// oo

Nr. 10 (62) I octombrie 2008 1

Poezie
Carol Novak
Anamaria Pop
Adrian Sngeorzan
Proz
Eseu
Carmen Firan
Mircea Daneliuc
Irina Mavrodin
Marian Victor Buciu
Ion Buzera
Adrian Cioroianu
Mihai Ene
Ovidiu Ghidirmic
Ioan Lascu
Constantin M. Popa
p. 5
FIorea
FIRAN
Carte eveniment: Gabriel Coyoveanu,
Cum s-l njelegi pe Adrian Marino
Dumitru Radu Popa - Cioculesciana
p. 4
p. 15
Revist de cultur fondat la Craiova, n 1927, serie nou, acreditat de CNCSIS
.co
DestinuI unui ora
Serie nou Anul VI
Nr. 10 (62) 2008
//
R
o
m

n
e
s
c S
c
r
i
l
s
u
SR
Teatru: Ion Parhon - Stefan Iordache -
un Actor de geniu printre oameni
Monica Spiridon - Mircea Eliade -
1estamentul spiritual
p. 26
p. 32
Craiova Jeche -
Piaja Marseu,
tramvaiul cu cai
Continuare n pagina 3

rasele, ca si oamenii, si au
destinul lor. Si cnd crezi c
toate sunt asezate ori previzi-
bile, rnduite s curg ori s stagneze, drumul
poate lua cotituri neasteptate, ceea ce era sortit
s se adnceasc n propria matc poate ncepe
s pulseze neconventional, gratie celor care,
Iie si Iulgertor, se ntmpl s treac ori s se
aIle pentru un timp ntr-un loc cruia i
mprumut din propria lor devenire.
Este si cazul Craiovei, oras despre care multi
am scris, si ni s-a prut c l-am imortalizat
oarecum n ceea ce are el deIinitoriu ntr-o
posibil istorie a culturii.
M obisnuisem s privesc Craiova prin
valorile trecutului, m mpcasem cu limitele si
i relieIam excelenta, o ncadrasem solid si
statornic ntr-o lespede cald si vie, dar nu
aveam s bnuiesc c o voi da bucuros la o
parte pentru a Iace loc acelor glasuri, altor
siluete datorit crora trecutul trece nestnjenit
n tinerete.
Volumul Craiova Oraul intalnirilor,
aprut recent, este si el o ntlnire nepremeditat
a celor care dau vigoare prezentului unui oras
ce si reIormuleaz destinul din mers, adaug
dimensiuni si ritmuri noi peste emblema asezrii
patriarhale de odinioar.
Un volum Ir tem, aparent Ir program
si tint, doar un colaj de portrete si imagini n
aIara normelor dar care mbogtesc istoria unui
loc n care ,ntlnirea' are o semniIicatie
Ilexibil, excentric, provocatoare.
Am lsat la o parte Iondatorii locului de
aceast dat, reperele culturale bstinase stiute,
despre care eu nsumi am publicat o serie de
crti, pentru a Iace loc vocilor proaspete, na-
tive ori strine care vorbesc despre o Craiov
sentimental, senzorial, ori imaginar, Iiecare
dintre autorii textelor din aceast carte Iiind ori
Ioarte legati ori complet zburtori deasupra unui
spatiu cultural pe care l percep subiectiv desi
att de natural, proIund si autentic.
Prin ochii lor, Craiova este tinutul multicultural
n care si-au gsit, pentru un moment, reIerinte si
aIinitti, dincolo de leagn, geograIie ori limb,
un oras ,undeva' unde s-au simtit relaxati ntr-un
utopic ,acas', Iie si pentru cteva ore.
Doar pentru att si volumul Craiova Oraul
intalnirilor trebuia s apar. Doar pentru a
contrazice hrti, tipare si reIlexe, si autorii acestei
crti meritau s se ntlneasc ntre dou coperte.
Spiritul lor, dezinhibat, dezinhibeaz orasul
despre care au avut eleganta de a scrie.
Craiova de azi trieste altIel prin ei, Iie c sunt
nativi, transilvneni, moldoveni sau bucuresteni.
Sunt toti atinsi de spiritul unui loc, iar noi Ilatati
c locul acela este Craiova, orasul unor ntlniri
emotionale, elective si poate nu, totusi,
ntmpltoare.
Este poate exemplul beneIic al unei globalizri
spirituale care d vigoare si personalitate oricrui
demers de a rsturna, la Iel de beneIic, traditiile
n prospetime si actualitate.
n cele din urm a trebuit s includem n acest
volum gndurile si opiniile unor personalitti din
perioade mai ndeprtate care au simtit nevoia s
spun ceva despre Craiova, ceea ce explic
prezenta unor Arghezi, Hasdeu, Macedonski,
C. Rdulescu-Motru, G. Cosbuc, Petre Pandrea,
I. D. Srbu, Al. Mitru, Marin Sorescu sau Corneliu
Baba, alturi de cei care triesc n Craiova zilelor
noastre sau care si pstreaz ntr-un Iel sau altul
legturile cu orasul Craiova.
Destinul unui oras se constituie, pn la urm,
din suma destinelor celor care l triesc, l
traverseaz ori l transpun din legend sau
impresie ntr-o inim care pulseaz aici si acum.
,Craiova vzut din car e cel mai frumos
oray din lume."
Marin SORESCU
_/ / o
c,o..o
o '/./,
/ o.'/ /
_/ / o
c,o..o
o '/./,
/ o.'/ /
// oo 2 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
// .co
Evenimente
cuIturaIe
Revist de cultur
R
o
m

n
e
s
c S
c
r
i
l
su
SR
Cuprins
Fondat la Craiova, n 1927,
Serie nou (din ianuarie 2003)
Acreditat de CNCSIS
Apare sub egida
Fundatia - Revista Scrisul
Romnesc
n parteneriat cu ,Gazeta de Sud~
yi sprijinul
Primriei Municipiului Craiova
REDACTIA
Redactor-seI:
FLOREA FIRAN
Secretar general de redactie:
GABRIEL COSOVEANU
Redactori:
FLORENTINA ANGHEL
IRINA CUCU
COSMIN DRAGOSTE
MIHAI ENE
DAN IONESCU
Redactori asociati:
FELICIA BURDESCU
MONICA 1OITA
ION PARHON
FLORIN ROGNEANU
Colegiul redactional:
ADRIAN CIOROIANU
ANDREI CODRESCU
IRINA MAVRODIN
EUGEN NEGRICI
NICOLAE PANEA
DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
MONICA SPIRIDON
INA VOINEA
Corectur:
CLAUDIA MILOICOVICI
ALINA BLASA
Prezentarea artistic:
CRISTINA CORNELIA MARCU
Redactia yi Administratia: Craiova
Telefon: 0722753922; 0351/404.988
E-mail: scrisulromanescyahoo.com
Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agentia Mihai Viteazul, Craiova
Abonamentele se pot Iace la oIiciile
RODIPET sau la sediul redactiei. Revista se
diIuzeaz n toat tara, prin reteaua
RODIPET
n Bucuresti, revista poate Ii procurat si
de la Centrul de DiIuzare a Presei, Muzeul
Literaturii Romne (Bulevardul Dacia).
ISSN 1583-9125
Responsabilitatea opiniilor exprimate
apartine integral autorilor.
Manuscrisele nepublicate nu se napoiaz.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Cmpia Islaz nr. 97A, tel.: 0251/534.408
,CoIocviiIe Scrisul Romnesc"
ProgramuI manifestriIor
cuIturaI-tiin|ifice 23-24 octombrie 2008
1oi, 23 octombrie, ora 17
00
Primria Craiova,
Sala mic de Consiliu
Colocviile Scrisul Romnesc -
Multiculturalismul. Dezbatere
Particip profesori universitari,
scriitori, traductori, critici literari
din tar yi din strintate: Irina
Mavrodin, Ioana Crciunescu, Carmen
Firan, Dumitru Radu Popescu, Mircea
Daneliuc, Adrian Cioroianu, Dumitru
Radu Popa, Adrian Sngeorzan, George
Sorescu, Cezar Avram, Gabriel
Cosoveanu, Florea Firan, Nicolae
Panea, Ovidiu Ghidirmic, Marian Vic-
tor Buciu, Cecilia Cptn, Ioan Lascu,
Ion Buzera, Cornelia Crstea, Geo
Constantinescu, Florentina Anghel,
Gabriela RusuPsrin, Constantin M.
Popa, SteIan Vldutescu, Florin
Rogneanu, Cosmin Dragoste, Mihai
Ene, Silviu Gongonea.
Lansarea volumului
Craiova - Orayul ntlnirilor,
n prezenta unor autori
Vineri, 24 octombrie, 10
00
Primria Craiova,
Sala mic de Consiliu
Lansri de carte. ntlniri cu
scriitori din tar yi din S.U.A.
Adrian Cioroianu Istorie, eroi
i cultur politic
Carmen Firan hords & Flesh
Adrian Sngeorzan Jitali
Particip autorii crtilor
Prezint: Ioana Crciunescu, Cezar
Avram, Gabriel Cosoveanu, Ion
Deaconescu, Constantin M. Popa,
Dumitru Radu Popa, Florea Firan.
Vineri, 24 octombrie, 17
00
Muzeul de Art - Sala Oglinzilor
Festivitatea de decernare
a Premiilor ,Scrisul Romnesc"
pe anul 2007
Expozitia de carte yi reviste
Scrisul Romnesc, 22 - 28
MuIticuIturaIismuI

n contextul europenizrii acce-

lerate, rvnite ori Iortate, sau
al tendintelor uniIicatoare melt-
potului american actual, multiculturalis-
mul ar trebui si el reIormat.
Nevoia integrrii cu orice pret de
acum ctiva ani, s-a transIormat n
tendinta de a rezista uniIormizrii
inerente prin adaptare la canoane ori
supunere la modelele impuse de culturile
considerate ,mai puternice'.
ntr-un moment n care par depsite
lamentatiile culturilor minore, competitia
sau opozitia centru periIerie, al
complexului limbilor de mic circulatie,
multiculturalismul poate nsemna
integrare prin pstrarea diIerentelor,
adaptare prin salvarea identittii si
originalittii, n speranta deschiderii
spatiului de maniIestare dincolo de
geograIii, politici, etnii si orice alte limite
conventionale.
Pe de alt parte, n era electronic
dominat de standardizare, multicultu-
ralismul, bine asimilat, poate umaniza
globalizarea si amenda uniIormizarea
cultural n beneIiciul universalizrii
speciIicului, dup cum poate evita
segregatiile. Este una dintre directiile
Revistei si Editurii Scrisul Romanesc
adoptate nc de la nceput, care au
reIuzat s rmn cantonate n spatiul
provincial si au Icut loc celor mai di-
verse voci ori evenimente culturale
europene sau americane care au legat
n mod Iiresc, natural, Craiova de o
posibil hart cultural global la un
moment dat.
Fr inIatuare si evolund cu
luciditate, ncercarea noastr minuscul
ntr-un eIort si ntr-o miscare larg n
cultura de azi, ni se pare o modalitate
corect si modern de a aborda
publicistica si politica editorial.
Tema colocviului nostru este, deci,
multiculturalismul, n dorinta de a con-
tinua dialogul valorilor oricrui spatiu ar
apartine ele, si oriunde s-ar aIla.
Red.
witha preface by Andrei Codrescu
Florea Firan, Destinul unui ora .... pp. 1, 3
Red., ,Colocviile Scrisul Romanesc' .. p. 2
Red., Multiculturalismul ....................... p. 2
Gabriel Coyoveanu, Cum s-l intelegi pe
Adrian Marino ........................................ p. 4
Claudia Miloicovici, Deschidere de
stagiune la Teatrul National
,Marin Sorescu' .................................... p. 4
Monica Spiridon, Mircea Eliade.
Testament spiritual ................................. p. 5
Mihai Dutescu, Limba roman ............. p. 5
Ovidiu Ghidirmic, Instructie
i educatie ................................................ p. 6
George Sorescu, Enigmele civili:atiei .. p. 6
Irina Mavrodin, ,Magie de lartiste
irrealise.' .............................................. p. 7
Adrian Cioroianu, Jecinul nostru din
Pakistan .................................................... p. 7
Ion Buzera, Eseistica interbelic a lui
Mircea Eliade .......................................... p. 8
Marian Victor Buciu, Romanul dup
Auschwit: .................................................. p. 9
***, Crti primite la redactie ............... p. 9
Ioan Lascu, ,Plenipotentiar al imprtiei
spiritelor libere' ................................... p. 10
Red., Scena public .............................. p.10
Carmen Firan, Septembrie
in Bucureti ............................................. p. 11
Dan Ionescu, Dou crti de poe:ie ..... p. 11
Mihai Ene, Simbolism versus
decadentism ............................................. p. 12
Anamaria Pop, Poeme ........................... p. 12
Mircea Daneliuc, Inapoi la Ithaca ..... p. 13
Haricleea Nicolau Rdescu, Laudatio
Actorului .................................................. p. 14
Viorel Fortan, Geometrii laice (iii) .... p. 14
Dumitru Radu Popa, Cioculesciana,
Problemele societtii post-seculare ... p. 15
Adrian Sngeorzan, Poeme ................. p. 16
Carol Novak, Poeme .............................. p. 16
Carmen Firan, India impotriva
cuvintelor (IJ) ............................... pp. 17, 32
Cosmin Dragoste, Reperele unei geografii
underground ........................................... p. 18
Nicu Vintil, Forta virtutii .................. p. 18
Horia Dulvac, Absent i nonprezent.
Feluri de posibil ...................................... p. 19
Constantin M. Popa, Un rus la
New York .................................................. p. 20
Nicolae Panea, Eseu de antropologie
a urbanului. Bulevardul .............. pp. 20, 21
Felicia Burdescu, Semioticianul Eco,
al semnelor alese ................................... p. 21
Florentina Anghel, Carvl Churchill
i teatrul socio-politic britanic .......... p. 21
Stefan Vldutescu, Mircea Daneliuc.
Eecul contiintei ce alege intre minte i
corp ........................................................... p. 22
Scriitorul Cassian Maria Spiridon in
dialog cu N.N. Negulescu .................... p. 22
Emil Boroghin, A murit
Regele Scamator .................................. p. 23
Gabriela Rusu - Psrin, Calendar
popular romanesc Brumrel ............ p. 23
Ion 1ianu, Nu trageti numai in Piti' ... p. 24
1ean Firic, Estetica corpului
feminin ....................................................... p. 24
***, Calendar octombrie ..................... p. 24
Rodica Grigore, Sudul american,
dragosteai singurtatea ..................... p. 25
Anca Miytoric, Pavilionul Romaniei la
Bienala de Arhitectur din Jenetia ... p. 25
Ion Parhon, Un Om fascinant printre actori,
un Actor de geniu printre oameni ....... p. 26
Ion Parhon, Lugof.,FestTeamArt' editia a
IX-a, Mare srbtoare la teatrul
celor mici' ....................................... pp. 26, 27
Cecilia Cptn, Mrci lingvistice ale
aproximrii ............................................. p. 28
Geo Constantinescu, Jose Hierro
Halucinatii postmoderniste .................. p. 29
Ileana Firan, Pre:ente culturale
la Paris .................................................... p. 29
Red., Okeanos ....................................... p. 30
Gabriela Rusu - Psrin, Galeriile
Radio-Arts ................................................ p. 30
Zilele Craiovei Programul principalelor
manifestri cultural-tiintifice ............. p. 31
Florin Rogneanu, Un dialog inedit .... p. 32
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 3
Eseu
Continuare din p. 1.
DestinuI unui ora
FIorea FIRAN

deea realizrii crtii Craiova

Oraul intalnirilor ne-a entu-
ziasmat, travaliul Iinalizrii ei s-a
dovedit ns destul de anevoios. Nu att n
reperarea textelor unor personalitti de mult
trecute n eternitate, ct mai ales n relatia cu
colaboratorii nostri de baz (ai Editurii si
Revistei Scrisul Romanesc) aIlati ntr-o
perioad cu solicitri multiple.
Structura eterogen a volumului e dat
de autorii nsisi semnatari de studii istorice,
eseuri, proz memorialistic, poeme.
Includerea lor n volum este cea n ordine
alIabetic, desi, poate, tematic ar Ii Iost mai
potrivit.
Reproducerea portretelor Ioto numai la
autorii trecuti n eternitate apare ca un
omagiu adus acestora, iar reproducerea n
Iinalul lucrrii a unor opere de art privesc
n exclusivitate orasul Craiova in vi:iunea
artitilor plastici care au trit si s-au Iormat
n Bnie.
Cititorii acestei crti, cu deosebire cei
tineri, si vor Iace, cu sigurant, o idee ct
mai exact asupra orasului Craiova din toate
timpurile, ceea ce am si urmrit.
*
Diversitatea materialelor reunite in
acest volum impune o succint retrospec-
tiv asupra trecutului istoric, cultural si
stiintiIic al Craiovei, n devenirea ei ca oras,
ceea ce relev cteva momente importante.
n primul rnd trebuie amintit rolul pe
care l-a jucat Craiova n Oltenia dar si n plan
national. Dac Iasul si Clujul, vechi centre
de cultur ale trii, si-au spus, ori de cte ori
avut prilejul, cuvntul n orientarea culturii
nationale si si-au aIirmat propria lor viat
cultural, Craiova a avut si ea o contributie
nsemnat la viata cultural a trii. Cetate a
banilor Craiovesti si Buzesti ,capital a
Valahiei Mici' oras cu o veche si bogat
traditie cultural (care a mplinit 1734 de ani
de la prima mentiune documentar a
strvechii asezri daco-getice Pelendava si
533 de ani de atestare documentar sub
denumirea de Craiova (1 iunie 1475), se
aIirm ca un important centru politic si cul-
tural, prezent n iuresul miscrilor
revolutionare de la 1821 si 1848, n Iurirea
statului national romn, ca si a altor
evenimente importante ce au urmat.
Craiova a reprezentat pentru Oltenia
ceea ce a nsemnat Iasul pentru Moldova,
Clujul pentru Transilvania ori Timisoara
pentru Banat.
Craiova s-a aIirmat n viata Olteniei si a
|rii Romnesti n secolul al XVI-lea ca un
centru cultural menit s contribuie la
Iormarea intelectual a boierimii, la pregtirea
aparatului administrativ al Bniei. Dup
modelul cancelariei voievodale, nc de la
sIrsitul secolului al XV-lea, s-au pus bazele
unei cancelarii a Banului care redacteaz acte
dup tipul celor domnesti. Activitatea
intens de cancelarie a determinat aparitia
unor scoli. Dac nvtmntul craiovean al
secolului al XVI-lea este putin cunoscut (se
presupune existenta unei scoli de slavonie),
n schimb numrul destul de ridicat al
copistilor de documente slave si romnesti
relev sporirea stiintei de carte n capitala
Bniei, exemplu constituindu-l si bogata
corespondent a Banilor si boierilor
Craiovei, cu administratia orasului Sibiu,
corespondent ce s-a pstrat pn n zilele
noastre.
De la sIrsitul secolului al XVI-lea
dateaz si Tetraevanghelul pstrat la
Remetea n Iosta Iugoslavie, cu mentiunea:
,Acest sInt Tetraevanghel a
Iost scris n tara Ungro-
Vlahiei, n locul Craiova, n
zilele domnului Io Mihnea
Voievod, n anul 7088 (1580),
luna august, 12 zile'.
Circulau la Craiova ctre
sIrsitul secolului al XVI-lea
crtile populare care consti-
tuiau lecturi de instruire si
educatie moral. n aIara lor,
se citeau cu interes Jiata
patriarhului Nifon scris de
Gavril Protul, Iragmente din
Cronica lui Radu de la Afumati, precum si
cronica oIicial a lui Mihai Viteazul
prelucrat si tiprit la Grlitz, n 1597, de
silezianul Baltasar Walther cel tnr.
n mentalitatea cultural a epocii, cartea
demonstreaz preocuprile spirituale,
raIinamentul si gusturile estetice ale
boierimii. Protectori ai artei si culturii, boierii
Craiovesti au ridicat numeroase constructii,
pe care le-au nzestrat cu obiecte de
podoab, tiprituri si manuscrise, toate
vdind ntinsele legturi cu mediile culturale
europene ct si talentul creatorilor locali.
Manuscrisele si tipriturile, gsite la
Craiova, reIlect preocuparea stiutorilor de
carte pentru a-si Iorma o cultur la nivelul
epocii. n secolul al XVII-lea se citeau, pe
lng crtile populare (Alexandria, Esopia,
Jarlaam si Ioasaf) si crtile de ntelepciune
(Floarea darurilor), Iragmente din
Invtturile lui Neagoe Basarab. Circulau,
de asemenea, exemplare din Pravila de la
Govora si Indreptarea legii care Iamiliarizau
pe cititori cu elementele si normele juridice
ale societtii.
Interesul major pentru istorie determin
elaborarea n aceast zon a unor remarcabile
scrieri istorice. Continund pe crturarul
voievod Neagoe Basarab, pe autorul
Cronicii, zis a Buzestilor, pe voievodul
uniIicator, Mihai, n 1620, Mihail Moxa,
care-si Icuse ucenicia la mnstirea
Bucovt, de lng Craiova, scrie, la ndemnul
mitropolitului TeoIil al Rmnicului, un
,hronograI', o prim istorie universal n
cultura romneasc. Prelucrnd cu mestesug
literar izvoarele bizantine si slavone,
crturarul oltean nItiseaz o vast Iresc
a istoriei bizantine, n care introduce si
elemente de istorie national. Este cel dinti
crturar romn care relieIeaz victoria
repurtat de Mircea cel Btrn la Rovine.
La Craiova au Iost descoperite crti si
manuscrise din a doua jumtate a secolului
al XVIII-lea crti populare, lexicoane latine,
romnesti, eline etc. Un manuscris din 1781
cuprinde versuri despre decapitarea lui
Grigore Ghica de ctre turci, alturi de pagini
din istoria Troiei, asediul Constantino-
polului si pilde IilosoIice si etice din att de
rspndita lucrare moral-IilosoIic Floarea
darurilor.
Pasul hotrtor pe plan cultural l-a
constituit transIormarea scolii grecesti n
scoal romneasc, din 1826 Scoala Central
din Craiova devenind a doua scoal de grad
mediu n limba romn din |ara Romneasc,
dup Colegiul ,SI. Sava' din Bucuresti
(1818). Prezenta, aici, a unei serii de proIesori
eruditi si cu o nalt constiint patriotic,
ntre care un rol de seam l-au avut Stanciu
Cptneanu si Grigore Plesoianu cei dinti
dascli romni ai Craiovei urmati de Florian
Aaron, Ion Maiorescu, Constantin Lecca,
G. M. Fontanin, Mihail Strajan s.a., a dus la
dezvoltarea nvtmntului craiovean.
Mai trebuie mentionat rolul pe care l-a
avut Teatrul National din Craiova, nIiintat
n jurul anului 1850, de ctre Costache
Caragiale si Costache Mihileanu. Dup
Revolutia de la 1848, cei doi actori prsesc
Capitala si se stabilesc la Craiova unde, dup
multe insistente, obtin ,voia de a juca theatru
n Scoala Central'.
Orict de romantic a Iost eruditul Bogdan
Petriceicu Hasdeu n lucrarea sa Originile
Craiovei, si orict de patetic s-a maniIestat
George Cosbuc n cartea Din ]ara
Basarabilor un lucru este evident: Oltenia
a Iost vatra romanizrii noastre.
La 9 iunie 1848, proiectul de Constitutie
a pasoptistilor, cunoscut sub istoricul nume
de Proclamatia de la Isla:, a pornit de aici,
pe motivul c Oltenia oIerea mediul prielnic
revolutiei. Pictorul Theodor Aman, ca Iiu al
acestor locuri, n tabloul su din 1857,
intitulat Hora Unirii la Craiova, anticipa
ceea ce s-a hotrt la 24 ianuarie 1859
Unirea Moldovei cu |ara Romneasc
deziderat al tuturor pasoptistilor.
Craiova a continuat s se dezvolte n
toate domeniile, iar legturile sale comerciale
cu orase din Principate si din alte tri au
nlesnit ptrunderea de crti, ziare si reviste,
ndeosebi n limbile Irancez si german.
Constantin Lecca proIesor la Scoala
Central, pictor, tipograI si editor, unul dintre
primii autori de compozitii si portrete istorice
nIiinteaz, n 1837, n casele marelui clucer
Grigore Otetelisanu, o tipograIie n care se
va tipri si prima publicatie craiovean.
Faptul c n 1838, la numai nou ani de la
aparitia ,Curierului romnesc' al lui Ion
Heliade Rdulescu, vede lumina tiparului, la
Craiova, ,Mozaicul' lui Constantin Lecca,
este semniIicativ pentru modul n care va
evolua presa literar, n aceast parte a trii.
Suntem, doar, la nceputurile presei
romnesti, n perioada premergtoare
pasoptismului. Craiova cunoaste n acest
timp o eIlorescent spiritual deosebit si o
viat cultural proprie, intens, dirijat
cteva decenii de-a rndul de proIesorii pe
care i-au avut prestigioasele scoli craiovene.
ProIesorii acestia, cu studii temeinice, se
ntlnesc ca Iondatori ori colaboratori ai
revistelor literare, aducnd prin traducerile
si lucrrile lor originale o not de
intelectualitate ce situeaz publicatiile
craiovene la un nivel superior.
Din 1838 si pn n 2008 au aprut la
Craiova peste 1030 de periodice, parte din
ele literare, dar cele mai multe de diverse
proIiluri, n paginile crora s-a acordat
important si Ienomenului literar, n rubrici
sau suplimente speciale. E de ajuns s amin-
tim numai cteva dintre acestea ce si-au
cstigat o notorietate si prestigiu n rndurile
cititorilor: ,Revista oltean' ntemeiat de
Traian Demetrescu si G. D. Pencioiu (1888
1890, 1892), prima publicatie cu un pronuntat
caracter literar; ,Ramuri' (19051947; din
1964 seria a II-a), revista cea mai longeviv,
n paginile creia au colaborat majoritatea
scriitorilor de seam ai timpului; ,Arhivele
Olteniei' (19221943), publicatie de tinut,
cu un proIil cultural complex, ntemeiat de
C.D. Fortunescu si Ch. Laugier; ,Flamura'
(19221929); ,Nzuinta' (19221926);
,Scrisul Romnesc' (19271928), Iondat de
Dumitru Tomescu, ntemeietor al
,Ramurilor', mpreun cu C. S. Fgetel (la
,Scrisul Romnesc' au colaborat si Ion Pillat,
V. Voiculescu, T. Arghezi); ,Meridian' (1934
1946), revist modernist, o adevrat
prelungire a publicatiilor de avangard, la
noi sau ,Nzuinta' (19221929), revist cu
temeinice studii (critice) despre literatura
universal, care a lansat, n persoana lui Al.
Popescu-Telega, pe unul dintre cei mai
redutabili hispanisti ai nostri.
Theodor Aman - Hora Unirii la Craiova (1857)
Casa Bniei
Strada Madona Dudu (194)
Palatul Dinu Mihail (1923)
Calea Unirii (1923)
Piaja central yi Palatul 1ustijiei (1912)
Parcul Bibescu (1923)
Strada Lipscani (194)
// oo
4 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Cronic Iiterar
Evenimente cuIturaIe
GabrieI
COOVEANU
Carte -
eveniment
Cum s-I n|eIegi pe Adrian Marino

