupa
cum scria undeva Andr Suarez, la Spanioli credinta este pur formala, asa
dupa cum la Rusi este mai interioara; in Rusia a credinta este un sentiment
gi chiar o evadare din secol, in Spania insa, este actiune i chiar politica n.
Sunt integral spaniole aceste consideratii ale lui Unamuno, acute cu acel
fel de a simti, ale carui resorturi aunt necunoscute Occidentului.
Pe Unamuno 11 intereseaza Omul. Omul in filosof ea 0 in artist. Nicio
opera de arts nu valoreaza, pentru el cat valoreaza un om. s i ce a lasat
dupri sine Don Quijote? veti zice. Eu va voi raspunde ca s'a lasat pe sine
insusi i c un om, un om viu i etern,valoreaza cat toate teoriile i filosofiile.
Alto popoare ne-au lasat mai ales institutii, carti; noi, tilali, noi ant lasat
suflete. Sfanta Tereza valoreaza cat oricare Institut, cat oricare Critic& a
ratiunli pure n.
Cu un ideal despre om ea integralitate 8piritual.l, Unamuno nu si-ar
fi putut intitula eseul despre dragoste dead e iubire, durere, conpasiune
gi personalitate e, eseu care incepe atat de vibrant: a Iubirea, fratii mei cetitori, e tot ce poate fi mai tragic in lume, in viati; iubirea e copilul iluziei
si piirintele desiluziei; iubirea e mfbngaierea in desolare, unicul remediu
impotriva mortii, al carui frate este... Iubirea cant& cu patima, nebuni,
prin fiinta iubitii, ceva de dincolo ; 0 cum nu poate afla, dispereaza... 0.
A mai emit cineva cu asa fervoare randuri atilt de frumoase despre iubire ?
Ca aceatea sau ca cele de mai jos, cand vorbeste despre a una din acele iibiri

i86

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

tragice care au de luptat impotriva legilor diamantine ale Destinului, una

din acele iubiri care se nasc in contratimp i, in afar& de vremea kr, inainte
eau dup.& moment, sau in afar& de norma dup& care lumea cafe este in
intregime obicei le-ar fi primit. Cu cat destinul, lumea si legile sale ridie& mai puternice ziduri intre indrigostiti, cu add mai mare e puterea
cu care sunt Impini unul spre celalalt; i fericirea kr de a se iubi ia un
gust de amitrficiune, iar durerea kr de a nu se putea iubi pe fa
i liber,
creste ; i li se face milii, unuia de cartlalt pang in adnculinimii kr, iar aceastit
compiaimire comuna, care le este si nefericirea comunit ci fericirea comuni,

le infliiereazii si le alimenteaz& iubirea. Iar ei sufer& de bucuria kr si se

bumf& de suferinta kr... to. Nu siratiti aci atmosf era tristelor povesti de
iubire a lui Tristan si Isoldei, a lui Ablard i Helolsei, a lui Heathcliffe
si Catherinei?
Spiritualitatea dens& a lui Unamuno angajeazit intreaga sa opera, intr'o
perfect& unitate de sens; fie c& face filosofie, poezie sau politick totul e an-

grenat in unitatea unei singure activitati de spirit.

Poezie, filosofie, politick nu sunt cleat trei aspecte ale unui fond
comun, unic, i trei o5A de manifestare ale unei singure personalitati. s Poetul
filosoful sunt frati gemeni, dacrt nu chiar o aingur i aceeasi flint& *.
Pentru TJnamuno politica nu era o expresie a colectivitatii i spre organi-

zarea ei, ci mod de exprimare a personalitatii rin societate, dar

mai intai forma& individualii. De aceea o i identifier), cu poezia. e Da,
poezia e totul. E de asemenea si
Oamenii e nu vreau s inteleag&
of toatit carnea men (pluralul textului original e mult mai tare), studiile
mele, romanele mele, poemele mele sunt politice... Ca si cum a face politica,' ar fi altceva dead a aerie poeme, ori ea si cum a aerie poeme n'ar fi un

alt mod de a face politica *.

De aceea arta sa poetic& proclami, mai intiti coexistent& cugetrii cu
sentimentul, o rationalizare a sentimentului sau o sentimentalizare a ratiunii:
a Pienea el eentimento, eiente el peneamiento

este primul vers din al situ Credo potico, crez ale cirui precepte pot fi
hanuite inc& din eseuri. Poezia trebue BO, fie permanent dublatii de gandire,
poezia pure: fiind ca apa distilatk care e nepotabili*; mai mult chiar,

poezia de calitate trebue si fie o continua meditatie filosofick nu Ericpentrueii sentiment pur nu existk iar eel ce a crezut in el n'a,
poetic&
ajuns sit bea cu adevilrat din izvorul simtirii:
Sentimento puro ? Quien en elk crea
de la fuente del sentir nunca ha llegado
A la viva y honda vena.
Primul gaud pentru poet deci si aci este punctul gray, eternul punct
gray al poetului spaniol trebue a fie adevitrurile spiritului c abia la
urm& preocuparea de realizare artistic& propriu zisi:
Sujetemos en verdades del espfritu
las entrafias de las formas pasajeras,

que la Idea reine en todo soberana;

esoulpamos, pues, Ia niebla,

POEZIA MUNCII

187

Si astfel e firesc ca printre ciclurile sale de poezii, pe lfinga unele inti-

tulate pur i simplu Castilla, sau Catalufla, sau Vizcaya, pe 16,ng& acele
scanteieri, momente, Incidentss domesticas, adevarate incidente lirice, sau
delicioasele Cosecs de niffos, amintiri din copilarie eau versuri adresandu-se
copiltriei, sau printre cele mai gra4ioase (A sus ojos), poezii din Incidentes
afectivos, este firesc s afli tan ciclu de foarte curioase Sonetas (A la rima),
uneori simple teorii versificate, dar pline de idei (Piedat, Muerte, Fe, liesignacion), oH ciclul de Reflexions, unde in poezii ca Onothi heanton, care
incepe simplu cu concete & ti mismo s, nu face cleat sit pun& in versuri
concepte filosofice, dupa cum in ciclul de Cantos pune (A la libertad) idei
politico. Mod de poematizare specific...
Cu o desavitrsita technic& in versificatie c&nd nu cultiv& versul alb
poeziei lui ii era totusi fatal destinat un general accent de retorism meridional. Poezie oratoric i s filosoficit *, intocmai ca la Vigny sau Leopardi,
in poezia lui Unamuno sezisezi mai int&i ideea, teoreticul rece al ideii ei
abia apoi
i daca:! atmosfera Eric& a acestei idei. De altfel destinul
prea putin liric al Spaniolilor a fost recunoseut i renaarcat de Insusi marele
Menndez y Pelayo. In adevr, poetii Spaniei au fost misticii.
OVIDIU DRIMBA

POEZIA MUNCII
Volumul intal de poezii muncitoresti din ciclul intitulat Munca, scos
de s Confederatia General& a Muncii culese i adnotate de d-1 Profesor

Sascuteanu, ap&rut de 1 Mai ne ofera, prilejul de a zabovi pe indelete

intr'un sector pe care 1-am frecventat adese, dovada' cronicile noastre despre
literatura lui G. M. Zamfirescu, G. M. Vl&descu, Panait Istrati, Leon Feraru, St. 0 Iosif, Gh. Cosbuc si Al. Robot.
daca, un gtmd al nostru mai vechi, de a scoate o antologie a poetilor
cu caracter social, 11 traduce in fapt autorul a'stui florilej, acesta e cu atilt
mai mult temei sit referam despre poetii 1nfittisati In antologie, despre
poeti neindeajuns reprezenta0 in volumul acesta i s& pomenim pe Atli,
ce au fost omiti.
Antologia de fat& readuce in circulatie cele cateva poeme revolutionare
ale lui Cosbuc, poetul rnimii noastre dar i antarqul Vozanului proletar
si sarlicit de o conditie subumana, si al muncitorului, i recitirea unora din
ele ca e Tricolorul* propune la medita0e, invederitnd ci prin citteva din
poemele sale cu caracter social, Cosbuc, poetul prin excelen0 claslc, intrat
In manualele scolare i cu circulatie intinsi, este actual tocmai prin aceea
ce era mai putin cunoscut i pretuit de cei ce 11 ceteau: poeziile in care tAlmitceste nitzuintele i revendicarile ce framntii de totdeauna multimea muncitoare, dar mai ales prin accentul s'au de luptitor progresist i nota oarecum

/88

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

revolutionarii ce caracteriza anuraite productii lirice ale sale, cum e poemul citat mai jos:
,

Albastru, Romine,

steagul,

Dar stii tu de cc? Si te inviit:

Albastru inseamna, ciocoii

Si tot ce 'ti aduni tu cu boii

Din mila caldurii si-a ploii
Al lor e, 0-acurn i apururi...

Si-al tau, cersetorule un

Dar rabda, c'o fac din iubire:
Se tern ca. te duce in pieire
Belsugul, prin traiu 'n risfat.
galben, Romne, ti-e steagul,
Tar galbenul spune de voi
De cei dela pluguri, taranii,
Voi galbeni de foame, sarmanii,
De boale purtate cu anii,
Staptmii au multe nevoi:
4 Va banque*,
i dineuri i pasuri,
Si-amante cu cai i mlitasuri,
Si total): nidejdea-i la voi!
rosu, Romane, e steagul,
Si-un geniu e tlcul, s'o
Al nearnului geniu, vezi bine,
E rosu de-o trista rusine
Pb vremea 'ndreptarii nu vine

Ca tot cu mai multe mina

Ne-ajunge cumplitul dezastru:
Abisu 'ntre galben si-albastru
Tu, rosu, de unde ne vii ?

D. Th. Neculuti, poetul cizmar, e reprezentat prin poemul viguros

ou titlu atfit de sugestiv a Cor de robi cu ritm i continut, de influenta
cosbuciana, dar e i un timbru propriu, de previziune, dub: ne gandim et
versurile serise au fost spre sfarsitul veacului trecut:
Pierim topiti de chin pi boli
Ne frdnge jalea pieptul
Radlind la voi trimitem soli
Cu pldns in jelbi, 9i stdm domoli
Cd 'n legi std scris : at Sd nu te SCOli
Cu sila sd-fi iei dreptul
.Par inteo zi din vdilIdin munfi

POEZIA MUNCII

189

Din sate pi onto,

Voinici, femei, bdrbafi cdrunfi
Se vor scula, i tan i crunfi

Vor puns 'n praf a voastre frunfi,

Jivinelor trufafe.
. Intftlnim, adic reintlnim, pe brandul Pun Pincio, reconfortanti1 amintire a primului imn inchinat armindenului muncitoresc.
Remarcabile, ca o puternicit xilografie, versurile lui A. Sahighian:
Cu o palmi drept indemn,

ucenicul

piept ingust ci fata suptii

bate tintele de lemn.
Bate fax& si ckteasc5.,

Adunat pe ghiata rupta,

s'o cirpeascii,
Bate ca ei-asearts,
Maria grea, mama murdarg,

Cum va bate 'ntotdeauna

Ne'ncetat
Cat& vreme boala, lipsa,

Nu l'or istovi (pe un pat):

alb ca hma, rupt ca ghiata.
Bate mann,
Bate tilmpla,
Bate inimioara, biata!

I. Sarvari tine in versurile sale limbajul ce asuna in 1920, citnd ei-a

scos volumul Cdntece de azi, cdntece de ratline, si pe meleagurile Uniunii So-

vietice, numai ea, acolo rapsozii poporului erau ascultati, socotiti ca Mete
profetici vestitori ai victoriei socialiste, pe at& vreme la noi miccarea muncitoreasca era innabueitti in fa. Ne amintim de grandioasele, impresionantele procesiuni muncitoresti, de Intrunirile la fel de impresionante ca numlir
disciplin din 1920-1921 i de acea neuitat manifestatie paenica dela
inmormkitarea lui G. Dobrogeanu-Gherea, cand coloanele de muncitori
se inciruiau dela cosea ci pan& la Cimitirul Be lu, antand imnul funebru:

In lupta cea mare tu jertf'ai ctizut,

Iubire imensti de popor
Speranta 'n izbtaid a. in viattt-ti fu scut,

Balsam pe rani vindeator...

Cea mai mare parte dintre contribuitorii acestei antologii intocmite de
d-1 Sascuteanu, aunt militantii miecarii generoase muncitoreeti de prin
1918-1922, incepand cu Vanda Mihail, A. Toma, C. Z. Buzdugan, Traian
Demetrescu, Nicolae I. Lazu, N. Beldiceanu, I. M. Dafin. Dar instructiv
09 revelant e faptul c filologul i criticul literar Ovid Densucianu ii d ei

190

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

el partea lui de contributie ce, venita dela elevatul estetician, merit& reprodusk La raspantia neagrti 1 S'au oprit trei care / Cei care le mama / Scapkit

amnare/ Unul din ei zice: 1 s Fost-am la oras j SI ma judec hide 1 Tot

eu pagubas / Altul: o faclie / Si-un cosciug am luat I Mi-a ucis vechilul /
Singurul b&iat / Cel din urma! Uite / Mai aveam doi boi / Pentru bir mi-i
vinde / Milne pe-amandoi... / Din raspantia neagr&/ Carele-au plecat 1...
Si merg greu de pare& / Piatra duo In sat...
Unul din cei mai temeinici poeti sociali e Leon Feraru; atat de inradacinata famasese in el structura i amintirea vietii de proletar a tat&lui
sau ca primul sau volum de versuri pcart& titlul Maghernip veche i cuprinde poeme evocative 0 tablouri retrospective ale fierkiei tatalui s&u,
vazute dinaraic, in miscare. Cantret propriu zis al mestesugarilor urbei
sale natale, Feraru detine un record ca s zicem asa, intru cat el s'a cinstit sa ante aproape pe toti meseriasii breslelor existente: A incondeiat
truda lacatusului intr'un poem ce se 0 chiam& Ctintecul klaltutsului. Sub
vechea afumata bagdadie figureaza melancolica wart& a dulgheruIui; Poemul acului, odiseea marunta a croitoresei. Ciocanul de fier apoteozeaz& ritmul

aceluia0 atelier de fierkie, muza inspiratoare din copilkie. Experienta

aceasta proletarian& si interesul pentru muncitorime si-au imprimat atat
de puternic pecetia in aluatul sufletese al cantaretului, atat de vie este amprenta ei incat artistul ce avea s& incerce pe harfa lui lirica, plurale i variate
modulatii i instrunki dela accente de vigoare rurala i oarecum semanatoriste, ale unui taran dela Durfare, la accente de orhestratie citadin&
si salonard& pan& la urma tot la epopeea mestesugarului se va intoarce,
asa cum descoperim in poema Prdvalia roraneand din volumul Arabescuri.

Dela poemele acestor cantareti precursori, firul se innoada cu odele

cantaretilor de vreme nona, Emilian Bucov, poet progresist 0 militant socialist ce public& un imn vitalist intitulat: Motor-marts, oarescum influentat
de Majacovschi, Rudenco, D. Corbea, cunoscut din volumul Nu Bunt cam,
tiirel de stele, Poezii qi 16 milioane, Maria Banus, cunoscut& 0 ea publicului
cetitor din volumul Tara fetelor i descantecele i poemele cu caracter
social publicate prin diverse reviste, i poeme de nou& vigoare, prosavitoare ale nouei zodii progresiste, datorite marelui poet A. Toma, care e infatisat i prin poezii de acum dou& decenii i prin productia ultima.
Lipsesc din acest volum puternicul poem .Noaptea de Mai de G. Topazceanu, poeziile d-lui Luca, dedicate trudei cusatoreselor, iar St. 0. Iosif

e slab reprezentat printr'o traducere, and trebuia neaparat publicat poemul Adio :

Da, mult mai bine ar fi fost

Sa fi ritmas In sat la noi,
De-ai fi avut i tu vreun rost,
De-am fi avut pimant i boi.
Cli suntem nevoiasi de tot
$i ai frati mici i suntem multi...
Muncese din greu, fac tot ce pot,
Si tot flitmanzi, 0 tot desculti I

BANATUL DE ALTADATX

191

Din numai dona strofe din cele vase strofe dile are poezia, se vede accentul
ei social, in sensul cg. infitiseaza, drama tiranului proletar, silit a se refugieze la oras. Lipseste i Eugen Relgis, on acele poeme verhaereniene ale
proslvirui muncii i uzinelor.
Lacuna usor de remediat la volumul al II-lea, pe care autorul antologiei ii i anunta de pe acum in prefata sa. S salutam asa dar ivirea primei
culegeri de poeti cu timbru social, impropriu intitulatii Poezii muneitorefti,

ea avtind a se numi poezii pentru muncitori sau despre muncitori i sit

asteptlim aparitia volumului II, mai compact, si speriim, cleat primal si
adapostind realmente pe toti ostenitorii stihului intru slava muncitorului.
CAMIL BALT AZAR

BANATUL DE ALTADATA
Locul pe care il ocup istoria locale, in istoriografie este cel dintiL De
indati ce cronografele sumare nu mai satisfac curiozitatea cetitorilor, nu
apar istoriile generale ci istoriile locale. Patria insisi nu este tinutul pe
care 11 ocupit un neam ci acela care este condus dup un sistem anurait.
A trebuit o 1ung evolutie pima, and patriile medievale au ajuns patrie modernd. Aceste patrii, la noi fdri, nu sunt cleat uniatile locale care Ii due
o viat4 a kr si de care sunt miindre. Aceste fdri au simtit nevoia aid aib
istoria kr si multe au avut-o inc dela sfarsitul Evului Mediu.
Prin cunoasterea acestor istorii locale s'a ajuns la cunoasterea intregului
unei natiuni. Acum a fost usor di se tread], la istoria nationald. Aceasta
a contribuit la formarea ideei de nationalitate, ceea ce mao. nu este tot una cu

ideea de stat national. Pentru a se ajunge aici a trebuit un drum mai lung
Inca, Omit s'a conceput istoria generald, care ete, la baza ideilor care fr.:
manta omenirea din sec. al XVIII-lea inainte.
Situatia neprielnica in care s'a desvoltat poporul roman, de altfel ea
ei alte popoare vecine, nu i-a permis so. mearg. in ritmul vremii. A trebuit
se, hiving., mai intai greutati pe care altii ori nu le-au putut trece si au dispiirut, ori le-au trecut cu mult mai nainte i aunt azi pe priraul plan al istoriei. Noi le-am invins mai incet si trebue sa facem acum aceea ce n'am putut
face la vreme. Dar este necesar so. o facem, cid mai tarziu nu vora mai
putea.
Intre aceste nevoi de implinit se numir. c i istoria neamului, far. de
care ne lipseste cartea de viziti, cu care ne prezentim In lume, osatura vieii
viitoare. Este drept co. avem multe istorii nationale. Avem chiar unele
care ne incadreazii in istoria general.. Cu toate acestea niciuna n'a izbutit
eft fie primit. pe de-a'ntregul in sufletul poporului nostru. Toate au o deficient,. pe care o skate cetitorul si care nu-i do. curs sit circule. i azi se
cetesta eu mai molt,. plficere ci cu mai mult interes o paging, de cronici.
decat un gapitol din cea mai non. i mai rospOnditii istorie. Aceastii, si-

192

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

tuatie este explicabilli, cad rareori s'a cercetat viata trecutului in ad&nc.
Meseori istoricii s'au mulOmit s reproduci numai lucrurile stiute si au
lsat la o parte orice chestiune de amiinunt sau mai spinoasa, fiindca acestea
cer mult& ritbdare i timp lung.

Un pas inainte spre aceast& cunoastere, in afar& de cercetarile arhivelor, muzeelor, bibliotecilor i rfiscolirea pmtuitului pentru a gisi informatia trebuitoare, II constituie i cercetrile de sinteza local& sau istoriile
Vnuturilor. In bung parte s'a pornit si la noi pe acest drum in Oltenia, in
Ardeal, in Dobrogea si in Moldova. Se public& mai mult materialul privitor si bine se face. Acesta ori se pierde daca nu e cules la vreme, ori r&-

mane ascuns in eine stie ce publicatie lipsit& de circulatie.

Iat ca acum avem satisfactia sa vedem ca porneste pe acest drum,
al sintezei locale, si Banatul. Institutul social Banat-Crifana, care are la
activul sau atolea lucritri meritorii, imbrittiseaza acum i domeniul istoric.
Pub Hand cel dintai volum, Banatul de altddatd, studii istorice (Timisoara
1944, VII -I- 736 p.), face in adevr o opera a carei lips& o simtiam, mai
ales de and au dispitrut Analele Banatului, in care striducea condeiul regretatului Miloia. IniVativa pornete probabil tot dela d. C. Grofsorean,
care a biruit astfel individualismul banatean 8 impropriu pentru colaboritri
colective , cum zice singur (p. VI) si a izbutit s dea aceasta inminunchore de studii, scoase mai int&i in revista institutuhii.
Dela inceput observitm cele dour), linii de conduit& ale publicatiei, aci
acest volum va avea i urmare: 1. Se vor omite studiile de doctrin& (p. V),
si 2. S5, se constate c. istoria adevarata este istoria rathmii (p. VII).
Suntem de acord deplin cu aceastea sd. dorim sit le vedem implinite. Incerana
deci sa prezentam lucrarea sub aceste aspecte, dar ne vedem siliti sa linem
seama si de constatiirile proprii ale editorilor, adica de faptul ca ce s'a Boris
pang acum despre Banat a fost o prelucrare a scrierilor strdinilor (p. 1) si
c. nici acum nu se indrazneste o sintezit ci se porneste cu monografii care,
profit&nd de critica obiectivit, a poate chiar i polemici asupra problemelor
controversate a (p. 2), a due& la realizarea ei. Observ dela inceput a nu
aunt Banitteni toti colaboratorii (poate de aceea au Efi. putut fi adunali la
un lucru colectiv). Dar de aici, in principiu, poate iesi un bine: sentimen
talism stapanit i obiectivitate.
1. Cea mai intinsa colaborare vine dela d. Victor Motogna, care ataci
in.mod special probleme medievale. In cel dintai studiu, Contributii la istoria
Boradnilor bandleni in Evul Mediu. .Districtele romdnefti (p. 3-30), plead,
dela constatarea a in mai multe paqi nord-carpatice c i banatene Romanii
apar deodata organizati in voievodate i districte. In Banat aunt opt, cum
rezulta din diploma din 1457: Lugoj, Sebes, Mehadia, Almaj, Crasov, Barzava, Comiat i Iliada (p. 5), care sunt districtele istorice, la care autorul
adaugit imediat Ina sapte mai pufn cunoscute: Sudgea, Monostor, Bujor,
Jupani, Margina, Hudus c Cherj (p. 17). Se pare c& si districtul Crisului

Alb este de adaugat tot la Banat (p. 17-19). Menirea acestor districte
era sa apere frontiera dunreanit si se bucurau de autonomie completa

BANATUL DE ALTADATA

193

(p. 2). Erau o Universitas Valachorum, compusa din divites i pauperes

care toti erau elves. Aceast5, siturqie se datoreste faptului ca, asa au lost
gdsii acolo de Unguri (p. 15). In anexit se culeg 6 documente din publicatii
mai vechi.

