Marian BARBU*

Un benedictin
labişian
Abstract
Articolul este o recenzie la volumul lui Nicolae Cârlan, Nicolae Labiş – Opera Magna, scrisă
pentru a atrage atenţia publicului şi specialiştilor asupra acestei monumentale lucrări. Volumul
are nu mai puţin de 1296 de pagini şi reprezintă munca de o viaţă a cercetătorului care a reuşit
să recupereze şi să adune între coperţile unei singure cărţi întreaga operă a poetului Nicolae Labiş.
Cuvinte‑cheie: Nicolae Labiş, opere complete, literatura română a anilor ‘50.

The article is a book review that brings to the public and specialists’ attention the volume of
Nicolae Cârlan, Nicolae Labiş – Opera Magna. The massive volume consisting of 1296 pages rep‑
resents the lifelong work of this dedicated researcher who succeeded to restore and gather under
the covers of a single book the complete works of the Romanian poet Nicolae Labiş.
Keywords: Nicolae Labiş, complete works, Romanian literature of the 50s

Cunoscând îndeaproape, şi în timp, efor‑ ză Nicolae Labiş ‑ Opera Magna, Editura

turile ştiinţifice ale scriitorului Nicolae
Cârlan, după avatarurile mai multor profe‑
siuni, legate de munca fizică și de îndeletni‑
cirile tâmplelor, istoricul literar de azi, de pe
baricadele vârstei (75 de ani, la 15 decembrie
2014), a finalizat, în 2013, unul din marile lui
proiecte literare, rezervat lui Nicolae Labiș.
(Împlinite, în dimensiunile existente, de
acum, trebuie socotite și cele care i‑au privit
pe alţi cărturari de seamă, cum au fost Ion
Luca, Leca Morariu, Petre Comarnescu,
Iraclie și Ciprian Porumbescu, Eusebiu
Camilar, Magda Isanos, S. Fl. Marian ş.a.).
Învăţatul universitar ieșean, Profesorul
Petru Ursache, fiindu‑i un bun interlocutor
academic, și interpretându‑i osârdia neîn‑
tinată de timpurile roșii sau oboseala expli‑
cabiă, l‑a caracterizat pe Nicolae Cârlan
drept „un împătimit al izvoarelor”.
Cartea la care ne vom referi se intitulea‑
Lidana, Suceava, 2013, 1296 pagini.
Redactată după toate cerinţele bibliote‑
conomice, adevărate straje de apărare a
unui text destinat să ajungă la cunoscători
în materie, ca să și dăinue în timp, în primul
rând, referenţial, cartea înseamnă: ediţie
îngrijită, text stabilit, cuvânt înainte, note și
precizări. Individualitatea spontană, ieșită
din comun, ca a unui romantic, ţâșnind într‑
un veac barbar, cu sclipiri de geniu, ocolind,
pe cât a fost posibil, încarcerarea în
timpurile roșii, Nicolae Labiș, prin dispariţia
deloc misterioasă, la 21 de ani, se încadrează
și azi, în 2014, în ceea ce se numește caz uni‑
cat. El a fost o personalitate accentuată,
implicată trup și suflet în toate care aparţin
unei vieţi de om.
Transbordat într‑un alt areal al vieţii, din
cauza timpurilor mereu năvălitoare, dar și a
vârstei în creștere, fără reguli de consul‑

* Universitatea “Mihai Viteazul” din Craiova, Facultatea de Litere, e‑mail: crisileana@yahoo.com