propierea de o mare perso-

nalitate, de-abia disprut
Iizic, nzestrat cu un tem-
perament pe msura anvergurii creatoare, nu
este la ndemna oricui. Controversele strnite
de pozitia incomod, de intransigenta omului
care chiar a suIerit si este conIruntat cu Iostii
si tortionari de o bun-dispozitie ngrijo-
rtoare, pentru natie, n general, Irecventa
iesirilor pe scena public, toate acestea Iac
din interpretantul unei
asemenea Iiguri emble-
matice un om de curaj, cu
att mai mult cu ct, la noi,
a nu mai Ii prezent din mo-
tive biologice ti ,asigur',
cu rapiditate demn de o
cauz mai bun, drumul
spre uitarea cea mai repro-
babil. Oamenii importanti
tind s Iie cei de la televizor,
locvacitatea si datul ritos
cu prerea sunt la ordinea
zilei, un truism rostit de
insul vag scolit devine
izvor de comentarii Ir de
care omenirea ar Ii condam-
nat la pieire. Si atunci cum
s nu te entuziasmeze
gestul lui Constantin M.
Popa de-a veni cu un
volum intitulat net, cu intelectual brbtie,
Adrian Marino. Ideocriticul impenitent
(Editura Sim Art, 2008)?
E drept, ncearc o satisIactie nemrginit
proIesorul craiovean (cu studii la Cluj) atunci
cnd ne propune si reuseste s repun
omul si opera unei lecturi de nou mileniu, cu
situare lucid n contextul relativ ostil la
valoare bine stiut, cu o bransare temeinic la
numele de vrI ale domeniului, invocate Ir
ditirambi, cu ton msurat, ,ardelenesc'.
Multumit s-ar cuveni s Iie si cititorul
cruia i se pune la dispozitie o carte despre
actualitatea ideilor, oxigenul oricrei Cetti a
literelor, prezent soteriologic n trectoarele
zbateri pmntesti, Iactor legitimant si n
privinta coerentei culturale interne, si n arena
mondial pe care ne-ar plcea s strlucim,
dnd ns exemple de creatori mpliniti oriunde
pe glob, numai ntre Iruntarii, nu. Or, Adrian
Marino, spirit liber, pn la stadiul ,periculos'
de liber-proIesionist n regim totalitar, s-a
mplinit acas, printr-o munc demn de un
romantic ncercat de nostalgii iluministe, eIort
pe care numai un necitit l-ar putea ignora, si a
Iost capabil s-si exporte ediIiciul ideatic pe
trei continente, ajungnd, prin diverse
sumare, n compania unor nume precum
Wellek, Curtius ori Fokkema, aspect care-l
nrudeste, n zona recentului, probabil doar
cu Paul Cornea. Faptul trebuie mentionat si
motivat, pentru a contracara, ntre altele,
neIericita, etern relansata, tem autohton a
ntiettii pe spatii eIe-
mere, care conjug energii
nebnuite spre a argu-
menta, de regul emIatic,
preeminenta oului sau a
ginii.
RaItul de crti lsat
de Marino concettenilor
si, care nu s-au prea
ostenit s-l aprecieze,
socotindu-l ghimpos si
trouble-fte la momentele
noastre ,lirice', cteodat,
din pcate, aniversare, la
nivel national, cu lsri n
voce protocroniste, vor-
beste de la sine, pentru cel
avizat, dar se cere revizitat
pentru c el comport
diIicultti multiple.
Mai nti, Constantin
M. Popa relev, n sectiunea Jiata unui om
singur, amplasamentul atipic al crturarului
clujean n peisajul cultural romnesc, prilej
de a rememora un destin lesne de apreciat ca
aventuros, mai ales c stabilitatea omului de
cabinet de lectur excludea de plano riscul
sau derapajul existential, dar, vorba lui Eliade,
teroarea istoriei e mai puternic dect logica.
Intrat n sistemul educational sub cele mai
bune auspicii, ca asistent al lui G. Clinescu,
deja cu doctorat din 1947 (Jiata lui
Alexandru Macedonski), viitorul savant
suport o prim ,lectie' pentru impenitenta
(citeste: independenta) sa, Iiind ntemnitat
politic, apoi deportat n Brgan. Liberalizarea
impus regimului comunist de ctre Occident,
prin 1964, i-a permis revenirea n Iort n
domeniul pentru care, de Iapt, se nscuse, si
cruia i-a rmas devotat pn la sIrsit, chiar
actionnd ca un ,tnr' propuntor de
proiecte, cum ar Ii acela al neopasoptismului.
Destui au Iost sectuiti de experienta
concentrationar, dar asta nu s-a ntmplat
cu autorul Introducerii in critica literar,
care a Iost, n permanent, un militant discret,
om al Iaptelor, si a dezavuat (auto)eroizarea,
cum atest un pasaj semniIicativ (dintre
numeroasele selectabile) retinut n opul de
care ne ocupm: ,mi este aproape penibil s
evoc: detest proIund eroizarea, detest
proIund a tri din rentele puscriei, detest
proIund a m pune n valoare ca detinut poli-
tic'.
n al doilea rnd, Constantin M. Popa
surprinde un tip de elan particular, secondat
nelinistitor de teama de a nu putea duce la
capt proiectele monumentale. Ultimii si ani
l-au gsit pe ideocritic preocupat de gndul
c cele rnduite de sus nu-i vor permite s
ncheie tratatul Libertate i cen:ur, ce-l
reprezint si n sensul moral, nu doar n
directie hermeneutic. Att de intens a Iost
adncirea n propriile teze, nct s-a emis
verdictul c Adrian Marino ar cel mai bun
evaluator al propriei opere.
Dincolo de adevrul acestor spuse, gene-
rate de o receptare deIectuoas ori malvoi-
toare, retinem consecventa ntru proiectul
,nencremenit', cum sun o Iormul popula-
rizat pn la cota populismului prin actiunile
culturale ,la zi', Marino a dovedit o rbdare
de chinez btrn, decis s demonstreze c si
,celula romneasc' rezist n aerul rareIiat
al teoretizrii. De aceea gsim deseori semne
ale meIientei Iat de ,literatura jurnalelor' si,
de asemenea chestiune care i-a iritat maxi-
mal pe comentatorii dedicati ,proasptului'
Iat de speta cronicii, de Iapt a bricolajului
ce hrneste poligraIia Ir ecou. Simulacrul a
Iost, prin urmare, principalul dusman,
combtut pe toate Ironturile, si politic (din
1990, cnd, mpreun cu Doina Cornea si cu
un scriitor maghiar, neobositul lupttor a
nIiintat prima Iorm coagulat a opozitiei
dintr-o tar derutat), si civic, si intelectual.
Ideologia portant a Iost, aici, anti-
impresionismul, cu extensii, din dorinta
universalizrii culturii noastre, care au vizat,
preponderent, stilul inimitabil al lui G.
Clinescu, prin explorarea, cu vector scep-
tic, a posibilittii traducerii acestuia (ceea ce
a dus la un capital serios de antipatie n ochii
aprtorilor Pantheonului national).
Mintea ordonat, bogat alimentat de
lecturi adecvate pentru astIel de subiect, se
vede la C.M. Popa n secventa numit
Descifrarea sensului primordial (care
consun cu epilogul, Ganditorul categorial),
unde se distinge, cu claritate si acesta este
un treilea merit, si nu ultimul, al crtii de Iat
cum a Iorjat un sistem Adrian Marino, o
critic a ideilor literare. Apar, acum, descrise
empatic si invitant, n ciuda gradului lor ridicat
de abstractizare si generalizare, cele sapte
cercuri originar, cultural, cantitativ, speciIic,
heteronomic, ierarhic si imanent care dau
seam de avatarurile literei n aspiratia ei ctre
sens, chiar si atunci cnd ea este materie prim
pentru contestarea sensului, ca n cazul extrem
al antiliteraturii. Unii sustin c ideocriticul ar
Ii Iost contraindicat pentru o carier didactic,
dar metoda sa, privilegiind circularitatea si
sistematicul sustinut, la Iiecare pas, de
argumente decupate din veritabilii maestri, ar
putea pleda invers.
Om al definitiei, ntr-un climat viciat de
zvonistic si Iorme rapsodice de constructie
vezi sindromul ,zidului nceput si neis-
prvit', dar si ,complexul Dinicu Golescu',
pentru explicitarea puseurilor nationale la
modul hard , hermeneutul, ajuns, dintr-un
homo captivus un homo viator, ngduie
portretul de Iinal pe care i-l Iace, din cteva
tuse care indic o colaborare roditoare,
Constantin M. Popa: ,Savant n adevratul
nteles al cuvntului, iubind rigoarea si eruditia
Iecund, cuprins uneori de sentimentul
zdrniciei, dar si de Irenezia constructiv,
orgolios n scris, simplu si cordial n intimitate,
mereu nelinistit, prezent oriunde se petrece
un eveniment intelectual, de o civilitate
desvrsit, dar greu adaptabil, nentelegnd
a avea alte satisIactii dect acelea ale propriei
creatii, Adrian Marino a Iost disputat ntre
teoria literar si ideologia cultural'.
n totul, Adrian Marino. ideocriticul
impeninent se constituie ntr-o interventie
care valoreaz, ea nssi, ct un gest polemic
autonom de proIunzime ct vreme invocatii
contraIorti ai traditiei hermeneutice se numesc
Blaga, Mircea Vulcnescu, NichiIor Crainic,
Noica sau Eliade, Ir a-l uita pe Mihail
Dragomirescu n raport cu gesticulatia
actual de pe piata literar, unde vezi, Ir s-ti
doresti, tot soiul de idola tribus. Constantin
M. Popa aIirm, rspicat, c o conditie capital,
uitat, sau Icut uitat de ctre unii tineri
,canonizatori', este existenta unui corpus
Ioarte solid pentru a Iace istorie, ca de pild
Biografia ideii de literatur.
U
uminic, 21 septembrie, a avut loc
la Teatrul National ,Marin
Sorescu', sala ,Amza Pellea', deschiderea
Stagiunii 2008 2009 cu premiera piesei
Se caut un tenor de Ken Ludwig si cu o
aniversare: actorul Valer Dellakeza,
interpretul rolului principal al piesei, a
mplinit 40 de ani de activitate pe scena
craiovean (i urm si noi ani multi, sntate
si ct mai multe roluri, pe msura marelui
su talent!).
Piesa, o comedie de succes, cstigtoare
a dou premii Tonv si nominalizat la premiul
Olivier pentru cea mai bun pies de teatru,
a Iost prezentat cu mare succes pe Broad-
way si la Londra si denumit n New York
Times ,una dintre cele dou comedii Ioarte
bune scrise de un scriitor n viat'.
Deschidere de stagiune Ia TeatruI Na|ionaI
,Marin Sorescu"
Tradus de Petre Bokor, piesa Se caut
un tenor a Iost pus n scen de directorul
teatrului, Mircea Cornisteanu, care semneaz
si ilustratia muzical a spectacolului.
n Iata unei sli pline de iubitori ai Thaliei,
actorii-interpreti Valer Dellakeza, Angel
Rababoc, Marian Politic, Adela Minae,
Gabriela Baciu, Geni Macsim, Monica
Modreanu si SteIan Cepoi au oIerit un
spectacol reconIortant, la care s-a rs cu
lacrimi.
Valer Dellakeza, cu aceeasi verv si
perspicacitate cu care ne-a obisnuit, a
strlucit n rolul lui Saunders, ridicnd
calitatea spectacolului.
Directorul teatrului, Mircea Cornisteanu,
n cuvntul de deschidere a stagiunii, a
prezentat si repertoriul acesteia, preciznd
c urmtoarea premier este un
muzical, n rolul titular Iiind
distribuit Tudor Gheorghe, pies
pe care spectatorii craioveni o vor
viziona n primele zile ale lunii
noiembrie a cestui an.
Menestrelul este asteptat cu
interes de ctre publicul craiovean,
la Iel ca n celebrele sale spectacole
de cntec si poezie sustinute de
Iiecare dat cu slile pline.
Directorul teatrului aprecia, n
cuvntul su, c rolul rezervat lui
Tudor Gheorghe i se potriveste de
minune, actorul Iiind solicitat pe
multiple planuri.
Claudia MILOICOVICI
Scen din spectacol cu Jaler Dellakeza yi Ceni Macsim
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 5 Cronic
Eseu
Poezie
Monica
SPIRIDON
Mircea EIiade: Testament spirituaI

coincident, din acelea pe

care providenta le pune
uneori la cale, a Icut ca ul-
tima carte publicat de Mircea Eliade n timpul
vietii s se diIuzeze si s ptrund n
constiinta public exact cnd destinul
autorului ei se Irngea cu bruschete. Volumul
de eseuri Briser le toit de la maison, La
creativite et ses svmboles, aprut la Editura
,Gallimard' n 1986, capt prin aceasta
demnitatea unui testament spiritual.
De un ecclectism dezinvolt, bine regizat,
cartea ne mbie n toate orizonturile, de la
jurnalul lui Junger si literatura lui Ionescu,
la gnoza de la Princeton; de la arta
contemporan la strIundurile imaginarului
colectiv; de la miturile creatiei primordiale,
la dialogurile cu Papini sau cu Jung. Un
panopticum n care expozeul stiintiIic doct
si discursul academic rostit n ocazii
solemne, coexist cu portrete vii, cu amintiri
despre oamenii ntlniti odinioar si, mai ales,
cu numeroase nsemnri de lectur.
Rezervndu-si libertatea de a aluneca de la
un domeniu la altul, plcerea de a prsi un
discurs pentru un altul, cartea de rmas bun
a lui Mircea Eliade pivoteaz totusi, cu
elegant decizie, n jurul unui singur ax.
Eliade se pasioneaz de personalittile
stereoscopice, care se proiecteaz pe mai
multe dimensiuni ale spatiului, eventual ale
timpului. De pild, principesa valah Marta
Bibescu. ntr-o carte (testamentar) cum e
La Nvmphe Europe, Eliade e sedus de
ambitia autoarei de a nchipui imaginea unei
Europe unite si mpcate cu sine. n apele
agitate si tulburi ale culturii moderne, Marta
Bibescu struie s desciIreze promisiunile
sintezei.
Comentnd, explicnd, Mircea Eliade stie
s proIite de orice perspectiv revelatoare
pe care omul o deschide operei. Mai mult
dect n literatur, personalitatea inconIun-
dabil a scriitoarei ar Ii deci de gsit n
corespondenta sa cu abatele Mugnier sau
n conIesiunile amicilor. Printre cei apropiati
siesi, Marta Bibescu trece drept o Proserpin
modern, Iiintnd rnd pe rnd n dou
trmuri: sase luni pe an n cercul ei parizian
monden, alte sase n fundul de lume unde
si are rdcinile adnci.
Dialogul lui Eliade cu Papini la Florenta
se nvrteste n jurul unui opus magnum
numit Giudi:io universale: un judet simbolic
de apoi n care, sustine Papini, omul e parc
privit din orizonturile unei planete deprtate.
Pn ntr-att de sus se nalt autorul ca s
scruteze destinul omenirii c, vrnd nevrnd,
ncalc prerogativele Creatorului nsusi. Un
cititor ocazional al manuscrisului declara, de
altIel, c cel ce se cuvine s citeasc opera
de la un capt la altul e chiar Dumne:eu.
,Poate c El si va aduce aminte de asta, n
ceasul judectii de apoi', remarc melancolic
Papini.
Cnd se iveste prilejul, Mircea Eliade stie
s canalizeze discutia ntr-o directie abil
calculat. Gsindu-si argumentele n crtile
lui Papini despre Renastere, el pledeaz
pentru un ecumenism ce ar lsa deschise
larg portile spiritualittii occidentale ctre
universuri culturale descinznd din timpuri
si din spatii aproape Iabuloase. Papini este
sovielnic, cnd nu de-a dreptul derutat;
obiecteaz c nu s-a gndit niciodat s se
aventureze n directia unde l ispiteste Eliade.
Cum vedem, pe Papini, Mircea Eliade l
surprinde cu mnstirea descuiat (vorba
poetului) si d chiar o mn de ajutor ca s
tranteasc in vant ferestrele operei. Citind
jurnalul lui Junger, el descoper n autor un
precursor al miscrii moderne care spulber
ngrditurile Iormale dintre orice genuri. Cu
alte cuvinte, dup Eliade, scriitorul ar Ii
angajat n de-constructia limbajelor artistice
canonice, ca s Iolosim un termen la mod.
Interesul pentru de-structurarea univer-
surilor Iormale traditionale l regsim si n
reIlexiile lui Mircea Eliade pe marginea artelor
plastice. n iconoclastia modern, savantului
i d de gndit o anume Iascinatie a regre-
siunii spre Iormele elementare, prilejuind
evadarea artistului din mprejmuirile istoriei.
Privit astIel, miscarea prin care arta modern
se smulge din ctusele canoanelor de orice
Iel, dobndeste eleganta unui zbor ntors
de sus n jos devine un elan cu semn
schimbat, care se mpotriveste cursului
reversibil al timpului.
Desi desIerecarea din orice carapace
mutilant rmne pentru Mircea Eliade mai
ales un apanaj al creatiei, sistemul su de
lectur se aplic n volum si universului sever
compartimentat al stiintelor exacte. Savantul
romn se entuziasmeaz de deschiderile
Iizicii ctre traditia hermetic. Interpretrile
de ultim or ale mecanicii newtoniene argu-
menteaz cu pathos Eliade merg ntr-un
sens recuperator binevenit. Newton a
studiat cu pasiune alchimia, visnd s-o
integreze n vreun Iel astronomiei, medicinei
si mecanicii. Urmasii i-au amputat, pur si
simplu, gndirea de acest orizont totalizant,
generos, claustrnd silnic pe savant ntre
Iruntariile strmte ale mecanicismului.
Amintindu-si de ntlnirile de la Ascona
cu Jung, de discutiile animate pe marginea
crtii Rspuns ctre Iov, Mircea Eliade
gseste prilejul s citeze pe Freud, care
spunea, caracterizndu-si pregnant Iostul
discipol: ,La nceput era un mare savant;
acum a devenit proIet!' Un repros pe care
Eliade l converteste n elogiu. n Iostul
nvtcel al lui Freud, el admir n primul
rnd pe cel care a imaginat punti de trecere
ntre psihologie si alchimie.
Desi considerat de neinitiati o
prepedeutic a chimiei, alchimia explic
Jung e n realitate o soteriologie sui
generis, decis a mntui lumea de maladia
dualittii; asta n timp ce psihologia
urmreste s vindece constiinta de orice Iel
de tensiuni si conIlicte. Nu e, deci, de mirare
c n sistemele imaginare ale unor pacienti
aIlati n curs de recuperare a integrittii lor
psihice Jung regseste simboluri consa-
crate ale alchimistilor. Cum e n constiint,
tot asa si n lume!
Volumul lui Eliade se ncheie cu un eseu
care apas exact pe aceast idee. Savantul
ne vorbeste de grupul de matematicieni,
astro-Iizicieni si biologi de la Princeton si de
ncrederea lor n vocatia materiei amorIe a
universului de a se ridica la lumina
constiintei.
Ca totdeauna n crtile sale, Mircea
Eliade pledeaz si de ast dat pentru sintez,
pentru convergent, pentru orizonturile
totalittii, citeste si comenteaz cu parti pris,
dirijnd totul ntr-o directie bine stiut. E
demn de notat c interpretrile sale se
plaseaz sub pavza unui simbolism unitar.
Existenta de Proserpin a Martei Bibescu,
zborul cuteztor al lui Papini, risipirea ntre
discipline a lui Jung, n Iine de-constructia
Iormal la care se dedau artistii moderni s.c.l.
converg ntr-un ductus simbolic.
Ca s-l tintuiasc ntr-o imagine
memorabil, Mircea Eliade mprumut
inspirat o metaIor arhetipal din mitologia
indian. ntr-un sistem de reprezentri ca cel
indian, unde ntre cas, univers si om se
stabileste o echivalent sugestiv, a sparge
acoperiul nseamn a transgresa orice
constrngere, orice conditionare mutilant.
Casa, precizeaz Eliade, este universul per-
sonal n care vietuieste omul. E, deci, un Iel
de a Ii al omului n lume, iar pentru artist,
sistemul de reprezentri si de valori n care a
ales s se statorniceasc.
Am lsat intentionat la sIrsit eseul
consacrat lui Brncusi, cu care Mircea Eliade
si inaugureaz volumul. Desi mprtiti n
tabere adverse, sustine autorul, exegetii lui
Brncusi se Iac vinovati de acelasi pcat al
reductionismului. Unii se strduiesc s l
limiteze pe artist la universul de valori si de
Iorme ale avangardei pariziene a timpului;
pe cnd ceilalti l Ierec n mediul trnesc si
arhaic din care s-a ivit. Eliade preIer s
deblocheze perspectivele artei lui Brncusi
dinspre ambele prti. Iesirea n lume a
artistului, ntlnirea sa cu avangarda ar Ii
prilejul Iericit care l-a stimulat s coboare n
sine, recuperndu-si, ntr-un elan interior,
rdcinile.
Ca s desciIreze sensul ultim al artei lui
Brncusi, Mircea Eliade i inspecteaz si i
descrie... casa. Nici avanpost modernist, nici
Mihai DUESCU
Limba romn
Timp care curge, timp ce purcede
n urm-ne multe n-or s rmn,
dar niciodat nu se va pierde
Doamna Irumoas, limba romn.
S-or duce zilele, iubiri Ir margini
vor trece sub marea uitare stpn,
dar niciodat n-o cdea n paragini
Doamna romnilor, limba romn.
Cuvntul ei dulce ne este nume
glasul ei cntec mereu ne adun,
bunii si rii ce au pe lume
mai sInt dect ea, dect limba romn.
Pmntu-acesta ct ne rmase,
muntii cu vulturi, marea cu spum
stau sub lumina ce arde n case
la Iiecare, limba romn.
Fcuti dintr-un snge strvechi precum vinul
din boare si rou si din Iurtun
n ea ne rostim bucuria si chinul
n prea ierttoarea, limb romn.
n ea se boteaz si vii si mortii,
n ea se sopteste sub clarul de lun,
au dus-o pe buze si domnii si hotii
trind de milenii n limba romn.
Iar timpul tot curge si curge-va vesnic
si suIletu-mi tainic mereu se cunun,
n Iiecare toamn, sub stelele sIesnic,
cu blnda mireas, cu limba romn!
locuint cu adevrat trneasc, celebra
cas din Impasse Ronsin n-a obturat n nicio
directie orizontul artistului, a pstrat iesiri
si ntr-o parte si n alta.
Vorbind de casa pe care a durat-o
Brncusi, Eliade pledeaz de Iapt asa cum
Iace n ntreg volumul pro domo sua. Si la
Eliade temeliile casei au rmas romnesti si
de aceea acoperisul ei a Iost deschis ctre
toate zrile spiritului. Sesiznd natura
paradoxal a creativittii lui Brncusi, Eliade
ne vorbeste despre propriile-i paradoxuri.
Citind pe altii, el se citeste n primul rnd pe
sine. Creatiei lui Eliade, cartea din urm i
oIer o cheie. Destinul exemplar al lui
Brncusi ascunde o lectie. Ca s-o Iac
transparent, Mircea Eliade se Ioloseste,
Iireste, de o parabol: istoria btrnului
rabin din Cracovia, care vntura lumea ca
s descopere, n cele din urm, comoara
rvnit, spnd ntr-un ungher uitat al ca-
sei sale, cci numai deprtndu-te suIicient
de tine poti s te regsesti cu adevrat.
Gestul simbolic sub care Eliade si aseaz
ultima carte pre-Iigureaz o etic, o terapie,
si chiar o soteriologie cultural sui generis.
Rostit din pragul nestatornic care desparte
Iiinta de neIiint, ndemnul lui Mircea Eliade,
s spargi acoperiul, dezvluie un crez si,
n acelasi timp, ne mbogteste cu un legat.
M
i
r
c
e
a