Observ cii dacit Cenad e forma veche binateanii, atunci Rominii banitteni nu i-au dat numele dela ung. Csanad, ci legenda a adecuat numele
dupa topicul localnicilor (p. 16, cf. rfi p. 52-53). Nimic nu ne face sa credem
in existenta jupei in Banat (p. 17). In lista celor ce au lucrat Ia cetatea
Orsovei in 1371-72 sunt multe nume romanesti: Carpaci, Dan. Copaci,
Dragota, etc. Asupra acestora se va reveni (p. 302-305), tot Med a se insista asupra lor cat trebue.
2. Al doilea studiu privete Banatul romanesc in epoca migratiunii popoarelor barbare, 271-1300 (p. 31-67). Subiectul nu e tratat in adincime
ci, slab informat, se face un searbad rezumat al istoriei pragmatice romanesti. Dar tocmai aceasta perioada nu se poate studia decat prin taranime:
limba, ocupatie, obiceiuri, tradilie, etc. Ace le castra stativa aezate concentric fatit de Apulum, nu sunt ridicate impotriva populaVei autohtone
cum crede autorul (p. 37) ci impotriva invadatorilor. Suntem la inceputul
creierii noului sistem do apitrare in adincime, nu numai la hotare, sistem
care se va desvolta la maxim in secolele urmatoare. De altfel aceste castre
nu dispar nici in sec. III, and de sigur cit romanizarea era desavaritit.
E temerar i nefundat sa se presupuna cii nu s'a putut face decal in veacul
la IV-lea s crestinarea Romamilor (p. 42). Dovezile aduse de autor, si nu
sunt toate, aratii cit erau creftini in acest secol. Catalaun sau Catalaunum,
nu Catalaum (p. 47). Nimic nu ne face sa credem a din Cumanii coloniza0
la 1091 in Banat e s'a alcatuit pgina populatie ungureasca de aici * (p. 54).
Phil& de interes lug e observatia cu topicul Varbd la Rominii din Coldau,
dupa ung. meg yek a vdrba = merg in cetate (p. 64). E concludent c.i Rominii n'au tradus topicele lor din ungureste ci, rar and a fost cazul, le-au

adoptat chiar fara a le int,eleaga.

3. Urmeazit Banatul romlinesc in cele dintdi veacurt ale stdpdnirii ungurei (p. 229-265). Este iarai o expunere sumara a izvoarelor. Nimic
nu intheptateeste pe autor sii presupuna, ea Oltenia de azi caci face marl
incursiuni generale facea parte din Banatul Severinului (p. 249-251).
Diploma Ioanitilor din 1247 enumerit precis formatiunile politice din Oltenia acelei vremi: Banatul Severinului era una din acestea si fiecare ii
avea regiunea ei. Am motive temeinice sit ma indoiesc ca Litovoi, omorit
la 1273, ar fi ocupat tinuturi regale ban4ene (p. 261). Actul din 13 April
264 publicat in anexa este publicat mai corect in Hurmuzaki, I, 1, p. 315-317.
4. Banatul romdnesc in veacul al XI
Epoca Angevinilor (p. 266-328).

Aceasta perioada este si mai slab prezentata, mai ales din punct de vedere
al informaVei. Lipseste pin& i. orice privire de ansamblu. i totusi e
veacul celor mai maH creatiuni roma:11*i !

5. Banatul romtinesc in prima jumdtate a veacului al IV-lea. Epoca

lui Sigismund de Luxemburg, 1395-1438 (p. 449-480), bung, prezentare
13

194

REVISTA PUNDATIILOR REGALE

cronologick dupa carti stiute, a evenimentelor generale care au unele legituri i cu Banatul. Aici se arat i puterea armat& care trebuia s apere
aceast& provincie: vreo dou& mii de oameni. Restul de care era nevoie cadea

in sarcina celor 8 districte romanesti (p. 462-463), cu conducatorii kr:

nobilimea baniiteanti in lupt cu cea ungureasci. Sigismund insusi prigoneste ortodoxia (p. 473-480) hotarind ca numai catolicii ea posede mocii,

chiar dad, masura in fond a plecat impotriva ereticilor (p. 478).

6. Trecutul Romdnilor din Banat in epoca lui loan Huniadi, 1437-1457
(p. 539-676), dupa,acelasi sistem ca mai sus, cu izvoare i literaturil redusk infatiseazi opera de aprator al hotarului a lui Iancu-Vod& i aportul
Blinatenilor la aceasta. Particip& si la btalia dela Varna, 1444 (p. 557-558).
Cu acest prilej revine i asupra districtelor baniitene e cu date noui pe care

le-am descoperit in cursul cercetdrilor s (p. 565). Urmeaza, o lista a celor

mai insemnate familii nobile romanesti din acea vreme (p. 570-574). Sunt

prea multe greseli de tipar care suparit; indicam una: unione primata
in kc de firmata (p. 565).
7. Limbd pi culturd (p. 09-415), note pe marginea unei luerari cu
acelasi titlu a d-lui Th. Capidan in care 4 totul e profund # (p. 410). Se urmaresc partile care au contingent& cu istoria noastr& medievala. Sfarsitul
notei e damn de retinut: t Viitorii istorici trebue ea fie pregatiti mai ales
in doll& directii: sa ajung& a intelege in original documentele latine si paleoslave, i al doilea: s cunoascli temeinic legile limbii romanesti s (p. 415),
Sunt postulate obligatorii.
8. D-1 Al. Borza contribue cu trei studii. Primal: Corelafia dintre flora
Romdniei i poporul roma, o sintezd etnobotanic4 (p. 149-172), in care
se vede c numirile plantelor la noi 4 aunt de veche factur& (greco-) latin&
pi chiar clack& s (p. 150). Se indoieste de exactitatea textului lui Dioscoride
(p. 152-153). Sunt foarte instructive datele i concluziile trase in privinta
sedentarismului nostru.
9. Al doilea, Cetatea dacicd dela Bobaila ( Mehedin0), Note arheologice
pi botanice (p. 401-408), despre o veche cetate cu trei terase, redusa, in suprafatk pe care o distruge linia de exploatare in constructie Turnu-Severin
Closani. E datoria arheologilor sa," cerceteze ce mai rimane.
10. Ultimul, Noui date relativ /a ceteifik romane dintre Tibiscum i Sarmizegetusa (p. 686-692), care privesc statiunile Zavoi, Voislova, Portile
de Fier la Bucova, unde se rectifica unele pareri ale lui I. Martian, si Sar
mizegetusa. Aici crede c5 trebue luatii in seama, parerea raposatului colonel
Zagorit, cu privire la cetatea dacica de pe colina dela Hateg. Polemic& cu
o un arheolog sibian b cruia enu-i lipseste nici puterea de munc
ci nici
struinta *. Atunci ce nu e bun la el? Marturisesc c i eu c nu stiu care este
parerea d-lui Borza, dac& Tapae a fost la Zavoi (p. 687) sau la Voislova
(p. 688).
11. Colaborarea d-lui Traian Popa se opreste asupra cercetarii clasei
conductitoare. In Romdnii din Banatul medieval (p. 113-148) urmareste
familii nobile si de cnezi din Banat, ca Baciu, atestat& ca veche la 1319.

BANATUL DE ALATADATA

195

Bracan sau Brathan (poate Borcan ?), Dobrota, Lucaciu, Voievodul Bogdan
fiul lui Micula, Socol, Petru de Valea (atestata la 1277) i Neacsu. Toate
au de luptat cu infiltratia silnica a nobililor unguri in Banat, intre care
Himfy e cel mai primejdios. Bogdan al lui Micula, voievod chemat in Ungaria, a facut pe istoricii unguri s creieze teoria ca ar fi ajuns in Maramures, de unde ar fi trecut in Moldova. In Banat ar fi venit de peste Dunre. Erga ? i Moldovenii aunt niste pastori nomazi din Balcani. Dar documentele n'o confirma.
12. In Familia Mutnic (p. 526-538) se vede cum trece la catolicism,
castiga averi, se maghiarizeaza i devine asupritoarea neamului din care
ie0se. E marea drama a intregii noastre nobilimi din Ardeal si Banat.
Cercetarea trecutului romanese al Banatului din acest punct de vedere
este de cel mai mare interes i cu mult superior oricaror generalitati. DI.

Tr. Popa ar face bine sa continue astfel de cercetari, care vor fi foarte
bogate in rezultate.
13. D. Valeriu Sotropa, Viega Bendiniler Li,. Evul Mediu (pebazalimbii
romane), face un real serviciu istoricilor dreptului vechi romanesc i ai
urmarind pe baza lexicului viata economica, religioasa, militara, politica si sociali, familia, proprietatea, legea i viata sufleteasca a
Romanilor in Evul Mediu. E vorba de un studiu larg cuprinzator din care
ni se d aci numai un capitol, agricultura cu toate formele ei (p. 173-228).
14. Mai departe, d-sa urmareste i pdsteritul (p. 481-525), al ca'rui
lexic bogat se da. Concluzia este aceasta: eIn vocabularul relativ la pastorit se intalnesc cele mai multe cuvinte preromane; in niciuna din celelalte activitati ale poporului romanesc nu se regasesc termeni traco-daci
atilt de multi si importanti (p. 525).
Studiul acesta nu priveste propriuzis numai Banatul, ci toat5, romanimea. Ar fi Mei un castig pentru stiinta noastra dad, s'ar inlesni tiparirea
laolalta a intregii lucrari, in bune conditii tehnice, cu glosar i analiza
procentuala. a lexicului dup5, originea i frecventa lui. Pentru ribdarea
cu care a cules i cel mai mic amanunt, pe care 1-a incadrat organic in cornplexul chestiunii, d-1 latropa merit& toata lauda.
15. D-1 St. Manciulea, Elemente etnice strdine assezate in Banat intre

anii 1000-1870 (p. 329-388), care, pe langa cele romano-slave aflate

acolo, aunt Ungurii i Cumanii, iar mai tarziu Sarbii i Bulgarii, in numar
destul de redus pan& la 1526 si mai numero0 apoi. Masiv se fac colonizari

numai dupa 1700, and domina, elementele germane (propaganda lui J.

A. Kraussen). Ungurii raman insa In numilr extrem de redus (p. 363). Acum
Romanii aunt mute* din locurile lor in alte parti, din motive 4 strategice*.

E o prezentare sumarii, dar bine chibzuita.

16. Ion Negru, Contributie la cunoafterea Banatului (p. 69-110), cuprinde o introducere i traducerea, jurnalului de calatorie din 1773 al imparatului Iosif II. Mai intai, dorinta autorului pentru a se publica defterul
turcesc din 1558 si urbariile din 1780. Ne asociem acestei dorinte cu toata,
puterea; pentru textul turcesc recomand pe d-1 Siruni. Jurnalul marelui
imparat democrat este plin de interes. Din introducere retinem concluzia

13

i96

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

unui alt raport imparatesc: a personalul neglijent, incult i corupt, sit fie scos
din corpul oficianVilor , iar pmftntul tarii s sit se vnd5s in parcele mici,
far& osebire de stare, natiune i religie s (p. 72). Bung pagin& despre asa-

narea terenurilor in Banat prin munca unicei nariuni de acolo, Valahii

(p. 74-77 ; cf. si p. 79-80) si despre iradeatta turceasca din 1690, de carnimii (p. 82). Din jurnal amintim observatiile
racter agrar, favorabil
imparatului: s Administra0a eerie foarte mult, insi nu se deplaseaza vreodata pentru a face constatari la fata locului s (p. 95). Lectura lui intreag&
e deosebit do interesanta, instructiv& 4si informativa. E bine ea s'a facut
aceast& traducere, dupa textul german publicat de d-1 C. Sassu in Arhivele
Olteniei. Cu aceasta ocazie aflam c Toracul Mare e satul natal al traducatorului (p. 75).
17. Traian Biraescu, Aspectul reformei agrare in jud. Severin (p. 577

661), cu date culese pe teren prin intermediul Institutului Social BanatCrisana. Dup& Hunedoara, Severinul e eel mai sarac judg. Cetind acest
studiu, ni se impune o constatare: improprietarirea nu s'a facut ca in vremea
colonizarilor austriace, prin avantaje pentru populEgia majoritar& (p. 578
si 653). E trista cronica comunelor severinene de pin& la reforma agrar&
(p. 590-603). Datele, foarte pretioase, care se insirue pe multe pagini In
tablouri comparative, sunt graitoare atat pentru a demonstra starea materiala, cat i cea spiritual& a laranimii. La p. 584-589 un instructiv tablou
al proprietarilor de pamant la 1897 in jud. Severin. Mica proprietate abia
atingea procentul de 5%-24,6%. Ultima reform& a imbunatiqit situa4ia,
dar n'a rezolvat miza.
18. Aurel Bugariu alcatuieste Bibliografia Banatului, 1918-1944 (p.
652 672) sau pmatism, cum crede mai exact. De fapt se dau note biografice despre barbatii culti banateni, care s'au manifestat i scripturistic
in acest timp: Matei Armas, Ioan Boros, Dimitrie Cioloca, Cornel Corneanu,
Dimitrie Cusma, Petru Fotoc, Alexandru Moisi, Romulus S. Molin, Stefan

Pop, Antonin Sequens (e baratean de origine ?) si Constantin Vladu.

19. Cornel Corneanu, Doctorul Petru Borlovan, 1855-1915, o figura
a Bocsei-Montane, pilda de onestitate i abnegaVe profesionala * (p. 676).
Dorea o mitiopolie banateana la Lugoj e centrul de atunci al provinciei
(p. 679). Cu acest prilej autorul staruie pentru o mitropolie banateana i o
universitate (p. 680-681).
20. Ion V. Damaschin publica dolt& documente, care arata moartea
episcopilor Nestor Ioanovici, de Imam roman , al Aradului, la 9 Februarie
1830, si Iosif de Putnic al Timisoarei, la 4116 Noemvrie 1830 (p. 683-685).

21. Aurel C. Peteanu tipareste far& comentarii memoriul Svabilor din

Banat, prezentat lui Clmenceau in 1919 (p. 419-425). Este necesar sa fie
cetit i comentat de fiecare Roman.
Se adauga multe note informative de un real folos. Spicuim: Situatia
precard a lionlailor in secolul al IV III-lea, de d-1 Grofsoreanu (p. 430
432), pe baza unor constatari ale istoricului cernautean Zieglauer. Ju,s valachicum (p. 433-434) de ace1a9i, unde se constat& ca el nu corespunde

PROPESORUL NICOLAE CARTOJAN

197

cu mirul sau zadruga slava. Valeriu Sotropa se ocupg de Monografia Timiparei a lui Nic. Ilieiu (p. 435-439). Alex. G. Rusu, Proclamatia lui Hainau
cdtre poporul romda (p. 440 448) la 1849. Valeriu Varadean, Un certificat
de vaccinare de acum un veac (p. 443-448), care se faces, prin intermediul
preotilor. Dar Biinatenii vaccinau in felul lor i uainte de descoperirea
saventului Jenner. 0 spune Grisclini.
In Insemndri ii recenzii se culeg date din carti. Aici d-1 A. Cucu motiveaza de ce a dat numele Ripensia unei formatii de foot-ball banatene (p.
706-710). Darea de seam& a d-lui Grofsoiean despre cartea lui Jakabffy
Elemr si Pall Gyorgh, Ungurimea, doudzeci de ani in Romtinia, aparuta
la Budapesta in 1939, deci in ajunul mutilarii Ardealului, in care sunt marturii pretioase care, venind chiar dela Unguri, ar trebui reproduse si in
limbi straine de larga ciiculatie (p. 723-736).

Iata cercetarile, in buna parte meritorii, care privesc atat Banatul

propriuzis, cat i totalitatea poporului roman. Este un inceput. L-am dori
ins& continuat pe un plan mai strans legat de interesul local. Pe de-o parte
sit se lase ofice generalitate i sit se intre in adancime, iar pe de alta

aceasta in randul intai sit se adune materialul. E esential, cad dupa

ae.esta usor poate vend mice lucrare.
Volumul de feta ne-a nascut pofta sa, stim mai mult si mai bine despre
minunatul Banat. Dorim s o avem satisfacuta. i anume tip cum ni se

promite: fara doctrina, dar cu taranime. Astfel se va implini foarte bine

golul pe care il simtim.
A. SACERDOTEANU

PROFESORUL NICOLAE CARTOJAN

A nu-I mai vedea pe Nicolae Cartojan la Academia Romani, aplecat
deasupra manuscriselor vecb.i romanesti oH rasfoind zeci de tomuri pentru
a culege o informatie sau s identifies circulatia vreunui motiv de basm, cu
acea scrupulozitate caracteristica adevaratului savant;

a nu-I mai auzi, ca in atittea randuri, vorbind cu glasul lui domol

despre importanta cartilor populare in formarea gustului pentru literaturit
la cei din veacurile trecute, despre injgheharile i desvoltarea istoriografiei
romanesti, despre e Ceasornicul Domnilor s i izvoarele striiine de care s'a
folosit Nicolae Costin ;

a nu-1 mai auzi si a nu se mai putea bucura de luminile i nesecata-i

comoara de informatii privind vechea 1iteratura romaneasca, viitoarele
serii i generatii de student.' iota fapte pe ca4 mintsa mea refuza sa, le

admita.
Si. totusi asa va fi!
Profesorul Nicolae Cartojan nu va mai fi vazut strecurandu-se modest,
printre semenii sai, vegnic Osent la tet ceea, ce se petrecea fn jurul situ i

198

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

veonic preocupat de resolvarea unei noi probleme de istoriografie roma,neasca ori literaturi comparati.
Studentii nu se vor mai duce la pkintele lor sufletesc pentru a-i cere
indrumari, ei vor purta in suflet acel gol pe care ti-1 Iasi pierderea unui indrumitor i sprijinitor.
Nicolae Cartojan nu a fost profesorul rigid, care aoterne stavila de netrecut intre catedr5, 91 studeqi, ci factor de apropiere, prin sufletul situ mare
si generos, gata oricand i oriunde si se ditruiasa pentru acei care boi indreptau paoii spre el.
Aoa era profesorul i omul Nicolae Cartojan.
Dar, sub haina modestiei se ascundea savantul autentic recunoscut ei
elogiat de cei mai de seam& arturari ai Apusului care au vrtzut in el, Inca
dela primele lucriri publicate, un deschiator de drumuri noi pentru literatura medieval5,.

In ampul atilt de greoi al cercetkilor vechii literaturi, pentru a arei

cunoaotere profunda ksi limpezire a atator puncte nebuloase, se cere o temeinicrt pregatire i stapanire nu numai a literaturii naVonale ci oi a popoarelor invecinate
i foarte adesea chiar oi a acelora din Occident, Nicolae Cartojan oi-a caotigat un loc de frunte.
Cand in anul 1910 a publicat monografia despre 0 Alexandria in litera-

tura romaneasca *, stabilind ptrunderea acestui roman la noi, din Occident, prin filier sarbeasca, tanrul cercetator de atunci a fost privit ca o
mare nadejde pentru promovarea unuia din cele mai putin studiate domenii
ale trecutului nostru.
Nadejdilor le-a facut loc convingerea, and noi lucrki au fost date la
iveali.
Rand pe rand, au apkut: a Legenda lui Avgar in literatura romaneasca *,
a Cel mai vechi zodiac romanesc: Rujdenita popei Ion Romanul s,
Romanul Troiei in literatura romneasci *, monografie citata, de savantul
francez Andre Mazon, dela Colegiul Francez, ca model de cercetki ale acestui gen.
In acest studiu, Nicolae Cartojan imbr54ieaza in toat5, complexitatea
11

ei problem& circulaVei versiunii iniiale, realizata din contopirea unor vechi

epopei greceoti cu romanul cavaleresc al lui Benoit de Sainte-Maure.

In aceastrt formk Romanul Troiei* a trecut in Italia, in secolul al

XIII-lea, bate() versiune latin5 i de aici, printr'un intermediar grecesc, a
ajuns la noi, cea dintai traducere facandu-se in secolul al XVIII-lea.
La un an numai dupg aparitia aeestui studiu, Academia Romani)", publica, in memoriile seqiunii sale literare din 1928, o noua contribucie a profesorului Nicolae Cartojan a Fiore di virtu in literatura romneascrt *.

De data aceasta urrarirea prototipului italian a fost mult mai

dificila, aci investigatiile au trebuit a fie indreptate in direqii diferite,
pentru a ajunge la concluzia a opera bolonezului Tommaso Gozzadini
din secolul al XII-lea, a patruns in literatura roma/lease& pe trei ad: unet
direotrt dupa oum se afirma inteo marturie ruseasok in care se sustine
of yi3.1.5111110% riis a rgmaint3114 tot ficout4 dup6 144 exemplar moldovenesq

PROFESORUL NICOLAE CARTOJAN

199

din anul 1592, care la randul shu fusese realizat 'direct dupa, o versiune italiana a doua cale de phtrundere s'a fault printr'im intermediar sarbesc
din veacul al XVI-lea i in sfarqit cel de al treilea mijloc de penetratie 1-a
constituit o versiune greceasch.
In 1929 apare primul volum din 4 Chrti le populare in literatura romaneasch*, o magistralit sintezh, in care aunt analizate textele primite, fie prin
contactul direct cu Apusul, fie prin reIaiiIe cu Bulgaria i Serbia.
Vn boa de seam& II ocuph in acest volum restabilirea, in adevrata se,
luminh,, a bogomilismului, a chrui influent& fusese mult prea exagerath,
de Gaster i Hasdeu.
Pentru preghtirea celui de al doilea volum bogat in informatiuni inedite,
Nicolae Cartojan a trebuit sh fach lungi cercethri in bibliotecile din Italia,
Franta, Germania, Grecia t}i Anglia.
Prime le rezultate ale acestor cercethri au fost descoperiri, cu adevirat
senzationale.
In Italia gilseate el urmele add de pitorelti pe care le-au lhsat rizboaiele
Voievodului Mihai Viteazul cu Turcii, de care se ocuph in studiul 4 0 drama
popular& italian s a lui Giulio Cesare Croce, despre Sinan Pap, i vitejiile
romanef}ti.