52
Un benedictib labişian

tanţă, a venit forţat din Moldova lui natală,

în 1946. Foamea i‑a împins spre același
liman, pe mulţi consăteni ai săi din Mălinii
de baștină.
Nicolae Labiș lua contact, în Muntenia,
cu alte obiceiuri ale vieţii și cu alte men‑
talităţi ale ei, din această zonă și din această
parte de ţară. Zona cea din împrejurimile
străvechiului cap de ţară al orașului
Câmpulung Muscel. Popasul făcut în
localitatea Văcarea i‑a întărit și i‑a provocat
inspiraţia pentru poemul Moartea căprioarei.
În plin urcuș spre instaurarea dogma‑
tismului proletar și a literaturii de partid,
revista Viaţa românească, nr. 10, din 1954, va
tipări această capodoperă.
Ea va rămâne, pe drept, cea mai valoaroasă
capodoperă a creaţiei sale poetice, zice editorul
Nicolae Cârlan. Ieri (1978) criticul literar,
academicianul de astăzi, Eugen Simion, în
vol. Scriitori români de azi, Ed. Cartea
Românească, în capitolul Buzduganul unei
generaţii, referindu‑se și la acest poem, se
rostea astfel: Plastică și muzicală, poezia se
concentrează, spre final, într‑un simbol al jertfei
copilăriei, al despărţirii de vârsta candorilor.
Acest poem, singur în măsură să consacre un
talent, face trecerea spre o lirică detașată de anec‑
dotic, pornită dintr‑o experienţă unică .
În ultimă instanţă, intrând în laboratorul
intim de creaţie al poetului, spunem că ges‑
tul utilitar al tatălui, pregătit și desfășurat în
prezenţa băiatului, pentru maturizarea
indirectă a acestuia (ca în basmele noastre
populare), este de natură impresionistă
(pictural, vorbind). Numai că maestrul
Sadoveanu, nu numai cel din Pădurea
Petrișorului, ci și din alte scene de vânătoare
ori de pescuit i‑a fost model tutelar.
Mărturisit direct, în scris (vezi ciclul
Sadoveniene), dar și indirect, în alte creaţii
labișiene. Ca să nu mai itinerăm, discuţiile,
sfaturile date la cursurile Școlii de Literatură.
Am pornit micul meu excurs (cumva cri‑
tic) despre minunata Opera Magna, la care
Nicolae Cârlan trudește de la 1975, când a
început, ca muzeograf, reabilitarea și res‑
taurarea casei de la Mălini.
Pas cu pas, el, istoricul literar de azi, a
cotrobăit arhive – din Suceava, Iași,
București – a desfoliat cu hărnicie gazete și
53

ziare, ediţii nenumărate, apărute în timpul
vieţii poetului, dar și mai multe, în posteri‑
tatea acestuia.
Cu ochiul neadormit al comparatistului,
a pornit de la manuscrise, spre luarea în
posesie a variantelor, le‑a transcris ori le‑a
nominalizat, fără a se hazarda în decizii, nu
care cumva să dea naștere la poncife sau
sugestii netrebuitoare. El, profesorul doctor,
Nicolae Cârlan, a lăsat la latitudinea spe‑
cialistului să‑și facă singur o părere. Doar el
i‑a prezentat variantele poemelor, atât din
antume, cât și din postume.
Complexitatea scrisului labișian (în
limba franceză La biche – căprioară) s‑a for‑
mulat mai întotdeauna în poezii lirice, doine,
balade, traduceri, poeme pentru copii, proză,
publicistică, eseistică, teatru, folcloristică.
Pentru intenţia nobilă și realizarea tenace
pe care scriitorul și cercetătorul Nicolae
Cârlan le‑a depus de‑a lungul aproape a
patru decenii de viaţă, vizându‑l pe Nicolae
Labiș, ca să ni‑l restituie ca Om și Operă (res‑
titutio in integrum), se cuvine nu doar un
laudatio, ci și o alăturare a lui lângă marile
spirite de exegeză – bunăoară a lui
Eminescu, a lui Caragiale, a lui Ion Creangă,
Titu Maiorescu, G. Coșbuc, Goga, Eugen
54
Marian Barbu
Lovinescu, Vl. Streinu, Marin Preda,
Nichita Stănescu, M. Sorescu.
Studiile de sociologie literară vizându‑l pe
Nicolae Labiș, se cuvine, ca de aici înainte,
să apeleze cu încredere la Opera Magna a lui
Nicolae Cârlan despre albatrosul ucis în
decembrie 1956.
Cartea rămâne monumentală, atât prin
numărul de pagini conţinute, cât și prin
zecile de răspunsuri care privesc variante
de texte, de formulări intrinseci ale acestora,
prin trimiterile știinţifice ale apariţiilor în
reviste, cărţi sau manuscrise. Adică, toate
cerinţele biblioteconomice sunt prezentate în
această carte ca niște numitori comuni, atât la
textele publicate, cât și la cele existente și în
manuscrise.
Profesorul‑cercetător Nicolae Cârlan s‑a
implicat autorizat (și autonom!) în punerea
(pe cât e posibil, la ora actuală) tuturor celor
trebuitoare într‑o cercetare de fond a unui
scriitor, trăitor în timpurile roșii.
Cum în luna decembrie a anului 2014,
Nicolae Cârlan va împlini 75 de ani, noi
apreciem, (până vor mai veni și ... alţii
autorizaţi) că eforturilor de 38 de ani, li s‑ar
cuveni un premiu naţional! De la Academia
Română, de la Uniunea Scriitorilor Români.