E
l
i
a
d
e
// oo 6 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Eseu
Ovidiu
GHIDIRMIC
Confruntri Instruc|ie
i educa|ie

statistic recent ne arat

c Romnia este una dintre
trile Uniunii Europene cu
cei mai multi copii, la vrsta scolarittii, care
nu stiu s scrie si s citeasc. Cum s-a ajuns
la acest Ienomen ngrijortor, alarmant,
cutremurtor, de analIabetism cronic? Iat o
ntrebare pe care trebuie s ne-o punem si la
care trebuie s ncercm s rspundem. Poate
c de vin este mentalitatea pe care multi
dintre noi au dobndit-o n aceast epoc
de capitalism slbatic pe care o traversm,
c banul reprezint singura valoare posibil
si real. O mentalitate mercantil si,
binenteles, acultural. Pentru multi romni,
banul este zeul suprem, singurul la care se
nchin. ntr-o asemenea mentalitate, ngust
si pragmatic, simplist si materialist, nu
este loc pentru valori spirituale si pentru
cultur. ConIorm acestei mentalitti
reductioniste, ce rost mai are s Iaci scoal
si s nveti carte, cnd banii se pot cstiga
si Ir prea mult eIort, prin smecherie si
escrocherie si cnd avem attea exemple de
miliardari semianalIabeti si preistorici?
Dar nu numai lipsa de instructie si de
cultur ne deranjeaz, astzi, la noi, ci si lipsa
de educatie, prin care am devenit celebri n
lume, ce ne-a adus proasta reputatie de
popor, primitiv si necivilizat, napoiat. La noi,
mitocnia este rspndit pretutindeni si
este ridicat la rang de mare lege. Ce ne Iacem
cu attia mitocani, pe care i ntlnim peste
tot, pe strad, n magazine, la ghisee.
Mitocnia ca si smecheria risc s devin
o trstur national. Poate intelectualul
adevrat, ca si omul de cultur, s treac
indiIerent si impasibil pe lng toate
acestea? Nu, si trebuie s ia atitudine. AltIel,
ne prbusim n neant. Suntem pe cale s
ncetm de a mai Ii un popor si s ne
transIormm ntr-o populatie oarecare, Ir
constiinta identittii.
Instructia si educatia reprezint unica
sans a unui popor de a se impune n istorie,
cea mai important problem, de care este
legat nsusi viitorul umanittii.
Sunt dou laturi ale aceluiasi proces, pe
care l numim, de regul, n limbaj stiintiIic si
pedagogic: instructiv-educativ. Numai c
prima operatie pe care trebuie s-o Iacem este
s le disociem, pentru c nu sunt unul si
acelasi lucru. Sunt notiuni nrudite si
interIerente, dar nu si sinonime sau, mai bine-
zis, care nu se identiIic ntrutotul. Cele dou
componente de baz ale aceluiasi proces se
separ, la un moment dat. Apoi merg mult
vreme mpreun. Instructia si educatia sunt
complementare. Sunt de neconceput una Ir
alta.
Instructia (lat. instructio) este totuna cu
invttura, altIel spus, cu coala si se reIer
la cultur. Iar cultura rmne cea mai mare
avere sau zestre a unui popor. Sunt popoare
care au disprut din istorie, pentru c n-au
avut o cultur.
Toate popoarele vechi au Iost constiente
de importanta, Ir echivalent, a nvtturii
si a culturii. AstIel, n Septuaginta, editia
latin a Jechiului Testament, se spune:
,Pstreaz cu scumptate nvttura si nu o
lsa; pstreaz-o, cci ea este viata ta'. Vorbe
mari, care ar trebui sculptate n piatr, pe
toate ediIiciile culturii moderne.
Xenophon, unul dintre printii scolii
eleate grecesti (secolul VIV .e.n.), ne adresa
ndemnul ,nvtati si de la predecesori; cci
aceasta este cea mai bun nvttur'.
Cultura umanittii s-a bazat tocmai pe acest
ndemn, prin care a supravietuit, dar care,
din pcate, n-a mai Iost respectat, ntotdea-
una, de urmasii mrunti, de epigoni, cum bine
zicea Eminescu, care si-au pierdut respectul
pentru predecesori, asa cum se ntmpl n
toate epocile de conIuzie cultural.
Aristotel, unul dintre marii IilosoIi ai
Antichittii si, de asemenea, ntemeietorul
logicii Iormale si al ontologiei Iiintei, spunea
un mare adevr si anume c ,rdcinile nv-
tturii sunt amare, dar roadele ei sunt dulci'.
Si aceasta pentru c nvttura se nsuseste
prin munc, prin trud, prin eIort, dar apoi
ne bucurm de roadele ei dulci, nemsurate.
Dar niciun alt popor antic n-a apreciat
mai mult nvttura dect vechii indieni.
FilosoIia indian este prima mare IilosoIie a
lumii. nainte de ,miracolul grec', cum l
numea Constantin Noica, a Iost ,miracolul
indic'. Apoi, n ordine cronologic, a venit
,miracolul german'. Nu ntmpltor, IilosoIia
indian a Iost redescoperit de nemti, n
Irunte cu marele IilosoI german, Arthur
Schopenhauer, care l-a inIluentat proIund
pe Eminescu. n Upaniade, care sunt
comentarii ale Jedelor, vast culegere de
Imnuri IilosoIice si religioase si care a Iost
cartea de cpti a lui Schopenhauer, se
spune: ,Nu se aIl prieten la Iel cu
nvttura'.
n marea epopee indian Mahabharata,
nvttura este pus deasupra tuturor
celorlalte calitti umane si considerat
mijlocul cel mai sigur de a obtine renumele si
notorietatea: ,Nici prin ani, nici prin prul
alb, nici prin avere, nici prin rude nu este
mare cineva; nteleptii strvechi au stabilit
legea: cine-i nvtat, acela-i mare n ochii
nostri'.
n celebra culegere Panciatantra, n care
apare, pentru ntia oar, tehnica povestirii
n ram, nvttura este vzut ca un antidot,
ca un pandant la suIicient si la ngmIare.
Dar, cel mai mare elogiu al nvtturii l
ntlnim tot n Upaniade, oper ezoteric
ale crei sensuri proIunde sunt accesibile
doar prin initiere. Upanisadele sunt o serie
de dialoguri IilosoIice, n versuri sau n proz,
ntre magistru si discipol. Cuvntul ,upa-
nisad' nseamn, n sanscrit, ,aseaz-te
lng mine', cu scopul de a-ti Iace o
destinuire, o conIesiune. Schopenhauer
\
unoasterea n adncime, pe di
verse itinerarii, a ceea ce geniul
uman, n multimilenara lui
existent, a dat expresie ideii de cultur, ne
stimuleaz s reIlectm asupra destinului
spiritualittii omului.
Mentinnd echilibrul ntre criteriul
stiintiIic si Iabulos, Enigmele civili:atiei ne
ndeamn la o cltorie imaginar pe cinci
continente, pentru a redescoperi creatiile de
geniu din antichitate pn astzi. Cltoria
ncepe cu dezvluirea miracolului civilizatiei
din enigmatica PaciIid si legendara Atlan-
tid, de unde se trece n Egiptul Iaraonilor si
al Marilor Piramide, despre care se bnuieste
c ar Ii Iost construite de urmasii celor veniti
din Atlantida. Urmeaz Creta, cu vestitul
palat Cnossos si apoi Malta, cu misteri-
oasele monumente megalitice, mai vechi cu
aproape 1000 de ani dect piramidele
egiptene.
Itinerariul se continu cu strlucita
civilizatie sumero-babilonian, cu Turnul
Babel si Grdi-
nile Semira-
midei, cu Epo-
peea lui Ghilga-
mes si cu Poe-
mul creatiunii
universale. Din
Irak, pornim n
I a s c i n a n t a
Indie, cu str-
vechea civiliza-
tie de la Hara-
ppa, cu cele-
brele monu-
mente din Delhi, Jaipur si Agra, cu bijuteria
arhitectural Taj-Mahal si cu crtile indiene
de ntelepciune Vedele.
Traversnd cei mai nalti munti de pe
Terra, Himalaya, ajungem n China la Palatul
Imperial din Beijing, la Marele Zid si la armata
de teracot de la Xian, leagnul civilizatiei
chineze de acum 8000 de ani, probabil urmasa
celei din PaciIiada de Est. Strbtnd
Indochina, admirm peisajul tropical si
templele aurite din Bangkok, capitala
Thailandei, denumit si Venetia Orientului.
Cltoria n istoria civilizatiei umane este
ntregit de ptrunderea n secretul
civilizatiilor mayas din Mexic si incas din
Peru despre care exist unele dovezi c ar Ii
Iost inIluentat de cea egiptean. La
ntoarcere, vom observa ce este antic si mo-
dern n civilizatia Europei, vizitnd Turcia,
Grecia, Italia, Spania, Franta si Anglia.
Volumul Enigmele civili:atiei stimuleaz
interesul cititorului prin unele ipoteze
surprinztoare si inIormatii putin cunoscute,
prin prezentarea unor monumente de art,
obiceiuri, credinte religioase, conceptii
IilosoIice, arhetipuri si valori universale,
mituri si legende, intrate adnc n memoria
popoarelor antice.
Stilul elevat al crtii scris de proIesorii
Marin si Georgeta Stoica, atractiv si cu
valente estetice, armonizeaz sensibilitatea
cu gndirea stiintiIic si ndeamn cititorul
la meditatie asupra destinului civilizatiei
umane.
numea Upaniadele: ,Iructul supremei
ntelepciuni omenesti'. n Upaniade,
nvttura este socotit cea mai nalt vir-
tute uman. nvttura este o calitate divin:
,nvttura este Irumusetea cea mai aleas
a omului, avere ascuns si tinuit; nvt-
tura procur plceri; ea d glorie si bucurie;
nvttura este nvttorul nvttorilor |.|
nvttura este divinitatea suprem'. Dup
ntelepciunea upanisadic, nvttura este
cea mai aleas podoab a omului, o avere
care nu se mputineaz prin dinuire:
,nvttura e o perl, o avere mare, pe care
rudele nu o pot mprti ntre ele, nici hotii
Iura, si care nu se mputineaz prin druire'.
nvttura este ochiul magic, divin, care
vede tot. Omul Ir nvttur este un orb.
Printii care nu-si ndrum copiii spre
nvttur erau blasIemiati la vechii indieni:
,Dusmanc este mama, vrjmas este tatl, al
crui copil nu este dat la nvttur'.
Educatia (lat. educatio) se reIer la
comportament si nseamn ,crestere',
,Iormare'. Omul educat este omul civilizat,
politicos, care stie s se comporte n socie-
tate si care si-a nsusit codul manierelor
elegante.
Si n educatie, c si n instructie, scoala
are un rol enorm, decisiv, determinant.
Instructia Ir educatie nu este suIicient
pentru a Iorma un om desvrsit si armonios
alctuit.
n privinta educatiei, vechii greci s-au
artat cei mai preocupati, pentru c aveau,
dup cum se stie, o conceptie antropocen-
tric, asezau omul n centrul universului:
,Omul este msura tuturor lucrurilor'
spunea Protagoras. Aceast maxim s-a
impus ca o sentint deIinitiv pentru spiritul
elin. Esential era pentru vechii greci s
Iii un om al cettii, adic nzestrat cu o mare
constiint civic, n care treburile obstesti
s nu te lase indiIerent.
Democrit, reprezentant al materialismului
antic si descoperitor al atomismului, sustinea
c educatia este aceea care-l transIorm pe
om, conIerindu-i a doua natur si c
,lucrurile Irumoase le realizeaz educatia cu
trud'. Contemporanul su idealist, Platon,
n nemuritorul su dialog Republica, spunea
c educatia este, pentru comportament, ceea
ce este ,gimnastica pentru corp si instructia
pentru suIlet'. Dac instructia este o hran
suIleteasc, gimnastica asigur armonia
trupeasc, educatia corecteaz comporta-
mentul si l Iace agreabil, plcut.
Marele orator latin Cicero observa c,
asa cum nu orice ogor cultivat d roade, nici
orice suIlet nu poate Ii educat. Cu alte
cuvinte, lua n calcul si zestrea nativ.
n epoca modern, cea mai Irumoas
reIlectie despre educatie i apartine lui
Oxenstierna, IilosoI si diplomat suedez,
secretar al regelui Gustav II AdolI si cancelar
al Suediei, care l-a inIluentat pe Eminescu,
n Gloss, prin motivul lumii ca teatru.
Oxenstierna recomanda, asa cum se stie,
conditia de spectator, de contemplator al
spectacolului lumii, care apare si la Eminescu
n versul ,Privitor ca la teatru'. n Cugetrile
sale IilosoIice, Oxenstierna Iormula o
sentint vizionar, de o tulburtoare
actualitate: ,Buna crestere a tineretului este
garantia cea mai sigur a Iericirii unui stat'.
Este ceea ce ar trebui s stim cu totii si noi,
astzi. Cci nimic nu este mai important,
pentru orice popor, dect gradul su de
instructie si educatie.
George
SORESCU
EnigmeIe
civiIiza|iei
Crafic de Adrian 1int
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 7
Eseu
Exerci|ii
Irina
MAVRODIN Adrian
CIOROIANU
O idee
VecinuI nostru
din Pakistan
,Magie de I'artiste
irraIis..."

rin mijlocirea unui ,auto-

portret' de scriitor pe care
si-l Iace vorbind, n termeni
care i se potrivesc cuvnt cu cuvnt, despre
Joseph de Maistre, Cioran spune: ,Religiile
mor, din lips de paradoxuri, el, Joseph de
Maistre stia, sau simtea asta, si, pentru a salva
crestinismul, s-a strduit s-i conIere un mod
de a Ii ceva mai picant si mai oribil. |...| Ir
contradictiile sale, Ir malentendu-urile pe
care, din instinct sau din calcul, le-a creat cu
privire la sine, cazul su ar Ii lichidat de mult
vreme, cariera sa ar Ii de mult vreme nchis,
si el ar cunoaste nesansa de a Ii nteles, cea
mai rea care se poate abate asupra unui
autor' (sublinierea mea) (Cioran, Oeuvres,
col. ,Quarto', Paris, Gallimard, 1995, p. 1522).
Aceste cteva ultime cuvinte subliniate
de mine revin, ca un lait-motiv, n ntreaga
oper a lui Cioran. Paradigma Iormulei recu-
rent sub diIerite Iorme mai explicite si mai
putin explicite, sau pur si simplu, implicite
este, dup mine urmtoarea: ,Cest un
vritable malheur pour un auteur que
dtre compris' (sublinierea mea) si poate Ii
gsit n incipit-ul eseului lui Cioran Jalerv
i idolii si din Exercitii de admiratie.
Tot n acelasi eseu despre Joseph de
Maistre, Cioran mai spune: ,S ntretii
echivocul, s descumpnesti avnd totodat
convingeri att de nete, iat un tur de Iort.
(ibidem) Exist, aici, o nuant n plus Iat de
variantele Iormulei paradigmatice pe care o
identiIicasem mai sus: n mod Ioarte explicit
este vorba de o scriitur voit echivoc, ambi-
gu, care vrea s-si descumpneasc, s-si
uluiasc cititorul (de Iapt s-l oblige s simt
si s gndeasc, s problematizeze, s asume
Iaptul c lectura lui trebuie s se desIsoare
pe multiple planuri, ntlnind multiple
adevruri paralele, care uneori pot merge
pn la contradictia absolut si la paradox.)
Cnd Iace trimitere la munca de traducere
relativ Irecvent, astIel nct s-ar putea
alctui un manual despre traducere din
punctul de vedere al lui Cioran , autorul
Tratatului despre descompunere insist
asupra Iaptului c traductorul Iace o
,crim' dac prin lectura sa (cci ce altceva
este o traducere dac nu o lectur mai aviza-
t, o lectur de proIesionist?) expliciteaz
textul, ,transeaz', opteaz pentru unul din
sensurile multiple sugerate de scriitura
originalului. Dup Cioran, adevratul
traductor, traductorul pe care si-l poate
dori Cioran, n orice caz, este cel care reuses-
te s se mentin, prin versiunea sa, n ambigui-
tatea programatic cultivat de autorul pe
care-l traduce, mai mult chiar n ambiguitatea
mai mare sau mai mic, voit sau nu,
constientizat sau nu a oricrui text cu
adevrat literar, Iie el scris de Balzac sau de
Mallarme (cazuri poate extreme s nu uitm
c Cioran a ncercat s-l traduc pe Mallarme
, dar al cror caracter ambiguu diIer doar
prin gradul de concentrare al calittii de a Ii
ambiguu).
Mai mult chiar, n cercetrile mele
ndreptate n directia gsirii unor metatexte
cioraniene care s-mi re-conIirme dac mai
este nevoie ideea despre ambiguitatea
scriiturii cioraniene de o uzur precoce,
rapid, a operei sale, datorit uzurii prin
mijlocirea unei scriituri prea lesne de nteles,
a unei scriituri univoce am descoperit
cteva ,aIorisme' care mi dau nc o dat
dreptate cnd aIirm c putem vorbi, n cazul
lui Cioran, de o poetic a ambiguittii. Le-am
adunat ca pe tot attea argumente pretioase,
de netgduit, si mi propun ca, Ioarte
curnd, s le consacru un comentariu, iat-
le, mcar n parte, puse de Cioran sub semnul
operei nerealizate si a ,artistului nerealizat',
,magie de l`artiste irrealise', spune el:
,Formati la scoala unor
veleitari, idolatri ai Iragmen-
tului si ai stigmatului, noi
apartinem unui timp clinic
pentru care conteaz doar
ca:urile. Ne aplecm cu aten-
tie doar asupra a ceea ce un
scriitor a trecut sub tcere,
asupra a ceea ce el ar Ii putut
spune, asupra proIunzimilor
sale mute. Dac las o oper,
dac se explic, poate Ii sigur
c l vom uita.'
Sau/si:
,Modurile de exprimare
Iiind uzate, arta se orienteaz
ctre non-sens, ctre un
univers privat si incomuni-
cabil. Un Ireamt inteligibil,
Iie c-i vorba de pictur, de
muzic sau de poezie, ne pare,
pe bun dreptate, desuet sau
vulgar. Publicul va disprea
curnd; si arta de asemenea,
nu mult dup el.'
H
ne imaginm o Romnie
nt r -unul dintre deceniile
viitoare, n care mcar o parte
dintre cei peste dou milioane de romni
plecati la munc n Europa (adic cca. 10 la
sut din populatia estimat a trii) se vor Ii
ntors. Dar este cu totul posibil, n acelasi
timp, ca n Romnia s vin, pe lng acesti
romni, si din ce n ce mai multi cetteni din
spatiul extra-comunitar. Acest din urm lucru
oricum se petrece desi n media noastr el
este rareori un subiect de analiz serioas
si este de presupus c Ienomenul se va
accentua dac economia noastr si va pstra
ceva din cresterea de pn acum si dac
salariile vor creste si ele, apropiindu-se agale
de media european.
Pentru un om din Orientul Mijlociu, din
Pakistan, Bangladesh, Egipt sau din alt colt
de lume similar, un om care vrea s cstige
muncind o pine mai alb, Romnia ca
regiune a Uniunii Europene va Ii din ce n
ce mai mult o posibil atractie. Nu numai o
cale de tranzit (asa cum se ntmpl acum
pentru cei mai multi dintre cei care tintesc
Vestul european), ci chiar o destinatie n sine.
Cu motive sau nu, oIicialii europeni nc mai
consider granitele de Sud si Est ale Uniunii
ca Iiind cele mai (s spunem, desi cuvntul
nu e tocmai acelasi) Iragile; pe de alt parte,
pot depune mrturie pentru eIorturile pe care
Romnia le Iace pentru a nltura acest cliseu,
dar Ir a-i vexa pe cettenii Republicii
Moldova. Asadar, cuplati aceast posibi-
litate un numr tot mai mare de strini veniti
la noi cu o populatie a Romniei (i am n
vedere pe cei propriu-zis nscuti aici) din ce
n ce mai mbtrnit, cu preturi din ce n ce
mai mari si cu o insecuritate a muncii din ce
n ce mai sesizabil. S lum un exemplu, la
ntmplare: s presupunem c un tnr medic
romn, absolvent al Iaculttii de proIil din
Craiova, va cstiga ntr-o clinic privat,
peste un numr de ani, cca. 2 000 de euro
lunar. Numai c lng el va aprea un medic
indian, absolvent al unei Iacultti din New
Delhi, care-i va spune proprietarului clinicii
c el e dispus s Iac aceeasi munc pentru
1 500 de euro. Ce va Iace proprietarul? Dac
este un om normal si dac eIectiv este un
ntreprinztor onest, l va angaja pe indian.
Numai c acest caz ipotetic nu este rul cel
mai ru. Nu de imigratia caliIicat trebuie s
ne temem, ci de cea necaliIicat si ilegal.
Nu strinii care vin cu avionul sau cu trenul
vor pune probleme, ci cei care vor traversa
granita ascunsi printre prelate de camioane.
Exemplul nu este deloc science-fiction.
Acest lucru se ntmpl acum, doar c
romnii sunt de partea cealalt a povestii, n
rolul celor care se multumesc cu mai putin.
Am ntlnit, la Bruxelles, stomatologi romni
care Iceau pentru 700 de euro lucrri pentru
care un stomatolog valon sau Ilamand ar Ii
cerut mcar 1 000 de euro. Patronul de clinic
de acolo, care-i angajeaz pe romni, evi-
dent c este multumit, iar stomatologul
belgian care-i concurat la el acas evident
c mrie printre dinti.
La Iel vor mri si multi romni, imediat
ce terenul de concurent se va muta n
Romnia.
Ce eIecte va avea acest Ienomen asupra
societtii noastre, asupra moravurilor, sau
politicii de la noi? E cu totul probabil ca
extrema dreapt politic s Iie principalul
beneIiciar. Faptul c, deocamdat, extrema
dreapt romneasc reprezint un nimic
virgul ceva prin sondajele noastre
electorale nu este un contraargument. Ar
trebui s meditm ceva mai serios pe
marginea cazurilor din Europa cu care
suntem contemporani. n cteva tri
democratice din Uniunea European
problema imigratiei ilegale a bulversat scena
politic. nc de la nceputul anilor `90, Aus-
tria a Iost o tint a emigratiei din Estul
Europei (mai mult sau mai putin legal). Re-
cent, n Austria, la alegerile din 28 septembrie,
dou partide de extrema dreapt conduse
de Heinz-Christian Strache si Jrg Haider
au cstigat, mpreun, 29 la sut din voturi.
Austriecii tocmai au cobort vrsta minim
de vot la 16 ani (n dorinta de a-i responsa-
biliza pe junii cetteni) dar au avut surpriza
s vad c o treime dintre alegtorii tineri au
votat cu Strache & Haider
*
.
Iar Austria nu este tocmai o exceptie.
Pn si n generic-neutra Elvetie, Partidul
Elvet al Poporului (ce nume proletcultist!) al
lui Cristoph Blocher, care n ultimele alegeri
a marsat intens si excesiv pe problema
imigratiei, este la ora actual partidul cel mai
bine cotat pe scena politic local. n
Danemarca, guvernul depinde de sustinerea
unui alt partid anti-imigratie (denumit tot
Partidul Poporului!). n Italia, partidul Liga
Nordului al lui Umberto Bossi (n coalitia de
la guvernare, n momentul de Iat) a
contribuit enorm la cresterea n amploare a
discursului (cum spune The Economist) ex-
plicit xenoIob din Peninsul n ultimul dece-
niu (romnii ajunsi acolo au cam simtit-o pe
pielea lor). Si, dac tot vorbeam despre
Belgia, s mai spun c nici partidul Vlaams
Belang din regiunea Ilamand nu este
departe de cazurile citate.
S Iim realisti. Chiar si n interiorul
Uniunii Europene, deocamdat, libera
circulatie a Iortei de munc este mai cu seam
un principiu, nu neaprat o realitate. Patronii
britanici se bucur cnd angajeaz muncitori
din Romnia sau Bulgaria, dar muncitorul
briton nu se bucur deloc. Si el va vota n
consecint. Si asta chiar n conditiile n care
Romnia si Bulgaria sunt membri ai Iamiliei.
Ca s nu mai aduc n discutie greseala care
se Iace relativ Irecvent si la noi, atunci cnd
vorbim, nc, despre ,emigranti' romni n
Europa desi, dup 1 ianuarie 2007, romnii
care merg n tri ale UE, indiIerent pentru ce
si cum, nu mai sunt emigranti, ci cetteni
europeni care circul liber.
* The European far right. Dark tales from
the Jienna woods, n The Economist, 4 octombrie
2008 Sasha Merej - Festina lente
// oo 8 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Eseu
Istoria esen|iaI a
Iiteraturii romne
Ion
BUZERA
Eseistica interbeIic a Iui
Mircea EIiade