In Grecia i Franta rezolvh Nicolae Cartojan una din problemele cele

mai desbhtute de medievaliti: izvorul celebrului poem cretan Erotokritos.
Acest izvor fusese chutat, zadarnic, de savant.' cu reputatie mondialk
ca: Foriel, Gidel, Xantudis, Pavolini, Politis, Pernot i atatia altii.
Cel care solutioneazi insh, in mod definiiiv, aceasth, atat de desbiituth.
problemh, este profesorul roman Nicolae Cartojan, care stabilete in 1936

ch poemul cretan ii are izvorul in romanul eavalereso de origin& provensalii, Paris et Vienne, publicat in 14871a Anvers, duph ce avusese o foarte
begat& circulatie, sub formh manuscripth.

Traducerea romaneasch a fost intoctnith, in secolul ad XVIII-lea, dupi

o versiune greceasch..

Despre importanta acestei descoperiri scrie, in revista e Byzantion *,

marele savant belgian Henry Gregoire urmhtoarele aprecieri:
0 Nicolae Cartojan, profesor de istoria literaturii romane la Universitatea din Bucureti, un erudit cu o vast& culturh f}i o metodh, perfecth, a
ficut o descoperire, care poate fi calificath, fr exagerare, senza(ionald.
Erotokritos trecea, de obicei, drept capo d'opera literaturii cretane,

0 pang acum nimeni nu-i contestase originalitatea. Astzi, gratie d-lui

Cartojan, Erotokritos are o sun* pe care poetul cretan o urmeazit destul
de aproape s.
Aparitia celui de al doilea volum din 4 Chrtile populare s in care este
cercetath epoca de influent& greceasch in Principate, din a doua jumhtate
a veaoului al XVII-lea i pan& la inceputul secolului al XIX-lea, Inoununeazi1,
o munch de decenii.
Varietatea pitoreasch a temelor i valoarea deosebith a textelor prezentate In aoest voluml 1 1ndrepta4eso Fe Nio0104 Cvtoian, savanttil clo autg.

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

200

ritate conferita prin inderungatele sale cercetari, sa, afirme, atunci cand
priveste ansamblul problemei, concluzii de nesdruncinat, ca aceasta:
a Aproape tot ceea ce Bizantul a acumulat la rfispantia de loc dintre
lumea Occidentului medieval si lumea Rasaritului asiatic, cu pitorescul
unei literaturi atat de vechi i variate, a trecut prin intermediul limbii
neogrecesti in literatura noastra. Aceasta literatura de legendit religioasa
plina de gratie, de romane cu aventuri razboinice l cu dragoste puternica
al sincerii, de fermecatoare povesti ale Orientului invaluite in lumina miraculosului, a desfundat, cu tot caracterul ei naiv, in masa cititorilor din
toate paturile noastre sociale, nivelate sub raportul culturii, izvoarele
sentimentalitatii si ale imaginatiei.
s Ea a stimulat in a doua jumatate a veacului al XVIII-lea traducerile din literaturile straine si, impreuna cu acestea, a pregatit sufletul romanese pentru acceptarea pre-romantismului i romantismului francez. Cand,
spre sfarsitul veacului al XVIII-lea i inceputul celui de al XIX-lea, straturile societatii noastre incep sa se diferentieze sub raportul culturii, cartile
poporului raman mai departe, aproape singura lectura a piturii tarinesti.
Citite i rascitite veacuri de-a-randul, ele au lasat urme adanci in traditiile
poporului nostru, in creatiile lui literare, in bocete, in descantece, in colinde,

in oratii de nuntii, in basme, in snoave, si mai departe chiar: in arta rollgioas i cea populara
Aceste cloud: volume de sintezii, concepute pe un plan cu totul nou fata
de Gaster i Hasdeu i intemeiate pe studiul a Bute de manuscripte, au adus
la lumina' texte noi; au stabilit legaturi nebanuite intro literaturile Occidentului medieval si folklorul nostru cura este de pilda. Stabat Mater
Dolorosa a lui Jacoppone da Todi, in cantecele de stea romnesti sau
intro izvoarele literare scrise i productiunile populare versificate cum
este cazul prototipulUi in proza al oratiilor de nuntii.
Capitolele despre gnosticism si bogomilism cu reflexele asupra tradiViler i colindelor religioase, deschid perspective interesante asupra problemelor privitoare la metafizica poporului roman si inlesnesc in mare masura
studiul psihologiei populare.

In legatura cu aceasta mare opera de sinteza, romanistul Mario Rogues

Eerie:

Se gsesc in ea aceleasi calitliti de claritate, de ordine, de informatie

minutioasa i larg i de precizie, care disting lucrarile precedente ale acestui excelent cunoscator al literaturii vechi romanesti .

Dar profesorul Nicolae Cartojan nu s'a marginit numai la studierea

laturii populare a vechii noastre literaturi. El a abordat, cu aceeasi compei literatura carturareasca, aducand i aici contributii din cele mai
ten
importante.
Este suficient s amintesc in aceast privinta lucrarile: Contriburiuni
la originile liricei romt2nepti in Principate, prin care releva numeroasele versun romano-grecestie raspbdite Zn nianuecrisele dela sfars'itul seeohnut
(11 XVIII-lea

PROFESORUL NICOLAE CARTOJAN

201

Sau studiul asupra Ceasornicului Domnilor al lui Nicolae Costin, in care

stabileste ca izvorul de care s'a folosit cronicarul moldovean ii are originea
in literatura spaniola, prin intermediul unei versiuni latine, care ne duce
prin umanismul secolului al XV-Iea la faimosul II libro aureo del gran emperador Marco Aurelio con Relux di principes, al cOlugarului Guevara.
* * *

In sfarsit, ajungem la amintirea imei alte sinteze, de data aceasta asupra

Istoriei literaturii romane vechi, proiectata in patru volume, dar din care
n'au Want lumina tiparului &eat douii.
Pentru caracterizarea valorii acestei luerari, voi invoca marturia cunoscutului specialist Carlo Tagliavini, care in recenzia publicata cu 4 ani
in urma, eerie:
Aceast& non& opera a lui Cartojan e de o importanta capitala, pentruca
putini au in Romania cunostintele pe care le are el, dobandite prin lungi
rabdatoare studii, despre enorma comoara de manuscrise din Biblioteca
Academiei Romane, asa ea asemenea lucruri noi vin aici pentru intaia
data semnalate cercetatorilor. Afara de aceasta, chiar cand Cartojan expune note si fapte cunoscute, punctul sau de vedere, judecata sa critica,
Incadrarea istorica Bunt aproape intotdeauna originale i noi. Scrisa cu
i obiectivitate, de unul din cei mai valorosi
mare competen
aceasta carte este de sigur de clasificat printre operele fundamentale ale
Istoriei Literare Romanesti s'r nu ar trebui s lipseasca din nicio biblioteca
a niciunui Institut de filologie romanica si a niciunui cercetOtor al istoriei
comparate a literaturilor neolatine s.
Pentru a incheia, se cuvine sa arnintese de publicatia Cercetdri literare,
iniiat i condusa de profesorul Cartojan pentru discipolii si. In paginile
celor 4 volume din aceasta publicatie s'au tiptirit numeroase i temeinice
luerari elaborate de studenti in seminarul de Istoria literaturii romane
vechi.

Si nu pot trece cu vederea coleetia de a Clasici romani comentati s, in

care au aparut peste 50 de volume cu reeditiri ale clasicilor nostri.
Aceasta colectie a fost tiparita intr'o vreme cand operele scriitorilor
care au pus temelia literaturii nationale nu se mai citeau i nici nu se mai
&eau in librarii. Ea a implinit o lacuna adanc simtita in cultura tinerelor
generatii i foloasele ei au fost in deobste recunoscute.

De acum insa, profesorul nu-si va mai indruma studentii iar savantul

nu va mai aduce noi contributii, cu care sit se poata mandri cultura romaneasca.

'

El i-a parasit pe toti cei ce Ii erau dragi i pe toti cei ce-I stirnau; ai-a
ptirasit vrafurile de carti i manuscripte si a plecat pe drumul cel lung al
vietii fara de sfarsit, lasand in urma-i inimi efaiimate dar i realizari ce-i
vor perpetua numele,
AL. JORDAN

202

REVISTA FUNDATULOR REGALE

METAFIZICA TONALITATILOR AFECTIVE

O critic& ce nu Ii atinge obiectul, este de multe ori mai primejdioasi
in ceea ce priveste persistenta erorii cleat lipsa oricirei critici. i dac .
mare parte din prejudeciqile si erorile epocii noastre persisti Inca, acest
lucru se datoreste nu alit buniivointei cu care au fost primite, cat mai ales
lipsei de metodi cu care ele au fost criticate.
De un asemenea avantaj al criticei lipsite de meted& i discernmint a
beneficiat mai ales filosofia asa zisit aexistenlialistlia. Ea a introdus nu numai

in culturi, dar i in viaa sociala, o aerie de prejudecitti ale caror urmari

s'au dovedit si se dovedesc a fi absolut incalculabile.
Si totusi o asemenea filosofie a fost si este din plin criticati. Ea a avut
adversari Inca dela inceputul fundarii sale, dar are mai ales astazi, and
fiecare teoretician al culturii se simte dator a protesta emfatic impotriva ei.
Numai ca asemenea proteste foarte bine intentionate au neajunsul ca Iasi
85, treaci neobservate erorile cele mai primejdioase, tocmai fiindci, nu fac
altceva decit si nege ceea ce filosofia existentiali afirmi i invers. tin asemenea duel fastidios dar inofensiv, arunci, eroarea dintr'o parte in alta ca
pe o minge, rispandind-o i punind-o cu atilt mai mult in circulatie.
Studiul tuturor criticelor ce s'au adus filosofiei existentiale cere de sigur
ceroettiri extrem de ample si noi nu le vom putea intreprinde aici, mai ales
ei mult mai util ni se pare indicarea lacunei principale pe care asemenea
obiectii le contin i schitarea unei metode critice menita Bald ating cu adevrat scopul.
O asemenea metodit critic& vom cauta ea o formulam pe baza conceptiei lui Martin Heidegger exprimata in lucr.area sa Ce este metafiztica?, lucrare ce constituise in intentiile autorului un adevirat a discurs asupra metodei * al filosofiei existentiale.
Va trebui s relevim intii, in chteva linii esentiale, schita acestei conceptii asupra formulirii unei probleme metafizice.
O asemenea metod se defineste in general prin aceia ci promoveazi o
nouti, metafizici, pe baza utilizarii unor noi mijloace de investigaVe: studiul
tonalitdfilor afective.

Punctul de plecare al lui Heidegger nu este de sigur nou ; el reprezint

aproape un boo comun al pseudo-inovatorilor in filosofia tuturor vremurilor:

incercare de a evada din sfera raiunii, pentru a putea evita limitele ei si

mai ales pentru a alege o cale mult mai facila in elaborarea unui sistem
filosofic.

Filosofia epocii noastre insi este caracterizati prin aceea ca, mai mtlt
decit oricare alta, a incercat o aerie intreagi de expediente dintre cele mai
variate si mai fanteziste, pentru a inlatura concurenta stiintei si pentru a
funda definitiv o metafizici mai presus de orke
Heidegger procedeaza astfel in stabilirea metodei de a funda o problematici metafizica dupi modelul pe care nu de mult fl inaugurase Bergson,
deosebindu-se WI de filosoful intuipouist rin paraoterul mult mfti mdical

METAFIZICA TONALITATILOR AFECTIVE

203

0 mai temerar al procedeelor. De aceea incercarea lui ne poate oferi un

exemplu mult mai semnificativ in problema ce ne preocupg.

Heidegger porneete dela urmatoarea idee ce i se pare fundamental:

anume c

tiinta 0 in general orice filosofie racionalii, las& necercetat adevii-

ratul obiect al filosofiei: neanta Cogito

lui Descartes el Ii substitue
astfel meditatia asupra ideii de neant. 0 meditatie sui-generis, exprimatii
prin termenul atat de confuz de # trire s sau s intuire afectivi s.
Numai c neantul nu este susceptibil de a fi &Ida in sensul logic al
termenului deoarece: e giindirea care este in chip esential g&ndirea a
ceva care exist& ar trebui, in ipostaza de gfixidire asupra neantului, sit procedeze impotriva propriei sale esente . (M. Heidegger: e Qu'est-ce que la
Metaphysique ? trad. Henri Corbin p. 26).
Totu0 Heidegger este de piirere ca, intelectul nu poate aea de ueor paritsi
ideea de neant, deoarece, dup.& el, negafia fiind ea insitei o operatie a intelectului, fundamentul negatiei este insiei ideea de neant ; rezultg de aici c5,
intelectul nu poate decide asupra acestei idei, de care el insuei depinde.
Ideea de neant, nu poate fi Intlnit cleat in afara intelectului, inteo
o tonalitate afectiva, i fundamentalii, aceea de nelinifte (e angoisse ): 4 nelinietea relev neantul* (op. cit. p. 31). Sau altfel exprimat: Odat& cu
tonalitatea afectiv5, fundamental& a nelinietei, noi am inalnit acest istorial
in care se realizeaz5, realitatea omeneasci; neantul ne este relevat... c (op.
cit. 32).
Heidegger consider& astfel iegitimat5 i necesar& intrebarea fundamental& a problematicei metafizice: ce este neantul?
Se pune ins& acum problema: cum este posibil5, filosofarea asupra neantului, pornind dela tonalitatea afectiv fundamental& a nelinietei?
Neantul nereleviindu-se in neliniete ca un ce care exist& i deci ca 4 lin
ce care poate fi conceput , ci e alitturi de existent, el se desvdluie ca fiind
e conditia care face posibilti revelatia existentului ca atarec (op. cit. p. 35).
Heidegger nu rezolvA clar o asemenea problemg, deoarece el, deei nu
4

concepe D neantul

deoarece ar insemna sii-lasimileze e existentului *,

11

deduce tot*: neantul nu este un concept antitetic al existentului, ci insi

esenta existentului comport& neantul Ia origine C.
Care este rolul 4 tonalitatii afective s Inteo asemenea deductie?
Dupl Heidegger, ea 4 releveazi, s sensul originar al neantului. Dm&
Heidegger s'ar fi .exprimat mai clar, evolutia procesului sau de meditatie
metafizici ar cuprinde trei faze:
I. Constatarea principial& a imposibilitlitii de a concepe neantul pornind
dela acela de existent, printr'o opozitie logica: neantul este ceea ce nu existg.
II. Descoperirea unei noi metode: relevarea ideii de neant prin intuireatonalitAtilor afective.

III. Restabilirea contactului intre glindire i revelatie, intre deductia

logic& 0 tonalitatea afectivii.
Un asemenea proces ecoiutiv in gAzdirea, Tui Iliedegger imp1ic5, o eerie
de diiicultqi dirutre eele wa evidente,

204

REV1STA FUNDATIILOR REGALE

Prima fazii a procesului ascunde o confuzie intre imposibilitatea de a

concepe * neantul i imposibilitatea de a-I intui. Negatia e ceva care exista,

ea relatie, e perfect conceptibilh. Imposibil este sh concepi ceva care nu

exist in sensul absolut al euvntului, adich acela de neant. Ceea ce nu
existii, neantul, nu poate fi deci concept, ci doari relatie. De altfel aceasta
relatie nu poate avea cleat un sena cu totul re/ativ: lipsa de coincidenth
intro un concept 0 demonstratia formalh a existentei lui sau intuirea lui
sensibilii. In acest sena, acela de relatie, neantul este imposibil de intuit
sensibil, ca mice relatie de altfel, dar nu e imposibil de conceput.
De aici o prima, eroare fundamentalii: Heidegger transformd negatia in
concept, &Ind ca fundament relatiei a ceea ce nu existd s ideea de neant, concept care, pare a spune el, nu se poate concepe, dar se poate intui !
Dela aceasth prima absurditate pang la cea de-a doua nu mai este decht
un pas: clach neantul poate fi intuit, singura posibilitate o constitue de sigur
tonalit4ile afective 0 nu intelectul sau sensibilitatea.
0 asemenea intuitie este in absoluta contradictie cu legile fundamentale
ale psihologiei: intuirea unui concept, imposibil de 4 conceput* este, fara indoialh, o adevarata risturnare in domeniul psihologiei.
Aici se desvlue viciul fundamental al metafizicei tonalithtilor afective
pretentia de a intui ceea ce nu se poate concepe. 0 asemenea pretentie a trecut-o toata lumea cu vederea 0 pare chiar un bun definitiv chstigat. Conceptiile irationaliste au lansat inteadevar aceasth mare prejudecata, care,
dincolo de toate obiectiile ce au fost acute filosofiei existentiale, a famut
una din cele mai striilucite cariere. Ea a devenit chiar un bun al simtului
comun, care, de altfel, ii insuseste eu multa rapiditate erorile filosofilor, in
timp ce rezist cu foarte mult succes adevrului pe care pot s-1 desvilue
teoriile filosofice din and in child...
Ceea ce nu se poate concepe intelectual sub forma de concept eau relatii,

nu poate fi in mod principial intuit, deoarece o intuitie fr relatii, fara

aceste scheme ale oricarei reprezenthri, este o contradictie dintre cele mai
flagrante.
Metafizica tonaliti4ilor afective presupune dar posibil un astfel de proces
de intuire, proces care constitue caracteristica sa cea mai autentica i dificultatea cea mai revelatorie a filosofiei existentiale.
TJn asemenea proces este absolut iluzoriu si de aceea o asemenea meta-

fizich, pentru a dep.* o astfel de dificultate, 10 creiaui un limbaj special,

in care termenii Bash Sens abunda, si in care frazele cele mai goale, capta
rezonantele unor dicteuri inconstiente ce releveazit profunzimile eului si ale
universului.
Termeni ea: s finitiv, istorial s a se in-forma o, a tras-seendenti*,
a neantiza * etc., etc. sau fraze ca: Realitatea umana, este ca un ceea ce

a lost * in sensul unui s ceea ce a fost o prezenth s sau dimpotrivit este ca

4 un ceea ce a fost s in magma in care ea este un viitor - constituindu-se in - prezent, adicit intr'atht incht temporalizeaza insi temporalitatea *,
(op. cit. p. 183), constituesc pur i simplu mijloace de a mistifica 0. a aseunde tocmai procesul fundamental pe care I-am analizat mai sus.

PSIHOTEHNICA SENSORIALA

205

Fat& de o asemenea conceptie criticii au reactionat in genere fie trecand

cu vederea dificultatile limbajului f}i insistand asupra doctrinei propriu

zise, admitand in acelasi timp procesul metodologic pe care 1-am analizat si

care am vazut ca e de natura sa, constitue eroarea principiala a existentilismului ; sau, asa cum au facut criticii neo-pozitivisti, au insistat in special
asupra limbajului pe care-1 utilizeaza acest gen de a filosofa, considerand
ca notiunile i afirmatiile pe care le confine sunt complet lipsite de sens.
Astfel logicianul Rudolf Carnop, in luerarea sa: Oberwindung der
Metaphysik durch logische Analyse der Sprache ii invinueste pe Heidegger
c& foloseste conceptii i afirmatii iluzorii (pseudo-concepte i pseudo-propozitii) deoarece ele nu au la baza reprezentari sensibile. Afirmatia lui Heidegger:

In afard existd neantul,

este consideratii de Carnop pseudo-propozitie, deoarece ea contine un termen: neantul ciruia nu i se poate substitui un enunt protocolar de forma:
E(a) a

ale ciirui conditii de adevar trebuesc stabilite expeiimental.

0 asemenea critica
desi are drept obiect o lacuna real& a filosofiei lui

Heidegger, confuzia limbajului pacatueste in primul rand prin caracterul

ei empirist. Posibilitatea reprezentarii sensibile a conceptelor este o conditie
de care s'a dispensat nu numai Heidegger dar si Einstein de exemplu, cand
vorbeste de spatiu-timp v. Asa cum Carnop 1-a pus pe Heidegger pe doll&

coloane, tot asa de bine il putea pune i pe Einstein sau pe oricare alt
teoretician al fizicei actuale.
Lipsa de sens a afirmatiilor pe care le promoveaza filosofia existential&
are cu totul alt sena deck, accla pe care il presupune Carnop: incercarea
de a intui ceea ce nu se poate concepe, nu se poate traduce decat numai
intr'un- asemenea limbaj fastidios si in mare parte lipsit de mice sens.
Astfel de critici unilaterale i neesentiale au avut darul sa pun& in ehculatie o serie intreagl de prejudecati ale acestei filosofii, unele din ele de-.
venind chiar bunuri ale simtului comun. Primejdia este foarte mare, deoarece astfel de prejudecati i erori dcformeaza nu numai rezultatele unor
cercetari, dar ceea ce este mult mai grav, chiar mentalitatea filosofica.
Printre multele erori ale filosofilor, cele mai grave EA mai greu de inlaturat

taunt tocmai acelea care provin din deformarea spiritului cu adevarat

filosofic.

FLORIAN NICOLAU

PSIHOTEHNICA SENSORIALA
Motto: Abia soptind, argila spunea
olarului care-o frdmdnta :
Gdnde;ste-te c'am

fost odatd ca

tine... Nu arid brutaliza!

Omar el Khayyam
Psihotehnica s'a marginit pana in curand numai la studii amanuntite
asupra micrii fiziologice, asupra cresterii i descresterii oboselii i asupra
reactiunilor psihice fcqa de probleme combinative. Pornirea cercetarilor,

206

REVISTA PUNDATIILOR REGALE

In aceste domenii mai intLi, era fireasca, ele fiind izvor de economii foarte
importante si directe (miscarea descompuntuthu-se, fiziceste, in fort& si
timp, aceste douL elemente pot fi economisite direct si exprimate direct
in bath, in calcularea salariului muncitoresc).
Imprumuturile, si la urmi, asimilarea psihologiei experimentale de caltre
psihoteh.nicieni au fost unilaterale. Rimanfind la Studiul cel mai interesant

si mai simplu acela al miscarii acesti ingineri n'au ales es, sprijin cleat
prtile statice ale psihologiei experimen tale, conceptia generali a psihotehnioei luand un caracter net mecanicist.
Numai incidental s'au ivit fapte i probleme de natura sensorial& si cu
repercusiuni psihoanalitice in psihotehnicti. De f apt o masurare exacta, experimentalli, a atiltor fenomene este imposibilL. Totusi unele efecte deslntuite sunt atat de mari, trial pot fi recunoscute numaidecat ca fiind rentabile, deci demne de studii practice. Tendinta vidit ins& este de a lLrgi
domeniile cercetate ale psibetehnicei spre ereditarism pe de o parte si spre
sensorialism pe de alta (Prof: Prion: Betriebswirtschaft und Begrif fe der
Psychotechnik, Berlin, 1939, p. 128).

Posibilitatea de a stiipini i dirija forma exterioark coloarea sau sgomotul masinilor, duce la ipoteza urmtoarei sinteze: insuflarea unui suflet
dupg, chipul fiintelor vii, adic& posibilitatea unei analize psihologice reciprose intre om si masina exista Problemele fundamentale care se ivese
aci intra in sfera filosofiei masinilor.
Dacil categorisirea masinilor dup& Reuleaux este nefericita din pricina
influentei filologice asupra conceptelor alturi de evolutionismul romantic al unui Eugen Diesel (Die Philosophie der Technilc, 1935) analiza cu
spirit cartezian a fenomenului e 1118111:16. * dup& Jacques Lafitte (Essai d'une
philosophie des machines, Paris, 1929) este singura care satisface punctele
de vedere stiintifice si psihologice.
Masina la dtinsul este un termen generic totalizand toate obiectele construite de om pentru folosinta sa.
Lafitte imparts masinile In:
Masini statice: stlp, unelte, casa.
Masini dinamice: masini cu piese rotative, motoare, etc.
Masini automate: macini-unelte automate, roboturi, teleimprimatoare,
etc.

Urmatoarele relaii psihologice intre om ci masina se pot enumera:

Fatil de masini statics: prezenta si influents, functiunii.
Fao de masini dinamice: prezenta, influents, functiunii si lupta muscular& si a vointei intre om si masina.
Fatil de masini automate: influents functiunii si obligatia de control
a omului.
Cu cat masina este mai aproape de om, cj cu cat trebue si se cazneasc5,
mai mult in jurul ei, cu atht influents, este mai puternica. Aceast& influent&

devine atilt de puternica incat omul ajunge sa, dea suflet, ea animizeze.
Acest proces ins& nu este nou.

PSIHOTEHN1CA SENSORIALA

207

Din vremurile arhaice ale omenirii, animismul umplea nu numai natura ci i obiectele lucrate de om ; arme creeate dupe, chipul lui, dupe. cum
Dumnezeu il crease pe el dupe, chipul Sem. Astfel sageata era impodobita
eu desene i colon-totem, luntrea cu figuri de pror . animistice i once scula
primea un suflet ca sa intareasca functiunea ei. Mai tarziu, aceasta dublare
de putere a uneltei i pierde semnfiicatia adevrat i devine ornamentalism. Astfel ornamentalismul 10 pierde adevarata semnificatie magic& 0
perste In estetism aplicat s (G. G. Frazer, Totem and hexogamy).
De cand geniul inventiv al omului, impins de rationalism, si-a luat un
avant nou, jongland cu abur i cu metale, i 'eau nascut masinile moderne,
inginerul aplecat pe planuri, unde nu domneste cleat logica tehnica, creeaza
monstri fara suflet, monstri construiti numai cu scopul muncii determinate

dinainte, fara sa tie seama de lucre:tor, o blestema ca pe o fiin. Totusi,

comerciantul, avand in vedere cumparatorul, cere o 4 prezentare curate,
si batatoare la ochi. Astfel se aleg vopsele de colon vii, detalii constructive
primesc functiuni ornamenfale. In prima epoca a preamiirini masinismului,
Intrebuintand comparatiuni filosofice ieftine i gresite, s'a fa:cut Incercarea
de a introduce solemnitatea esteticei unui Winkelmann in piese mecanice cu
corespondents arhitectonice. Aceasta eroare merge comercializandu-se pan&
pe la 1910 (vezi ornamentarea metropolitanului dela Paris). Pe la aceasta
vreme, o none, conceptie se impune printre ingineri i marele publio:
Din perfectiunea functional& se nadste emotia estetica... 9.
Premiza negative, de provenienta hegeliana, care impaca inginerul cu
exigentele modei 0 pare se, aiba o confirmare in goliciunea ornamental& a
stilurilor moclerne (a carei origine este insa cu totul alta).
Dar nu numai masina ea obiect trebue considerate, ea problema estetica,
dar j teatrul de masini in care deseori lucreaza muncitorul, ambianta de
forme si de sgomote a fabricei asupra muncitorului.
In aceaste, orcline de idei, in Germania s'a incercat institutia Schnheit
der Arbeit *, izvorita din preocuparile socialists din ultimii ani, In colaborare
cu cerintele sociale pentru evitarea accidentelor i higiena in fabrici i manufacturi. Problema era pus& superficial 0 CU graba politicianismului. Frumosul nu trebue s patrunda din afar& in leuntru fabricii, ci ea fie o expresie 4 sui generis * a muncii.
Evident c randamentul global al puterii lucratoare poate crests simtitor

prin higiena preventiva, sportul, luminozitatea incaperilor sau muzica

antrenanta. Insa aceste masuri, oricat succes ar avea, nu rezolva problema
dela radecina ei, adice sporirea randamentului muncii omenesti prin excitare sensorial& izvorita din masina insasi. In acest ultim sens studii par
Vale adancite au fost facute de ingineri in diferite tan, raminand celebre
in analele psihotehnicei.
La Kodack & Co. la Gsnnevilleir, pres Paris, majoritatda lucratorimii
feminine trebuia s. munceasca in sill luminate cu lumina rosk.
Sporirea crescanda, a accidentelor disciplinare, a mortalitatii 0 a criminalitatii pune pe ganduri seful intreprinderii, care ordona schimbarea lummii rosii, In galben (ingaduita de developarea filmelor). Efectele sociale

208

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

mentionate mai Bus scad bruse in intensitate (Comptes rendus: Kodak

& Co., 1927).

In studiile de lucru fcute la Detroit in uzinele Ford, Jacques Lafitte

ajunge la concluziile urmAtoare: tSecretul acomodrii muncitorului american la lucru la band& Era, sfarsit nu const& in analiza cronometricti a miscarii fiziologice, ci tocmai in derogarile dela aceast& analiz& spre a ajunge
la ritmul cerut de lucrator s. Inteadeviir, ritmul stabilit inteo eerie de operatiuni, este un impuls pentru operarea mai vie in detaliu. Aci este locul
de nastere a ritmului sincopat, suis generis spiritului american, i nic&iri
utilizat altundeva in industrie. In Europa nu-1 cunoastem dectit sub forma
lui primitiv, arhaia, nesincopata, la milnuirea repetatit a uneltelor (cntec
de sap5,, de ciocan, de tesut la rzboi, de vitslit).
Fabrica de masini unelte R. Stock A. G. Berlin Freidrichsfelde, decide si vopseascit cmpul de vedere al lucrittorului in spatele piesei, in
lucru pe masini-unelte, cu o coloare verde inchisi, am:tat& coloare fiind
singurul moment linistitor pentru lucriitorul de precizie. Din incercitrile
facute, au rezultat o sporire de randament cu 5% si o scdere a pieselor de
rebut cu 12% (Psiehotechnische Neuerungen, R. Stock, A. G., Heft 5,
1937).

Nu mai vorbesc de nenumiiratele cerceari i realizitri pentru a diminua

sau exclude complet sgomotul unor maini, sau unei sali de masini, sgomote a cror influent& negativ& asupra randamentului de lucru omenesc
este bine cunoscut.
Pentru infiintarea unui nou capitol al psihotehnicei practice, a analiza
sensorial& in functia randamentului de lucru va fi nevoie sa plecgm dela
principiile sensoriale three.
Studiul ritmului va trebui s inglobeze fenomenul ritmic in toati amploarea sa, cantitativ i calitativ, dela viteze mari (vibratiuni) trecilnd
prin ritmul propriu zis (in jurul cadentei cardiace) pitn& la viteze rnici
ritmul vietii (in jurul misc&rilor astronomice).
Ritmul ne fiind dec&t o miscare a sensatiilor, relatia intre ritm i simturi va fi titlul primului capitol de sintezii, in acest domeniu.
Studiul colorii va trebui s& porneasc& dela cercetarea influentei exacts
si relative a colorilor asupra psihicei. Cercetarea luminozitiitii apartine
aceleiasi probleme. In strict& relatie cu cercet&rile enuntate stall ipotezele
simbolismului i mimetismului Iii coloare. In fine desenul ca limit& de relatie intre ritm i coloare \miirgineste si conclude intrebrile puse vgzului.
Cercetarea influentei exacts si relative a sunetelor de diferite sonorititti
(coloarea, sunetului) asupra psihicei repetit intrebitrile puse vitzului in domeniul auzului. De asemenea limita de turburare la intensitatea sgomotului va trebui studiat5.. Cercetarea ritmicei in sgomote i relatia intre ritmuri auditive i ritmuri vizuale inchide ciclul de intrebitri.
In ceea ea priveste mirosul, cercetarea relatiei psihice intro mirosuri
simbolica lor pare, imprennit cu studiul armoniei i ritmiei intre mirosuri,
sit fie problemele mai importante de resolvat mai intiti:

.`
r.

11;

MILITA PETRASCU: Muses, maestrului Enescu

C.7

.1116

40'2-

ei

MILITA PETRA$CU: N.

D. Cocea

MILITA PETRAKU: d-na Dina Cocea

011

''l

`
'''

:'1.4(:-

''..-

''6.fiiit',',1-.'#

71

MILITA PETRAKU Nud

MILITA PETRA$CU: Nud

.4
,,,

,g,,.pi,

..,1,7:-.14Ez

. 7

Baso-relief in lemn pentru camera de recrea-Ve regal&

Baso-relief in lemn pentru camera de recreatie regal&

.
Cir-e

k'y

46:

COCA FARAGO: Moise

COCA FARAGO: Dans de Maxi

COCA FARAGO: Parabola celor zece fecioare

COCA FARAGO: Cedrii Morcii

-''-- -7

7,1

a,

Pr

Ic

:'-t.

klre41Ibt:`
7

4.;:r.ara.

MARIA CHELSOI-CRISTEA: Spre mune&

v.

SORIN IONESCU: Peisaj din R. rakes,

"'

dfi legit
'

V.so.
CI

7g.

'3

F.44i"

1Ir

SORIN IONESCU: Peisaj Piatra-Neamt,

-4c

d
M.

:77
,F

crla

,
:

a,

117.,
"61,-,,,,S

.'t

.1
t....

.7

61.ipue

,.4.4710.4.,

1(1
00

.V

Au

.11

ii,ot

..4.,4,:

f:

1.

9`,;70,32.7.r..4g.r..,.:.

%.1,

t P'.:.4..f:it

J .

At

7.

\.

i-

*L-t

IL IT:r
,

SORIN IONESCU: Autoportret

j2, Zift;

SORIN IONESCU: Peisaj urban

kur

.N

'

":
_

SORIN IONESCU: Clovni muzicali

SORIN IONESCU: Metal

209

CRONICA PLASTICA

La fel, in ceea ce prive0e simtul pipitu1ui, cercetarea simbolicei este

primordial& Ceroetarea ritmurilor i vibrEqiunilor pip&ibile i relalia lor cu

psihica decurge din prima.
Din studiul acestor principii sensoriale vor decurge o eerie de elemente

pe care inginerul va fi obligat sit le aplice la constructia maini1or, ca si

celelalte elemente sensoriale mecanice.
Psihotehnica sensorial& este menit& sa revol4ioneze aspectul macinilor si al fabricelor. Macina se incarcil din nou de magie animist& sub o
nou& forma,. Este ajutorul demonic al omului in prefacerea naturii pentru
ambitiile lui.
Fabrica devine un adevrat teatru de lucru, unde lucrtorii vor nv1i nu
pentru a robi 0 a cktiga prdnea, ci pentru potolirea setei de actiune, pentru
a se desflita cu munca creatoare.
()rice cercetare experimental& inteo ctiint& aplicat& este conditionatit

nsa de cktigul concret preconizat.

Este adevrat c& mikirea randamentului muncii omenecti la masini
prin excitare sensorial& este mai mica cleat cktigul de timp-putere realizat
prin unele perfecVonari la comanda i acVionarea mecanica a uneltelor pi
masinilor. Este ins& un fapt ca imposibilitatea masurarii exacte a unor
fenomene care trec aproape complet In abstract a fcut pe ingineri s& se
al4ina sa faca cercetari in acest domeniu.
Cktigul la randamentul de lucru omenesc este impartit de fapt In douit
parli egale.
Cktigul imediat in timp-lucru care poate fi soldat de intreprindere.
.Aceast& parte probabil c& este destul de mica in cazul de fa, cj deci nu
poate fi luata in considerare decat de industrii mari.
Cktigul indirect sau ulterior in timp-lucru, prin ridicarea nivelului de
sanatate psihica fo. inviorarea direct& a lucratorului, care se repercutit 0 se
consum& in restul activit&tii sale zilnice extra-muncitoresti, adieu: in restul
economiei nalionale.

Este acelaci cktig indirect care a fost ra.tiunea institutiunilor pentru

evitarea accidentelor muncitorecti. De pild: pentru intreprindere nu renteaz& cofrajul curelelor de transmisiuni. Pentru economia no4ional& Ins&
aceasta cheltuial& renteaz& in raport cu intretinerea schilozicilor 0 pierderea de material uman, economisite.
Numai inteo tar& socialist& sau ajunsit la stare de supra-capitalism se
poate preconiza infiintarea unor instit4iuni ctiintifice care s cerceteze cu
succes aceast& noua latur& a psihotehnicei, care poart& in ea samilnla unei
noui conceptii a macinii Eji a muncii insasi.

TRETIE PALEOLOG

CRONICA PLASTICA
Milia Petrascu Sorin Ionescu .Rodica Maniu ilafa Cantacuzino
Elvira Geblescu Nircea Marosin
Coca Farago
Maria ChelsoiCristea Margareta Grossman.
D-na Milifa Petrapu a expus la Caminul Artei, sculpturi din diferite
momente ale carierii sale 0 mai ales portrete.
14

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

210

In vremea din urma, seulptorita s'a consacrat mai mult portretelor,

dup& inceputurile atat de interesante and, inraurita de Brancusi si de unii
primitivi i constructivisti, realizase o seam& de compozitii, pline de o sensual& imaginatie si de un vibrant abstractism. i in portrete, artista nu se
desminte; dar, prin firea lui, portretul ingradeste imaginatia i cere, mricar
uneori, anumite concesii. D-na Petrascu, ins, concepe portretul in sensul
lui semnificativ, ca o interpretare a sufletului personajului sculptat, nu
numai ca o infatisare a aparentei lui fizice. De aceea i variaz& tehnicile si
stilurile, pentru eesi atinge acest obiectiv in mod cat mai expresiv.
Iata de pilda, masca maestrului George Enescu, senin, purti, transfigurata, de para. ar emana toate armoniile pe care violonistul i compozitorul ni le impartaseste la concerte. Bustul maestrului, in schimb, ne pare
cu toat intentia de a ne sugera iluminarea i nobletea modelului mai
putin izbutit, prea material, prea pamantesc i pe alocuri grosolan, in special gatul.

Portretul d-lui G. M. Cantacuzino este tratat auster, sugerand ceva

egiptean i bizantin totodatii, volumul fiind ritmat de anumite linii i triis&turi caracteristice. Marmora alba, sculptati cu atata finete i lirism, su-

gereaza tat& puritatea i transparenta copiIriei, atunci and intruchipeaz& pe o feti. Capul d-lui Emanoil Ciomac este conceput in cadrul unei
geometrii, cu multe arcuiri i linii oblice, fiind remarcabil echilibiat, viu,
vibrant
totodat plin de humor si sarcasm.
Bronzul i marmora pot, pe manile d-nei Milia Petrascu, sugera sentimente i stari sufletesti, conceptii i viziuni tipice. 0 opera definitiva ne
pare si portretul-masca al d-nei Feodorov, admirabil modelat, ca i masca
maestrului Enescu.
In fine, o lucrare mai veche si de proportii mai mari, bustul lui Zarnfir
Arbore, ne duce cu gandul la Don Quichottele i Moisele lui Mestrovici,
expresivitatea fiind aid cautat& nu atilt in functiune de volum cat in functiune de o anumita incordare totusi austera, hieratia, interiorizat.
In lucrarile de proportii restranse, artista este deosebit de sensibilii, ca
in acel nud masculin de bronz, mai izbutit dectit nudul mai mare femenin,
indestul de spiritualizat, sau in acele gravuri de piatra, lucrate cu o naiv
simplitate sau primitivitate, ecou al pieocuparilor de odinioara.
D-na Milif a Petrafcu este una din cele mai adevarate si rare sensibilitati
pe care le are arta romaneasca actual& si in functiune de sensibilitate d-sa
Ii variaza tehnica, stilurile i preocuparile. In momentul de fata, pictura
nu are un portretist de valoarea i semnificatia portretelor-sculpturi ale

d-sale.

Dula& ani de inegale cautari, d. Sorin Ionescu a ajuns, anul acesta, in

expozitia dela Da Iles, la fagaduitoare reusite in materie de coloare. D-sa
vede peisajul in ceea ce are vaporos ca atmosfera i vibratie, pe urmele lui
Turner EA nu departe de o Marie Laurencin. Totusi, dincolo de aceste asemanari relative, pictorul trateaza totul pe un plan de contemplatie nu atat
fantastia, ci de poveste, cum Ii trateaz& lumea lui i un Alain Fournier,
in Le Grand Meaulnes.

CRONICA PLASTICA

an x

Atmosfera sa este calma, fara dramatism, dar cu fervoare, nespus de

bogat5, in acorduri i nuarge. Ceea ce pan& mai ieri era, uncori, confuzie,
acum a devenit joc autentic de emangii, de transparenCe ale obiectelor, de

boare vibranta. Peisajul d-lui Sorin Ionescu s'a rafinat, s'a diferentiat,
devenind mai complex, mai bogat, mai expresiv. Anumite acorduri i nuance
dau picturii sale ceva preCios, de lirism i poveste, conferind infatisarilor

cromatice un aer fascinant. Alteori, pictorul modeleaza, sub inthurirea

maestrului Petrascu, poate, obiecte, scoland tot felul de reflexe ademenitoare, ca acea cana de metal, remarcabil colorata. Prin noua-i expozitie,
d. Sorin Ionescu se aseaza 'in randul fruntasilor tinerei genera:0i i isi ia Mspunderi pe care pan& acum nu le avea.
La Caminul Artei au expus, in (ids, de sus, d-nele Rodica Maniu,
lain;
Cantacuzino i Elvira Geblescu. Prima, artiste, cunoacuta i prquiti, expune

mai mult femei in interior, conferind chipului, trupului, rochiei, camerei,

mobilelor i covoarelor o funcCiune de a exprima o atmosfer5, sufleteasca,
un sentiment, o tem, prin coloritul acela oarecum stins, dar plin de reflexe
poetice i nuanCe muzicale. Aquarelista in primul rand, ducand aceasta
arta pana la complexiti de mare picturalitate i poezie, d-na Rodica Maniu
trateaza altfel interioarele cu aer batranesc i nobil i altfel viziunile rustice,
cu peisaje i C5.riinci. In primele, colorile stinse c i cu bogatii de reflexe bizantine i orientale staruiesc, pe and in viziunile campenesti albul i colorile vii, salbatece, directe, construesc atmosfera.
D-na Elvira Geblescu cultiva, cu humor si adeseori ingeniozitate, o arta
voit naiva pe urmele lui Douanier Rousseau, aducand flori, pasOri i momente din fabule, care se preteaz5, la, o astfel de tratare. Pasta d-sale nu este
destul de vibrant i rafinata, linia este stangace, dar in totul compoziCiile

sale au din verva unui inteligent si de bun gust diletantism, stiind cum
ea prezinte viziunile. Aproape aceleasi observatii le-am putea face si in privinta picturilor d-nei Bdlaa Cantacuzino, care in plus ne aduce cateva portrete cu aer batranesc si voit depasit, tot vazute pe linia lui Douanier Rousseau, dar avand si din farmecul portretelor din secolul trecut, and in casele
boierecti, mai ales moldovene, portretele membrilor familiilor de seama
erau hioute uneori cu dorul unei candide precizari si cu o adorabila stangacie, contrastand deci putinta tehnioa, inferioara, cu mania academic&
de a fi precis in delinierea unei dantele ce impodobea capul sau gatul, in
trasarea manecilor bufante i pe alocuri stranse, in aerul rigid ci cu detalii
de afatosenie totusi al chipului. Am vroit, de multe oH, sa scriem despre
astfel de placute si naive imagini, din vremurile de odinioara, cand portretele boierimii aveau mai mult farmee decat fotografiile de azi i desigur
mai putina arta decal sugestiile impresioniste ale d-lui Eustatiu Stoenescu,
portretistul en titre al aceleia0 lumi. Colectia Asezamintelor Sf. Spiridon
dela Iasi si Pinacoteca de acolo ofera sute de portrete ale boierilor donatorl
ai Moldovei ce ar trebui reproduse i studiate pentru farmecul lor batranesc,
naiv, stangaci, dar nu mai putin expresiv. Probabil Is. ele si la altele din
casele boerecti s'a gandit d-na Bd lafa Cantacuzino, imprumutand stang5,cia

14

212

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

qi maniera kr si renuntAnd la aCea precizie absurd'a, ce totusi le conferea

autenticitate.

La Prietenii Carpi, d. Mircea Marosin, un tinir pictor, desenator ai

autor de machete pentru decoruri teatrale, ne-a adus o seam& de lucriri
inegale ca valoare, intersectie de inrhuriri diverse ale scoalei pariziene, din
care face parte. Ornamentatii in felul lui Dufy, arabescuri stil Matisse,
Chirico, Cocteau, viziuni alungite, de gotic francez, gen Grommaire, si mai
ales mult suprarealism se pot gisi din plin la acest debutant eu viidite ca-

Dacit uleiurile ne par mai putin izbutite, Pasta fiind sgrunturoas& si

dispus& grosso modo, in scb.imb desenele colorate sunt de pe acum Infiiptuiri de bun gust si mai ales de cert& imaginatie rodnia. D. Mircea Marosin
poetizeazit i uneori dramatizeazi atmosfera pi mai ales oamenii. Ii vedem
reusind, cu sfortiiri temeinice desigur, mai ales in desenul colorat, in desenul
psihologic, putand ilustra ciirti de epic& i poezie i, de asemenea, in decorurile pentru teatru. Nici in desene 1mm sa nu are o siguran
i o calitate
constructivii deosebitii, dar stie prin linie si mai ales prin pete vii de coloare,

rafinat Imbinate, s creeze atmosferii, s& sugereze stri sufletesti, s imbrace lumea in haine expresive. La rencontre des morts avec les Pus, o lucrare
cu caracter suprarealist, are ceva dantesc i freudist in ea, ca i alte desene

colorate sau nu, dovedind orientarea artistului dare viziuni pline de fantezie i uneori chiar fantastice, ceea ce nu se int&mplii des la noi, Bogiitia
imaginatiei i sensibiIitii sunt calitiitile care, eel putin in stadiul actual,
salveazi pe artist fat& de neajunsurile tehnicei In ulei si fat& de nesiguranta
liniei.
II

Viziuni fantastice si mai ales alegorice expune i d-na Coca Farago la

Bak Dalles, preocupat& de ritm i decorativitate. Poet, scriitoare i desenatoare, d-na Coca Farago cultivil alese preocupilri.