artea cea mai rezistent a

operei interbelice a lui Mircea
Eliade (19071986), cu
exceptia romanului Maitrevi (1933), este
eseistica, rspunztoare n bun msur
pentru excelenta ulterioar a Ielurilor n care
va scrie autorul, dar si pentru derapajele (de
mai multe Ieluri: politice, scriiturale,
existentiale, proIesionale, identitare) ale
anilor 19381944. Scriitura primului deceniu
de creatie (19261936, acesta din urm Iiind
anul aparitiei tezei de doctorat despre yoga,
pe care Cioran o considera, n relativ
cunostint de cauz, ,cea mai serioas carte
de eruditie pe care a produs-o Romnia') se
caracterizeaz, n general, prin nebulozitate,
energetism, rapiditate a executiei, Iervoare
si neatentie, non-conventionalism argumen-
tativ, asumare transant a optiunilor si
Iluctuatie a unghiurilor de observatie
problematizant. Este evident, ntre altele,
intentia antrenamentului stilistic, dar si
eIortul de recuperare este imens, ,teoretizat'
si ,cultivat' n numeroase contexte.
Tnrul erudit (numit, pe bun dreptate,
de Mihai Sora ,cititor universal') descoper
autori, breveteaz concepte, lanseaz la ap
teorii dintre cele mai diIerite si mai ales scrie
enorm, ntr-o competitie declarat cu Iorga,
ntr-un elan al ,ntemeierii' personale, al
deIinirii de sine ori ,generationiste' si al
autovalidrii. Stilul este, inevitabil,
convulsiv, dominat de Iigurile inIlamrii si
ipostazierii eului, nu de putine ori prin
recursul la hiperbolizri naive. Aproape toate
textele produse n acest interval (indiIerent
c este vorba despre eseuri, Iragmente
autobiograIice, romane sau conIiguratii dis-
cursive deja specializate n directia istoriei
religiilor sau mitologiei comparate)
ostenteaz provizoratul, dimensiunile
asumat-Iragile care tin de work in progress,
asteptarea nedeIinit a continurii. De
exemplu, n Oceanografie scria: ,Este o
cunoastere concret n Iolclor, ceea ce nu
se gseste n opera oricrui mare literat sau
artist. Trebuie s Iii un Dante, un Shake-
speare, un Goethe, un Dostoevski, ca opera
s ajung un instrument de cunoastere. Pe
ct vreme, orice productie Iolcloric poate
Ii un instrument de cunoastere, pentru c
particip la acea prezent Iantastic, prin
care se ajunge la rdcinile lucrurilor, se
intuieste substanta realittii, se exprim
limitele vietii si nemrginirea mortii.'
Aceste consideratii nu reprezint altceva
dect varianta in nuce a studiului Iunda-
mental Folclorul ca instrument de
cunoatere, publicat n ,Revista Fundatiilor
Regale' n 1937 si reluat n volumul Insula
lui Euthanasius. Este vorba despre
provocarea violent a multelor teme
solicitate, ,trezite la viat', despre incizarea
Iormelor mentale cu care intra n contact, n
virtutea unei teribile tensiuni de asteptare
ori, altIel spus, a provocrii coliziunii
epistemice. (Desi constant subtire, o
component epistemologic va exista n
toat opera lui Eliade). O anumit diIicultate
a identiIicrii punctelor de acros, a siturii
Iat de problematica abundent si extrem de
diversiIicat este vizibil cu ochiul liber.
Totusi, apare valabil de pe acum si
reciproca: cu ct se acumulau lecturile, cu
att se desenau mai precis, n aparentul haos
al reIerintelor, liniile de atac, ajustrile si pn
la urm comodittile. Gratie unei discipline
comentate din ce n ce mai direct, pasiunea
achizitiv reusea s devin tranzitiv, s
impun logici orientative, s reduc riscurile
purei speculativitti.
Autorul avea n vedere potentarea
spiritualizrii experientelor, ranIorsarea
ideatic, iar nceputurile propriu-zise ale
hermeneuticii, legate ntre altele de
alchimie conIirm posibilul ,transIer', de pe
problematica individual pe cea a analiticii
Ienomenului religios. Era testat capacitatea
de ,interiorizare' a unei problematici din ce
n ce mai vaste, controlate n cele mai mici
amnunte de subiectul explorator. O astIel
de intentie (care se precizeaz, totusi, destul
de lent) nu intra n disput cu ,principiul'
proliIerrii cunoasterii, ntruct Eliade a
simtit Ioarte devreme si nevoia unor ajustri
metodologice, Iie ele si spontane.
Aceeasi tendint este relevabil, dup
cum am constatat deja, si n cazul
,modelelor', care sunt ,Iortate' s participe
la ordinea ,impus' de Eliade nsusi. Iat,
de exemplu, n virtutea cror precepte este
selectat pentru comentariu un text al lui
Unamuno: ,Omul are un singur drum de
urmat: s lucre:e conform cu sufletul i cu
inima sa. Un singur drum care de Iapt
nseamn un milion de drumuri, un miliard
de drumuri. Fiecare om nu-si poate gsi dect
adevrul su, mntuirea sa personal.' (In-
sula lui Euthanasius).
Un autor tinde s Iie acceptat aproape
numai n virtutea adecvrii/ non-adecvrii
la o cutare de moment a lui Eliade nsusi.
Atunci cnd apropierea este prea Irapant,
intervine adolescentina reIutare, n Iond o
prob subtil de autodenegare. ReIuzul
papinismului este cel mai simptomatic pentru
acest tip de atitudine a lui Mircea Eliade.
Entuziasmului total, ,extatic' i succede o
anemiere progresiv a interesului Iat de
autorul (sau ideea) n cauz, uneori pn la
declansarea unor polemici acerbe.
Atitudinea Iat de ,cellalt' poate s Iie si
una Iluctuant, n Iunctie de aceleasi norme
premeditat-instabile ale aIectivittii
epistemologice.
Uneori, cititorul rmne cu impresia
indelebil c intervin Irenaje deliberate ale
unui curs demonstrativ pentru a se evita
orice dependent, orice mimetism posibil.
Tnrul Eliade preIer n orice situatie s
riste, s dirijeze discursul n orice alt directie
dect cea asteptat, numai din plcerea de a
respinge principiile similarittii si n primul
rnd ale similarittii cu sine. Se insinueaz
aici si utopia ,Iractalizrii', a explorrii
ilimitate de sine. E Irapant similitudinea
n aceast ordine argumentativ a
,primului' Eliade cu ,ultimul' Culianu.
Medierea, cu toate avatarurile si
avansurile ei, este reIuzat cu ndrjire:
,Ciudtenia aceasta, care a Iost att de
aplaudat la nceput, aproape c m
nelinisteste. Bine domnule, dac ai attea
lucruri originale si personale de spus, de ce
ti iei un pretext exterior, de ce ai nevoie de
un stimulent si de un vehicul strin care s-ti
poarte gndirea? De ce nu spui pur si simplu:
asta gndesc eu despre lume si despre viat
n loc s silesti pe altii, prin ,interpretare',
s spun acest lucru?' (Oceanografie).
Eseistica si chiar romanele au respectat
cu scrupulozitate acest comandament al
autenticittii. Este, de altIel, practica
relevant n mod decisiv pentru acest
deceniu al creativittii eliadesti. Apare
implicat aici o cutare obstinat, ndrjit a
evenimentialului brut, indiIerent de ce
natur ar Ii el: ,S-ar putea spune c
,destinul' este tocmai lupta cu tine nsuti,
alegerea faptului (s. a.) esential din milionul
de Iapte care se consum prin tine sau n
jurul tu; lupta cu tine nsuti, cu semniIicatia
(rodirea, copiii, gloria act creator, cu
,secvent organic' n orice caz) pe care o
poti da sau nu o poti da vietii tale personale.'
(Fragmentarium); ,ntmplarea nseamn
lucru real, lucru realizat si orientarea
noastr ctre ntmplri nseamn o orientare
realist (s. a.). Iat deci nc un paradox al
miracolului crestin (adic al Ienomenologiei
miracolului dup inteventia lui Hristos n
istorie): ntoarcerea la realism, la bunul simt,
la cotidian.
O conceptie antimistic a miracolului,
cci se delimiteaz Ioarte strict experienta
religioas, adic experimentarea pe ci
exceptionale a miracolului.' (Oceanografie).
(Aceast idee a lui Eliade i-a permis lui I. P.
Culianu s Iac anumie conexiuni cu opera
istoricului religiilor). Pe de alt parte, numai
extrema priz la real poate s garanteze dorita
transmutatie spiritual, n alt Iel dect alte
,metode': ,Crezi c lumea o poti Iace si
desIace prin vointa ta (magie); te convingi
de absurditatea acestui demiurgism, si
atunci crezi c lumea o Iaci, cunoscnd-o
(idealismul); te multumesti, n cele din urm,
s triesti ,autentic' o ct de mic prticic
din aceast lume (,autenticitate').'
Fragmentarium.
Mecanismele asimilrii, nglobrii
inIormatiei ,neprelucrate' presupun acea
maxim disponibilitate a personalittii asupra
creia a insistat n attea rnduri Mircea
Eliade.
Este ceva cu adevrat debordant n Ielul
n care autorul utilizeaz inIormatia, o
prelucreaz si o plaseaz n cele mai
neasteptate contexte. Histrionismul cognitiv
probeaz nu att o instabilitate, ct o testare
a posibilului lumilor de explorat. Si ele chiar
se oIer tnrului care ce-i drept stie s
le provoace, s nu le nsele asteptrile dect
atunci cnd le-a ,epuizat', situatie nu chiar
att de la ndemna oricrui neoIit. Asaltarea
temelor va Ii nsotit si de o retoric
amoroas, de un stil al aprehendrii, al
captrii intempestive. Orice obstacol trebuie
,anulat', suspendat sau, la rigoare,
instrumentalizat: ,Fiecare nou generatie
gseste n Iata ei un obstacol ridicol si tragic
n acelasi timp, mpotriva cruia trebuie s
lupte, cu riscul de a pieri altminteri. Este un
trist destin acesta; ca n loc s-si concen-
treze Iortele ctre o nou creatie, oamenii s
se istoveasc dnd la o parte bolovanii din
drum, luptnd cu superstitiile, cu ereziile si
truismele contemporane.' (Fragmentarium).
Gndirea tnrului autor este orientat spre
originea lucrurilor, spre Iacticitatea lor, ns
discursul este somat s capteze ct mai
multe dintre variabilele existentei, deoarece
orice trire este latent-semniIicativ si numai
astIel poate Ii surprins devenirea, transIor-
marea spiritului: ,De ce s publici toate
documentele istorice, ale unui trecut colectiv
si nu si toate Iazele unei personalitti n
devenire? AstIel, controversele, revizuirile,
depsirile trebuiesc publicate. Trebuie
publicat orice Iapt actual, orice experient
propriu-zis.' (Erotica mistic in Bengal).
Formativitatea nu are sens n aIara
atentiei hiperactive, care nu nseamn
dispersare, ci punere sub lup a oricrei
miscri a eului, ntr-un elan ,democratic' al
consemnrii lecturilor, ideilor, ipotezelor,
revelatiilor, cltoriilor, observatiilor
netrucate, aparentelor insigniIiante.
A valida o experient nseamn a o
transcrie imediat, relatiile, regularittile,
eIicientele ei Iiind lsate pe mai trziu. Numai
exteriorizarea si redresarea spontan a celui
care si asum cunoasterea pot s certiIice
autenticitatea ,experientialist': ,Asadar
s cutm, s sorbim, s ne desItm, s
suIerim tot. Personalitatea ajunge elastic,
dar nu incoerent; asimileaz, dar nu se
intoxic prin ingurgitatie si nu ajunge
cenusie, prin amestec. Fiecare nou
experient i druieste o nou gimnastic, o
nou viziune si noi valori. Chiar o experient
absurd, cum ar prea alchimia. Sau una
riscant: magia. Sau una compromittoare:
umanitarismul. Sau Iuturismul, cubismul,
sionismul, antisemitismul. Sau algebra,
christian science, criptograIia etc.'
(Cuvantul, 23 septembrie 1927, n vol.
Lucrurile de tain). Acest tumult
gnoseologic avea, Ir ndoial, riscurile sale
majore, care nu vor ntzia s-si Iac eIectele
n planuri poate neasteptate, mult mai putin
teoretice.
Mircea Eliade si-a gndit de Ioarte
devreme viata si opera ca o curs cu obsta-
cole reale sau, nu de putine ori, inventate
din plcerea jocului sau dintr-un eIect
pervers de autosugestie. Ceea ce a Iost
considerat de ctre mai multi exegeti ca un
deIicit metodologic nu era altceva dect
derularea unei constante care a Iost
,deIinit' nc din perioada interbelic a
activittii si care avea drept Iunctie
dominant ideea de integrare. Eul integrator
si integrarea eului n sisteme mult mai vaste
de reprezentare sunt cele dou componente
ale gndirii eliadesti care practic s-au
maniIestat din adolescent pn la sIrsitul
vietii. AltIel spus, istoria religiilor nssi nu
a Iost dect un instrument, cel mai extins si
mai spectaculos, al determinrii limitelor
auctoriale. Aparenta rigiditate eliadesc n
acest domeniu (n ciuda prelucrrii unei
inIormatii enorme), conceperea sacrului n
termeni oarecum limitativi, utilizarea cvasi-
redundant a unor termeni-cheie au Iost
reIlexul unei intentionalitti care tindea s
operationalizeze indiIerent de consecinte.
Sasha Merej - City gate XIII
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 9
Cronic Iiterar
Obsesii
Marian Victor
BUCIU
\
adrul reIerential al istoriei, n
romanul nonIictiv*, reia multe
Iiguri atestate. Comandantul
lagrului, Hss, siluieste o cehoaic, Hodys,
si o izoleaz, atunci cnd rmne gravid,
ntr-un buncr Ir hran si o tine numai n
picioare. Salvat de detinuti (rul nu e
absolut), Iemeia ajunge la o clinic din
Mnchen, l denunt pe comandant si acesta
e destituit. Ba chiar spnzurat, n 1946, la
Auschwitz. Dr. Klein e tot un orbit de
nazismul devenit un mecanism ideologic al
mortii. Dr. Schumann experimenteaz metoda
de sterilizare n mas (a doua atrocitate
inIernal dup nIometarea ,biopolitic').
Doi iubiti, o prostituat, Lotte, care
renuntase la un brbat din aIara lagrului, si
Paul, sunt mpuscati pentru c nu se
acupleaz n timpul experimentului
sterilizant, Ir a se tine seama c tocmai
reteta experimental nu-i
nIiora sentimental si erotic. Un
ntreg capitol dezvluie
experimentele diabolice Icute
pe omul redus exclusiv la
conditia rasei. Dr. Ottmar von
Verschuer si ucenicul su,
nomina odiosa, Dr. Mengele,
prezent la Auschwitz, ,stu-
diaz' antropologia, genetica
si eugenia pe evrei, tigani,
pitici, uriasi si ndeosebi pe
gemeni. ntre multele creaturi
teriIiante se retin sibienii
Draser, soIerul Johann Roth,
doctorul ordean, maghiar,
Nyisli, colaboratorul cunoscu-
tului Mengele. (Scpat, ntru-
ct nu Iusese recunoscut,
purtnd un nume Ials, Mengele moare n
America de Sud, spre sIrsitul deceniului
opt, n timp ce Icea baie. Cam pe atunci, D.
Schlesak l caut pe Capesius.)
ntreaga carte condensat, sintetic
oIer un preaplin al monstruozittii. Pe
1 ianuarie 1945 se produce o executie ,pentru
inaugurarea Anului Nou'. Omul devine o
abstractie, un simplu numr, trind n lagrul
ajuns adesea iad sau chiar mai mult.
Mncarea este doar o sup din ap cu le-
gume stricate. nIometarea vreme de trei zile
si despuierea constituie pregtirea batjoco-
ritoare pentru gazare. Dormitul se realizeaz
n dou schimburi, ntr-un pat ajung si zece
detinuti. Spectrul violentei este complet. O
zgrietur pe trup atrage trierea pentru lotul
destinat mortii. Cei ucisi sunt selectati si
nregistrati de medici (unii dintre acestia sunt
spnzurati dup rzboi n urma unor
procese). Fete si Iemei se trezesc basculate
din masini ,cum ai descrca pietris pe
sosea'. Unii dintre detinuti sIrsesc necati
n latrine. n lagr sosesc numerosi copii,
din locuri diIerite, de la Paris sau din Oradea.
Moartea a ajuns stpn. DeIetismul,
devierea de la ncrederea n victoria nazist,
se pedepseste si el cu moartea. A Iace rul
din Irica de a nu ajunge victima lui nu este
aici deloc o situatie accidental. Iar n planul
constiintei sau obnubilrii acesteia nu
este nicio situatie exterioar dramaticului ori
tragicului. Vina tragic nu apare exclus, ca
si responsabilitatea, desi credinta obisnuit
este ntr-un rul iremediabil. ,Aici nu exist
ajutor.' Dr. Wirths, seIul medicilor de la
Auschwitz, care alegeau bolnavii pentru
moartea grabnic, i scrie sotiei la 15.5.1945:
,Ce ru am Icut eu aici? Habar n-am!'
Curnd, s-a spnzurat. Lupta pe viat si pe
moarte n beneIiciu ideologic extrem era si
ea dictat. Hitler, marele manipulator dia-
bolic, sinucis la 30 aprilie 1945, a notat n
testament cuvinte aspre despre neputinta
germanilor care se spla el pe mini si-au
meritat soarta.
Mesajul major al crtii nu este unul
maniheist: se constat usor o extindere
moral, deopotriv cu alta i- sau a-moral.
,Aici se gsea orice. Auschwitz era cel mai
bogat loc de pe pmnt.' ndrgostitul si
inocentul Paul poate Ii creditat n orice
cuvnt: ,Erau ndrgostiti care Ioloseau
acest bordel pentru ei. De exemplu, Lotte si
cu mine. Era mare bucurie n bordelul de la
Auschwitz, atunci cnd m culcam cu Lotte.
Rai in iad. (s. n.) (.) Dragostea, prietenia,
cuvintele bune... toate acestea erau singura
rezistent posibil la Auschwitz. Si, normal,
un reazem.' Cinicul amoral Dr. Nyiszli
noteaz pe la jumtatea lunii
ianuarie 1945: ,Zilele noastre
se scurg iarsi linistite, Ir
evenimente.'
Actele demonice (epitet
critic inevitabil) acoper scara
ororilor. Adam, autorul unor
nsemnri la Iata locului si a
unora reconstituite din memo-
rie, nu e singurul care spune
c la nceput n-a Iost gazarea,
ci mpuscarea. Supravietuitori
ai gazrii (aproape ntot-
deauna ei asteptau s se spele
la dusuri), nu putini, sIrsesc
mpuscati. Copiii care nu mor
la grmad sunt zvrliti n
gropile umplute cu masa
uman care tocmai arde. Detinuti maturi se
arunc singuri n Ioc pentru a nu mai putea
privi insuportabilul. Holocaustul cotidian
atinge ciIra de 24 de mii de oameni arsi odat.
La trei luni, cei 400800 de detinuti din
Comandoul Special sunt lichidati. La
crematoriu, n ,Iabrica mortii', sosesc
oameni care se cred rscumprati. Pare c
toate drumurile duc la moarte.
Gazarea, cu Ciclon B, nceput n
primvara anului 1942 (se mentioneaz si
iulie 1940), poate Ii scurt, de 1 minut, sau
de 810 minute, potrivit unguroaicei Ilonka.
Se ncearc acoperirea tipetelor celor gazati
cu motorul turat la maximum al unei masini.
Dup operatie, lucrtorii se retrag n betie.
,Canibalismul era ceva normal', observ
Adam. ,Pentru a economisi gazul erau arun-
cati de vii n Ioc', si aminteste tot el si citeaz
constatarea lui B. Fondane despre absenta
lui Dumnezeu si a rugciunii n camera de
gazare. Culmea Iarsei tragice este c masina
Crucii Rosii transport gazul asasin. Tragicul
ia nItisarea ambiguittii misterioase si
cotropitoare.
Credinta n rul deplin nu este
mprtsit de altii, mai putini, ca doctorita
austriac Ella Linndgens. Ea sustine c si n
lagr se putea opta ntre bine si ru. Omenia
ntr-o lume diabolic si inuman este un alt
aspect recurent al literaturii despre lagrele
naziste, nc apt de interes esential, azi,
cnd se ntreste replica literar privitoare
la realitatea comunist. Perspectiva curent
este aceea a absolutizrii inumanului. n acest
sens merge depozitia lui Adam: ,Omenia era
interzis la Auschwitz. (.) Supravietuiai
numai dac minteai, Iurai, nselai si dac nu
ntreprindeai nimic mpotriva a ceea ce era
permis, or permis nu prea mai era nimic.' Nu
lipsesc cei care nu reIuz luminile, Iie si
intermitente, ale constiintei. Rezistent n
lagr, unde l ntreab pe Irancezul Henri
dac ei ,sunt oameni buni', Tadeusz
Borowski, liber, nu supravietuieste aminti-
rilor si se sinucide. Chiar si unul care si-a
pierdut cu totul constiinta, dar nu si lucidi-
tatea acestei pierderi, precum Roland,
mrturiseste ,ct de Irumos a nIlorit omenia
acolo.' Femei mai mult moarte dect vii
multumesc detinutilor brbati care le duc pe
bratele lor, ntr-o ultim atingere omeneasc,
n locul unde stiu c vor nceta s mai spere
si respire. Exist muribunzi care prsesc
curajos viata, n cntece si rugciuni.
Absenta protestelor, iat perceptia
comun. Au Iost, ns, si proteste, spune
Roland, ale unor Iemei, mame, btrni. Unul
dintre acestia proIetizeaz c Germania va
ispsi pentru crime. O tnr dansatoare
polonez reIuz s se dezgoleasc si
mpusc un SS-ist cu propriul lui pistol. Tot
o polonez, ZoIia, si apr demnitatea
ntorcnd urletele agresorilor. Victimele uit
si iart dac si clii nu uit si se ciesc,
spune procurorul Klger, paraIrazndu-l pe
un Iost presedinte Irancez, Auriol.
n acest roman dialogic, dramatic si
tragic, vocile, monologurile asamblate,
mrturiile directe si mediate despre lagr, ca
ntr-un Iilm documentar, apartin unor
exponenti ai supravietuitorilor, victime sau
cli. Depozitiile dateaz de dinainte de
eliberare, 17 ianuarie 1945, sau de dup
aceast dat. Un extras dintr-o disertatie
este din 2005. Citatelor din dosarele juridice,
corespondent, memorii, cercetri
specializate, li se adaug cele beletristice,
Iragmente poematice sau de proz. Versuri
din Hlderlin vorbesc despre omul care uit
de sine i de Dumne:eu, cele din Fr. Nietzsche
(invocat si ca gnditor) amintesc ,roata
lumii', nvrtit din ,nevoie' si ,joc'. Adam,
personajul cu veleitti literare al romanului,
citeaz la nceput dintr-un poem de Paul
Celan, despre ntoarcerea omului din
mormnt. Un al doilea poem de Celan,
Tenebre, contine versuri care transcriu
comuniunea trupeasc ntre uman si divin.
RomanuI dup Auschwitz
Exist chiar un montaj din versuri populare.
Roland, unul dintre cei care citeaz versuri,
aminteste de moartea de cine a lui K. din
Procesul de KaIka. Pentru zilele de 2526
ianuarie 1945, n aceast ,lume inIernal',
aproape complet animalizat, se Iace recurs
la un Iragment din Primo Levi. Cartea
aceasta greu de clasat artistic (si chiar
stiintiIic), lrgind considerabil statutul literar
al romanului, si adaug, de altIel, o ntins
si divers bibliograIie.
Structura ntregului ca si a Iragmentului,
pn la enuntul minimal, se nscrie n zona
vie a captivantului. Notatia exact, rapid,
eIicient, ntr-o deplin conjugare a
cuvntului cu reIerentul, se impune prin
deplina autenticitate, absorbind si adncind
n mod natural si persuasiv recurentele.
Multilingvismul este bine si mai ales viu
reIlectat, prin nu putinii, dar necesarii termeni
speciIici, ndeosebi germani, dar si polonezi,
unguresti etc.
Intensa creditare a lecturii provine si din
distantarea critic, obiectivarea, absenta
prejudectii, n esent a tezismului. Nu
lipseste, dar nici nu prisoseste, cum s-ar Ii
putut ntmpla, prin strident, expresia
umoristic a unor Iapte dramatice si tragice.
Chiar si aici, n lagr, ,mereu s-a pstrat si
ceva umor'. Mamele glumesc cu copiii
pentru a ndeprta gndul mortii. Mamele
germane din Ardeal, auzind hotrrea de a
da Iiecare un copil lui Hitler, ntreab dac
,vine domnu` Fhrer' la ele sau sunt
asteptate la el. Ceea ce nu nseamn c este
pierdut esentialul, acela, desigur, c ne aIlm
dincolo de rs si plns. Fiecare pagin atrage
si oripileaz deopotriv. Mrturiile devin
tensionate pn la insuportabil. Adevrul
viu, desi n proximitatea ori chiar inima mortii,
tinde s anihileze arta si artiIiciul scenariului
imaginativ. Fiecare cuvnt din carte, chiar si
acela care mai mult ascunde dect dezvluie,
apare trit pe deplin, rational si emotional.
Citim aici un discurs hibrid al omului
deopotriv conjunctural si atemporal.
* Capesius, farmacistul de la Auschwit:,
traducere din limba german si note de Cosmin
Dragoste, Ed. Polirom, Iasi, 2008.
Cr|i primite Ia redac|ie
Augustin Buzura, Recviem pentru
nebuni i bestii, editie deIinitiv ngrijit de
Angela Martin, Ed. Semne, Bucuresti, 2008,
386 p.
Mircea Ghitulescu, Istoria literaturii
romane. Dramaturgia, Ed. Academiei
Romne, Bucuresti, 2007, 918 p.
Actori poeti, poeti actori.Antologie de
Lucia Nicoar si Cristiana Gavril, dup o
idee de Mircea Ghitulescu. PreIat de
Cristiana Gavril, Ed. Brumar, Timisoara,
2008, 724 p.
Sorina Sorescu, Metacritice. Critica
de tran:itie, Ed. Aius, Craiova, 2008, 210 p.
Ultimile insemnri ale lui Mateiu
Caragiale insotite de un inedit epistolar
precum i indexul fiintelor, lucrurilor i
intamplrilor in pre:entarea lui Ion Iovan,
Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2008, 550 p.
Rodica Grigore, Literatura universal
i comparat. Puncte de reper in evolutia
romanului universal Ed. Casa Crtii de
Stiint, Cluj-Napoca, 2008, 242 p.
Nicolae Prvulescu, Bravo Lui,Ed.
AutograI MJM, Craiova, 2008, 224 p.
Adrian Georgescu, Eu sunt i vreau,
Ed. Sieben Publishing, Bucuresti, 2008, 304 p.
George Popescu, Povara orfanittii,
Ed. Aius, Craiova, 2007.
Nichita Danilov, Locomotiva Noimann,
Ed. Polirom, Iasi, 2008.
Liviu Ioan Stoiciu, Cartea :drniciei,
Ed. Pallas, Focsani, 2008, 476 p.
Pr. Sever Negrescu, Prolog din Proloa-
ge, tiprit cu binecuvntarea naltpreasIin-
titului TeoIan Mitropolitul Olteniei, Ed.
Mitropolia Olteniei, Craiova, 2008, 128 p.
Rodica Grigore, Evolutia formelor
romaneti, Ed. Casa Crtii de Stiint, Cluj-
Napoca, 2008, 196 p.
Coca Man, Jisul implinit al unei mame,
Ed. M.D., Craiova, 2008, 62 p.
Oltenia Studii. Documente. Culegeri.
Ed. Alma, Craiova, 2008, 124 p.
// oo 10 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Eseu
ActuaIitatea
capodoperei
m
ult vreme aproape
necunoscut, scriitorul
american Henry Miller si
datoreaz notorietatea relativ trzie n spe-
cial romanului Tropicul Cancerului, publicat
ntia oar n Franta, la 1934. Personalitate
controversat, ba chiar contestat de puritani
si de partizani ai ,clasicilor', Henry Miller a
dus o existent obscur si libertin, uneori
la limita sordidului, Iiind un inamic declarat
al conventiilor si prejudectilor de orice Iel.
Att n gndire ct si n viat, americanul de
origine german, nscut n 1891 ntr-o Iamilie
de catolici cu nclinatii puritane, a copilrit
n Brooklin, perioad biograIic ce a
constituit apoi sursa unuia din primele lui
romane, Primvara neagr
(1936). O mod pentru scrii-
torii americani din perioada
interbelic (ne amintim toto-
dat de Ernest Hemingway si
de Fitzgerald Scott), Henry
Miller a vietuit un deceniu n
Franta, la Paris, ntre 1930 si
debutul celei de a doua
conIlagratii mondiale. Iat de
ce capitala Irancez va
deveni topos-ul strbtut de
Tropicul Cancerului, un ro-
man descumpnitor pentru
cititorul obisnuit din pricina
totalei libertti a limbajului
mpins nu pn la lipsa de
pudoare, ci pn la Irust,
truculent si obscen, toate
acestea penetrnd nestnjenite textul ori de
cte ori prozatorului i vine la ndemn. O
detabui:are extrem a limbajului, o sIidare
Ir menajamente a pudibonderiei burgheze,
a abordare liber a Iixatiilor sexuale, Iac din
acest roman o oper usor contestabil,
blamabil pentru imoralitate, Iurniznd si o
cauz a unui proces pentru lezarea bunelor
moravuri. Ceea ce s-a si ntmplat n 1961,
cnd cartea a Iost lansat pe piat n Statele
Unite. La doi ani dup aceea, aparitia n
Anglia a Tropicului Cancerului a Iost
primit, stupeIiant, cu entuziasm, Iapt ce a
,PIenipoten|iar aI mpr|iei
spiriteIor Iibere"
marcat nceputul impetuos al Iaimei unui
scriitor care a scos la lumin un atare roman
din propria indigent, si cnd apelez la acest
cuvnt m gndesc att la existenta
cotidian a lui Henry Miller, ct si la
amarnica lui conditie de scriitor mult vreme
marginal(izat). Anglia anului 1963, n care
spiritul unui scriitor ca D. H. Lawrence era
nc viu, tria nceputul revolutiei beat n
cultura pop si n atitudinea general a
tinerilor, un context nc sensibil diIerit de
ceea ce petrecea n restul Europei occiden-
tale si dincolo de ocean. Socul beat, urmat
de hippv, a Iortat apoi portile Americii, care
astzi se poate luda si cu unii din cei mai
cunoscuti scriitori n stilul si spiritul respec-
tivelor miscri, degajate de
orice conventii, precum
Burroughs, Kerouac sau
Bukowski. ntre altele, Iie
spus c este un Iapt specta-
culos si dttor de jubilatii
acela c tocmai Anglia, unde
spiritul accentuat conserva-
tor al clasei aristocratice
coabiteaz cu liberalismul si
ndrznelile de avangard ale
masei, a Iost scena primului
succes major repurtat de
Henry Miller. Tocmai de
aceea un asemenea succes
spontan nu este greu de
explicat. Desigur c, n Iisa
de creatie a romancierului,
Iigureaz si alte romane care
au contribuit eIectiv la notorietatea sa, ntre
ele Tropicul Capricornului si trilogia
Crucificarea Trandafirie (Sexus, Plexus,
Nexus) (1939).
Completa dezabuzare si libertinajul Itis
si las amprentele nc de la nceput n
Tropicul Cancerului. Ele si au rdcinile
nIipte ntr-un iremediabil pesimism,
rzbttor de un capt la altul, indus de
decadenta lumii, de boala incurabil care o
macin. Spectrul mortii i ia n stpnire pe
cei vii, czuti n bolgiile unei lumi putride,
vidat de orice valoare vital, de vigoarea
unei vieti necontaminate de relele acelei lumi
n curs de autodevorare. Debutul romanului
este un cumplit avertisment:
,Locuiesc la Villa Borghese. Nicieri nu
e niciun Iir de praI, niciun scaun miscat de la
locul lui. Suntem singuri aici si suntem morti.'
,Boris tocmai mi-a prezentat pe scurt
ideile lui. Prezice starea vremii. Vremea va Ii
n continuare neIavorabil, spune el. Or s
mai Iie calamitti, moarte, disperare. Nicieri
nu e nici cea mai vag urm de schimbare.
Cancerul timpului ne mnanc. Eroii nostri
s-au sinucis sau se sinucid acum. Deci eroul
nu este timpul, ci atemporalitatea (s. n.).
Trebuie s tinem pasul spre puscria mortii.
Nu exist scpare. Vremea n-o s se
schimbe.'
Simplu, Irust, direct, Ir crutare.
Anticiparea, n subconstient, a dezastrului
global ce avea s se abat asupra omenirii
peste ctiva ani, se Iace clar simtit. Nu este
singurul roman care, n contextul social-poli-
tic, intelectual si moral al epocii se poate
pretinde premonitoriu. La primul nivel de
semniIicatii, Tropicul Cancerului este ns
o lung consemnare a rtcirilor zilnice ale
unui ins emigrat la Paris, lipsit de orice
mijloace de subzistent si Ir vreo preocu-
pare serioas de a-si gsi vreunul.
Descompunerea lumii n care se aIund
scriitorul l copleseste inevitabil si pe el, l
macin ncet, ca o boal Ir leac.
Ingratitudinea unei lumi crepusculare care
nu-i ia n seam dect pe cei avuti, care se
scuIund n pcate precum Sodoma, nu las
loc niciunui licr de sperant, de puritate,
de normalitate. Cancerul de care H. Miller
pomeneste de mai multe ori este endemic.
La tot pasul ntlnesti oameni Ir adpost,
Ir o slujb aductoare de bani pentru
nevoile zilnice, emigranti Ir nici o
certitudine a zilei de mine, curve si
prostituate, artisti ratati, alcoolici, pierde-
var. Este o populatie care se d n vnt
numai dup plceri vinovate a cror
procurare zilnic le transIorm n teriIiante
vicii. Pduchii, sculamentul, siIilisul, betia
si acuplarea n orice conditii, Iie ele ct de
mizere, scandalurile, cersitul unui sIant
pentru o caIea sau o sticl de vin ordinar,
puroiul, Ilegmele, sperma umplu bistrourile,
hotelurile sordide, strzile si canalele unei
metropole care astzi, incredibil dac ne
raportm la romanul lui Henry Miller, se
numeste Orasul-lumin. Exagerrile sunt
evidente scriitorul vede numai aceast Iat
schimonosit de sancru a Parisului, sub
apsarea unui pesimism si a unei disperri
ce vin din conditia lui de mizer, de om Ir
cpti, un Iel de Franois Villon al vremurilor
moderne.
O zi din viata lui Henry Miller la Paris se
compune din cutarea ctorva bnuti pentru
o caIea sau o butur ieItin, din cultivarea
bunvointei unor prieteni pentru a obtine
gratis un prnz care s-i mai potoleasc din
Ioamea pantagruelic, din acostarea unei
prostituate (dac nu se ntmpla invers!)
pentru o jalnic acuplare n cele mai imunde
locatii. O slujb precar, o conversatie
inteligent detasat de chinurile si obsesiile
cotidiene, trecerea prin niste locuri ct de
ct civilizate: piete publice, expozitii, muzee,
catedrale sunt niste mici ntmplri
accidentale care nu pot s coloreze n
tonalitti calde un univers al mizeriilor
suIocante.
Niciun soi de inhibitie, de cenzur, de
norm nu accept romancierul pentru a con-
semna toate aceste aspecte si evenimente
aiuritoare limbajul este ntru totul
dezinhibat, direct, autentic, asa cum umbl
el prin gura unor personaje care se perind
unul dup altul, Ir pregnant, ca ntr-o
galerie a tristelor Iiguri: Boris, MoldorI, Carl,
Van Norden, Collins, Fillmore, Ginette,
Yvette, Mona, Iemei vagaboande si prosti-
tuate cu aparitii episodice. Tropicul Racului
se nsileaz din consemnarea liniar a
sordidei biograIii pariziene a personajului
principal care este autorul nsusi. Naratiunea
decurge monoton, recurenta este la ordinea
zilei, acumulrile sunt semniIicative, Iiindc
aceleasi aspecte, aceleasi personaje la care
se Iace reIerire din cnd n cnd, aceleasi
acte obsedante si ignobile din niste existente
subliminale, sunt redistribuite pe alte planuri,
putin diIerite. Consemnarea liniar si deIila-
rea personajelor Ir a iesi din rnd
reprezint cele dou moduri de scriitur
dominante n Tropicul Cancerului.
Henry Miller nu se multumeste numai
cu att, Iiindc n alt mod Iace el pasul ctre
statutul de scriitor mare. Suntem la al doilea
nivel de semniIicatii. Autorul ne demonstrea-
z, ctre Iinalul crtii, c si descompunerea
i mi:eria au metafi:ica lor. Nimic mai
adevrat, ntruct cei avizati nu sunt strini
de idee, care le-a Iost comunicat de operele
unor scriitori magistrali si anume: Franois
Villon si Dostoievski, de altminteri Irecvent
invocati n roman de H. Miller. Ca si Dante,
Shakespeare, Whitman si Milton, de pild.
Persistenta unei vieti n mizerie duce,
totusi, la limita cea mai deprtat si o
rsturnare Iunambulesc are loc prin
viziunea unei transgresiuni dincolo de un
spatiu si un timp care o gzduiesc si se
contamineaz pn la marginile ultime cu
aceast mizerie teribil. Umanitatea
degradat trebuie s se ridice peste conditia
ei vecin cu Apocalipsa si s se salveze prin
,inuman', spune scriitorul, adic prin
revenirea la o umanitate superioar,
expurgat de orice carnalitate coruptibil,
ordonabil numai n ,extratemporal':
,Dac sunt inuman este pentru c lumea
mea s-a revrsat peste hotarele a ceea ce
este uman si pentru c a Ii uman mi se pare o
stare pauper, mizerabil, limitat de simturi,
restrictionat de legi morale si coduri,
deIinit prin platitudini si ,isme'.
,Vreau s Iac nconjurul acestor coame
de munti arizi pe care se moare de sete si de
Irig, al acestei istorii ,extratemporale', al
acestui absolut al timpului si spatiului n care
nu exist nici om, nici Iiar, nici vegetatie,
unde nnebunesti de singurtate, unde totul
este desIcut, dezarticulat, iesit din tiparele
timpului.'
Neasteptat de grele cuvinte ale unui
scriitor care este de obicei perceput ca un
,client' al mizerabilittii si obscenului.
Excedat, el nu ntrevede salvarea dect prin
iesirea din timp si ancorarea n ,extratempo-
ral'. Printr-o original metaIizic a descom-
punerii si a re-conditionrii n aIara timpului,
de Iapt n aIara timpului su istoric, Henry
Miller ntrevede salvarea unei lumi prea mult
czute n Ienomenalul imund ca si propria
salvare prin repudiere si acrosarea n atem-
poral. Este un protest si este tentativa liberttii
supreme, asa cum spunea cel care voia s
scape de mizeria din el: ,Eu m aIlu aici n
calitate de plenipotentiar al spiritelor libere.
M aIlu aici ca s creez o Iierbere si un Ierment.'