D-na Maria Chelsoi-Cristea s'a manifestat anul acesta prin opere de

ceramic& si prin compozitii en viziuni rurale, in care caut& s grupeze tirani
ai

trance in poziii vii i pitoresti. In afar& de ativa pictori ardeleni, dela

Teodorescu- Sion Incoace compozitiile de acest fel au fost rare.

Dac& n'ar fi murit cu putine zile inainte de expozitia dela Dalles, regretata pictorita Margareta Grossman ar fi puutut continua preocupirile
de coloare, portret psihologic i peisaj, pe care le cultiva cu un vdit dor de
innoire si originalitate.
PETRU COMARNESCU

REV1STA REVISTELOR

0 INTREVEDERE CU COMPOZITORUL DIMITRI SOSTACOVICI

La Litterature Internationale Nr. 3 1945

D-1. R. Levitan public& un interesant interview cu compozitorul sovietic
Dimitri Sostacovici, din care reproducem urmatoarele observatii E}1 marturisiri ale artistului:
s Doresc sit scriu mult... in toate domeniile... cad imi plac toate genurile. In toate domeniile, in afar& poate de muzica scenica. In acest moment,
nici opera, nici baletul nu ma ispitesc... Poate unde n'am gasit Inca un subiect. Compozitorul de opera nu este destul de aproape de teatru... Noi,
muzicienii, ar trebui sa, cunoastem mai bine teatrul.
Imi plac Debussy si Ravel, dar trebue s marturisesc ca impresionismul mi-este strain... Opera lui Berlioz Ind pare insemnata. Dintre Francezi,
Imi place Bizet, il ador... Imi plac multi compozitori, dar nu am favoriti.
Haydn si Bach, desigur, farii indoiala... Voiu mai numi i pe Mahler, pe care
Ii socotesc drept cel mai mare simfonist al Europei Occidentale... Ceaikowsky ma entuziasmeaza i astazi i atunci cand scriu o partitura ma
gandesc, involuntar, la metoda lui Ceaikowsky. Nu are egal in arta de a
desvolta o idea intr'o opera orhestrala. De obicei, el nu facea orhestratia
unei opere scrise, ci e &idea orhestral ... De sigur, Ceaikowsky m'a influentat i, de asemenea, Glinka, dar Mussorgsky si mai mult. Mi-i mai aproape.
In ochii mei, Mussorgsky trece drept primul dintre compozitorii rusi.
s Inteadevar, izbutesc sa ma exprim in modul cel mai complet in muzica de camera (dar nu pentru instrumente solo) si mai ales in muzica simfonica. In 1945, intentionez sa-mi compun Simfonia a IX-a *.

ACTIVITATEA SI PROIECTELE SCRIITORULUI M. ILIN

Moscow News Anal 15 Nr. 36 5 Mai 1945

D-na Nina Militsyna public& un articol despre personalitatea i activitatea scriitorului M. Ilin, pseudonim pe care si 1-a luat acum douazeci de
ani inginerul Ilya Marsak, pe atunci in varsta de treizeci.
Scriitorul sovietic ii exprima bucuria c i-a aparut la noi cartea Oameni
fi Munti, fiind s prima carte publicata In Romania eliberata . In carte e

214

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

vorba de bucuria muncii constructive, de lupta omului cu natura si de poezia muncii.

Multe din ciatile sale au fost scrise in timpul unei grele i acaparatoare

activitati de laborator, iar mai tarziu in sanatoriul de tuberculosi, unde

starea sanatatii 1-a silit sa stea, din cand in cond. In 1931, pierzandu-0
sanatatea, Ilin a renunt,e,t la inginerie pentru literatura. Une le capitole au
fost dictate, scriitorul fiind lnc slabit de boala.
In State le-Unite ale Americii lucrarile sale s'au bucurat de o bun& primire, iar una din carti, menita mai mult tineretului decal oamenilor maturi, a fost prquita 0 de acestia, cartea in care e vorba de planul de cinci
ani al Maresalului Stalin. Cartea a Lost tradusa, de Profesorul George Counts

dela Universitatea Columbia, iar economistul bine cunoscut Stuart Chase

a scris un articol elogios, aritand e lucrarea d-lui Ilin a contribuit, in mare
mamma, la intelegerea in State le-Unite a Rusiei Sovietice.
In momentul de fala, scriitorul sovietic lucreaza la o carte asupra meteorologiei, descriind in ea aspectul romantic al muncii acelora care traesc
in insulele pustii ale regiunilor arctice i in statiunile izolate, fiind inspirat
de faimoasa expeditie arctic& a lui Papanin, la care a participat ci scriitorul Eugen Fyodorov. 4 Ma gandesc ca e bine ca tineretul sa fie interesat
in meteorologie i asta nu o pqi face decal scriind tu Insui o carte *.
CUM TREBUESC RIDICATE MONUMENTELE CELOR CAZUTI IN
RAZBOI

The Spectator Nr. 6087 23 Februarie 1945

D. Harold Nicolson comenteaza disculiile din Camera Lorzilor privitoare la chestitmea monumentelor de razboi war memorials pentru ca
dupa actualul razboi, monumentele ridicate s aiba calitaft artistice superioare acelora de dupii trecutul razboi mondial.
Discutia a fost desehisa de Lordul Chatfield, care a aratat ca Societatea
Regala a Artelor, prin presedintele ei, d. Dr. Armstrong, a cerut studierea
mijloacelor prin care publicul sa fie sfatuit i convins sa, doreasca de acum
incolo numai monumente de bun gust 0 potrivite scopului nobil pentru
care se vor construi.
Oratorii au aratat ce efecte haotice a produs initiativa individuala, lasata in voia ei. Lordul Winster a subliniat asimetria Squarului Trafalgar ;

Lordul Samuel a criticat hibriditatea statuelor din Hyde Park; Lordul

Esther uritenia rucinoasit a Podului Charing Cross, iar Episcopul de Chicester a cerut ridicarea altor monumente care sa inlocuiasca pe unele existente. Lordul Lang of Lambeth a atras atentia asupra inscripOilor neglijent
executate 0 care fac ca, odatit, cu trecerea vremii, numele celor comemor4i
s dispara sau s devina necitete. Lordul Munster a aratat ea guvernul ar
putea calauzi opinia publica, pe baza unui raport al comitetu1ai ce va luera
In scopul menlionat.

REVISTA REVISTELOR

215

In genera, Ins, d. Harold Nicolson sustine c in orase sunt i monumente

frumoase sau miicar corecte, dar dificultatea se afl la sate si in micile centre,

undo lipsa de fonduri i orgoliul local al initiatorilor monumentelor sunt

raspunzatoare de ridicarea unor monumente oribile, ce contrazio scopul
pentru care au fost facute. Aici trebue insistat, pentru a se evita continuarea
vechilor procedee, care sfideazit si arta, si piosul scop social al monumentelor ; aici opinia public& local& trebue sfiituita i ajutata sit procedeze
altfel.

VESTI DESPRE G. SANTAYANA SI JOHN DOS PASSOS

Time Vol. XLV Nr. 17 23 Aprilie 1945

Premiul cincinal Nicholas Murray Butler al Universitatii Columbia a
fost acordat anul acesta poetului, filosofului i romancierului George Santayana pentru cele patru lucritri de metafizica Realms of Being (Tinuturilo
Fiintei). George Santayana este in varsta de 81 de ani si din 1941 se retrasese inteo manastire, sustinand pe atunci c s in singuratate este mai lesne
s iubesti omenirea s. Filosoful american a adus remarcabile contributii in
stiinta moralei si a artei, fiind de asemenea un stralucitor eseist si critic.
George Santayana este aproape necunoscut la noi.
Romancierul american John Dos Passos se anti pe fronturile din Japonia,

lucrand in calitate de corespondent de razboi pentru diferite publicatii

americane, printre care si Life. Autorul trilogiei Statele-Unite ale Americii
(U. S. A.), cea mai importanta creatie epic& a sa, publica vaste articole

reportaje inteun stil viu, dramatic, aducand adancime umana evenimentelor pe care le observa.

si

REPARAREA MONUMENTELOR AVARIATE IN ITALIA

Nr. 16 16 Aprilie 1945

Armata americana din Italia a inceput repararea monumentelor de

Time Vol. XLV

arta, distruse sau avariate de razboi.

Echipele care reparli aceste monuments sunt conduse de colonelul Dewald, fost profesor de istoria artelor la Universitatea Princeton.
La Florenta, s'au si reparat monumente ca Ponta Vecchio, patru din
marile-i turnuri medievale tta acea poarta veche de 700 de ani, Torre degli
Armidei.

Cu acest prilej, am aflat destule informatii privitoare la pagubele suferite de arhitectura si arta din Italia: oracul .Asissi a scapat neatins ; Roma
Vaticanul n'au suferit mari pagube, afar& de biserica San Lorenzo, veche
de 1500 de ani, lovita de o bomba. La Neapole, biserica Santa Chiara a ars,
dar cu acest prilej au iesit la iveal pe ziduri fresce si picturi murals din
secolul al XVIII-lea, ulterior acoperite de alte picturi, mai putin valoroase.

La Pisa, turnul faimos a limas la fel de inclinat, in schimb s'a distrus

pxoperisul acelei oelebre capele-eimitir Camposanto, avariindu-se astfel fres-

2:6

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

cele lui Benezzo Gozzoli. La Venetia, fascistii au aruncat In aer celebrul

pod Rialto, construit in 1591. Multe opere de arta au fost furate sau ascunse de fascisti i acum ele aunt cautate de trupele aliate, pentru a fi redate omenirii civilizate.
650 POEME INEDITE ALE EMILIEI DICKINSON

Time Vol. XLV

Nr. 16 16 Aprilie 1945

S'au publicat acum, dupa aproape saizeci de ani dela moartea poetei
inch vreo 650 poeme inedite ale cunoscutei Emily Dickinson. Surpriza
criticilor a fost mare: unele din aceste poeme necunoscute atata vreme sunt
tot atilt de bune ca i cele cunoscute. Emily Dickinson a scris aproape nom*);
sute de poeme, dar fiind sfatuita de un prieten critic a& nu le publice 1-a
ascultat, spre paguba iubitorilor de poezie sensibila, calda, optimist5,. Poetesa psarilor si a diminetelor incantatoare e din nou In actualitate.

MAI PREJOS DE INGERI

Time Vol. XLV Nr. 9 26 Februarie 1945

Dupa criticele aduse de Sinclair Lewis micii burghezii americane, in
Babbitt, Main Street i in celelalte romane cunoscute, acum un alt autor
american, d. Walter Karig, publica un roman de mare succes Lower than
Angels (Mai prejos de 1ngeri), In care critica aceeasi lume. Eroul sau, Marvin

Lang, are multe din trasiturile lui Babbitt, din conformismul sau in materie de prejudecati, din atitudinile i cliseele banale cu care se opune mmii
libere i progresiste. Criticii observa ca, noua carte este remarcabila prin
acumularea unei istorii sociale plina de locuri comune, ce evidentiaza o
stare de spirit inferioara si de care America progresista vrea sa se descotoroseasca.

APRECIERI ASUPRA FRUMUSETH AMERICANE

Newsweek Vol. XXV Nr. 9 26 Februarie 1945

Ca 0 vechii Greci, lumen americana se preocupa de crearea unui tip de
om cat mai reusit moral si fizic. Recent, revista americana Newsweek public&

aprecierile unor specialisti asupra celor mai reusiti oameni din StateleUnite.
Sculptorul bostonian Joseph Coletti consider& pe urmatoarele femei

nu numai din lumea filmului, ci si a politicei drept cele mai frumoase din
America:

Pe Hedy Lamar, 4 frumusete unica, cu totul rapitoare *

pe Greer Garson, C esenta unui nobil farmec *

pe artista din filmul Intermezzo, Ingrid Bergman, minunata din

punct de vedere sculptural s,
pe Greta Garbo, inefabili si de neuitat s,

Li

REVI STA REVISTELOR

pe actrita Katherine Cornell

pe Vivien Leigh, Ethel Barrymore,

317

frumusete clasici s, pe Estther

Williams c tipul sportivei americane s, pe Madeleine Caron e pentru frumosii

ei umeri pi pe
d-na Ciang Kai-Sec, cunoscuta colaboratoare a maresalului chinez f
sotia lui.

La randul ei, sculptor*, Katherine Lane &este ca cei mai frumosi

oameni din Statele-Unite sunt:
actorul Gary Cooper, C pentru remarcabila-i forma a capului ,
Philip Merivale, pentru expresia tragic& a fetei sale ;
Amiralul-explorator Richard Byrd a pentru trasaturile-i aristocratice.
Gregor Piatigorsky, cunoscutul violoncelist de origin& rusk 4 minunat proportionat ;
actorul Frederik March
Generalul Mark Clark
Raymond Massey
Generalul Douglas MacArthur

Cary Grant.
INDUSTRIA STICLEI

Life 12 Martie 1945

Industria sticlei, cea mai veche industrie americana, fiintand inca din
1609 in Virginia, a capatat in ultimii ani o desvoltare uluitoare. Se fabric&
actualmente mai mult de 1000 feluri de sticla, dela becuri pana, la vase,
farfurii, covoare, haine i talpi. Productia fabricilor de sticla e uriasit: se
fabrici 6000 de bulburi electrice pe minut, 5000 de sticle pentru bauturi
pe minut.
WALT DISNEY LUCREAZA PENTRU ARMATA

Press Clips Formerly Fyi Nr. 108.

Revistele americane ne vestesc ca 0 Walt Disney, autorul filmelor cu
desene animate, lucreaz5, actualmente la numeroase filme educative pentru
armata americana.
Aceasta arta tipic americana, ca i jazzul, care a popularizat nu numai
pentru copii, dar i pentru oameni mari atatea imagini i tipuri de animale
eroi de poveste, ca soricelul Mickey, serveste acum cauza razboiului. Desenul animat are avantajul c imbogateste nu numai imaginatia i fantazia
omului, dar poate prin precisele-i linii i figuri sa informeze i si instruiascii,
in orice domeniu. Asa se face ca acum Walt Disney deseneazit mai mult
avioane, tancuri i vapoare dead zane, duhuri rele i animale nazdravane
imagineaza lupte aeriene i navale, descrie pozitii tactice i combinatii de
lupta.
In anii acestia, studiourile sale au produs filme care la olalta ar putea
rula, fara intrerupere, timp de 68 de ore. Desenele sale animate instrueso

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

2 rE

pe aviatorii, marinarii FA luptatorii americani, imbinand tehnologia cu humorul, descrierea tiii4ific CU imaginatia purl.
Aceasta activitate a lui Walt Disney face parte dintr'un intreg program
educativ american. Se stie, de altfel, cii, in ultimii ani Insi istoria si geograf ia se predau elevilor mai mult prin cinematograf decat prin carti. Orson
Welles, genialul artist, scriitor i regizor, lucreaza Inafara de filmele-i
de arta la o serie de filme pentru coli, majoritatea cu subiecte istorice
sau cu descrieri geografice. Metoda de a face pe scolari s vada istoria pi
geografia pe ecran, in loc de a memoriza date fara nicio viziune i inlantuire
relevanta, a devenit ceva obisnuit in Statele-Unite ale Americii.
Walt Disney IA Orson Welles revolutioneaza Invatamantul, facandu-1
mult mai viu, instructiv i totdeodata infinit mai placut i inteligent.
PSIHOLOGIA PORUMBEILOR

Reader's Digest Anul 23 Vol. 43 Nr.

261

Maurice Maeterlinck, cercetand viaa porumbeilor, sustine c ei

sunt sclavii dragostei, traind doar pentru a iubi 0 a procrea puzderie de
noi generatii, intr'un ritm add de rapid, de pare& s'ar teme 'mereu de

moarte.

Iata, Insh, ca razboiul le-a mai dat o misiune: aceea de a transporta

mesaje, in calitate de curieri celesti. Misiunea e mai veche, dar in razboiul

actual metodele s'au Imbunit4it. In Reader's Digest, d. Michael Eldersmith ne arata, Inca odata, cat de iscusiti psihologi sunt Englezii, despre
care un metafizician spunea odath eh ei fac psihologie la fel de relic:Aft
in filosofie ea i comert, in poezie ca 0 in razboi, totul reducandu-se in cele
din urma la psihologie, chiar i logica lor.
Seriitorul american ne d un exemplu cure confirmi observatia metafizicianului. Razboiul actual le-a cerut i hulubilor un surplus de eficienta,
iar celor care ii intrebuintau ea mesajeri, metode mai rodnice. Iar metodele
sunt, i in acest caz, tot psihologice.
Porumbelul mesajer este totdeauna dornic sa se inapoieze cat mai iute
acash. Pentru a-1 face sh sboare mai repede, militarii englezi arati la plecare
porumbelului mesajer nu numai pe sotie, dar I pe rivalul lui, starnindu-i
gelozia i teama de adulter. S'a constatat, prin acest procedeu, ch porum-

belul calator Ii indeplineste misiunea cu 25 la mita mai repede, pentru a

se inapoia aces& si a-0 asigura linistea caminului. Iar daca chlatorul este
insasi porumbita atunci, de teama rivalei, ea sboara 0 duce mesajul si mai
repede inch, femeile aratandu-se i aci mai geloase decat barbatii. Cea mai
mare viteza fa:cut& de o porumbiti a fost de 68 mile pe ore:, ea fiind roes&
de gelozie i teami.
lath cum psihologia instructorilor englezi a largit cosmosul vieii porumbeilor, depasind, dar nu anuland observatiile gingasului prieten al pasarilor

inseetelor, Maurice Maeterlinci;

REVISTA REVISTELOR

219

DUNNINGER, CITIND GANDURILE CELORLALTI OAMENI

.Reader'a Digeat Anul 23 Vol. 43 Nr. 260.

Revista publici, in extras, cuprinsul unui articol publicat de Variety,
datorit d-lui Earl Spar ling, privitor la Joseph Dunninger, maestrul care
citeste gandurile celorlalti
telepatist, hipnotizator i clarvizionar
mind reader, care Ii indeplineste uluitoarele experimente sub controlul unor
autorit4i necontestate, din lumea tiinei i literelor americane. Ghiceste
cele mai neasteptate ganduri, vede litere, numere i obiecte ascunse, descifreaza stari sufletesti complexe i sentimente profu.nde.
Presedintele Roosevelt 1-a invitat pe acest a cititor al gandurilor celorlaIi i mai de mult, la Casa Alba, in timpul unei reuniuni cu colaboratorii
4 gandii, domnule Presedinte, daca Hammy Fisch sau Huey Long
sai. Y
va fi ales ca viitor presedinte, nu-i ass.? s. a I-adevarat 5, i-a raspuns seful
Statului. Fostului secretar de stat Cordell Hull, Dunninger i-a spus: a Va
ganditi acum ce bine ar fi daca ai putea citi gandurile sotiei D-vs., ass,
cum va citesc eu gandurile *. In fine, Cardinalului Pacelli, viitorul Papa
Pius al XII-lea, Dunninger nu a reusit a-i citi in totul gandurile, deoarece
cardinalul le exprima in latineste. Cazand de acord ca viitorul Papa, sa
gandeasca, In limba engleza, Dunninger i-a spus exact numele la care se

gandea.

Edison a fost atat de impresionat de darul si arta lui Dunninger incat

a declarat: 4 Niciodata nu am fost martor la ceva atat de mistificator sau
atat de aparent imposibil o. Problema comunicarii gandurilor 1-a interesat
atilt pe marele descoperitor bleat i-a lasat lui Dunninger un cod cu ajutorul
caruia sa comunice din lumea de dincolo, cand Edison va fi mort. La fel
au procedat si Conan Doyle si Sir Oliver Lodge, si ei morti de mult. Dar
in timp ce Dunninger castiga sume imense cu reprezentatiile de acest fel,
starnind mereu senzatie peste ocean, Edison, Doyle si Lodge au incetat
de a mai comunica cu noi cei de aci, nici chiar prin mijlocirea lui Dunninger.
Codurile stabilite se vede ca nu sunt valabile intre vii E,1 i morti.

RAZBOIUL IMPOTRIVA TUBERCULOZEI

Victory Vol. 2 Nr. 3 1945

Razboiul impotriva tuberculozei face progrese uimitoare in StateleUnite. Fata de ravagiile pricinuite de tuberculoza, acum 40 de ani, astazi
mortalitatea s'a redus cu 75 la sut. Gratiei razelor X si tehnicei laboratoarelor americane, medicii aunt in stare sa descopere dintru inceput cazu-

rile de ftizie, dand bolnavului care uneori nici nu banueste de ce este

amenintat putinta tamaduirii i totdeodata, ferind de'riscul contaminarii
pe ceilali membrii ai familiei, pe cei din swag, sau din fabrica unde tra-

ieste cel amenintat de tuberculoza.

Serviciul Sanatatii Publice i Diviziunea Controlului Tuberculozei
opera ea In curand fiecare cetat,ean american Ii va avea radiograma, pentril

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

220

a se sti, din timp, dace; e sanatos sau amenintat de boala. Deja un milion
de lucratori pentru productia de rizboi au fost examinati.
Mai inainte, nu se stia dealt in proportie de 10 la Rita numrul celor
ameniqati de tuberculoza. Acum, gratie nouilor metode, 62 la sail stiu

dintru Inceput and sunt amenintati de boal

i astfel pot lua din timp

masurile necesare.

PAUL DE KRUIF I TAMADUIREA SIFILISULUI IN OPT ORE

Reader's Digest Anul 23 Vol. 43 Nr. 206

Paul de Kruif, cunoscutul popularizator al minunilor stiintei contemporane, semneaza un artieol privitor la lupta lmpotriva sifilisului, arathnd
imensele eforturi ficute In State le-Unite ale Americii.
D-sa semnaleazii c, dupa un an de incercari clinice, tratamentul sifilisului, prin febra artificiala, combinata cu doze de arsenic si bismut, ar
da rezultate uluitoare. In boo de Indelungatele tratamente de piing acum,
noul tratament aplicat la Chicago consta In provocarea unei febre artificiale, timp de opt ore, la care se adauga mici injectii cu arsenic si bismut.
S'au adus obiectii acestui tratament intensiv i scurt, considerttndu-se primejdios sinafatii i chiar vieii bolnavilor.
Dintre cele 73 persoane cu care s'a incercat noul tratament, la Inceput
au murit doui. S'au luat masuri pentru evitarea unor astfel de accidente
0 ulterior alte 864 de persoane au fost cautate prin noul tratament de opt
ore, fiind complet tanaliduite.
.Astfel, metoda noua a fost impus i actualmente ea este practicatti
In mod curent Inteunele spitale americane. Sunt cazuri, and sifilisul totu0 revine i atunci se aplica din nou tot un tratament scurt i intensiv.
Dar in genere, noua metodii pare a nimici raul din radicini.
Acum se studiaza un tratament 0 mai eficace: anume combinarea febrei artificiale cu penicilina, pentru nimicirea total& i definitiv a spirochetului sifilitic.
Medicii americani sperit sit izbuteasca i unii din ei declarii cum ne
comunica Paul de Kruif ca, nu va fi departata ziva in care intreaga natiune americana nu va avea nicima singur bolnav de sifilis, niciun paralitic,
niciun nebtm de pe urma acestui cunaplit ran social. Idealismul american
este activ, ingenios i tenace in toate sectoarele.

PLEACA IN SPRE NORD, TINERE!

Reader's Digest Anul 23 Vol. 43 Nr. 260

D. Ernest Gruening, guvernatorul Alaska, publica un articol, cu titlul de mai sus, fn care face apel la tinerii americani sa vina, dup.& razboi,
in tara pe care noi o credem mai mult pustie, din pricina zapezii 0 a ghetarilor. D-1 Gruening, Insa, ne arata si mai ales arata viitorilor pionieri americani imensele posibilitap ale acestei ri, aproape necunoscute.

REVISTA REVISTELOR

221

Alaska este ina un teritoriu vast i gol, care asteapa pioneieri indazneti, dad, sunt dornici de mimcit grea i astig mare. Actualmente, ea nu
are deat 75.000 locuitori, care tritiesc mai ales din prinderea pestilor, faimosii somni, si din extragerea aurului. In aceste sectoare, nu mai este mult
de Mout.
totusi, Alaska prieste spiritului de aventura i iniiativa american.
Are Ina mult pamnt liber, boggtii minerale, piiduri dese, pitsuni prielnice
fermierilor adevarati. Se comparit Alaska cu Finlanda, amandouit avand
climat similar, ca i aceeasi intindere de pronftnt arabil. Finlanda are, Ina,
2.000.000 locuitori, pe and Alaska doar 75.000.
Guvernatorul, care invita pe tinerii americani pentru un nou pionerat,
citeaa cazuri de oameni intreprinatori, care au si realizat ferme manoase,
cu culturi variate i eu bogate cirezi de vite. Desi termometrul inteunele
parti ajunge la 60 de grade sub zero, vitele pot fi crescute t;ti ingrijite in aditposturi. Desi sezonul vegetatiei este scurt, zilele sunt destul de lungi pentru

a coace roadele primftntului, daa omul are abdare, grija, energie. Este
nevoie doar de darzenia pionierului pentru ca Alaska sit fie tara viitorului.
qi

Americanii au prea mult pioneratul in firea lor pentru a nu incerca

aceasa oportunitate alaskana.
DESPRE UNITiTEA PLASTICA

Escorial Madrid Nr. 37-38

1). Erinque Azeoaga, cunoscutul critic de arta, scriind despre a Viata
artistic v, terminii cu unele consideratiuni de ordin general, din care cititm:
a Nu poate fi considerate, deplina, o unitate picturalii in care lumea este
redatit prin aluzie, cu o gingie inteligentit, feta destul5, consistentit, nici
cealaltit prin care lucrurile ni se reveleazit partial, de sigur prin puterea
unui e constructivism b capabil de a seca raclacina esential5, a revelfirii.
Trasitturile de penel sau vioiciunea de mestesugar a sculptorului
nu pot a fiinteze numai prin arhitectura sau prin palpitatia sa. E nevoie
de o picture, i o sculptua, in care totul a fie spus in mod plastic, avand
grijit Ina ca ceea ce este spus, prin dorint5, totalista, a nu dispretuiasc5.
acestitlalt atribut esential al uniatii plastice, care constitue sensul viu al
celui care creeaza. Traim totusi moqtenirea francezi, dupli care in arta
totul e chestiune de sensibilitate
Un drum pare a ne spune: intentia liricii, salveazit pictura i sculptura.
Un altul: constructia viguroaa, care incarcereaa esentialitatea vie inteun
geometrism plin de vigoare. Fireste, pictua, ceea ce se numeste pictura,
@

nu este nici unul nici altul. Ci revelatia, pe at de tulburittoare pe atilt

de evidentit, pe care o constiint.5, plastid, o obtine prin puterea simtirii qi
a ordonitrii. Rezultatul echidistant al celor care prin aluzii lirice ne dau versiunea unui peisaj, si el celor care, construind in mod solid nu mai mult

deat fizionomia lucrurilor, au credinta a le-au patruns in radicalul lor

adeviir

122

REVISTA FUNDATIILOR -REGALE

Arta a luptat destul intre limitele reprezentitrii si a expresivului, pentru

ca, pe ci deosebite, s urmeze luptand pe una sau pe cealaltit. 0 unitate
plastick dacit este o evidentit, trebue s ilumineze o calitate miraculoask
potrivit areia, ceea ce este viu are corp
Iar restul stint ... a isme a.

SPIRITUL SI PROBLEMELE SALE

El Espanol Madrid Anul

Nr. 83.

Dintl'un articol cu acest titlu

i cu subtitlul: Sterilitate i orientare
semnat de d. Jesus Mufioz, cit&m:
a Dacit genera:Oa trecut& a psihologilor rigid asociationisti s'ar scula
azi din morn:Ant ca s priveasca, viata modernit, ar fi gitsit o neasteptata
confirmare a mutilatei lor conceptii despre sufletul omenesc

Acest fluid

impalpabil de empirism si de preferinti exclusive: pentru stiinta experimental& si observatia intuitivi, rasplindit in atmosfera g&ndirii actuale,
a stricat intru totul vederii intelective
E mai mult cleat semnificativ&
coincidenta, a tot aceasta epoa e aceea care portretului in care palpit&
un suflet Ii preterit geometricul profil cubist. In kc de a sonda profundul,
de a asculta ceea ce palpitit in cea mai intim& parte a fiinei, este la mod&
arta impresionist: a fugacitittii si a aparent,ei extrinsece, care ucide vigoarea spiritului de a despica tenaep pane', in fundul lucrurilor si a eului,
sediul unic al realitittii.
In eterodoxie pot exista valori tiinifice, dar organismul lor are intotdeauna ceva mutilat i mersul situ intotdeauna este schiopitt&nd, ca i organismul, lipsit de vedere, al animalului subteran. Dumnezeu, drept unici
binecuvfintare, pare a ne fi pus in sitm&qa fecundititlii noastre realitatea
religioasi; iar a renunta la ea, inseamn& a ne condamna la sterilitate a.
ITN MARE SCRIITOR SPANIOL: AZORIN

Fenix Madrid Vol. I. Nr. 6.

Despre proeminentul om de culturii, unul din corifeii renasterii spaniole
din 98, subtilul, delicatul 1i calmul scriitor si critic Martinez Ruiz, cunoscut
sub pseudonimul de a Azorin a,
eerie d. Emiliano Agnado, el insusi distins om de litere. Din pittrunzittoarele consideratii desprindem:
Azorin priveste lucrurile fr nicio grabk dar nu las& in ele nimio
din ceea ce s'ar putea numi biografic; le priveste, ca s zicem asa, din afaa.
S'ar putea spune oil le las& acolo nude erau inainte. Resortul care 11 duce
la ele este sensibilitatea, iar rezonaqa pe care o desteaptii, in sufletul su
e iubirea. Opera lui Azorin este purit ca routine altele; nici conflicte nu
exist& intre oameni, nici lupte permanente intre oameni i lumea in care
tritiesc. Iar and din colturile indepirtate pe care autorul stie a le asculte
cu iinite i bunatate se denunlit prezenta iremediabilului, atunci resemnarea, bland& si cald& ca zefirul unei dimineti de april, 11 reconforteaa pe

artist gi pe cititor, gra artificii i Uri preficitorii.

kEVISTA REVISTELOR

223

t Senina scurgere a vremii, care uneori aniliileaz, alteori maturizeazi

viaa sufletului i menirea ascunsa a lucrurilor, iatit ceea co infuzeaza
aceastit linitit putere de care este patrunsa opera lui Azorin.
Contemplatia din care nate atitudinea estetica, a lui Azorin este aceea
a unui om care se bucura, poate din copilarie Inca, de o maturitate sufleteasca
ce il face se, priveasca far& preocupari suprafata Lumii, pentruca in cea mai
milhnitoare schimbare gaseqte urmele celei mai plenare permanente
Scepticism !
Dace: este sceptic acela care nu-ei pune linitea sa sufletease& in functie de stabilitatea lucrurilor celor mai apropiate, Azorin este
un sceptic desavanAt ; dar aq vrea se, 0iu un adevarat artist care se, nu fi
fost sceptic. Vreun artist sau vreun sfant *.
MATERIA POETICA

Escorial Madrid Nr. 37-38.

Disociatiile estetice, sense de un autor care nu senmeaza, in cunoscuta
revista de litere, constituesc o c revizuire i fixare de concepte pentru critica
literarti # care, dup.& parerea autorului, s'a dovedit adesea a vaga, personale:,
imprecisa, i far& posibilitatea de reducere la norma fix i obiectiva #.

Fall de impartirea traditional& desueta fond 0 forme: autorul

considera poemul ca fiind compus din urmatoarele elemente: materia,
inventia, forma 0 expresia poetic& Materia ci inventia ar corespunde fondului 5, iar s formei * forma propriu zis o. expresia, care nu se confunda.
Cad separandu-le, separi expresivul de ceea ce e pur material 0 morfologic.
(Stilistica moderna, crede autorul, se desflicoartt numai in cadrul morfologicului).

La randul sem, elementul esential, materia poeticd, inchide patru posibilitlai, patru modalitati: alegorica, expresiva, animica i descriptive:.
Materia poeticd nefiind altceva cleat ansamblul de traid, concepte i reprezentari, anterioare orictirei determinatiuni de ordin formal.

NOTE

MIHAIL SEBASTIAN
Am scris titlul i acum va urma un

lucru care oricand mi s'ar fi piirut

prin esenta lui fara obiect: 0 nota
necrologica, despre colegul din redac-

tia R. F. R., despre prietenul Mihail

Sebastian. Nici in ordinea fictiunilor

o asemenea presupunere nu avea

consistenta logic. Era mai tanar
si mai promis viitorului dead noi
tori. Dar totul e nelinistitor i tulbure in jural fiinei acestui seriitor
care s'a dorit inainte de toate lucid
simplu. Ai vrea sit inlaturi termenul, ca incompatibil cu obiectul
lui, dar termenul revine ca o vietate isgonita: Ursita . Destinul
neferieirii. Poetii romantici se infiitisau eu o manifest& predilectie stilistica sub zodia nenorocului si se vedeau necontenit intovariis'iti dela

Dar eand, dincolo de scriitor, gandesti omul, toatil urzeala gandirii se

destrama i creste, tulbure din panica
unei prezente ascunse

A fost sub zodia unei stele,

si

steaua lui a fost nu numai fara nume, dar i far& noroe.

In luna Martie ne-a venit la redactie un articol despre el. Avea un
iz straniu de pariegiric si a trebuit
sii-i taiem inceputul care continea
in mod neobicinuit

datele bio-

grafice. A fost dat la cules pentru

numarul pe luna Mai.
Cu o siiptamang inainte de aparitia revistei, afland de articol a
cerut staruitor i iritat sit nu

apara ... Era eeva firesc la el ...

Nu vroia sit fie laudat in scris niciodat. De altfel, nici altminteri
Din motive tehnice, cu toata sup-

rarea lui, articolul nu a putut fi

leagan la mormant ea de o umbra,

de o femeie investmantatil in negru
care era darul destinului lor. Nefe-

retras. A aparut. Dar a apitrut in ziva

inmormantarii lui
Altfel revista,

ricirea
In niciun mod nu se poate alatura

putut a fie prezenta in litera ei, la

naprasnicul lui sfarsit, cleat dupa

o asemenea imagine de scriitorul

doub: luni eand vor apare randurile

acestea i Inca in note primite greu
de o tipografie aglomerata, i deci
scrise in pripk.
Avea opt ani cand a isbucnit razboiul dintai i eopilaria lui s'a trecut in lipsuri chinuitoare, numaidecat in spatele frontului, doi ani cu
doll& ierni consecutive. de razboi

Mihail Sebastian . . . Nu e un roman-

tic. Nicio lamentare in opera lui,

niciun denunt al fatalitatii. Dimpotriv, ratiune linistitil in diversitate, sentimentalism jugulat, echilibru analitic, o duiosie intelectualii
eu fulguratii cu grije atenuate. Gin-

gasii retrase adane in sine insusi.

al carui redactor a fost, nu ar fi

NOTE
si de ocupatie inamic5,. Evreu, adolescenta lui corespunde cu epoca de
apriga, dospire antisemitk cum n'a
cunoscut niciodatii, istoria roma,neasci . . . Se ataseazii, de profesorul lui, un intelectual pe care-I ad-

mira cu cresteri din adinc, native,

dar acest dascal devine pe neasteptate

unul din teoreticienii neinduplecati

ai antisemitismului ancestral. E o
drama mistuitoare care il las fiat
sprijin intre doui lumi. Inteo carte
de miretie interioark si de miirturisire cum putine s'au Boris, i0 diseaca, lucid inima i mintea. Cu o
sfisietoare incredere in stritfundurile omeniei si ale probitittii intelectuale cere profesorului echivalentul
propriei lui 1oia1it4i intelectuale, un
cuvint de intelegere pentru drama
lui. Are nenorocul sit i se rispundit

cu o brutalitate bestialk. A jucat

pe cartea inimii 0 a pierdut. Prins

215

va amine in librrie. Ar putea

sit

fie, totusi, marele succes moral, pe

care Mihail Sebastian il merita pentru aura de poezie si de subtilitate
intelectual5, a romanelor

Apare monumentala istorie a literaturii romine a lui Cilinescu, iar

acesta, cu un dezolant capriciu al
sensibilitittii, nu recepteaztt nimic
din farmecul incomparabil al acestor romane i infitiseazi astfel despre autor o imagine masacrat, care

amine una dintre sciderile grele

ale acestei istorii literare . . . punct

in care va fi sever amendata de

viitor . . . Incepe noaptea de patru

ani a ocupatiei germane. De confiscat nu i se confisci nimic cid nu

avea nicio avere, dar e isgonit din
camera pe care o locuia In centrul
orasului, 0 se refugiaz, iar ea pe
vremea copilitriei, in locuinta inghesuitit a pitrintilor. Sunt zile depri-

in propria lui vointa ca intr'o armur5,

mante de mizerie materiali mistui-

de fier inveninati, sufocat de desgust, public& prefata asa cum i s'a

dat. Toate sulitele ralutitii, ale urii
si ale miniei, sunt scum indreptate
spre pieptul lui. Cartea devine un
motiv de grea infringere. Trec doi
trei ani, e solicitat la Revista Fun-

toare 0 de pericol de zi rA de noapte.

E munca obligatorie i umilitoare

la curitatul zipezii, cu amenintarea

permanenti a lagitrului, a Transnistriei . . . 0 primvar i o vari

intreagk sub pribusirile de bombe
care fitrim4eazii, mereu cartierul,

dattilor Regale, luptit totu0 cu greutitti materiale de nedescris (pe

tont& familia sti ingrimditi grit

care nu le biinuie decit singuri doi

prieteni) i scrie un nou roman. La
Paris, unde se poate duce abia cu
bani de buzunar, i se fur5, din taxi-

aerie s Steaua fir& nume* care tocmai

metru Un geamantan cu haine i rub,rie, i odatit cu ele i manuscrisul . . .

Numai un scriitor care a scris el insu0

ineficient, de vreme ce nu poate trage

cu singe, Stie ce poate fi nenorocul

de a reface din memorie un roman.
Cnd trudnica munch, peste un an
ii ceva, e dusit la capit, conjunctura
este alta . . . Succesul material este
compromis, cartea aproape ci, nu

In sfirsit, in ultima zi a eliberitrii de

posibilitate de adapost. Izbuteste s5,

fiindcii, era filth numele lui sortit

nenorocului, are un imens succes
moral, deci in imprejurarea data
oi sprijinul

material a0eptat, cici nu

poate sit apar5, sa-si apere interesele.

sub ocupatia german5 o bombi

love0e casa in plin, pittrunde chiar
in camera in care-0 avea cartile qi
manuscrisele. Va dormi luni de zile
pe la prieteni.
15

226

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Dar a trecut acum de treizeci

ol

papte de ani, i RA& pare a In 1945,

incepe adeverirea legendei orientale.
Ameniqarea a trecut fi totul se Intotirce urcand. In cateva luni e numit
consilier principal de pres& la Ministerul de Externe, cu indicate precis&
c imediat ce se reiau comunicatile
trece consilier de pres& la Londra,

unde 11 indreptAtea magnifica lui

pregatire. E solicitat din plin s faa
de asemeni caner& In avocaturi,

cad e doctor In drept dela Paris.

Toate teatrele ii cer piese, iar Natonalul anunt& pentru prima parte a
stagiunii eUltima or& s. E solicitat de

toate gazetele, e Oaspetele de teat&

ziva, mult apreciat, al misiunilor
staine. I se trimit drepturi de autor
dela Roma, t Steaua far& nume s e
anuntatit la Paris. E rugat ad ie un

curs de literatua la Universitatea

liber muncitoreasa. Sant patru
luni de noroc 0 mai are cel pqin

IFIONICUL DESTIN AL LUI

MIHAIL SEBASTIAN
Niciand un accint de circulate
nu mi-a pitrut mai absurd ea acela
care a luat, brusc 0 violent, viala
unui om stapan pe sine, pe ratunea

mipitrile sale, 0, abia de ateva

luni incoace, ajuns din nou la libertate& exterioarit de a putea scrie gi
active In conditi clemne, aa cum le
putea accepta spiritul lui mfindru ft
lucid. Dup& greii ani de suferint,e
constangeri, Mihail Sebastian nu s'a

putut bucura deat dela 23 August

1944, de acea libertate social& de a sc
manifests, ca scriitor i om de culturit,
pentru ca stupidul accident sii-icurme

viqa, and Inc& avea atiltea de eerie

O de opus.
L-am cunoscut din primii ani, cand

a venit la Bucureeti acest briiilean

cu rare insuOri de critic si literat,

ref&

i dramatia, de viap, intensa, probabil de succese europene.

manifestfindu-se la inceput mai mult

prin cronici i eseuri de critic, treand
mai arziu la roman 0 teatru. Fineteea
gi elegar4a stilului sau, pe care ca-

Dar intr'o Mart, 29 Mai, s'a dus sa

marazii Siti de generate rareori le

Inc& treizeci de ani de create lite-

ia masa la parint, la 31/2 vrea sa

ia tramvaiul, grbit, cci inainte de
prelegerea inaugural& uncle Ii aq.teaptit o Bala tixita, mai are de fitcut
o cursa. Trebue ea tocmai and e atat
de intens preocupat sa vie pe largul
bulevardului Regina Maria, la o or&

de circulate redusi, o ma0na In

plinii vitezi, e nevoie ca mast&
ma0nit, care nu poate trece pe litng&

alb& fanele eubrede, s-1

arena zeci i zeci de metri, pentru ca
astfel un accident care ar fi putut fi

el, sit

aveau 0 le cultivau, ea i spiritul su

analitic, poza-i sceptic& 0 voita dega-

jare, ni 1-au infteat ea pe un tipic

reprezentant al spiritului francez, al
acelui esprit de finesse pascalian, pe
care sederea de mai tarziu in Pants.

i 1-a ascutt 0 mai mult.

Cu timpul, alaturi de cultura francezit, Mihail Sebastian si-a format te-

meinice cuno0inps asupra literaturii

anglo-americane, adancind mfli cu
seam& pe Shakespeare, asa cum mai
Inainte adancise pe Proust 0 Balzac,

oarecare, ar fi putut a fie chiar gray,

s devie neaparat mortaL Totul In

despre care ar fi putut tne unice

citeva clipe nitucitoare.

Stea farit nume i fr noroc.

pe care incepuse s'o face: mai cu-

Camil Petresen

prelegeri, i asupra literaturii ruseeti,

noscut& la noi, de pe acelaei plan de

i sensibilitate.
superioar& inteigen

NOI'g
Scepticul i individualistul de odinioara devenise, in fats. realitutii i a
suferintelor incercate atilt de cumplit

de el 0 ai lui, un luptator pentru

demnitatea umana, pentru libertatea
creatiei artistice, pentru o lume mai
echitabila.
Humorul i suritsul eau erau nu
numai insuiri literare, ci 0 de viata,
tradand un fond progresist. Iar relativul kW scepticism, continua-i indoiala
aproape carteziana proveneau probabil din teama de a nu

avea desiluzii prea maxi, ca 0 din

vreun presentiment al mortii, ce
avea sit-1 surprindain mijloculcarierei,

cand Inca ar fi putut crea noi TOmane, noi eseuri, noi piese de
teatru.
Autorul piesei Steaua gird nume,
scrisa in anii dictaturii, ne-a dovedit
taria acestui spirit, care 0-a pastrat
mereu demnitatea i libertatea interioara 0 nu s'a lasat anihilat de ne-

dreptatile vietii. Dar care parca se

simtea pandit 0 de alteeva pe care
nu-1 va putea infrunta, ivit deunizi
prin accidentul aducator de moarte
npraznic i absurda.
Destinul lui Mihail Sebastian a fost

cumplit de ironic. Rationalist lucid,

avea sa traiasca deceniul irationalismului 0 al urii intre oameni. Ajungand la libertatea social& pentru care
militase i luptase, avea sit piarda

cea mai elementara libertate: aceea

de a trai. Talent creator, moare

inainte de patruzeci de ani, and unii
abia atunci bleep viata pentru opera
definitivi. Pacand parte dintr'o generatie micinata de ideologii care au
dus-o la pierzanie EA de atatea lupte
suferinte ce au anulat-o in mare

227

parat-o de sigur prin cartile lui, ewe

Taman, i. prin demnitatea compoltarii sale umane, prin amintirea luminoes& ce ne-o ias acest om care a
ocolit totdeauna entuziasinul i care

Inca nu vroia s fie judecat, tiind

ca mai are atatea de creat 0 de rostit.
Ultima convorbire cu &maul a fost
la telefon. .Aflase ca in Revista Fun-

datiilor Regale va apirea un eseu

asupra lui 0 a operei sale i insista
sa nu aparil eseul, nevroind sa se voi\beaseg, Inca despre el, oricat de juste

ar fi fost opiniile comentatorului.

Numarul revistpi apare la cateva
zile dupa moartea lui neateptata
revoltatoare adevarat scandal me-

talizic, cum ar spune un scriitor la

care tineam amandoi, Gabriel Marcel.

Articolul a devenit, de fapt, un necrolog. Poate de aceea se impotrivca

el aparitiei, aa cum se ferea de entuziasm i de o prea mare bucurie de
viata, preferand satisfactiile intelectuale, subtilele analize marginale, voluptatea existentei vegetale, compri-

marea demnifatii inteo rezistenta

darza i lucida, humorul celui care se

teme sa ceara prea mult.