e 30 septembrie a.c., revista

bucurestean Secolul 21 si-a
lansat la Craiova un numr special dedicat
Scenei publice (nr. 16/ 2008, care Iace parte
dintr-un proiect al Fundatiei Culturale
Secolul 21, sustinut Iinanciar prin programul
MATRA KAP al Ambasadei Regatului
|rilor de Jos la Bucuresti).
Evenimentul a Iost gzduit ntr-unul
dintre Iermectoarele
saloane ale Casei Universi-
tarilor si a prilejuit (re)n-
tlnirea participantilor
(oameni de cultur, proIe-
sori, doctoranzi, studenti)
cu doamnele Alina Ledeanu
(directorul revistei) si Irina
Mavrodin (senior editor).
Lansarea, moderat de
ctre Cristiana-Nicola
Teodorescu, a avut, dat
Iiind complexitatea si
anvergura temei abordate
de Secolul 21, alura unei
mini-dezbateri culturale.
Invitati s prezinte
acest numr de dimensi-
Scena pubIic
unea si consistenta unei crti, Nicolae Panea
si Gabriel Cosoveanu au comentat studiile si
articolele din revist apartinnd unor domenii
diverse ca antropologia, IilosoIia politic,
sociologia, urbanistica si arhitectura,
teatrologia s.a.
Dincolo de analiza competent si vivace
a volumului, vorbitorii n-au ocolit nici
conexiunile cu realitatea ,scenei publice' lo-
cale, nici discursul respon-
sabilizrii civice.
Deschiderile discutiei, de
la exemplul urbanistic al
orasului Torino (N. Panea) la
acela al unui tnr intelectual
preocupat de problemele
nvtmntului romnesc
(regretata Irina Izverna-
Tarabac, emotionant evocat
de ctre Irina Mavrodin), au
oIerit publicului prezent
subiecte de meditatie si au
conIirmat potentialul de
dezbatere generos al unei
teme de important si de
interes generale.
Red.
Ioan
LASCU
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 11
Eseu
Cronic Iiterar
OchiuI de foc
N.N. Negulescu, precipitat n esent,
revede Fntna Panomphee, ntruparea
luminilor si poate n primul rnd, Ir s aib
nevoie de lamp ca Diogene, omul gnostic.
Poetul are cunostinta exact a geograIiei
habitatului personal, dar n-o exteriorizeaz.
PreIer s ntretin dubiul si s-i atribuie
conector la mentalul colectiv, dubla
circumstant a adverbului simplu unde,
spatial si interogativ: ,unde ncepe aripa/
casei mele/ se vede dincolo/ prin siluetele/
Seraphimilor/ Sunetul graurilor/ ncolteste n
lemnul/ mesei'. Ideea de zbor sugerat de
metaIora ,arip' e mpumutat rezidentei de
spiritul celui care scrie. Viziunea si aIl
dependenta n logica situatiei, chiar dac
epitetul metaIoric sau metaIora amintind de
ambitia n expresie a optzecistilor, are culoar
inedit ntre armur si eugenia Iaptei.
Sensibilittii ingenui, care sustine Iinaluri, i
se reduce resursa de cadent.
nceputul din Sufletul lcrimand e simi-
lar datorit motivului setei, prologului despre
Alexandru cel Mare, dintr-un poem de SteIan
Augustin Doinas. Cnd nu se recunoaste n
Ienomenele de aIar, suIletul implor nsu-
sirilor din alctuire, o vecintate cu ,ntune-
ricul tare', poate un exil, din simpl dizgratie:
,Am trimis dup ap/ suIletul/ si el mi-a zis/
lcrimnd: Amarul casei mele,/ mai bine
alung-m/ cu strigte Iurioase/ pe ntune-
ricul tare ca piatra!'. Dorul de materialitate
atentioneaz aupra unei suIerinte prea mari,
din ale crei chingi spiritul vrea s scape si
negsind ntelegere la nimeni, ridic idoli
salutari din tririle pe care le rodeaz; n
rememorare, le recunoaste ca pe niste entitti
dominatoare, din a cror instant ia partea
convenabil.
Tendinta de a soca prin imagine se estom-
peaz n Pastoral. Atentia cade asupra
amicitiei cu S. Popescu. Totusi, viziunea
asupra generalului rmne vivant, aproxima-
tiv ludic, precum n Fire de tort de Cosbuc:
,vin pe Iuris/ s boteze oamenii/ mai subtiri/
dect luminile'. Vederea evlavioas asupra
lucrurilor transcende sinele poetic, sporindu-i
impasul concesiei cu lumea ca atare, printr-un
soi de nerecunoastere a crizei, dar, n paralel,
i Iurnizeaz imagini demne de transcriere, care
ntresc eticheta urban a mediului poetului:
,toti ncap ntr-un surs/ la Iereastra Raiului
meu/ de tristeti/ asteptnd s-mi creasc/
aripile cuielor/ Unii zic c-mi zugrvesc/ ntr-o
Evanghelie suIletul/ altii vd c-mi topesc/
razele viselor/ n cuptorul spat/ sub peretii
lacrimei'.
Obiceiul modernist al lui Arghezi de a
permuta determinantul lingvistic al membrelor
umane (pulpa mainii, de ex.) se regseste n
perimetrul altui deziderat de ntrebuintare,
cnd, la un moment dat, verbul umbl, atribuit
Dan IONESCU
n mod obisnuit, vietuitoarelor terestre, si
rsIrnge semantismul asupra aerului: ,aerul
umbl descult'.
Volumul Ochiul de foc, aprut la ed. Auto-
graf, si are normele estetice n modernism,
iar viziunile, declamate uneori Ir interes
euIonic, sunt ncadrabile n lirica neomodernist.
Conspira|ii ceIeste
La editura Domino, Victoria Milescu
public volumul Conspiratii celeste. Versul:
,sunt nc proprietatea lui Dumnezeu'
lmureste asupra vinovatului de tcerea n
suIerint a poetei. Este si un Iel de resemnare,
care totusi nu convine. Cuvntului ,conspi-
ratie' i se poate atribui si un sens abaxial de
,nedreptate'.
Anxietatea n volum provine din ncer-
carea de identiIicare a injustitiei. Despre un
asemenea travaliu, poeta vorbeste repede, ca
ntr-o pauz scurt. Un concurent neasteptat
n goana dup adevr este planeta nssi:
,unde s Iug cnd pmntul Iuge si el'. Sec-
toarele imaterial si material interIereaz. O cali-
tate de natur contemplativ ca adevrul
suport decuplarea de la propriu-i eIect de
iluminare, n tangent Iinal cu ploaia: ,ploaia
stinge adevrul'. Slujind adevrului, i vom
transIera proprietti de personalitate, de exem-
plu, combativitatea: ,adevrul se bate pentru
noi'.
PersoniIicarea e procedeul de baz al volu-
mului. Datorit ei, elementele cosmice si pierd
scara, devenind si manevrabile: ,tin noaptea
n palm/ numrndu-i btile inimii'.
Viziunea e att de insistent urmrit, nct risc
s piard mai mult din extindere, neasigu-
rndu-i-se euIonia de supraIat: ,viata m tine
n gheare/ nu stiu dac ceea ce o anim/ e binele
ei sau preabinele meu'. MetaIora ,ghear'
m
bucuram c voi Ii pentru
cteva zile la Bucuresti n
septembrie. Nostalgiile
nu-mi prea reusesc. Frig timpuriu, ploi
nteptoare. Nici toamna nu mai e blnd
ntr-o lume pe care am gsit-o Iurioas, cu
apetent pentru derizoriu si oboseala
integrrilor de orice Iel. Trecuse agitatia
disproportionat creat de un biet ponei roz
si lumea politic se pregtea pentru
campania electoral.
Ce Iac n Bucuresti? mi vd putinii
prieteni, din Iericire unii nc lucizi, salvati
de simtul umorului ori de mize ncptnate
nct par normale ntr-o atmosIer la limita
normalului, m duc n Piata Amzei (doar c
acum jalnic, ntr-o continu mutare, remo-
delare), m iluzionez cu plimbri care devin
imposibile pe trotuarele ocupate cu masini
parcate, cu asIaltul spart, n zgomotul inIer-
nal al strzii produs de motociclisti echipati
ca pentru raliuri si masini puternice ambalate
Carmen FIRAN
Septembrie n Bucureti
ntre dou semaIoare ca pentru curse de For-
mula 1.
S-au ntors studentii si orasul e viu.
Grupuri de tineri Irumos mbrcati schimb
njurturi cu naturalete, ca pentru autenti-
citatea comunicrii. Rmne s m uit la
televizor. Si m uit cu nesat, de la un post la
altul, Ir s mai stiu ale cui sunt si cine sunt
reporterii care mitraliaz corespondente cu
multe ,'-uri si ,'-uri, ntr-o limb romn
uneori strin, ncurc ntre ei liberalii, desco-
pr Iete vechi, mai obosite,
dar cu aceleasi reIlexe de
acum 1015 ani, astept cu
masochism s apar Gigi
Becali si m multumesc cu
tipetele eternului Vadim,
citesc subtitlurile emisiunilor
de stiri Ir s-mi dau seama
dac sunt programe umoris-
tice ori relatri adevrate, aIlu
c exist oIicial un ,parla-
ment al rusinii' si ,smecheri
de Romnia', m uit la talk-
show-uri unde procuri tra-
vestiti n redactori si intero-
gheaz agresivi invitatii,
liderii politici ncearc s-si seduc
electoratul printr-o sintez a activittii
adversarilor ca ,nesimtire', ,rusine ordi-
nar' si ,politicieni de doi lei', apar si
vedetele, Iie crosetnd Iie aIisndu-si
avioane particulare, totul pe Iondul btliei
pe cele cteva zeci de km de autostrad reven-
dicate de toate partidele cu mndrie
national. n josul ecranului curge o band
ca-n povesti: ,Oglind, oglinjoar, cine-i cel
mai ridicol din tar?' Am abandonat si
televizorul de unde totusi m-am ales cu o
retet de dovlecei umpluti cu orez si Iierti n
vin oIerit pe larg de poetul Mircea Dinescu.
Suntem totusi departe, n America, Marta
Stewart nu ar Ii n stare s scrie poezii. Din
Iericire.
Pentru ultima sear n Bucuresti m decid
la spectacole. Am de ales ntre Iaimoasa
companie de dans american Alvin Ailey (pe
care la New York o vd n Iiecare an de
Crciun), concertul lui Leonard Cohen sau
Goran Bregovic (care n vara aceasta a
cntat la Lincoln Center), Moartea unui
comis voiafor de Arthur Miller la ,Bulandra'
ori Furtuna, adaptare dup Shakespeare n
conceptia Nonei Ciobanu la Teatrului
Palatului Cotroceni. n aceeasi zi, muzeele
erau deschise pn noaptea trziu, la multe
teatre intrarea era liber, odat cu Iestivalul
orasului, ,Zilele Bucurestiului', petrecut cu
parade, concerte, teatru pe picioroange si
trguri de strad. (AltIel, Bucurestiul, bine
integrat n circuitul artistic.)
Am ales spectacolul
Nonei Ciobanu despre care
nu stiam prea multe. La intra-
rea n sala elegant a Pala-
tului Cotroceni, tnra regi-
zoare ne-a prevenit modest:
,S nu v asteptati la cine
stie ce.' Nu m asteptam
nicicum la o astIel de
reprezentatie conIidential
desIsurat ntr-un spatiu
conIidential, dar alturnd
ndrznet si original nu doar
teatrul, poezia, muzica si
dansul, ci si pe Alexandru
Repan (un Prospero, sItos si sigur pe el,
detintor de magie si coduri pentru a sugera
armonia de dup Iurtun n ciuda
contradictiilor unei lumi tulburate), pe Ioana
Abur (Mirand naiv, de aer, n btaia
Iurtunilor emotionale pe care le sustine cu
gratie) alturi de KoIIi Koko, exceptional
dansator de talie european (si Ariel si
Caliban, miscndu-se cu virtuozitate n
costumul Doinei Levintza din duhul rului
n spiritul salvator, cu expresivitatea miscrii
trupului si consistenta gestului care uniIic
universuri paralele), de clarinetistul sirian
Kinan Azmeh (Ferdinand, n piesa
shakespearian, subliniind cuvintele n
sunete, n conceptia regizoral a Nonei
Ciobanu, ntr-un dialog provocator cu
Prospero, inspirat de unitatea semn-
semniIicatie), instrumentistii, si ei de origine
sirian, Essam RaIea si Omar Al MusIi,
spirite ale Insulei care ntregesc ideea
armoniei dincolo de limb, etnii ori religii.
O reprezentatie senin, poetic si curat,
reconIortant prin echilibrul multicultural si
artistic, contrazicnd orice lamentatie a
agitatiei n gol, ori a abandonului din
plictiseal.
La ntoarcerea acas strada mi s-a prut
mai putin agresiv. Nu exclud posibilitatea
s te reobisnuiesti cu un loc dac exist
supape si repere culturale.
Alexandru Repan yi Koffi Koko
Alexandru Repan, Ioana Abur yi Kinan Azmeh
F
o
t
o
g
r
a
f
i
i