A fost mereu vie 0 stralucitoare
printre noi aceasta inteligenta, rpus de un destin absurd, 0 astfel va
ramane in amintirea tuturor celor
care 1-au cunoscut pe Mihail Sebastian 0 cartile lui.
Petru Comarnescu

CUM SE PRONUNTA.

PE SCENELE NOASTRE
CUVINTELE ENGLEZESTI

masura, el ar fi fost printre puinii

s'o rascumpere, in mod covaritor,

Scenele noastre numai arareori

izbuteso sa creeze atmosfera spe-

prin creatii temeinice. A i riscum-

cific engleza, chiar atunci cand tex15.

228

REVISTA FUNDATHLOR REGALE

tul o ceiT cu dinadinsul. Principe le

tocmai pentruc& vroim sit aratam

Anton Bibescu, care a tradus in

a Si ceea ce nu Sim.

frantuzeste Weekend (la noi Familia

Blias) imi mirturisea surprinderea sa

in fats, decorului cu totul neenglezesc dela noi, de-o fantasie de magazin modern, ce nu are nimic comun
cu comoditatea, confortul si simpli-

citatea interioarelor engleze. Chiar

o familie tritznit, ea familia Bliss,
inc& firmane tot englezii in privinta

Ce bine ar fi, cel putin, dad, cuvin-

tele acestea s'ar pronunta ass, cum

se scriu: Balmoral, Alice, sandvici,
matci, jaz. Dad, se pronunt5, a-ul a,
greseala e aproape inexistent, did
a-ul englezesc sun& aproape ca a-ul
nostru, pe cand absurda lui transformare in e (Belmoral, Elis, sendvici,
metci, gez, etc.), sun& ingrozitor. Deci

confortului 0 simplicitittii. Noroc &it

cand nu Sim sigur un cuvant, mitcar

unii interpreti au salvat partea de

humor a lui Coward, prin jocul lor

sa-1 pronuntitm ass, cum s'ar citi

simplu in romneste, in loc de a-1

cu adevilrat in stilul piesei.

Dar noi vroiam, de data asta, a&

poci si mai rau, dupit propria noastra

fantazie.

ne oprim nu atata la decorurile 0

interpretarea pieselor englezesti, ci
la felul cum se pronunta, nurnele englezesti. In piesa dela Teatrul Victoriei, atilt de bine pus& la punct, fi
ea interpretare tA ea decor, singurul

lucru care ne-a contrariat la premier& a fost rostirea numelor englezesti. Si fiindc& pronuntia urmeaza

un calapod tipic romanesc, credem

eft trebue s ne oprim asupra ei.

Toti Romanii suntem destepti,

nevoie mare. Si cand nu Sim ceva,

nu ne adresitm la specialisti, ci o
potrivim cu acea aproximatie ce ne
caracterizeazit inteatatea privinte.
Fiindcii, Sim dr uneori a se citeste e

in englezeste, noi rostim a-ul e, 0

and trebue, si and nu. Astfel, in

loc de Balmoral se spune pe seen&
Belmoral ; in loc de Alice se spune
Elice
tot asa cum bitietii destepti,

care nu invatit englezeste, dar tin

mortis ssa, se creadit cii, Sin limbs
aliatilor nostri spun la fel de gresit
gez in boo de jaz, sendvici, in kc

de sandvici, metci in loc de matci.

Dupa cum se vede, asistm la

intreagit metod& de a brodi... gresit,

Facem aceast& observatie pentruca,

directorii de seen& cu putine exceptii nu se preocup& de corecta

pronuatare a numelor englezeSi.

Mania de a transforma pe a in e este

veche 0 a devenit o traditie a nestiintei. Mi-amintesc ca, pe scena

Teatrului National, acum cativa ani,
se juca Regina Victoria 0 era de fat&
Regina Maria a Romaniei, unui personaj principal din pies& i se spunea

Lordul Pelmerston, in loc de Palmerston, asa cum se si scrie. M'am

intrebat cat trebue sa

fi suferit
Regina Maria, auzind cum i se pocea

limba natali, pe o sena oficiali si

de cdtre un popor care iubeste pe
Englezi 0 cautii, s invete atatea dela
ei.

De atunci, lucrurile s'au mai

schimbat. Sunt in Bucuresti 10 in
tar& mii de persoane care vorbesc
bine engleza, avem doll& saptitmanale tipirite in aceastil limba, avem
biblioteci S ciirti, avem din ce in ce
un mai mare atasament fat& de cultura engleza, ca si fat& de culturile
celorlalte puteri aliate. Si totusi...
pe sceni, chiar la spectacole unde
actorii reuesc sti, te facit, s&-i crezi

NOTE
Englezi sau Danezi i unde decorul
unui caste! din Scotia legendara este
atilt de sugestiv creat i ca arhitec-

229

ataca pamantul, inteun mod grandios, dar i foarte sgomotos, Welles

Inca starue

a provocat o adevarata panic& in

randurile ascultatorilor dela radio.

aceasta aproximativ i smechereasca

pronuntare, atilt de usor remediabila.

Multi credinciosi americani, nesiiind

de ce e vorba, au crezut c emisiunea

Dar tocmai lucrurile mici stint

mai greu de indreptat. Nu avem
actori
actrite maH care spun

radiolonici, Smut& sub forma de

reportaj viu 0 actual, vesteste sfarsitul lumii cu adevarat. Numerosi
oameni au fugit din orase, spre a

tura, 0 ea pictura

EA

mereu pe seen& dupe in Mc dupd?

Teatrul este 0 un loc pentru cultul
limbii materne i pentru verificarea

apuca venirea de apoi in sanul naturii

si

spre a nu se vedea sdrobiti de

atmosferei culturilor straine. De aceea

sgarie-nori.

ne-am permis aceste observatii, cu

A lost o panic& teribil, datorita

veracitatii i fantaziei cu care antirul-minune de atunci, Orson Welles,
a prezentat la radio scenariul sau.

gandul nu de a supara cat de a

provoca o corectare 0 in aceasta
privintit.
Petru Comarnescu

ORSON WFLLES SI INREGIS FRAREA BIBLIEI PE

DISCURI

Lucrul nu trebue sa ne mire: in

randuriie populatiei americane aunt

numerosi credincio0, care iau adlitteram textele biblice i cred in

sfirsitul lumii, asa cum e descris in
Biblie.

Petru Comarnescu

Aflam din revistele americane ce

ne-au parvenit ca Orson Welles, cu-

TRIXY CHECA IS

noscutul actor, scriitor 0 animator

al teatrului, cinematografului

Inteo stagiune care nu a abundat

in manifestari coregrafice, recitatul
d-lui Trixy Checais s'a infatisat ca o

radioului american acum in varstii

de 29 de ani si-a luat sarcina de a

inregistra pe discuri intregul text al

Bibliei. Welles va ceti, pentru inregistrarea pe discuri, elite 15 minute
pe zi din textele biblice, isprivind
cam intr'un an intreaga inregistrare.
Biblia are 773.746 cuvinte. Orson
Welles a inregistrat deja Cantarea lui

compensatie prin calitate. Cu un

bagaj de sugestii mai variat 0 mai
bogat, tinzand spre sinteza armonioasa a poeziei de ampla respiratie,
dansatorul ne-a infatisat cateva
studii euritmice de o conceptie
simpla, unitarit, i limpede.
u tirja a realizata dupii un poem

Solomon.

de Utkin, a desavirsit in forma 0

Orson Welles s'a facut celebru,

printre altele, i printr'o faimoasa

ritm dramatismul unui episod eroic,

emisiune radiofonica.

esenta ei statici, desfasurandu-se pe

dimensiunea timpului. Prin dans
au lost conturate 0 drama, cu evejui ei, i peisajul; expresial cso

Acum vreo opt ani, transpunand

pentru radio un roman al scriitorului
1:1,

Gr. Wells In care oamenii din lull&

ca lute() fresea ce si-ar fi pierdut

230

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

forme teatrale, a lost, deci, complete,

si originale.
Circul * lui Minulescu ei-a aflat

o excelente interpretare, cu scepticismul lui persiflatoriu i flegmatic

ueor inmuiat in amfailciune, cu mieul
sex cabotinaj anonim i cotidian. In
schimb, Omul negru mimat dupe
o poezie de Essenin, a aril:tat care
aunt limitele fatale ale coregrafiei,
inadaptabilitatea. ei la anume 200201Monologul interior, infaIisat
ca o dedublare a conetiintei, satira,

criticismul, sunt tot atetea performar* pe care nu le poate cunoaete

dansul.

Studiul dramatic o a cristalizat

un simbol cu multiple valent,e, desfii-

cand Eric amploarea expresiei 'Ana

la unele sonuri transcendente, pe care
iar, numai poezia le mai poate sugera
firth' se se intimideze. Drama tauma-

turgului spiritual, pentru care actul

de transmitere a energiei inseamnii
sacrificiu i epuizare, s'a consumat
pios, cu o simplicitate bib1ic * Studiul grotesc s a inmenunchiat efecte
de surprize, miscitri descompuse, realizemd comicul prin gestul absurd 0
mecanic. e Studiul liric * a cautat
coloarea i farmecul unei verste
cea adolescentine amestec de reverie melancolice, 0 de frenezie naive.

Din parte& a doua a programului

retinem Menuetul ci Gavota pe muz ice de Bach, cu eleganta pretioase a

vatir unui gen coregrafic pretentios

dificil.
Ovidiu Constantineseu

VERA
PROCA
_
Recitalul d-nei Vera Proca s'a
sustinut pe Yuri& unei realizari conetient friurite, cu dragoste i intelegere pentru arta dansului, cu stator-

nicie in tinuta aleas. D-sa a prelucrat coregrafic un material muzical

selectionat din paginile autorilor romitni inspirate de folklor. Dansul a
urmat 0 el acelaei izvor folkloric,
prin studiu atent, prin stil sobru, grit
ieftinetate, limpezit pan& la abstractiune. Un amplu material sugestiv.
a fost aflat in hieratismul bizantin al
frescelor bisericeeti, al icoanelor.
Mezinul (muzicit de Tudor Ciortea) pi

Mezina (Paul Constantinescu) au in-

manunchiat plastice atitudini, desprinse din atmosfera Bizantului

caleuzite spre o viziune poetica, resfrimgend melancolia solitara a gineceului, pietatea luisingace, ori semnificatia unor rosturi ctitoriale, volun-

tare, peremptorii In limbajul lor

ermetic. Coborit de pe hese)); insa,
ermetismul acestor atitudini s'a
topit, a capritat farmec de povestire,
o povestire mulcoma din care se inchega firea lituntricii a lucrurilor.
Colinda In gerului (Ion Durnitrescu)

a fost intiparita de acelaei hieratism

epocei, s Sbucium s pe muzice de

domol,

Scriabin, cu incordarea i exasperarea

unei sari sufleteeti elocvent prezentate ei t Grotesca *atilt de decorative.
Grupul celor trei tinere dansatoare
d-rele Jessy Essunca, Miriam Tausinger i Mia Gunee care 1-a Inca-

icoanele cu heruvimi blanzi ci plini

drat pe d. Checais, a dovedit fru-

un fir de lirism al naturii, fare, insistenta, c un orrntmeut wor de

znpaRe posibiliteli 0 o formaiie adef-

ass, cum se desvaluie in

de des mierderi. Ioana ( Sabin Dregoi),

cele dourt pastorale (Tudor Ciortea

O Hilda Jerea) c iEllicauaeul (Tudor

Ciortea) au foot stilizeri de dans

autohton, prin care s'a streourat

NOTE
senat, indulcind cadentele, domolind
nostalgic vioiciunea ritmurilor. Che-

marea firii (Mihail Andricu), mai

putin realizatg, a folosit banal lumina

reflectorului incerand tin efect cam

superficial.

Priculiciul (Hilda Jerea) a intrebuintat simbolica pierdutg a baslimpezindu-i intelesurile prin acel final transfigurat.
mului popular,

Trecand acum la celelalte buditi

din program, trebue sg, remarcgm
efortul d-nei Proca de a aduce in
sceng, de a axa expresia umoristic5,
pe un temei autohton, cules din atmosfera satului, din fauna lui atat
de pitoreascii. Ca lul (Mihail Andricul)

3ri Fata cu gastele (Didia SaintGeorge) au prins o adiere de haz

popular, asa cum este acesta starnit din justetea observatiei, din
suculenta accentului ce cade, ea o
sggeatg in punctul vulnerabil, pe
gestul comic involuntar. Deputatul
la horg (Didia Saint-George) a insemnat intentia satiricg prin pai de
horg ,schitati caricatural i prin mimica mai ales. Am lgsat la urmg ea
fiind o performantg, de prestigiu
bucata a Eines nebuna e (Bela Bartok), in care cl-na Vera Proca, filtrand formele prin expresionism, a
pgtruns in pling, configuratie dramatieg, interpretilnd un rol de compozitie, studiat pe un portativ
precis, viu,
tipice.

bogat in amgnunte

Un recital care a stgruit pe un

231

ALTE RECITALURI DE
DANS
Doug dintre ultimele recitaluri
ale stagiunii au fost alcituite foi conduse

coregrafie i regie

de cl-na

Elena Penescu-Liciu. E vorba de

recitalul Lizana Cristescu-Stere Popescu 0 de cel dat de tertetul Rosette
Lizzi Lind i Indira
Moccia,
Mulgund.

Pornind dela tiparul baletului

clasic, d-na Penescu-Liciu cautg sg,

agrementeze linia prea simplg i,

mai ales, prea

conventional&

acestuia prin anecdotic miniatural

pi amuzant. Cu colaborarea pictorului costumier, plasticul e realizat
concret, form

i coloare in miscare,

cu sugestii amabile, temperate si

destul de banale pe alocuri. Temele
sunt minore, fru& efort de concentrare prea mare ; spectaculosul trece
in plin plan, fie sub forma infiltratiei
exotice,ne ggndim la dansul indian

cu o miscare a bratelor destul de

variatg, dar care ii pierduse calitatea simbolicii din dansul autentic,

ori la eel detasat din e Samson si

Dalila e (ambele executate fiind de

d-ra Indira Mulgund) in care era

speculat cu ingeniozitate sunetul
unei tipsii, element alogen, insg,
coregrafiei.
Alteori se aflg, pretextul unei midi
istorioare
o promenade: prin fan-

bourgul parizian, in apoca turnelelor (Lizana Cristescu-Stere Popescu)

ori vreun pitoreso grup de

plan menit sg clarifice un stil personal si consecvent cu rosturile mai

inalte ale artei, acelea care exclud

Olandeze care-si iau rgmas bun dela

o persoang pierdutg, prin culise

diletantismul si timiditgtile.

pentru o anume savoare superfi.

OvidiulCaristatztipescu

(Indira Mulgund, Rosette Moccia,

Lizzi Lind). Amgnuntul este ales
flira, a fi relevant,

232

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Totusi d-na Penescu Liciu cautti,

i reuete cateodatit sa prinda i micarea caracteristicii, mai

putin in Ondina intruchipata de

ce se cere indrumata, spre forme mai

ample. D-ra Lizzi Lind, cu un temperament viu, i-a insuit o tehnice, precis& ce tinde spre virtuo-

am prefera totusi sa nu

d-ra Lizana Cristescu i mai mult

in Diana interpretata de d-ra Lizzi

zitate ;

Lind, o Diana careia i-a conferit

nueze energia.

aspectul ambiguu necesar, gratie

frusta i suplete alituri de desinvoltura uor brutal& a vanatorului.
Acolo Insa unde autoarea core-

Costumele d-nei Elena Barlo, in

tonuri calde, au deslwoit o imagina-

grafiei se simte la larg

adic
forma clasica lipsa de constrangeri se vadete indata i astfel Adagio din Lacul lebedelor (Lizana
Cristescu-Stere Popescu) ori dansurile Rosettei Moccia, eau valsul

interpretat in grup, in

bruscheze unele gesturi, sa le ate-

tie proaspata, fiind in acelai timp

de o incantatoare simplitate.
Ii incadram deosebit pe d. Stere
Popescu, partener al d-rei Lizana
Cristescu in primul recital, pentru

talentul de interpret

si originalitatea coregrafiei sale. Allegro bar-

baro a avut stil, inventivitate

si

cel de-al

coloare, realizand specific de atmo-

doilea iecital, au pus in valoare

atributele de tehnica, eleganta .1

sfera, sugerand o vitalitate primitiva i spontan. # Toccata s de

Bach, intr'o expresie romantica, a
rasfrant un moment psihologic de
acuta i turbure forma, prin atitudini patetice, care orientau hotarit tensiunea interioara.
In cautarea unui mod coregrafic,

gratie ale dansatoarelor, rezumand

precis i sumar dificultatile artistice.
Mentionam in deosebi < Preludiul

de Rachmaninoff, cu ingenioasele
arabescuri de umbre pe fundal,
in care intentiile sugerate desluesc
o incercare de a depaqi formula
tipica, de a largi hotarele &kora li

s'a incadrat pan& acum d-na Penescu Liciu. In genere, recitalul

Moccia-Lizzi Lind-Indira
Mulgund s'a resimtit de o tendinta
mai putin riguroasit, mai bogatit in
expresie, mai libera
D-ra Lizana Cristescu a implinit
performante tehnice apreciabile, cu
gingaie i farmec. Adesea in micare se strvede insa efortul. Pose-

dansatorul se pare ca ci-a aflat dru-

mul pe care va starui sub fericite

auspicii.
Ovidiu Constantinescu

Rosette

MFDALTTI.F, BATRANEI
A trecut aproape neobservata o
piesa care, far& a fi de o valoare
exceptionala, intr'o configuratie teatrala de inceput de an, configuratie

dand calitatile fizice adecvate, poate

fi o bun& corifee de balet.

cam hibrida i destul de searbada

in genere, a rostit un fel de replica

D-ra Rosette Moccia, cu o suavitate adolescentina, executa uor,

onestitatii. Autorul, James Barrie,

are elegant& EA suplete. D-ra Indira

pare a fi un om caruia ii place

Mulgund, decrativi in dansurile

PXotice1 pin a two ci vnibilitato

simplicitatea

a bunului simt, a decentei i a

i

modestia. Mediul

in care se petrece aqiunea, felul

NOTE
cum imbina scenele, personajul central insusi, o bittranica obscura

dintr'un cartier periferic al Londrei, constitue tot atatea dovezi

de simpatie pentru adevitrul care se

ascunde in anonimat, prin colturi

obscure, in suflete stinghere. Bitranica si tanitrul soldat

cele doll&

coordonate ale intrigii sunt doi

singurateci cu valente sentimentale
nesatisfacute.

Piesa se conduce pe o idee psidestul de interesanta: o

femeie varstnica si usor mitomana
hologica

invent& un fiu imaginar in jurul ea-

ruia se incheaga toate nostalgiile

duioski sale. Aceasta li ajutii sa-si
pastreze un oarecare prestigiu printre vecinele care, cu toatele au cate
un NADA pe front. In clipa cand fiul
prinde chip si grai, devine real, prin

jocul coincidentelor, batrana care

nu cunoscuse pan& atunci niciun
fel de tandrete masculini, isi descopere o putere de seductie oarecum materna dar seductie totusi,

cu mijloacele pe care numai srretenia femeninit, drip& varste, le

Oa la indemana.
Echivocul este pastrat in penumbra, doar sub form& aluzivii, cu o

discretie demna de apreciat. Autorul n'a mers drept in miezul problemei freudiste, ci a ocolit-o cu
suplete. In dragostea batranei, soldatul de pe front este si fiu si frate,
si sot si iubit, satisface toate aceste
nostalgii ale inimii laolalta.
Tabloul al doilea da mai multa
amploare pitorescului, suburbia londoneza

prinde mai mult

relief ;

merge totodata spre povestire, spre

intimitate familiara, rezolvandu-se
dramatic, simplu si natural. Ace-

iasi orientare spre discietie se vadeste in final; scent', muta. In care

233

melodrama licareste usor, gra obis-

nuitul patetism sfasietor, alit sbucium, far& tremoluri: o batranica

ingenunchiata in fata fetisurilor ei,
un crampei de cantec ce soseste din
strada, o tresarire.
D-na Lucia Sturd za-Bulandra a
patruns, cu inteligenta sa artistica,
intentiile laturalnice ale textului.

Batrana d-sale a f ost sireata, serpuitoare, chiar vicleana si sentimental& cu foarte milt& decenta.
De aceea scenele au capatat int,elesuri mai subtile, personajul s'a
valorificat pe un plan de compozitie mai nuantat, mai interesant.
D. Sorin Gabor a dat relief, prin
joc sobru si masivitate fizicit, figurii

soldatului. Dora tipuri amuzante

de vecine iscoditoare si gurese au
fost creionate de d-nele Ana Luca
si Lulu Cruceanu. Bune cuvinte
pentru straduinta talentatei decoratoare Bragaglia, pentru autentica
atmosfera realizata.
Avand, inert, soarta tuturor lucrurilor discrete, spectacolul s'a consumat ca surretul unei viori intr'un
complicat fortissimo de orhestra.
Ovidiu Constantinescu

METAFIZICA - EXPLICATIE
SI METAFIZICA -,
CUNOASTERE
,

In lucrarea Dela Kant la Jaspers,

incercare sistematicd pi criticd asupra
conceptului de cunoaptere, d. Con-

stantin Calota stabileste o diferentiere intre metafizica inteleasa ca o

cunoastere a lumii si intre metafizica inteleasa ca explicatie, pe baza
Canis, d-sa va intreprinde o interesanta Incercare critic& asupra mules-

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

234

Diferentierea aceasta o defi-

contemporani discut g. actuala crizg

neste d-sa pornind dela presoora-

a culturii. Una din cauzele pe care

In mod just d. Constantin Calotg,
le situeazi la baza acestei crize este
recurgerea la mit: Recurgerea la
mit cu constiinta eg-i mit si numai mit trebue privitg ea simp-

tici, a cfiror metafizicg nu semni-

fica acte de cunoastere, de avutcunoastere, ci arte de explicatie cu

lucrurile i cu ei insisi, de creat explicatie s. Plecand dela aceastg
temit initialit, d-sa mute; sg arate,
in lucrarea de favi, imposibilitatea oricgrei filosofii objective si
antipsihologiste, condus fiind in
aceastit demonstratie de urmittoarele

trei principii a) once metafizicg, cunoactere nu se poate justifica in

propriile sale premise, b) Psihologismul protagoreic nu poate fi evitat

de o asemenea filosofie c) in lupta

cu scepticismul once

metafizicA-

cunoastere este sortitg infrangerii,

inainte de a fi determinate insgsi
limitele indoielii si ale negatiei, limite
reale nu dialectics.