d
e

N
o
n
a

C
i
o
b
a
n
u
d o sugestie de suIerint si captivitate.
Victoria Milescu crede n inIluenta stelelor
asupra destinelor noastre. Are aceast
superstitie. ns ntlnim si Iragmente n care
iubitul neportretizat ,Iace s se aprind-n
ceruri/ steaua bolnav'. Dup remarcile n
exces: ,mi dai tot desi nimic nu-ti cer/ mi dai
tot si nimic nu-ti cer', menite s conIirme truIia
n iubire, Iinalul contine imagini de gratie
Ieminin: ,vntul ia chipul tu/ sarpele verii/
nghite globul pe care scrii'.
Fat de probleme, atitudinea e aceeasi ca
n Iata bucuriilor: ,de cte ori am pierdut n
cursa vietii/ mi-am zis/ e spre binele meu/ cnd
am primit lovituri/ am zmbit/ e spre binele
meu'. Moartea, o tem reluat n multe poezii,
e privit Ir spaim. Ideea c sIrsitul n-ar Ii
altceva dect o schimbare de stare, conIer
acest motiv al seninttii: ,tu, binele suprem/
mi-ai luat de pe umeri/ povara ntelepciunii/
eliberndu-m, druindu-mi/ odihna cea mare,
care, dup cum spui,/ e spre binele meu'.
Se creeaz raporturi antitetice ntre lucruri
care ncarc distanta (si spatial) dintre omul
solit si ,manechinele vii, sexy'. Realittile
orasului sunt dominate de norme eIemere si
la mod, ca siguranta succesului, chiar
Iinanciar, dac ai Iarmec si initiativ. ntr-o
lume a valorilor neclare, reprezentanti ai clasei
de mijloc risc s Iie distribuiti de ntmplare
ntr-o stare de anonimat, similar elementelor
de ambient: ,neluat n seam de nimeni/ ca
un colet abandonat, ca un aurolac/ nsotit de
un cine murdar'.
O doime din acest volum e consacrat
mediului marin. Poeta coboar ntre viettile
din mare, dar, dup cum le relev, ca simboluri
ale diverselor triri, putem considera c, de
Iapt, coboar n propriul sine, ca s rmn
acolo, n meditatie si-n introspectie.
Dou cr|i de poezie
Eseu
Poezie
Mihai ENE
// oo 12 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
SimboIism
versus decadentism

eograIia literar a secolului al XIX-lea este

una aparte, dominat n prima jumtate a
secolului de romantism si, apoi, de realism.
A doua jumtate a secolului, n schimb, este una eteroclit,
cu o receptare destul de conIuz pn de curnd, cel putin
la nivel conceptual. Scolile, curentele, miscrile literar-
artistice se succed cu o repeziciune Iantastic. Desi create
de multe ori ntr-un colt de cabaret, desi sustinute de reviste
eIemere, conduse Iie de veleitari zgomotosi, Iie de scriitori
adevrati, dar situati ntr-o zon destul de incert a receptrii,
aceste epiIenomene sunt deosebit de importante n
ansamblul generic al literaturii din aceast perioad. Ele sunt,
Ir ndoial, micile piese ale unui puzzle complex,
contorsionat si convulsiv, dar destul de unitar atunci cnd
ntreaga imagine ajunge s Iie conIigurat. Mai mult dect o
simpl succesiune de Iorme si Iormule dintre care, unele
pretentioase si pretioase, altele ridicole sau absurde se
creeaz acum un nou ,spirit al veacului', reunit generic sub
sintagma fin de sicle.
Din punct de vedere istoric, simbolismul si
decadentismul se mpletesc ntr-o mare msur, coabiteaz,
se despart, se ceart, dau nastere la scandaluri, dar nu pentru
c ar Ii existat un smbure al discordiei Ioarte pronuntat, ci
pentru c Iie nu mai convine eticheta, Iie din ambitii
personale. Dar si pentru c o nou etichet pare mai Irumoas
dect cea care ncepuse s se uzeze. n turbionul ctre nou
cu orice pret, nu putea s nu existe preIerinta pentru ce este
de ultim or, pentru idealul nscut cu cteva secunde n
urm.
n cartea sa Message poetique du svmbolisme , Guy
Michaud analizeaz dialectica dintre simbolism si
decadentism, urmrind Ienomenul din punct de vedere
istoric, Iactologic, dar si ca metamorIoz interioar, tinnd
mai degrab de predispozitii interne dect de evenimente
exterioare. Criticul Irancez descrie pas cu pas evenimentele
ce au marcat aparitia noii sensibilitti, cutrile,
transIormrile, principalele locuri unde se produc: saloane,
cabarete, reviste eIemere, cercuri de artisti excentrici.
Factologia, care si are importanta sa, ne intereseaz totusi
mai putin. Aglomerarea de date, de nume (multe obscure
azi), de programe scrise n Iug si repede ,consumate' nu
explic dect Ioarte putin.
Mult mai interesant este concluzia la care ajunge Guy
Michaud n privinta raportului dintre decadentism si
simbolism, si anume c decadentismul ar Ii anticamera
simbolismului, Iaza sa liric, revoltat, anarhic, deci Ir
mari clariIicri si decantri. El ar pregti, astIel, terenul pentru
conIigurarea noii sensibilitti, pentru cristalizarea, mai trziu,
a simbolismului, adic pentru Iaza intelectual, de reIlectie
asupra acestei noi sensibilitti, idee reluat si ntrit de mai
multe ori de-a lungul lucrrii sale:
,Decadenta si Simbolismul sunt nu dou scoli, cum se
tinde n general s se cread, ci dou Iaze succesive ale
aceleiasi miscri, dou etape ale revolutiei poetice. C la o
anumit or ele s-au opus una alteia, aceasta nu reconstituie
dect istoria mrunt, si vom vedea adevrata important a
unei asemenea opozitii. Dar, privit de la nltime, Decadenta
sau, cum ne complceam s-i spunem, Decadentismul,
ne apare ca momentul de lirism, eIuziunea unei sensibilitti
nelinistite, n stare de criz, Simbolismul Iiind momentul
intelectual, Iaza de reIlectie asupra acestui lirism, n cutarea
unei unitti care nu stiuse, n Franta, s descopere
Romantismul si care permitea deIinirea poeziei n esenta sa
si punerea bazelor unui nou regim. Nu este nimic mai Irapant
ca aceast miscare circular, aceast reluare a sinelui, aceast
descoperire instantanee a unui echilibru. Trecerea de la
Decadent la Simbolism este trecerea de la pesimism la opti-
mism si, n acelasi timp, descoperirea poeziei.' (n. tr., M. E.)
Modul de a ntelege astIel decadentismul istoric este
sprijinit pe Iactologia Ienomenului, pe o analiz minutioas
a principalelor texte programatice, ct si pe un simt de sintez
extraordinar pe care l posed autorul si datorit cruia poate
s organizeze ntregul material si s observe ,de sus' toat
desIsurarea ideatic.
Sunt puse n evident, de asemenea, luptele intestine
care au loc ntre simbolisti si decadenti, ntre gruparea lui
Jean Moreas si cea a lui Anatole Baju, creatorul
decadismului. Aceast propunere nu este, evident, una
sustinut si de o nou teorie, de programe care s conIigureze
o doctrin novatoare, ci se ncadreaz n eterna rivalitate de
a impune propria etichet unui Ienomen deja existent. n
plus, valoarea scriitorilor din acest grup este una Ioarte
sczut, desi ei se agit Ioarte mult si strnesc tot Ielul de
dispute. Anatole Baju i acuza pe simbolisti de a nu Ii Iost
dect niste epigoni ai decadentilor, niste urmasi servili, care
nu au adus nimic nou si vor doar din orgoliu s se delimiteze
de decadentism. Guy Michaud, consider c, desi
majoritatea celor care acum se numeau simbolisti Iuseser,
initial, decadenti, ei trecuser cu arme si bagaje spre
simbolism, nu din orgoliu, ci din Iaptul c simbolismul era
prima miscare important care conIigura un program coerent
si se organiza ca o veritabil scoal, ca un curent literar
autonom, n care se vor nscrie majoritatea scriitorilor de
valoare altdat ,decadenti'.
Exegetii ulteriori ai decadentismului au rectiIicat sau chiar
combtut cu argumente Ioarte pertinente opinia lui Michaud.
Jean Pierrot, n lucrarea deja citat de noi, The Decadent
Imagination, si exprima rezervele Iat de teoria lui Michaud,
nuantnd viziunea acestuia. Pe de-o parte, nlocuirea
decadentismului cu simbolismul n jurul anului 1886, n care
apare celebrul maniIest moreasian, nu este nici att de
perceptibil si nici att de radical cum o prezint Michaud,
nct s putem discuta cu adevrat despre dou etape
distincte cu claritate, una pesimist si nevrotic-revoltat,
cealalt senin si cerebral (s nu uitm, de asemenea, c n
acelasi an, paradoxal, apar dou reviste, Le Decadent si La
Decadence, analizate cu minutie de Noel Richard, care atest
Iaptul c ,moda' decadent era n plin avnt). Pe de alt
parte, nici mcar simbolismul nu era Ioarte bine deIinit (nici
mcar conceptual), capabil s nlocuiasc o alt realitate
literar, eventual perceput ca insuIicient. n plus, remarc
Jean Pierrot, analiza lui Michaud este redus la spatiul po-
etic, pe cnd decadentismul este mult mai extins. Am putea
aduga chiar c majoritatea ,pieselor' care compun Iigura
decadent sunt recognoscibile mai degrab n proz si eseu,
cu toate c dou dintre punctele lor de plecare esentiale
sunt poeme: baudelairianul Une charogne si verlainianul
Langueur. Cu toate acestea, nu suntem de acord nici cu
ideea lui David Weir, potrivit creia decadentismul si
simbolismul ar reprezenta dou Ienomene paralele, uneori
n competitie, diIerenta Iiind dat de domeniul de maniIestare
n care si-au exercitat inIluenta: simbolismul si arondeaz
poezia, iar decadentismul si rezerv proza. Am putea s ne
ntrebm astIel ce se ntmpl cu teatrul piesele lui
Maeterlinck, de pild, sunt simboliste sau decadente?!
Pentru c n ceea ce priveste Salomeea wildian, ea pare s
Ii Iost deIinitiv adjudecat de decadentism. Considerm c
o astIel de mprtire a competentelor este artiIicial si iluzorie.
Si dac ideea de ,dinamic a tranzitiei' ntre romantism si
modernism, despre care am mai discutat, ni se pare, din
punct de vedere istoric, justiIicabil, ideea c decadentismul
s-ar maniIesta doar n proz este respins de nssi evidenta
textelor (s nu uitm c prima analiz chiar din cartea criticului
american se desIsoar asupra poemului Une charogne).
Dar, dac privim mai atent, observm c acest raport
poate Ii reglat si de alte resorturi, care depsesc orizontul
imediatului. nteles strictamente istoric, pe baza
documentelor (articole, programe, productii literare) si a
disputelor de pres, ntr-adevr, putem concluziona c
decadentismul, asa cum ni se relev el la sIrsitul secolului
al XIX-lea nu are o doctrin bine articulat, conceptul nsusi
Iiind conIuz si datorit notei negative, chiar ironice, pe care
o cuprinde, el nu putea Ii mbrtisat dect ca un moment de
revolt, ca si denumirea de pote maudit. ns exist
elemente speciIice decadentismului, care i conIer un proIil
distinct: sentimentul acut al Iinitudinii, obsesia mortii,
raIinamentul estet, antinaturismul si antirousseauismul
dublate de cultul artiIicialittii si de practica perversiunii
,cutate', oboseala organic, aristocratismul programatic,
elevarea simturilor prin experiente unice si excentrice, dar si
o ascez interioar. Niciuna dintre caracteristicile de mai
sus nu se pstreaz n interiorul simbolismului. La aceasta
se adaug Iaptul c, pe cnd simbolismul rmne oarecum
limitat la domeniul poetic, decadentismul reprezint o
doctrin mult mai complex, inIiltrndu-se nu numai n toate
curentele literare de la sIrsitul secolului al XIX-lea, asa
cum opineaz critici ca Jean Pierrot sau A. E. Carter, ci si n
alte domenii ale artei (pictur, muzic, vestimentatie etc.),
Iormulnd chiar o weltanschauung proprie, o doctrin care
depseste limitele artistice si se extinde asupra tuturor
domeniilor realittii.
Nu dorim nicidecum s minimalizm importanta sau
inIluenta simbolismului asupra poeziei moderne a secolului
XX. Simbolismul, constructie conceptual tot ulterioar
Ienomenului istoric, a avut sansa unor exegeze mai timpurii
si unei atentii deosebite, mai ales n spatiul Irancez. Dar
importanta sa se limiteaz la domeniul literaturii, poate chiar
al poeziei (cel putin ca important a receptrii si a dezvoltrilor
ulterioare), asa cum sugera David Weir. Simbolismul nu
propune dect Ioarte vag un modus vivendi, cu att mai
putin ar putea s si revendice o viziune proprie asupra
lumii si vietii. Corespondentele, cultul muzicalittii si al
armoniei, melancolia mai degrab vistoare sau eterat dect
dezabuzat si neagr (baudelairianul ,le soleil noir'!),
predilectia pentru strile de evanescent etc. nu pot duce la
Iormularea unei weltanschauung. ConIuzia a venit astIel si
din nesesizarea dimensiunilor diIerite pe care le subntind
cele dou concepte.
Anamaria POP
Poem pentru acceIeratuI 421
Prin trupul acestei Iemei n Iiecare noapte trece un tren
,Acceleratul 421 pleac peste cinci minute''
si nimeni nu mai stie exact ce nseamn dorul.
Important e ca mstile pictate cu grij (culori garantat
vegetale)
s nu-si piard umorul.
,Cltorii sunt rugati s urce in vagoane''
Prin trupul acestei Iemei n Iiecare noapte migreaz un Iluture,
oho, suntem stui de sloganuri si de promisiuni
meteorologice,
zpezile din nord niciodat nu se dezgheat
si nu devin logice.
,Biletele la control''
n trupul acestei Iemei n Iiecare noapte se oIileste o Iloare,
ncremenire bizar
de altIel eIect Ir important
pentru c seringa a Iost splat n lacrima viperei.
De trupul acestei Iemei n Iiecare noapte se spnzur cte
un brbat
ntr-un echilibru incomod, banal,
dar nu au de ales ntre dou partide de sah
prea des i-au mngiat snii.
Important e c trenul alunec pe sine mereu si mereu
Iiecare cltor si dezmorteste picioarele
Iiecare bagaj este aproximativ la locul lui
cu toate c incidentele nu se pot evita.
Din valiza domnului care st pe locul cu numrul nou
nIlorirea de ceap a iesit pe Iereastr si s-a umplut de rou
iar n cosul doamnei de pe locul cu numrul zece
cinii (pentru c danseaz step) si-au rupt picioarele
si nu se stie cnd le va trece poIta de dragoste.
Atentie! Ne-am oprit! strig cineva din bezn.
S nu coboare nimeni!
Atentie la glezn!
Se va sIrma n bucuria leprosilor.
Dumneavoastr, doamn
Iaceti cu ncredere ochi dulci controlorilor de bilete
poate nu v vor amenda lsndu-v deIinitiv aici
n aceast gar unde ngheat intr-o spaniol perfect
pn si zmbetul.
i n Iimpezimea Iacrimii
Fibrele nervoase devenite transparente
nc nainte de cntatul cocosului,
Iibrele nervoase precum benzile magnetice
nregistreaz toate sunetele acestui anotimp
sIidnd transIormarea culorilor pe sevaletul secolului,
Iibrele nervoase multiplicnd zgomotul picturii de ap,
s se stie, s se stie
c dezagregarea se petrece pn si-n limpezimea lacrimii.
nc din viata anterioar
trgtorul la tint caut un atelier de reparat magnetoIoane
si un mester care s-i elibereze un certiIicat de garantie.
Proz
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 13
Mircea DANELIUC
napoi Ia Ithaca
"
e asteptau, probabil, s-apari
n reverend de pastor. Nu
stiau c predicatorii se
mbrac civil, totul, si la ei, e Cuvntul.
Asta am vrut s spun inspre toti. nu-i
nevoie de pocint. Sunteti Dumne:eu. El e
toate formele v:ute, bnuite i de
neinchipuit. El e Duhul i nu are form,
pentru c nu st aparte de forme, El e in
toate cele manifestate sau nu i generea:
:idiri intentionat imperfecte. Nu le poti
atinge cu voia de sine, e o himer de
necredinte i vanitti... El e voi. Privete
dorinta, sfidarea, acomodarea i moartea.
duc la insesi:abile diferente de potential,
optiuni strictoare de imobilism. Aa umbl
viata etern, chiar i-n cele cu aparent
inanimat, entropia e linitire. Linitirea e
stingere. Tot ce-i neterminat tanfete spre
perfectiune, e fortat s se mite, intr-n
prefaceri, renate-n hibri:i i noi miflociri,
imperfecte, desigur, i-acelea... Apar.
hemoglobina, plminii, trompe i mirosul
cu limba la erpi. E unica micare perpetu
i desvarit, generat de insi tristetea
neimplinirii. Aceasta, iat, care se vede, care
descurafea:. Care-a nscut indoiala,
deficient i ea, pentru c Dumne:eu se las
simtit i-n hulire. N-aveai cum s ptrunzi. E
nevoie de pocint spun dintotdeauna
predicatorii sacralizati, dup ce se urc pe-o
piatr. Himer' Nu-i nevoie, oricare drum e
un drum imperfect, oricare drum e chiar
Calea, spun cei care L-au inteles. Lucrare
prea-sfant Insuficienta , pentru ca
tanfirea spre Impecabil s fie vital,
invenicit i fr cusur... Nu-i luare-n desert
s te crezi ce spuneai? Fr voia mea, intr-o
anume privint chiar sunt. Eti i tu.
Rtcesc fastuos. Lola cunoaste?
In prima sear n-am vorbit despre asta.
Telu ne-a adus de la aeroport i m uitam la
trupul ei colturos, intra i ieea din
buctrie. M uitam cum pune masa i
scoate serviciul vechi de tacamuri invelite
in :iar. M uitam la mobil i culoarea
peretilor, fcuse schimbri. Te uitai la casa
n care-ai trit ani de zile, ncercnd s-ti
amintesti unde Iusese un pat sau un scrin. O
cas strin, Lola o achitase integral la
ICRAL. O Iemeie strin. Biatul, strin. Desi,
aIabili, se strduiau s-ti Iac venirea plcut.
Din cnd n cnd, alunecri n tcere. Te uitai
la el, ncercnd s descoperi similitudini. Nu
existau. Copiii iau asemnarea de la printi,
mbtrnind ntre ei. Tu unde ai Iost? Ai
mncat si-ai nviat n memorie gustul unor
bucate care te construiau. Ce usor te-au
prsit si acestea. Ce lesne te leapd lucrul
deIinitiv... Ct de nepstoare sunt toate. Te
uitai la ncperea plin de macrameuri si
broderii; un hobby al ei pe care nu-l cunosteai.
Despre care n-a considerat oportun s Iii
prevenit. Fata de mas cu bizare alctuiri de
goluri si plinuri, cosulete, mileuri... Nu te
vedeai trind printre ele. Nu mi-au plcut
niciodat, la nimeni. Prost gust.
Motoceii croetati i atarnati de
cheite m isteri:ea:. Cam palid,
biatul, cam eIeminat. Copil tinut
lng Iust, alt exagerare. Dintre
cele dou camere n care triau,
una era a lui, slav Domnului. A
trebuit s te culci n dormitor,
aproape de ea. DesIcuse patul
pliant. Dac vrei, ti-a spus, l iau
eu. Ai protestat, de ce, se doarme
perIect, dar stiati amndoi c
minteai. Nu ndrzneai s te misti.
Dinspre locul n care se cuibrise
nu venea niciun zgomot. Ce
Icea? Te pndea? Fusul orar; nu
puteai adormi. O situatie
neterminat, imperIect, desigur,
oprit n curs.
Iulic! Ce Iacem, istete? Casa
pe care-ai venit s-o recuperezi,
singura ta avere de altIel, e plin
ochi de necunoscuti. Au cumprat ca si Lola
de la ICRAL... Proprietari si chiriasi, iar
Proprietarul esti tu. Sttucul s-a grbit s
palmeze, scotnd imediat din joben o lege
mai potrivit, nu n virtutea unei inechitti, ci
pentru c el e Iluzionistul Suprem. Nu pentru
c locuinta ar Ii o necesitate, dar Iluzionistul
resimte permanent o durere dorsal. Nu pentru
c n-ai Ii si tu suIerind, dar Iluzionistul se-ndoaie
totdeauna de sale spre locul din care ai aprut,
n sIrsit. Fii linistit, nu pentru tine se-ntmpl
toate acestea si pentru casa ta prpdit,
exist lcomii mai mari de hrnit, ntre altii un
rege. Dar ce Iacem? Cum i scoti, cum i dai