Obiectul propriu al unei teorii a

cunostintei constg dupg d-sa in
demascarea anumitor obiceiuri, pe
care once filosofare le ridicg la rangul de principii: principiul diferenVerii, al analogiei, al personalizgrii
ei principiul metaforizgrii.
Pe baza unui astfel de instrument
critic se cautg a se demonstra lipsa
de valoare a oricarei solutii in pro-

blema cunoacterii, lutuadu-se spre

exemplificare examinarea solutiilor

date de Kant, Hartmann, Jaspers

ai Heidegger.

Intru cgt ne propunem a analiza

cu o aka', ocazie soluVile date de
d-sa, ne mgrginim acum in a reliefa
ettteva observatii de naturg general&

tomaticg la o boalg in care intrg

timpul nostru si din care nu se stie
cum va sap& *.
0 asemenea t mitomanie * in metafizica vremii noastre pare a fi o
consecintg direct& a lipsei de rezul-

tate pe care metafizica-cunoastere

(prin principiile ei analizate mai sus)
a inregistrat-o p&ng. acum.

Este evident eg filosofia existen-

ial,

si mai ales aberatiile ei, isi

ggsesc o aplicare in incercarea de
a solutiona int? un sens prea &coil
criza actual& a culturii. Nu stim
insg dad.. d. Constantin Calotg are
perfectg dreptate atunci and consider& o asemenea filosofie ea o

continuare a Kantismului, :A a filosofgrii* in general. Noi suntem

inclinati a crede ci o asemenea

pseudo-filosofie are la bug explicatii

cn mult mai putin generale. Doug

dintre ele ni se par a fi mai importante:
1. Incercarea de a ignora, Eli de a

indepgrta In acest sena, stiinta si

filosofarea pe baze stiintifice din
cunoasterea e raetafizicg s.

2. Incercarea de a crea metode

si instrumente de cunoastere care
srt depiseasc dualitatea experientg
ratiune.

Florian Nicolau

asupra unei probleme initiale pe

care si-o pune d-sa: criza actual& a filosofiei, in leggturg cuincercgrile contimporane de a restabili o metafizick

Este evident faptul cg, sub o

form& eau alta, numerosi ginditon

RELATIV LA PROBLEMA
DETERMINISMULUI
Inteun articol publicat in e Scientia La Nature art-elle des lois?

NOTE
dl. C. Budeanu incearcii sa arate ca,
cu toate relaiile ass, zise de a incer-

titudine a ale lui Heisenberg si cu

toate legile probabiliste, inexistenta
oricarei legi care sa, dirijeze fenomenele nu a fost Inca demonstrata.
Ultimele cercetari stiintifice, mai
ales in microfizica, ne releva, o
eerie intreagil de situatii noi pentru
stiinta, in care a absolutul # cedeaza,
locul relativului #, e certitudinea #
4 incertitudinii # iar i determinismul *
face boo conceptiei i probabiliste

D-sa cauta s releveze faptul ca,

plecand dela relatiile de incertitudine ale lui Heisenberg, nu putem sa
ajungem la concluzii indeterministe.
(In relatiile lui Heisenberg) este
vorba de o incertitudine ce se ref era
numai la poiribilitdfile de a cunoafte

ansamblul fenomenului prin metodela de

care dispunem astazi*

235

imposibilitatea teoreticd i principiald

de a determine individual pozitia

d viteza unui electron. Considers,
tie ca o asemenea imposibilitate
rezida in faptul de a cunoaste si nu
In indeterminismul fenomenelor in
sine, nu este de natura sii inlature
indeterminismul care, In fond, nici
nu afirma altceva. i din moment
ce masuratorile au fost i sunt relative, ele vor fi totdeauna astfel.
Doug, fapte fundamentale da la
ivealii fizica actuala:
I. Ca, electronul nu poate fi determinat individual (cam ce din punct
de vedere fizical inseamna c, nu-i
putem determina simultan pozitia
viteza).
II. Ca, totusi fenomenele fizice nu
aunt indeterminabile sau imprevizibile deoarece, in cursul observatiei,
o probabilitate nu se trawl orna nicipi

odatd in improbabilitate. Din acest

Motivele s incertitudinii*, se pot

gag in primul rand in relativitatea

punct de vedere legile statistice

pe care o comporta ofice masuratoare si in al doilea rand deformarea pe care o determina actiunea la

Concluzia ce ar trebui trasa de

aici nu se refer& is faptul de a sti
dacii, electronul este determinabil

care supunem fenomenul pentru

a-I observe.

sau indeterminabil. Ci dacd problema

determindrii se pune sau nu electro-

Teza d-sale este In sensul aceleia

pe care a sustinut-o H. Matisse
(La Philosophie de la Nature, vol.
III) care, in loc de relatii de incertitudine, vorbeste de relatii de pre-

nului. Eroarea principiala pe care o

stivarseste indeterminismul este In

eizie antagonistd.

Asemenea observatii EA critici au

mai fost facute tezei indeterministe
si de ciitre ali fizicieni. Totusi ele
nu inlatura radical interpretarea
indeterminista,. deoarece nu arata
eroarea principalii a interpretarli

indeterministe ce s'a dat relatiilor

lui Heisenberg.

includ o schema determinista.

esenta urmatoarea: de a eduta sd

determine individual electronul, atunci

and fenomenele fizice aratd cd el nu

este determinabil deceit in Angie de
un camp fizical.

Florian Nicolau

OCHIUL CERULUI:
INIMA

D. P. G. Adrian a publicat in

Faptul care a determinat inter-

editura s Socec un volum de poezii

pretarea indeterminista este precis;

in fate, earuia criticul trebue ea-si

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

236

pun& o eerie intreaga de probleme,

iar cititorul o aerie de nedumeriri.
In primul rand versurile d-sale
sunt albe, mate si daltuite parcel
dintr'o specie de calear care, pang,

la un punct, poate sa imite, cu

unele same de succes, marmora lapi-

tiara a expresiei simple si adancite.

Imiti, deoarece versuri ca acestea,
oricat de sugestive ar intention& sa,
fie, nu reusesc sil, trezeascii, acea
rezonanta, discrete:, dar persuasivrt,
pe care o provoacit emotia poetici:

Tacerea e mina
Care aduce lirana aureolei tale.
Ticerea culege aurorele
Cu lege amurgurile

Ca pe niste anemone.
Tacerea suge lumina prin sfareurile
astrelor.
( Tdcerea)

Albine saw Faguri

galbine
muguri
line
mu guri
dau eine:
cu galbeni puri
albii de bine. faguri

Daci n'am sti ea poetul a vrut

si alcatuiasci monorime pe strofe,

ne-am mira grozav de asemenea

imperecheri de cuvinte.
In orice caz volumul d-lui P. G.
Adrian poate fi foarte util elevilor
de liceu pentru extragerea exemplelor de e figuri stilistice o.
Florian Nicolau.

PRIMANARA PUSTIE
Volumul de versuri al d-nei Erastia Peretz publicat recent in editura
Forum * nu aduce nicio nota de

lirism care si depaseascii nivelul

unei sensibilitati obisnuite, ale carei

0 asemenea strofa contine o serie

intreaga de elemente poetizante ca:
personificarea tacerii (tacerea e endna, tacerea culege, ticerea suge);

o eerie de cuvinte frumoase ea:

aureola, aurora., amurg, anemone:,

astru si in sfarsit o metafori foarte

originala: Tacerea suge ... lumina
prin sfdrcurile astrelor. .
Despre
toate aceste elemente poetizante
noi am invatat in liceu ea provoaci
emotii estetice . . . i totusi cititorul se miri cum de nu-1 impresioneazi astfel de H figuri s, iar criticul ii pune nedumerit problema
relativitatii artei.
Alteori versurile d-sale, desi aunt
extrem de gingase si de gratioase,

lasi pia*, la urmi o impresie de

construit de canonit, in sfarsit impresia

unor cuvinte asezate cu

multi trucla acolo uncle aunt;

reactii, cu toate ca foarte marcate,

nu reusesc totusi sit devina, expresive si vii, nu reusese adici ea realizeze acel concret artistic care sit
poata traduce si si justifice o atitudine i o viziune personale,.
Din tematica poetic& a autoarei
se degaji un anumit pesimism, ale
carui pretentii aunt uneori chiar

filosofice, dar care nu reusesc Si

depaseasca, anumite formule foarte
eunoseute i foarte uzitate de epigonii eminescieni:

De ce mi-e primavara pustie ?

Cine mi-a facut de urit i nimicnicie,

De sila i zidimicie?
( Prinadvara pustie)

Peste toate evenimentele sufletesti ce constituie momentele de

impula si avant liric ale autoarei,
pluteste o vagi i incolori atmos-

fora de =ant, de adarnicie, care

NOTE
impiedia o expansiune puternia

237

literaturii contemporane fran-

a sentimentelor dar in acelasi timp

nici micar nu sugereadt aceea atmosferii, de # spleen *, de s plictiseali

ceze.

poetic& *, a poeziei secolului trecut.

dramatic, pe unul din marii oameni

Uneori pesimismul d-sale ia forme mai putin filosofice. Autoarea

devine exponents unor simpli muritori care regreti unele lucruri
foarte putin poetice, cel putin
judeand dupi accentele grave metafizice cu care ne-a obipuit: lipsa

de teatru ai Frantei. Maestre, ai

cozonacilor, a purceilor de lapte,

etc. etc.:
Cozonaci galbeni cu ciciula pe-o

are rfispuns. Fiecare nourt generatie

ureche
La cuptor sfitriie purceii: o pereche.

......

...............

A fost odinioaa ca'n pove0i

Criciun de altit data uncle esti ?
(Crdciun)

Aici inteadevitr autoarea devine

ecoul unor preocupiri i meditatii
evident contemporane . . . Picat

Ina ci spre a le reliefa fo1ose0e

modalititti de exprimare putin adecuate, intre care, mai ales, poezia.

insit0

Versul d-sale e lipsit de accent

liric, de coloare 0 de expresivitate,
chiar atunci and el are anume
analogii formale cu lirica arghezianit.

Florian Nicolau

DRUMURI NOI IN
TEATRUL FRANCEZ

Maestre, intreabi intr'o zi

un foarte tinir i poate viitor autor

dumneavoastri cu tide
inteun viitor mai mult
sau mai putin indepirtat, o anumite: lucrare va triti 0 Ci o cutare
alta va muri ?
afirma

ci,

Nu tinere, intrebarea ta nu

de spectatori reuk3e0e si diirime,

sau dad, vrei: si faa imposibili

audierea pieselor de teatru care
erau gustate cu deliciu de generatia
precedenti. Aceasta este de altfel
gi motivul pentru care autorii dramatici la mod& depun atita rivnit
in a profits. de yoga 0 lor. De sigur,

unele opere apartinfind unui trecut

indepirtat, regitsesc imediat misteriosul contact cu publicul, atunci

and dupi o mita sau doui sute de

ani aunt din nou puse in scentt.
Altele, de0 datind numai de ieri
sau de alaltitieri, cad.
De ce, Maestre ? Care este explicatia ?

Daa am diuta ratiunea acestui

fenomen, ar trebui si cercetlim
structura lor interni; ne-am da
atunci seama ci opera care se mentine inci, a fost sustinuta, de coilceptii umane mai inalte deat cele
contemporane, ci lucritrile care du-

reazi sute de ani au fost intirite

de un stil mai limpede i in acelasi

timp mai eu luare aminte intrecanting a Bibliotecii Nationale din

Paris, unde nu arareori tu, umilul
student dela litere sau filosofie,

buintat deat stilul celor de ieri sau

de alaltiieri .
Oricum ar fi
i fac de sigur
parte din cei care sunt de aceett0

luai prinzul alituri de tei mai de

pirere cu marele om de teatru

seami reprezentanti ai filosofiei

meritul incontestabil al ultimilor

Scena se petrece in minuscula

/3g

REVISTA FUNDATULOR REGALE

douazeci de ani de teatru francez,

lasilnd la o parte diferitele 4 mode r

mai mult sau mai putin demente,

a fost ce nu a dat voie sit se mai
confunde

orbete notiunea

4 ye-

chi* cu cea de s demodat ca., a

reu0t s treacI peste inutile gramezi de lucruri moarte, pentru a

stitia scenei, cliee1e, traditia, an

devenit in teatrul fiances contemporan din ce in ce mai rare. La fel
de rare se area i caracterele cu
un substrat logic, unul din principalele merite ale pieselor de teatru
aplaudate de ptirintii notri. Intilmplkile bine inittntuite i indrumate

descoperi pe Clasici, acele vechituri

dibaci, sforttriile scenice ci peri-

stritlucitoare de vitalitate* care ae-

petille subtile sau grosolane dup

imprejurare de care maectrii secolului al XIX-lea, dela Scribe la
Sardou, au abuzat stitruitor, au

teptau cuminti mans, dibace

avea

se,

le

ce

ridice dn coltul lor

uitat.
In ultimii dougzeci i cinci de disprut.
ani, productia curentit a teatrului
Teatrul francez din ultimii douefrancez s'a streduit sit se scuture de zeci i cinci de ani a pitrlisit aceste
realismul de care era atilt de mem- 'obiceiuri pentru a intrebuinta alte
drit intro 1880 0 1920 0 pentru artificii: crearea atmosferei 0 a deexistents, citruia se trudise amarnic corukti, grija costumelor, intrebuintimp de alti patruzeci de ani.
tarea luminii i intregirea specta-

In sittrit astazi, teatrul realist

francez a murit. Gratie catorva

colului cu

condeie geniale, scena a dat memo,

rului cu directorul de scenti.

cu poezia; a inceput domnia fanteziei, cu influent motenite dela

Alfred de Musset, dela Pirandello,
dela Jean Giraudoux.
Teatrul francez de astezi a Odasit tonul unei burghezii serioase si

ajutorul muzicii; pe
scurt: strnsa colaborare a autoDorothea Chriateseu

PENTRU NOUL
MUZEU SIMU

liberale dar care nu dispretuia o

Ritzboiul a pus pe drumuri, nu

oarecare Indritznealii sau chiar uu-

numai oamenii, dar i lucrurile. Cele

rinta, de moravuri, pentru a fits-

mai pretioase 0 mai dragi dintre

podoabele muzeelor, au fost
puse la aditpost departe de orae,

punde cerintelor unei minoritati

de elit5, suileteasc i intelectuallt,

ele,

care cLuta poezia sub toate for-

pe unde primejdia prrtptidului pitrea

mele ei.
Cultul lui Musset i contactul cu

poetii elisabetani au indeptirtat tot

mai mult pe autorii dramatici de

formulele perimate i i-au indrumat
spre o libertate de constructie care,
repind operelor bor. echilibrul ft
soliditatea, le-a dat in schimb o
delicioani i binevenitit transpa-

mai mica. Le otiam plecate i ne

simt,eam mai linictiti. Uneori ddeam o fugit ran& la mintistirile
ft casele de sub munte, care le
primiserit inchise in ltizi 0 le tineau
sub pazit, alteptand zile mai bune.
Voiam pare& anume sa ne incredin-

tem cit sunt acolo

ca, nu li se

intamplase nimic.

reap. Respectul fate, de lucrarea

Iar inteo bunit zi lazile acelea

dramatici bine Intocmitti, super-

aflate de atitta timp in pribegie au

NOTE
inceput s se intoarca. Nu ne credeam ochilor. Camioane mari s'au
oprit inaintea muzeelor. Salle golite

in graba au prins sa se unaple din

nou. Naze le iubite au uroat pe

per* i bronzurile si-au cautat pe

219

la toti deat ne-a fost inainte, pentruci a atiut s apere i s pastreze

de stricaciune tot ce ne farmeca in
acest muzeu. Muzeul este putin si
al nostru. Ne pasa de orice se petrece in el. Cerem lamuriri i uneori,

stalpi de piata locurile la vedere.

and nu suntem multumiti, soco-

Frunausetea facea parte din lume ci

indata ce i-a fost ingaduit se acezase

teala. Pictorul pricepe ce ne indeamna, ne asculta', cu luare aminte

pi ne raspunde cu b1ande0. Oaspgii
lui cei mai buclucavi suntem totodata

in drepturile ei. Eram too de fata,

ca la o serbare a aprinderii stelelor
pe cer.

Intre muzeele deschise acum in

urma a fost acezamantul de arta

Mat Bucurectiului j neamului romanesc de Anastase Simu. Proprietarul nu se mai afla de caffiva ani
printre noi, dar cu acest prilej nu se
indurase s lipseasca nici el. Bustul

de marmora trandafirie lucrat de

Bourdelle zambea in mijlocul salii
celei maH. Se uita para dup.& fiecare bucaa. Cerceta cu iubire, daca
venise EA in ce stare. 0 urmarea in
coltul unde-i era locul.

II inconjuram ea aladata, prie-

tenii de totdeauna ai casei. Veneam

la el ui-i faceam semn de int,elegere.

Ii aduceam aminte de cutare intamplare, pe care o ctiam tot dela

batran. Intrase intr'o zi, gra a se
gandeasa, in atelierul unui artist
din alta parte 0 descoperise sub o
stab, de catifea vicinie o panza
care-i azuse numaideat drag& i
luase dupa multi lupta, drumul /Ara.
Uite-o 13.1 astazi plina de soare pe cel

mai frumos perete! Are in fa4a ei

cei mai multi privitori. Oamenii o

oaspetii cei mai iubiti, pentruca

suntem cei mai legati de ceea ce

incepe sa insemne pentru el un rost

de vi4a.

Este 0 astazi ceva care nu ne

place ci nu vrea sa, ne intre in cap.

Ce cauta acest numar de catalog,

pe care ne invigasem sa-1 intalaim
afaa, intro coloane, acum inauntru,
speriind para lucrarile mai gingap
dandu-le in lfituri ea sa-ci fax&
el loc ? Este muncitorul pamantului
de Dalou. Se uita la brazda dinaintea
lui 0-0 sufleca tihnit maneca. Sin4i
ampul imprej ur, facut brazde, brazde
pan la marginea zarii. Caii puternici

roibi muca, din zabale la o parte ci

acteapta sa porneasca plugul. bightcim dupa scartaitul hamurilor. In
cerul de miaza-noapte se inalVa deo-

data, desfacandu-se ca un antec

de celelalte case, turnul gotic al
unei catedrale. Suntem inaintea
muncii de bronz, care este o ruga&lune. Nu este 'numai un ona oare-

care, iecit adineauri din satul lui

flamand, ci este insaci diminea0

cunosc pe dinafaa, se dau mai

pamantului, care-ci incordeaza puterile. Milioane de sape au a se

aproape, se departeaza. Chiama pe

pictorul Bunescu 11.1 intraba de

infiga in ogorul negru de pretutin-

Pictorul .Bunescu este gospodarul

deni, odata, cu sapa lui, care are

rostul sa inceavi ci a dea pilda.
Ma gandesc Huh, sa, vreau la

Meat de intemeictor al icestor frumusqi. El ne este mai scump acum

treizeci, patruzeci de ani. Aducea

una ci de alta.

Simu, ace. cum I-am cunoscut, acum

240

REVISTA FUNDATULOR REGALE

cu acest om indesat i hotarit, care

priveste in lume IA se pregateste

de treabii. In jurul lui se intind

mosiile din Braila. Amintiri de odai
cioblinesti startle prin aceste hotare,
unde stapanise pang' tarziu turcul.
El era un muncitor fir& preget, care

Ii pusese in minte sa culeagii, din

holde nu numai painea trupului,
trimisa pe Dunare la vale in marile
vapoare ale Europei, dar i painea
sufletului. Cu sapa a lucra:t la ridicarea acestei mandrete de muzeu.

macii i albaStritele amestecate cu

spicele de gram ale pamntului romanesc i intrau intre bunurile nascute
de acest pamant. Ele insenmau visu-

rile de arta ale unui mare plugar,

ape ale mortilor calatoare peste

baraganele noastre i inchegate la

un semn in aceasta cas romans&
dela Nimes pentru desfatarea Varanului dela Dunare i lauda frumusetii fara moarte.
Muzeul Simu s'a imbogalit, des-

chizandu-se din nou, cu aceasta

Dalou a incaput

opera pe care o avea de mult.

chiar bine in sala cea mare, orice

Face parte din puterile lui ascunse.

raspuns ar &luta sa ne dea pictorul

Bunescu, de punere la adapost de

Ele vor mai rodi si in viitor. Si

stam inaintea ei i s'o privim cu

vreun fur al noptii sau alto, grija

de bun gospodar, pentruca era un
alt chip al intemeietorului, la care

alti ochi decat inainte.

Muncitorul lui

Emanoil Sue*

nici el nu se gandise, cand 11 luase

din strainatate pentru muzeul lui,

si Inca mai putin sculptorul Insui
and II lucrase. Aici ii era inteadevar locul i capita un nou inteles
mult mai adanc. Vazute de langa
el, ptinzele celelalte zugravite ca
niste aripi de fluture nu erau decat

ERRATA: Dintre versurile publi-

cate de d-na Margareta Sterian in

n-rul 6, Iunie 1946, al Revistei
Fundatiilor Regale, numai poemul
e Moartea unui patriot s reprezinta
o traducere din James Elroy Flecker,

restul fiind originale.

INCUNOSTHNTARE

PENTRU COLABORATORII NO$TRI

DIN OAUZA LIPBEI GENORALE DE HARTIE FM/IOTA BB
VIDE OU REGRET IN IMPOSIBILITATE DE A MAI TIPARI
EXTRABE DIN BTUDIILIZ APARUTE IN BUMARUL BAU.
OOLABORATORII REVISTEI BUNT RUGATI OA, ODATA
OU MANUBORIBELE .TRIMIEIE, BA MENTIONEZI ADREBA
EXAOTA. UNDE sA LI SI EXPEDIEZE ONORARIUL el, DACIA
IMPREJURARILE PERMIT A0EA8TA, PRIMA OOREOTURA.

IN OEL MULT OASE LUNI DELA DEPUNEREA PIEOARUI

MANUBORIS, AUTORUL VA PRIM! RASPUNS NUMAI DAOA
MANUVORISUL A POST A000EPTAT SPRE PUBLIOARE. DIN

MOTIVE PINANOIARE, REDAOTIA NU Tel POATE LUA

OBLIGATIA DB A RA/MUNI)", gl OELOR ALE OAROR MANUSORISE NU AU FOOT AO0EPTATE.
MANUBORISELE ACIOEPTATE VOR RI PUBLIOATE DUPA
NEOEBITATILE DE ORDIN REDAOTIONAL.

MANUSORISELE NEPUBLIOATE NU BE Ism raissA,

AUTORUL OONBIDERANDU-SE OBLIGAT SA-01 PAEITREZEI
OOPIILE NE0E8ARE.

dr.
vr,

0.J

":.

2.

21OXITORIIL. (WICIAL 131 IMPRIMERIILB STATIILIII, IMPRLM. NATIONAL/IC.32.167

800 LEI