aIar de-aici? Urc n carul de lupt, Iulic!
F vid mprejur, d peste ei cu judector, cu
executor, cu somatii!...
Problema-i cu Lola. A pltit pentru
apartament i-a cre:ut c-i al ei. Aici a greit.
Dac-a fi ticlos, a putea s-o scot cu bagaful
in strad. Se teme. Depinde de mine. Asa e,
Lola depinde. A Icut o depresie. mpleteste
mileuri si macrameuri ntr-un mod Iuribund,
disperat. Nu mai poti s-o opresti. Simultan,
si d silinta s par prietenoas. Gteste, ti
calc. S-a apucat de slbit. ti aminteste de
lucruri nmormntate demult, dar care ar putea
s-ti resuscite bunvointa, posibil chiar si
tandretea. A Icut s dispar patul pliant,
dormiti mpreun. Un singur lucru evit.
Acela!... Nu ngduie sexul, dect n
modalitatea cu care e de acord. Asta-i culmea!
Se poate, dar n-am ce s Iac. Ai un motiv, I-m
cel putin s pricep?! Nu vezi c umbl tot
Ielul de boli? Si ce-are boala cu asta, suntem
oarecum Iamiliari?! Nu, dac vrei asa bine,
dac nu, te rog s m ntelegi... Tatuaje, cercel,
nu Iolosesc la nimic. Nu inspir. Vrei s-mi
Iac analize? Nu stiu, mi-e Iric, nici nu-mi place,
mai bine s Iie normal. Ce-i aia normal? Cine-a
stabilit ce-i normal? Facem un lucru care nu e
ntreg. Foarte bine, mie mi-e suIicient. Mie
nu. Pe vremuri n-aveai inhibitii, tin minte
treburi devastatoare. Eram mic si proast.
Si-acum ai crescut... Mi-e rusine, ce vrei? Sunt
o Iemeie n vrst. S rmai intr-o tar ca
asta'... Ah, unde esti Neusika? Ce parsiv, ce
copilros te striga de pe plaj! Neusika din
Kln, o dees! |i-a pltit o vacant-n Balli.
Cine-a spus c nemtoaicele-s reci, cine-i
autoritatea aceea?! Cum stia s asculte si s
pun ntrebri, cnd i narai ntr-o englez
cznit pe unde-ai umblat... Ce curioas era,
ce avid s cunoasc toat viata deodat. Ce
lacrimi... Oricum, tineric prea mult. Ca si Kim.
Chipul tu vulturesc, bronzat attea ore sub
lamp, evoca aventura. Aveai oarecare lipici
la pubere sub treizeci de ani. Kim te iubea
pentru mini, tot ea insistnd s-ti Iaci regulat
manichiura, pn-ai rmas cu nravul. Lucru
ce l-a impresionat si pe Kirk; o mn ngrijit,
Irumoas, l arunca n extaz. Si le punea peste
piept, pe gt si oriunde vorbim acuma de
Kim , descoperise un Iel de-a se mpodobi.
Ce nebun!... i plcea s se ascund prin
cas si reaprea n diverse posturi, Icnd pe
statuia. Sau n costumatii mpotriva naturii:
chilotii pe cap, genunchii rujati, mici atentii
cu care ntmpina. Eti tanr, e normal s fii
putin tralala... cugeti n timp ce te uiti pe
Iereastr.
De ce m-am ntors la baba asta aici, ti se
misc gndul acum, ce mi-a lipsit, pentru ce?
Ca s m uit la ea cum croseteaz incontinent,
Edith PiaI? Cum ia Furantril si Isie noaptea?
Pentru c sIorie, nu stiu cum, ssit. Nu-i
multumit, m pislogeste, nu-i place nimic.
M ovrcam, cum se zice?, cu scieli:
zacusc, dulceat de piersici, ca si cum n-as
vedea c o Iace din Iric s nu m sucesc
ntr-o zi si s-o las Ir cas. Desi, i-am spus,
n-am obrazul, sunt domn. Dar n-am fun la
treburi din astea, nu le am, m i enervea:.
Totusi se agit, si d silinta ct poate si ea.
Te-a scos la Boema, te duce prin parc, prin
locuri n care, stii tu, de ce nu esti mai
prevenitor? Nu-i asta, c sunt i eu drgut
dac vreau, dar e o chestie-n ea, nu se las
intoars din acreala aia, o tii. Ai lsat-o
singur mult. Are dou cutii de pantoIi ticsite
cu poze. Tragi de ea napoi, s-o aduci la ce
Iusese cndva. O vrei, de Iapt, pe aceea.
mpotriva naturii. O renveti, ncerci s-o
deprinzi. Nu vrea, nu se las, ii este bine cum e.
Lola, i-ai spus, ai deprinderi srace, se
poate mai bine. Natura tinde spre lucrul per-
Iect. Nu-i nimic, n-am nevoie. E destul de per-
Iect. Nu ntelege. Nu-i okay nici cu Telu, desi
te Iaci c nu vezi. Biatul sta n-are o prieten,
n-are o Iat, ce nvrte el toat ziua? Te
ngrijoreaz chiar mult. Unde-ai stat noaptea
asta? Am Iost cu bietii. Care bieti? Adu-i
aici, s-i cunosc. Ce Iaceti acolo, cu ce v-ocupati?
Jucm canast pe bete. Canast? N-ai si tu o
gagic? N-am bani. mprumut-mi o sut. Ca
s-o pierzi la canast? Nu-i n regul, m. Ar
trebui s ai o Iat si tu. Am vrut s-l invt s
stea pe picioarele lui. Iti fac un cont, dac
vrei. Afut-m s-i scot pe tia din cas i
ai contul tu. Dar s te vd c munceti'
Greu...
n sIrsit, a nceput s se preocupe. Retet
yankee: zici cont, pune botul. S-a urnit. nti
s-a luat de ia din strad, care stteau pe
boccele cu plasticu-n cap. Le mai duceati
cte-o sup, le mai puneati la pachet ce
rmnea de la prnz, pentru c Lola gtea.
Luau, dup care te njurau. Dar nu poti s-i
vezi n halul la, acolo, ti-e mil. stia au Iost
primii pe care i-ai scos. Ai intrat peste ei cu
executorul, era la-nceput,
s-au speriat si-au iesit. Cu
copil, cu saltele pe
trotuar, cu Iolia de
polietilen pe ei. Ceilalti
n-au mai catadicsit s
plece n veci, puteai s
aduci si mascatii. Ame-
nintau c se sinucid.
Domle, le car biatul
bidonul cu sup,
incl:it, cu paine, cu tot
i cand pleac l-aude pe
marlan c infur. Asta,
de multumesc... Credea
c nu se aude. Se-ntoarce,
ce-nfuri, m, toap
nenorocit?' Si-i
rstoarn bidonaul pe
pantaloni. De asta-ti
aduc de mancare? A
intrat n subsol si-a pus
lact la ap. Nu mai aveau cu ce se spla. Nu
mai aveam nici noi, evident, dar deschideam
dimineata i luam in gleti. Pe urm iar
inchideam. Se aduna n toalet. Turnati n
veceu din cldare, ati cumprat un lighean.
Venea dinspre ei un miros. L-ai trimis pe Telu
n pod ca s astupe rsuIltoarea. Nu mai
stiai cum s-i scoti. Ati nIundat canalul cu
crpe. Ce tar de ccat! ncepea s observe
copilul. De ce vorbeti aa? ii spuneam. E
foarte adevrat c omul a fost modelat din
lut sau din hum. Dar ce-i humusul dac nu
substante organice in mare msur?
Traversm o suit de confuncturi care sunt
perfectibile, nu-i toat tara la fel. Se simte
defa un progres, nu mai arat cum o lsasem.
E o realitate care face universul s
functione:e. nimic nu-i desvarit. De asta
ii dm inainte. Foarte bine, continum.
Intr-o :i, ai s te tre:eti c-au plecat. Jindem
urgent i putem s ne mutm i in State. Dar
vedeam c nu crede... Vedeai c, de Iapt, e
lehmetit. Ca si Lola. Lucru ce te pndea si pe
tine.
A Iost un rzboi de uzur. Le-ati spart si o
parte din geamuri. Ne-au spart i ei nou.
Ce lume' Telu, ii spuneam, f-o la rece, nu
pune la suflet. Smulge-le cablul de televi:or
ca i cum ar fi o treab care-ti revine.
Uit-te la pomul acela, incepe s
rugineasc. Cre:i c-ar mai face florile alea
la anul, dac-ar rmane verde tot timpul?
Bra:ii fac flori? Copacul tie c trece prin
ceva imperfect, dar se adun-n el i revine.
sta-i impulsul micrii. Ce miros, peste tot,
de cartoIi rnceziti!... Desi, ti place s crezi c
de la cartoIi sau de la varz trezit. Cel mai
greu o duci noaptea. Te scoal din somn.
Joac table pe trotuar. Nu vor s plece si
basta, rezist; te gndesti s le aranjezi un
Ioculet, ca-n Brooklyn. Dar n-ai asigurare pe
cas, nu-i bine, mai bine te tii de ce-ai nceput.
Plou de-o sptmn. Omul de sub coviltirul
de plastic iese exasperat cu copilul. Te njur
n curte. Cineva dinuntru rde cam tare, i
place ce-aude. Omul supei si ia copilul n
brate, are n buzunar o sticl cu motorin si-n
mna cealalt butelia de aragaz. Urc pe scara
din spate; miroase pestilential. Trece prin
pod, pe lng rsuIltoarea nIundat de Telu
cu crmizi. Ajunge deasupra, pe acoperis.
Cu Ietita de mn, se apropie de cornisa
cldirii. Anunt c dac nu apare de la
Primrie primarul, se-arunc n gol cu copilul.
Aia mic, speriat, ncepe s plng. Vrea o
locuint, zice, oricare ar Ii, d si-un termen,
altIel si ia copilul si sare. Poate s-si pun si
Ioc planul B , dac este mpiedicat. Se
adun pe strad. Iesi si tu, situatie nou. Vine
si Primria, Sttucul. Distribuie la megaIon
promisiuni. |iganul e inIlexibil. E invocat,
solicitat, implorat s coboare. Degeaba, se
trage tot mai mult spre burlan. Vine
televiziunea. Asta mai trebuia' Sunt
nregistrate pentru Jurnal o serie de
revendicri si imagini cu mentiunea
,socante'. Timp n care apar si pompierii.
Lumea se ntoarce ca s te memoreze. Tu esti
ticlosul, capitalistul veros care uzeaz de
dreptul propriettii. Tu deja l-ai ucis. Jandarmii
urc prin spate. Cum se ntmpl si-n alte
situatii de gen, se las trntit n timp ce agit
sticla cu carburant. Izbucneste n plns. Plng
amndoi, si copilul. Printre lacrimi, te blestem
groaznic, cu Telu, cu tot cu Iamilie, ceva cu
praI s se-aleag, nu mai tin minte ce-a spus.
Ai ncremenit.
Sasha Merej - Corrida
Mircea Daneliuc
Continuare in numrul 11
// oo 14 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Eseu
Poezie
VioreI FORAN
ase
rdcinile se nfig
hiperbolic
mai trainic i mai mult
n toate dimensiunile tari
doar ochii privesc
imensitatea cupolei baroce
ornat-n stele
cadenta timpului rsun mut
venind
i-n treact las urme
diforme
una-i mai mare
mai adnc
altele aproape c s-au ters
dar toate care-au fost
i cte sunt
i or s vin
se lupt
se lupt ntr-una
cu lutul
cu lutul i cu cerul
cerul
Trmul Nimicului
cci de Nimic li-e fric
iar razele de fric
pornesc n suliti
slujind dorinta ntrebrii
spre unde
summa summarum
Pururea
pentru toti
DE LA O FRDEMARGINE
la celelalte FRDEMARGINI
AZI
doritelor doruri
culcate-n goluri trufae
ne aezm pe cretete
cercuri de spini
concentrice
cerc mincinoas de-ncoronare
de DOR
ademeniri asimptotice
slujind dorinta ntrebrii
spre unde
folclorice
pala norocului
pe-un picior de lut
pal i nut
pala focului
mama locului
i a norocului
aripi de prinsei
i le deschisei
atunci zboar
c te-omoar
locul
starea
clipa
srutul
lutul
i nutul
pala focului
mam a norocului
descntec
guri de foc
guri de noroc
cu zmboc
i-un poloboc
fir de mohor
fir de pr
subtior
blior
ochi de ap
ochi de vac
stearp
ca s-ti treac
geometrii laice (iii)
HaricIeea NICOLAU RDESCU
Laudatio ActoruIui
U
eparte de a Ii considerat un manual de
receptare a focului, asa cum nsusi autorul
precizeaz, Dincolo de rol sau Actorul
nesupus este mai nainte de toate o mrturie vie a
nencetatelor cercetri teatrale ntreprinse de G. Banu de-a
lungul timpului, concentrndu-si atentia asupra diversittii
Iactorilor care duc la mplinirea spectacolului de teatru.
Autorul ni se dezvluie si aici drept Iabuloas enciclopedie
a Ienomenului teatral, gratie experientei acumulate de domnia
sa de-a lungul numeroaselor maniIestri teatrale, Iestivaluri
sau stagii, mplinite la Avignon sau
aiurea, oriunde ceva merita a Ii
descoperit ochiului vigilent si greu
impresionabil al reputatului critic.
Consultnd, nostalgic uneori,
biblioteca sa interioar, recurgnd la
propria-i cultur de neobosit specta-
tor, fcut din plmada spectacolelor
pe care le-a vi:ionat (p. 12), autorul
penduleaz ntre universul dominat de
propriile-i amintiri, (populat cu senzatii
trite n timpul vizionrii unor
spectacole notabile) si cel al reIlectiilor
asupra teatrului ca organism viu, n
permanent devenire, disecndu-l pn
la ultima Irntur de materie,
dezvluind o lume pe care chiar oamenii
de teatru nu o cunosc, cunoscand-o
totusi.
Alternnd tonul cald al conIesiunii
cu acela sigur al teoreticianului, autorul
propune analogii cu picturi celebre,
plutind liber prin propria-i videotec
interioar, iar rezultatul devine un cuceritor eseu IilosoIic
asupra Iiintei speciale a actorului. Volumul Dincolo de rol
sau Actorul nesupus ne apare drept un diamant perIect tiat,
ale crui Iatete ne dezvluie pe rnd omul de teatru (actor,
regizor, spectator), produsul de teatru (repetitia, spectacolul,
monologul, recitalul, lectura, aplauzele) si chiar teatrul
(cabina actorului, devenirea sau declinul postiselor, culisele
descoperite).
Autorul a simtit Iascinatia pe care culisele, loc al
interstitiului (p. 272), acel spatiu secret, acea granit dincolo
de care se naste art, au exercitat-o asupra publicului si a Iruc-
tiIicat deplin experientele-i unice si marile-i ntlniri ntr-un
volum n care ocheanul e ntors ctre scen ca spatiu de joc,
dar mai ales ctre creator (actor sau regizor), ca om de geniu
ce populeaz spatiul sacru al scenei. Lentila este Iixat asupra
actorului ca Iiint special, ridicat de G. Banu la rangul de
inger, evoluand intre rol i el insui (p.17), dar si asupra
relatiilor actorului cu regizorul, Iiintnd ntr-o vecintate
privilegiat, asemenea unor ,ndrgostiti captivi' (p. 85).
Exist o anume poezie ce stpneste stilul lui G. Banu,
mbinnd tonul de mrturisire cu acela al Iinei analize
teoretice, pentru a deschide perspectiva cunoasterii si re-
cunoasterii marilor spirite ale teatrului european, prea putin
accesibile n tara noastr, chiar si oamenilor de teatru:
portretele lui Antoine Vitez, Ariane
Mnouchkine, Luca Ronconi, Peter
Stein, Ottomar Krejca, Franck CastorI,
Stanislas Nordey, KrzysztoI
Warlikowski tresar dintre paginile
acestui volum populat Iabulos cu
Irnturi din spectacole celebre. Este,
deci, un volum care se adreseaz
deopotriv elitei teatrale, dar si
simplului spectator, avid de secretele
teatrului, devoalate cu generozitate de
autor.
Observnd multiplele transIormri
la care a Iost supus arta teatral, de la
metod la inovatie, reunind reIlectii
asupra actorului, cartea deschide
perspectiva reconsiderrii demersului
artistic, prilejuindu-i autorului
discursuri despre importanta limbii de
expresie a actorului (,Nu poti juca sau
regiza dect n limba n care visezi'
Luc Bondy apud G. Banu, op. cit., p.
69), sau discursuri n legtur cu
problematica nudului pe scen, a corpului travestit, sau a
uzitrii aparaturii video n spectacolul de teatru; aceasta din
urm permite criticului lansarea metaIorei unice,
videocamera ca Mefisto al teatrului (p. 268).
Citind Actorul nesupus ptrundem dincolo, aruncm o
privire lacom-curioas nspre omul de geniu. Relund tehnica
portretului artistic, prezent si n volumul Ultimul sfert de
secol teatral. O panoram subiectiv, autorul creioneaz
n capitolul Actori mitologici, portretul actorilor Sarah
Bernhardt, Gerard Philipe, Ryszard Cieslak Icarul teatrului,
George Constantin, Victor Renegiuc si SteIan Iordache
actorul r:vrtit.
Pentru spectatorii care au Iremtat ntr-o sal de teatru
la ctiva metri de actorul lor exceptional, SteIan Iordache si
Titus Andronicus (cum am avut privilegiul a-l descoperi
prima dat pe scen) si sIsietorul Victor Petrini, nu dispar
odat cu stingerea minunatului actor, cci el e unul dintre
actorii nesupui, este unul dintre exceptionalii teatrului, a
cror prezent va rmne vie si Iascinant pentru martorii
care am fost. Purtm cu noi aceast ,mostenire cstigat n
ntunericul slilor de spectacol' (pp. 3839). Nimeni nu ne
poate rpi amintirea! SteIan Iordache este actorul r:vrtit,
Iorta care conduce energiile spectacolului, ,actorul-poet
care atrage ca un magnet privirea i tulbur scena' (p.4 0).
Cu riscul epuizrii, SteIan Iordache nu evolueaz pe
scen, nu interpreteaz, ci ni se druieste, ntr-un act de
sacr denudare, asa cum si visa Grotowski actorii. ,SteIan
Iordache posed portretul marelui actor.Pentru actorii-
interpreti, scena e un loc al iluziei de viat, pentru marele
actor, e nsusi adevrul vietii. El rscumpr teatrul de
vinovtia Ialsului si de nselciunea dublului. Aceasta, cu
riscul de a se constitui n planet izolat, acolo unde regizorul
ncearc s creeze constelatii. El ilumineaz...El nu se dizolv
ntr-o comunitate. Destinul su se numeste nsingurare.
nsingurare de poet. Pe Iordache, pe o scen, nu l-am vzut
dect singur.' (pp. 152153)
Dincolo de orice demers laudativ, primim cu bucurie, din
nou, gndurile criticului G. Banu, pe care-l recunoastem si
acum n ipostaz de Iin teoretician al teatrului, din ale crui
unice ntlniri si experiente ncercm a ne nIrupta prin
intermediul lecturii acestei speciale crti dedicate Actorului
de pretutindeni.
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 15
Dumitru Radu
POPA
Din partea
ceaIaIt
ProbIemeIe societ|ii post-secuIare
Eseu
Q
na dintre realittile indiscu-
tabile si extrem de complexe
ale procesului de globalizare
este multiculturalismul. Faptul c lum
cunostint de el nu este ns ntotdeauna
suIicient. Ignorarea n bloc a speciIicittilor
aduse de entittile n discutie exist
ntotdeauna minoritti care tind s Iie inte-
grate n mod simplistic de ctre o maforitate
s-a dovedit a Ii nu numai o Iormul
superIicial, dar chiar si periculoas prin
reactiile extremiste pe care le poate suscita.
ntr-un studiu recent (de Iapt, interventia
sa din cadrul Seminarelor de la Istanbul),
marele gnditor german Jurgen Habermas
abordeaz dintr-o perspectiv extrem de
original problemele laicismului si Iundamen-
talismului n societatea multicultural de azi.
Dup prerea lui, statul laic nu trebuie s
uniIormizeze n mod integrator minorittile,
sub sloganul egalitarismului civic. Aceast
tendint poate declansa serioase reactii nega-
tive, legate de probleme identitare (de la
dezastre precum 11 Septembrie 2001, la criza
banlieului Irancez, sau pn la problema
vlului purtat de Ietele musulmane n scolile
din Franta sau Germania spectrul e extrem
de bogat si relevant).
Cei care nteleg asta vor ncerca s
gseasc loc, cu temperant si n veritabil
spirit multicultural, pentru o serie ntreag
de speciIicitti minoritare, de la hran,
mbrcminte, pn la toleranta religioas.
Pe de alt parte ns, secularismul preco-
nizeaz si lupt pentru o integrare color-
blind, orbeasc, ce nu tine seama de speci-
Iicitti, ba uneori le chiar sanctioneaz juridic,
Ir o analiz atent a posibilelor consecinte.
n Iond, ambele tendinte militeaz pentru
ndeplinirea aceluiasi scop: coexistenta
pasnic si civilizat, ntr-un sistem social libe-
ral. Totusi, cea de-a doua alternativ, cu toate
bunele intentii de principiu, s-a aIlat si se aIl
dintr-o dat n miezul a ceea ce Habermas
numeste Kulturkampf, si care cere serioase
revizuiri de pozitie. El le studiaz n special
rdcinile IilosoIice, devenite evidente mai
ales dup 11 septembrie 2001, cnd lumea a
nceput s-si pun n mod mai serios si
sistematic problema multiculturalismului.
E vorba de disputa, mai nti academic,
n slile de clas si bibliotecile universitare,
ntre iluminism si anti-iluminism, ntre
modernitate si post-modernitate. Disputa a
prsit destul de repede academismul idea-
list pentru a se transIera n viata practic, sub
Iorma opozitiei dintre un relativism cultural
speciIic post-modernismului si un laicism anti-
religios, oarecum demodat. E interesant c,
n toat incoerenta sa, relativismul cultural a

e marele meu Magistru Serban

Cioculescu l stiam bine... nc
dinainte s l cunosc, cum i
plcea lui s spun, de visu, adic Iat-n
Iat...
n biblioteca att de blagoslovit a
printilor mei ddusem peste cele dou
Iundamentale crti ale lui despre Caragiale.
Eu, pe lng pasiunea ce nu m-a prsit
niciodat pentru geniul nscut n comuna
Haimanale de lng Ploiesti, urmasem studiile
(coincident? predestinare?) la Liceul... I.L.
Caragiale din Bucuresti Iost Titu
Maiorescu. n plus, dac mai trebuia ceva,
cstigasem un concurs national de literatura
,Cine stie cstig' pe tema I. L. Caragiale n
clasa a zecea...
Cum a sIrsit relatia de respect inIinit
pentru un Magistru unul dintre ultimii care
mai rmseser n acei ani de derut
ideologic-intelectual si talmes-balmes al
valorilor n care eu mi-am Icut Facultatea de
Filologie n Bucuresti ntr-o prietenie cald,
Ir granite de niciun Iel aproape, pentru c
era vorba de peste 30 de ani distant ntre
protagonisti, numai Dumnezeu stie!
n 1967, cnd mi ncepeam studiile la
Facultate de Filologie a Universittii din
Bucuresti, Serban Cioculescu, Academician
plin ulterior, era abia ,reabilitat' nu mai mult
cu sase-sapte ani n urm, cred, dup o vreme
de stat la index, ca indezirabil. Perioad n
care si-a cstigat existenta aproape ca un
bouquinist, avnd propriul su mic magazin
de crti mai mult sau mai putin vechi, hrti
exotice si manuale de limbi strine. Ba chiar si
Clinescu, cel ce pltise pretul politic pentru
o situatie mai bun, n Ielul lui histrionic,
venea cteodat s cumpere crti din pasaj,
unde Cioculescu, o stiu direct de la el cu
mnecute negre ca de Iunctionar, ca s nu-si
hrtneasc ultimul costum de dinainte de
Rzboi si avea anticria.
Odat, mi-a spus bunul meu proIesor,
CiocuIesciana
Clinescu i-a pltit crtile, dar a insistat s i le
aduc chiar el la Facultate, unde si perora
inegalabilul curs n Iata unei audiente ce era
mult mai mare dect numrul studentilor
nregistrati. Veneau proIesori si studenti de
la alte discipline, intelectuali ahtiati de cultur,
un public ntreg.
Serban Cioculescu le-a adus si, cum usa
amIiteatrului Odobescu era larg deschis,
auditoriul ntre care m-am numrat si eu o
dat, n clasa a XI-a cnd hotrsem s Iac
Iilologie s-a dat la o parte ca s Iac loc
acestui insolit personaj. Un om slab ca pe os,
mbrcat ca intelectualii scptati, crnd
vreo zece crti n brate. S-a nclinat adnc n
Iata auditoriului, dup care a depus mormanul
de crti pe catedra AmIiteatrului Odobescu,
rostind cu glas tare si cunoscuta lui suierare
a consoanelor siIlante: ,Iat, Domnule
proIesor Clinescu, crtile achitate, Iactura
se gseste n ultimul volum al pachetului'.
Dup care, cu demnitate si mai salutnd
nc o dat amIiteatrul ce avea s-i Iie deschis
ca Iantastic protagonist abia vreo 12 ani mai
trziu, s-a ntors s prseasc sala.
Clinescu, probabil nghitind cu noduri
ironia cioculescian din cele cteva cuvinte
si purtarea absolut impecabil, l-a oprit ns
si, cu vocea lui alternnd acutele cu tonurile
de bas, a zis: ,Tovarsi studenti, iat un
literator de cea mai mare calitate. Este Serban
Cioculescu!'
Bunul meu proIesor a disprut ct de
repede a putut: aceast umilitoare recunoas-
tere a unor calitti incerte l-a durut nc mai
mult dect corvoada de a-i aduce lui Clinescu
crtile.
n toat perioada prieteniei noastre, pn
n 1985 cnd am prsit deIinitiv tara, motivul
Clinescu a revenit de multe ori n naratiunile
acestui om Ir pereche, ntre altele si din punct
de vedere al exactittii memoriilor si detaliilor
celor mai minutioase.
Era, deci, n mod cert, o obsesie!
Eu am legat-o de un alt episod pe care
marele meu prieten, despre care poate o s
mai am ocazia s scriu n aceast revist chiar
si dup anul aniversar, mi l-a mrturisit. Si e o
poveste extrem de interesant, incitant, plin
de miez.
Cioculescu, dup ani de cercetare, citire
si recitire a operei si vietii lui I.L. Caragiale
(cel pe care el l numea cu o att de personal
si Iundamental etichet contiinta noastr
intoars!) s-a hotrt s i propun boierului
Al. Rosetti, directorul Editurii Fundatiei Re-
gale Carol II aceeasi care publicase n 1941
Istoria Literaturii Romane a lui G. Clinescu
o oper similar celei izbutite de divinul critic
n privinta lui Eminescu. Iesind de la Rosetti
dup o scurt trguial si cu douzeci poli de
aur ca garantie, Serban Cioculescu se izbeste
de un G. Clinescu nengrijit la Iat, nedormit,
neras, descompus, cu niste terIeloage sub
brat, care abia are vreme s-i lanseze un
Salutare, nainte de a intra n biroul directo-
rial al lui Rosetti.
De acolo, avea s ias ns cu coada ntre
picioare... Voia s-i propun Directorului Fun-
datiilor o Jiata i Opera lui I. L. Caragiale
si, ca s l conving si mai bine i explicase c
era pentru el o datorie moral, de vreme ce
scrisese despre viata si opera lui Eminescu,
cele dou volume ntr-adevr nemuritoare...
Rosetti, ns, cu onestitate i-a artat saIe-ul
din care tocmai scosese banii pentru
contractul ncheiat cu Serban Cioculescu.
,O jumtate de or, att!' mi spunea
Magistrul, si Clinescu ar Ii luat contractul'.
Iar dup aceea, de cte ori mi mai repeta
povestea, aduga: ,Si acum m ntreb, oare
ar Ii Icut-o mai bine dect mine?' Si tot el
rspundea, cu savant si provocatoare
siretenie: ,Probabil c da, de vreme ce att de
bine a scris viata si opera lui Eminescu!'
,Probabil c nu, Domnule ProIesor i
replicam eu cnd ajunsesem extrem de
apropiati, cci Iiind un alt gen de histrion el
nsusi, nu avea cum s nteleag proIunda
subtilitate caragialian ascuns sub o recuzit
pe care dumneavoastr, cu temeinicie, spirit
si acribie Iilologic, ati demontat-o att de
convingtor!'
Cioculescu m privea cu suspiciune (n
treact Iie spus, avea de ce, pentru c eram si
sunt nc un mare Iarseur!). ,Adic dumneata,
domnule Radule, ai spune c a mea e mai bun
pentru c sunt serios si n-am umor?'
,Nu, i-am rspuns, dimpotriv! A Iost mai
usor pentru Clinescu s-l acopere pe
Eminescu, cci histrionul din el cuta un loc
de puritate, unde s-i scoat masca si, n
sIrsit, cu sinceritate, s plng. De aceea a
si iesit att de bine. Ct vreme Caragiale i-ar
Ii Iost un subiect necomplementar, prea
aproape de a se conIunda cu personajul.
Dumneavoastr ati avut privirea lucid asupra
lui Caragiale, vzndu-l ca pe cealalt linie
directoare n istoria literaturii romnesti,
complementar cu Eminescu, si l-ati disecat
ca atare, cu severitate, subtilitate si Iort,
lsnd rsul mai degrab pe seama publicului,
ceea ce probabil Clinescu, att de alintat cum
era, n-ar Ii Icut-o niciodat!'
,Interesant, mi spunea Magistrul, se poate
pune si asa. Dar Iii drgut, mai spune-mi
partea asta de la urm, cum c eu am Iost mai
proIund dect Clinescu... M ntelegi, sper,
nu e o chestiune de orgoliu, dar cred c ai
prins-o extrem de bine!'
trecut dup 11 septembrie 2001 si ,proble-
ma islamismului Iundamentalist' cu arme si
bagaje n aprtor al respectului pentru
diIerente devenind, cum spune Habermas, o
armat de ,Iundamentalisti ai iluminismului'.
Pentru relativismul cultural, cu toat nrd-
cinata credint n valorile occidentale drept
universale, integrarea religioas Ir discer-
nmnt nu e o prioritate, dimpotriv. n spirit
neocon (neoconservator) si miscndu-se,
treptat, dinspre stanga unde se aIlau n mod
traditional, spre dreapta, ei ncearc un
compromis amiabil.
Pentru laicismul radical problemele stau
cu totul altIel. Societatea occidental
secularizat consider problema religiei drept
un capitol deIinitiv ncheiat, de vreme ce, din
punct de vedere stiintiIic, e binecunoscut si
indiscutabil teoria evolutionist. Aici
Habermas Iace o subtil distinctie ntre
spiritul laic si cel laicist. n vreme ce o
persoan laic sau atee se comport cu
indiIerent agnostic Iat de diversele religii,
laicismul nu se rezum la indiIerent si,
eventual, tolerant ci priveste religia drept
o notiune nu numai discreditat de stiint,
dar Ir niciun drept de a exista n societate,
drept un concept de luat n vedere... Greseala
Iundamental aici este c nu se ia n
consideratie ponderea cultural-istoric a
religiei si a Iaptului c ea modeleaz, determin
attea atitudini etnice, c discreditat
stiintiIic sau nu Iace adesea parte din
patrimoniul intangibil al unor etnii, al unor
natiuni. Exemple de extremism laicist sunt, din
pcate, destule cel care mi vine cu prec-
dere n minte este totala excludere a traditiei
iudeo-crestine din att de stuIoasa si nu mai
putin controversata Constitutie a Uniunii
Europene. Odat cu asta, o ntreag perioad
IilosoIic, literar, muzical, arhitectural,
plastic etc. a culturii europene e comple-
tamente pus la pmnt!
n situatia post-secular n care trim
astzi, Jurgen Habermas se ntreab dac
laicismul mnat de idealul egali:rii civice si
al tendintei de suprimare a diferentelor nu e
la Iel de periculos ca si fundamentalismul
religios, nu adesea ales ca o metod de
exprimare a inadecvrii, mpotriva unei
societti prea procustiene, normativ si
exclusiv.
Singura solutie viabil pe care el o vede
pentru lumea contemporan este coexistenta,
ntr-o societate integratoare, a laicului cu
religiosul, n deplin respect reciproc. Numai
astIel se va putea evita Iundamentalismul
extrem. Statul, conclude Habermas, trebuie
s gseasc Iormula permisiv n care
diversittile s nu Iie egalizate, n tendinta
globalizatoare, si mpiedicate s se exprime.
Serban Cioculescu yi Dumitru Radu Popa
// oo 16 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Poezie
Carol Novak este o scriitoare non-
conIormist, care traieste in New York; a
publicat poeme, Iictiune si lucrri mixte; este
editoare revistei literare multi-media Mad
Hatters Review (Edgy and Enlightened Lit-
erature, Art and Music in the Age oI De-
mentia).
Luna. OchiuI. CopacuI
1. luna
asta este tratatia mea, asa c te rog alege:
preIeri o lun pur si simplu
sau poate o preIeri amestecat cu stele?
luna asta este tratatia mea
pentru c nu esti unde sunt eu acum.
dar ce Iat are?
de judector
sau de martor?
nu. cum niciun judector n-a trit vreodat
singur
Ir dictionare
si niciun martor n-a trit vreodat singur
Ir judectori
s-ar putea ca luna s Iie de Iapt ochiul
care e singur.
2. aya c hai s ncercm. ochiul.
cum i-ai putea descrie Iorma camuIlat de
vreme
singura parte a timpului att de aproape de
tine
n orice caz cum i-ai putea descrie mrimea?
poate se trezeste din visul de a Ii luna
sau poate chiar este luna
Tmduiri
n locul acesta am nvtat
Cum s Iac guri n cer cu degetul.
Stteam n iarb culcat pe spate
Turla bisericii Iugea de nori
Iar eu tinteam linistit printre ei
Tot ce zbura.
M strecuram n albastru cu rsuIlarea tiat
Ca sub Iusta unei Iemei de ceat
ntre timp greierii, psrile, rdcinile ierbii
si vedeau nepstoare de treab
Si-si lingeau unii altora rnile
Pe care tocmai si le Icuser.
Toate se vindecau de la sine
nainte de-a se Ii ntmplat
Pn la capt.
Rul spal voios aceleasi pietre
Care se nvtaser de mult
Cu nemiscarea.
Mama terminase de splat ruIele
De scos cozonacii din cuptor
Si dup ce ne mai numr o dat
Ca s Iie sigur c suntem copti cu totii
Ne spuse c vrea s Iie dus
La o cas cu vedere la cer.
Trage curentuI...
E undeva o Iisur
Prin care m scurg n aIar
Adrian SNGEORZAN
Ca un curent ce trage pe sub o us
De care nu stiu.
Umblu cu lumnarea n mn si caut.
Stau cu ochii pe Ilacra ei
Si astept s se miste ntr-o parte sau alta.
CuvinteIe
Iat c principiul vaselor comunicante
Nu mai Iunctioneaz.
Torn la un capt cuvinte
Iar dincolo doar ncruntesc
Parc vd c ntr-o zi toate crtile astea
Se vor ntoarce mpotriva mea
Si se vor lega n propria-mi piele
Ca de o copert prost Iolosit.
Am stat ascuns dup ea jumtate de secol
Am ntors mii de pagini
Umezindu-mi degetul n saliva aceea
Care credeam c se scurge
Din gurile unor sIinti care stiu totul.
Sunt sigur c ntr-o duminic
n care ne vom proclama voios victoriile
Cuvintele se vor rzvrti
Si n stoluri dese si negre
Ne vor tinti de sus
Ca niste psri Iurioase
Cu toate ntelesurile noastre
Prost mestecate.
Casnic
Armura mi rugineste linistit n dulap
Calul m asteapt de o sut de ani
Btnd plictisit din copit
Copiii s-au sturat s m tot vad
Nici tnr nici btrn.
Nici bogat nici srac
nclecnd aceeasi sa sub care
Nu mai pot s ascund nimic.
Dimineata soarele pe Iat
Corpul tu cald lng mine
Iat garantiile zilei de azi.
Am s votez cu voi de cum m dau jos din pat
Si promit s cstig toate btliile
Ce m asteapt de dincolo de buctrie
Doar tu si soarele, cnd nu e-nnorat
mi mpingeti cu grij umbra de colo colo.
Dar tot m mai certi ba c lucrez prea mult,
Ba c uit lumina aprins pe Steaua Polar
Ba c mi iau liber exact n ziua in care
E o eclips de soare
Iar Iemeia de serviciu tocmai ne-a anuntat
C s-a sturat s strng de prin cas
Cuvinte ce nu se mai potrivesc
n nicio limb.
n metrou
Astzi am cobort
Mai adnc dect trebuia.
M-am urcat n ultimul vagon
Apoi am Iugit
Venise controlul
Iar eu n-am bilet niciodat.
Ca s-mi piard urma
Am srit n toate trenurile care treceau
Si m-am mprstiat prin tot orasul
Ce astepta s treac ora de vrI
Ora la care se mai potolesc
Navetistii somnorosi, eroi ai lui Dante
Si toate acele suIlete
Ce vor Ii puse pe liber chiar n aceast zi.
Am stat n Iata attor chipuri de ceat
nct propriul meu chip abia se mai vedea
Ca un graIIitti scris n grab
Pe Iereastra prin care ne privesc pestii.
CaroI NOVAK trezindu-se din visul de a Ii ochi
sau poate c ntr-o noapte a visat c era
soare
si n-a mai rsrit.
poate reIlectia luminii tine miracolele n viat
dar ce surs produce energia ce tine ochiul
n viat?
s Iie petrecerile cu cocteil sau s Iie mamele?
si ce se va ntmpla cnd ele vor muri?
dar viata din ochiul mamelor?
si dac toate mamele ar Ii poeti?
s-ar dovedi atunci c ochiul este luna?
nu. Cum nicio mam nu a trit singur
niciodat
Ir dictionare
si cum niciun poet n-a trit singur niciodat
Ir mame
s-ar putea ca ochiul s Iie de Iapt copacul
care e singur.
3. Copacul
dac se aIl n mijlocul unei pajisti
ghemuit ca un cap de aIrican
cum poti tu, vntorule, s stii dac este
singur?
dac se apleac peste un lac
poate c se nrudeste cu apa?
si dac te apropii de el
cnd luna devine ochiul tu
sau cnd te ndeprtezi de el l poti vedea
n lumina lunii
dar cum poti Ii tu sigur
c este acelasi copac pe care l-ai vzut asear
cnd martorii jur
c tu ti ucideai mama nuntrul
casei tale?
copacul creste nuntrul casei tale
poate n dormitor
vine din smnta tatlui tu
si are un nume
l poti numi stejar sau salcie
cnd strluceste puternic lumina
pe tine?
lumina gura ta luna ta ochiul tu mama ta
tu nsuti
copacul care ti
apartine?
nu. cum niciun martor nu a trit vreodat
singur
Ir dictionare
si cum niciunul dintre noi nu a trit vreodat
singur Ir martori
s-ar putea ca eu s Iiu cea care
este singur.
4.
uit luna. uit ochiul.
uit luna si ochiul si copacul.
uit de mine. obisnuiam s ncerc s-mi
mnnc picioarele
ca s nu vin la tine. dar cresteau
napoi. au continuat s creasc umbre lungi
n hruba neagr de sub copac
n pajiste au crescut.
uit atingerea. ea se petrece
doar cnd luna e goal
si ochiul se nvrteste ametit de prea multe
oglinzi.
uit Isitul bobinelor de Iilm vechi,
smnta s-a mprstiat de la unul la altul
n grdin creste pe pajiste.
uit mica serenad de sear trompetele toate
cnt peste cmpii si nimeni nu plteste
distractia.
uit cntretii
notele se aud numai cnd banii curg
sau cineva plnge.
uit Iemeile.
uit-le si iart-le
dulceata lor
nmoaie bratele
ce se lipesc de tine
doar cnd ti-ai uitat
promisiunea.
uit Iemeile trecerea lor
prin casa ta urcnd pe scri
sus de tot acolo unde ai uitat cheia
spre lun ochi si copac.
mpreun cu martorii si judectorii si
cazurile lor
se duc.
te-au nedrepttit.
uit timpul care aseaz masa
ca o mam meticuloas. uit-o pe ea
care ne-a oIerit unul altuia
doar cnd avem poIt
si memorie si un disc nou de ascultat
ct s tin lumnrile aprinse.
uit lumina.
cnd luna a czut n ochi
s-a aprins doar putin. sub copac. n hruba
ei mic si neagr
nc strluceste.
Traduceri de Alexandra CARIDES
Poeme
Poeme
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 17
Eseu
Carmen FIRAN
India - mpotriva cuvinteIor (IV)
Continuare din pag. 32
Y
aranasiul, orasul sInt, spir
itual, mistic, unde mortii sunt
arsi iar cenusa le este suIlat
n Gange, va Ii cu att mai socant cu ct
venim din Kajurahu, un sat linistit mai putin
atacat de industria turistic, Iaimos pentru
templele decorate cu scene erotice din
Kamasutra. Cuvinte cheie pentru hindusi: sex,
Ioc si moarte, sunt legate ntre ele prin
ritualuri, credinte si practici vechi de mii de
ani. n sate izolate nc si azi se mai practic
sati, ritual de sacriIiciu al vduvelor. Dac le
moare brbatul, traditia le oblig pe Iemei
s-si ia singure viata aruncndu-se n Ioc
pentru a-si dovedi dragostea. Sunt ajutate
de membrii Iamiliei si prieteni apropiati, li se
dau droguri pentru a le diminua Irica si
durerea, iar dac reIuz sunt Iortate s-o Iac.
Rajii, rzboinicii din provincia Rajastan,
mndri si iuti la mnie, sunt renumiti si prin
gelozia lor, gata oricnd s sar la lupt pentru
a-si aprea onoarea.
Femeile au avut mereu un statut
controversat n India. Sunt mai numeroase
dect brbatii dar n anumite provincii nu se
bucur nici azi de drepturi egale. Procentul
lor de alIabetizare este mult mai mic dect al
brbatilor, ca urmare sunt Iolosite la munci
necaliIicate. Le vezi peste tot miscndu-se
ncet, crnd pe cap ligheane cu nisip, vase
cu ap, gleti cu pmnt, nIsurate n sari n
culori vii si cu un copil mic n brate. Dac
brbati costelivi misun peste tot, Iemeile sunt
tinute mai mult n jurul casei, plinute si vesele,
n ciuda vietii austere. Par mereu curate n
ciuda praIului si conditiilor precare de
existent. Unele misterioase, Irumoase, altele
Ir vrst, cu pielea ars de soare si gesturi
lenese. Unele privind lumea prin Ierestre mici,
altele lIindu-se pe perne n balcoane. Pot Ii
cu usurint exploatate dar pot si provoca
pasiuni mistuitoare. Dac Taj Mahalul a Iost
construit pentru a adposti trupul nensuIletit
al sotiei unui mprat, n Orcha, cel mai
spectaculos palat al plcerilor si decadentei,
alt rege avea s construiasc un grandios
pavilion pentru curtezana sa, Iermectoarea
cntreat si dansatoare Rai Parveen.
RsItul si pedeapsa, ritualurile si credinta
ating n India extreme. Oamenii se supun
docili traditiilor si idolilor, acceptndu-si
sacriIiciul si salvarea care curg egal din gurile
celor peste 300 de milioane de zei. n India ce
nu e depresiv e monumental, srcie imens
si o resemnare blnd a oamenilor rencarnati
n acelasi praI de mii de ani, si din loc n loc
urme Iantomatice ale unei civilizatii cndva
prospere, ridicat ns deasupra aceleiasi
uriase jertIe umane care nu cere nici mil nici
ajutor, doar o acceptare n aIara sistemului
nostru de judecat si valori.
,Varanasi este dincolo de cuvinte', m
previne o turist proaspt ntoars din locurile
unde viata si moartea ard pe acelasi rug si
sunt suIlate n Gange. ,De nenchipuit ct de
puternic e totul. Mi s-a ntors stomacul pe
dos. Si culmea, mine m-as ntoarce acolo.'
Cum s explici magicul acelor tinuturi care ti
repugn dar te si
seduc, te resping
dar te cheam na-
poi, sIredelindu-ti
simturile, provo-
cndu-te s mai
ncerci o dat s
ntelegi ceea ce ei,
indienii, nu si-au
propus vreodat s
desciIreze. Credinta
Iunctioneaz acolo
ca un drog. Din ea
si trag puterea s
supravietuias si
amrtii, pe ea se
bazeaz sistemul
castelor, i mpac
pe ,untouchable' cu maharajahi si Iace
posibil coexistenta unor lumi paralele care
nu se intersecteaz aproape niciodat.
Dup cltoria n India, m-am revzut cu o
prieten indianc, medic n New York. Mi-a
cerut s-i spun n ce orase am Iost, cu ce
impresii am venit. La nceput m privea cu acel
zmbet ngduitor pe care l au indienii,
prietenos, umil si mndru n acealasi timp, dar
pe msur ce-i povesteam, devenea tot mai
interesat, m coplesea cu ntrebri, prea
oarecum surprins de propria ei tar. Mi-a
mrturisit c ea a crescut ntr-un conac pe malul
mrii, cu servitori, buctari si soIeri, c aproape
niciodat nu a mers pe strad pe jos, c pentru
cei bogati iesitul din cas presupune s te duci
la cumprturi n magazine scumpe si apoi la
cluburi de Iitness unde bei cocktaluri pe
marginea piscinei. Traseul meu turistic nu
trecuse ns nici prin cartierele cu cldiri de
sticl si otel unde tineri educati Iormeaz noua
clas mijlocie a erei tehnologice, nici prin
locurile unde vechile caste nobile si
perpetueaz bunstarea. Eu am avut norocul
s vd India intact de mii de ani.
Ajungem n Varanasi (pe numele lui vechi,
Benares sau Kashi) la apusul soarelui. Tot ce
stiam despre acest oras sInt erau cteva
imagini din Iilmul Baraka, treptele albe de
marmur si musuroaie de trupuri care se
scald n Gange, paginile citite n Eliade
despre exodul pelegrinilor spre Meka
hinduismului, (numit si orasul templelor,
capitala cultural sau religioas a Indiei,
orasul luminilor sau al nvtturii). Aici Budha
si-ar Ii tinut prima lectie, la Sarnath. Mai stiam
Iaptul c Allen Ginsberg sttuse doi ani aici
meditnd si cutndu-si calea spiritual,
primul vestic care a incantat mantra Hare
Krishna. Octavio Paz a Iost numit n 1962
ambasador al Mexicului n India si n crtile
dedicate experientei sale pe subcontinentul
indian, Varanasi are un loc special. Aici se
spune c a Iost initiat Ayuverda, ,stiinta
vietii', sistemul de medicin traditional
indian devenit o Iorm alternativ pentru
medicina vestic. Fascinatia pe care acest loc
de rugciune si reculegere l-a avut pentru
artisti, muzicieni, scriitori si IilosoIi este
dublat de atractia pentru milioane si milioane
de credinciosi, aventurieri, banditi, cersetori,
preoti, bolnavi n stadii terminale, leprosi,
handicapati, drogati, nebuni care si caut
salvarea sau reIugiul, rostul sau sIrsitul.
Mark Twain spunea c Benares este mai
vechi dect istoria, mai vechi dect traditiile,
chiar mai vechi dect legendele si arat de
dou ori mai vechi dect toate astea laolalt.
Dar toate cuvintele, imaginile si
nchipuirile se evapor odat ce intrm mai
adnc n oras. Seara pe malul Gangelui are
loc procesiunea lampioanelor, ceremonial
religios n care sunt aprinse Iocuri si lmpi,
credinciosi amestecati cu turisti si curiosi
mediteaz si incanteaz, se roag pentru
puriIicarea spiritual, arunc lumnri si Ilori
galebene pe Gange, se aud clopote si talngi,
vibreaz aerul de sunete si mirosuri. Lum o
rics-biciclet pedalat de un btrn costeliv
n sandale rupte. i auzim gIitul si rsuIlarea
precipitat prin gura Ir dinti si ne simtim
vinovati. El ne zmbeste recunosctor c
l-am ales s ne duc pe malul Gangelui unde
spactacolul, parte misterios, parte turisitic, e
gata s nceap. Drumul e ns neasteptat de
lung si pe msur ce ne apropiem de Iluviu,
aglomeratia devine nIricostoare. Ricsa
noastr trece la milimetru de motociclete, vaci,
masini jupuite, maimutele sar pe deasupra, o
lumin grea portocalie nvluie praIul,
claxoanele, dangtul clopoteilor, Iosnetul
strzii compacte cu trupuri. mi tin picioarele
strnse si minile pe lng corp de team s
nu-mi Iie smulse din mers de cte o
motociclet care trece n vitez cu trei sau
patru ghemuiti deasupra ghidonului. La un
moment dat e imposibl s mai naintm. Pltim
si o lum pe jos dusi de valul de oameni care
se ndreapt spre treptele care coboar n
Gange. Pmnt rscolit, cleios, vnztori de
mruntisuri, capre, cersetori, copii mai mult
goi, mblnzitori de serpi, Iemei Ilmnde,
asceti pictati pe Iat si cu ghirlande de Ilori
atrnndu-le pe corpul descrnat, Iebr,
disperare, mirosuri neccioase, un aer mate-
rial, greu, s-l tai cu cutitul. E ntuneric.
Treptele sunt deja saturate de trupuri n
asteptarea ceremonialului. Focurile se ridic
n cntecele credinciosilor care ti dau Iiori.
Lum o barc si vom privi totul de la distant,
plutind pe Gange, asediati de tntari si de
copii care ne sar n barc s ne vnd Ilori
mici galbene si lumnri pe care trebuie s le
dm drumul pe ap odat cu dointele noastre.
Ne supunem la orice, dezorientati si coplesiti.
Sunt si Iericit si neIericit, m simt norocoas
c am ajuns acolo dar tot ce-mi doresc e s
scap sntoas si nevtmat. Nu simt nimic
sInt, doar un show bine pus la punct, preoti
si tot Ielul de guru cntnd rgusit n
microIoane pe Iundalul clopotelor care bat
Ir ncetare.
A doua zi, la 5 dimineata, nainte de
rsritul soarelui, suntem din nou ntr-o barc
pe Gange, de data asta pentru ritualul
puriIicrii trupurilor, n timp ce pe mal sunt
arsi mortii din ziua precedent.
Ziua peisajul e grandios dar nu mai putin
nIricostor. Aerul la Iel de pestilential. Port o
masc spre disperarea sotului meu care se
simte rusinat. ,Tu si japonezii stia, e
caraghios.'. Nu era de loc. Ziua e si mai
ru. Mirosul sutelor de cersetori care triesc
si si Iac nevoile chiar acolo, pe pietrele umede
ori pe pmntul cleios, se amestec n cel al
animalelor jigrite si al trupurilor arse peste
care membrii Iamiliei arunc uleiuri, Ilori si
esente care ajut ca arderea s Iie mai rapid
si mirosul de carne ars deturnat n ceva
gretos. Pluteste n aer cenusa trupruilor
trectoare si particole materiale imemoriale.
Hainele mele cdva albe (cum vzusem n
Iilme c se poart n India) au ajuns de
culoarea Gangelui nvolburat.
Palate si temple nalte se aliniaz pe mal si
la picioarele lor ghaturile adun sute si sute
de pelerini care vin s se scalde n Gange.
Unii intr mbrcati, altii goi pusc, unii se
cuIund de cteva ori, altii se Ireac bine cu
spun, Iemeile spal ruIe, animalele se
rcoresc si ele, unii beau din apa aceea spre
puriIicare total, altii mtur n ea cenusa
vreunei rude cu bucti de trup nears cu tot.
Pe mal sunt ntinse la uscat sari si bucti de
pnz ale celor care se scald n apa sInt.
Par steaguri ntinse la soare, insemnele
capitulrii pe malul Iluviului sInt si devorator.
n timpul moosonului Gangele se umIl
acoperind treptele, se ridic pn la Ierestrele
templelor si palatelor, ia cu el oameni si
animale, obiecte si spirite, bucti de trupuri,
asteptate de crocodili si corbii care se rotesc
n cercuri deasupra apelor.
nc o zi ntr-o lume n care miracolele sunt
doar cenus. Dac n-as Ii ngrozitor de
obosit, normal ar Ii s am insomnii. Dar nu
mai am putere pentru nimic. Noaptea m
soarbe si m cuIund n apa ei maronie. Nicio
scnteie la orizont. Visez cenus.
Jaranasi - Cange
Jaranasi
// oo 18 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Eseu
U
eoarece cei ri domnesc prin
lasitatea supusilor lor
(Plotin), deoarece tiranii sunt
mari, puternici si invincibili numai atunci cnd
poporul st n genunchi (L. Vauvernagues),
deoarece acela care se complace n a se Iace
vierme, pierde dreptul de a se plnge c este
strivit (Kant), reiese cu claritate c virtutea,
n sensul ei originar de ratiune devenit
energie, sau de dreptate n curs de actiune si
Iort, este prima datorie a demnittii umane,
o datorie primordial Ir a crei ndeplinire
nu meriti si nu poti obtine nici caliIicativul de
,om' si cu att mai mult caliIicativul de
cettean elector.
J.J. Rousseau aIirma n romanul su Iulia:
,printre datoriile pe care le iei n seam, tu uiti
pe cele de om si cettean. Vrei s te sprijini pe
exemple, si ai curajul s-mi aduci nume de
Romani. Spune-mi atunci, Brutus a murit
oare din dezndejdea amorului? Cato s-a
njunghiat pentru iubit? Ce legtur este ntre
tine si Cato, om mic si slab ce esti?'.
Dintre semniIicatiile acestui Iragment, se
desprinde si aceea de dramatic interogatie
si admonestare la adresa neutrilor si
indiIerentilor n domeniul vietii publice, a cror
apatie politic merge pn acolo nct nu-si
dau osteneala nici s Iac uz de dreptul de
vot, una din clauzele prioritare si obligatorii
ale Contractului social, una din expresiile
practico-juridice ale Chartei drepturilor si
datoriilor democratice.
nsusindu-si teza cardinal a lui
Montesquieu despre Iorta virtutii ca decisiv
n mentinerea unui guvernmnt democratic,
Alexis de Tocqueville a scris n lucrrile sale
numeroase capitole si Iragmente consacrate
valorii morale a democratiei, corelatiei dintre
virtute, dreptate si drepturile omului.
Supun aici atentiei si meditatiei cititorului
unul din aceste Iragmente. ,Dup ideea
general a virtutii, eu nu cunosc o alta mai
Irumoas dect aceea a drepturilor, sau mai
degrab aceste dou idei se conIund.
Ideea drepturilor nu este nimic altceva
dect ideea virtutii introdus n lumea politic.
Oamenii au deIinit ceea ce era coruptia si
tirania prin prisma ideii de drepturi. Iluminati
de ctre ea, Iiecare a putut s se arate inde-
pendent Ir arogant si supus Ir servilism.
Omul care se supune violentei, se pleac
si se njoseste; dar cnd el se supune
dreptului de a comanda, pe care el l
recunoaste semenului su, atunci el se nalt,
ntr-un anumit Iel, deasupra chiar a aceluia
care i comand.
Nu exist oameni mari Ir virtute; Ir
respectul drepturilor nu exist un popor mare;
aproape c se poate spune c nu exist
societate; cci ce este o reuniune de Iiinte
rationale si inteligente a cror unic legtur
o constituie Iorta?'
Printre maximele celebre de IilosoIie
politic Iormulate n secolul al XVII-lea, gsim
si pe aceasta: ,Point de droite sans devoirs,
point de devoirs sans droits (Deloc drepturi
Ir datorii, deloc datorii Ir drepturi)'
(Mercier de la Rivire, Ordre essential, cap.11
p.16).
Aceast maxim ce postuleaz conexiunea
corespondent dintre drepturi si datorii,
constituie un principiu social cardinal de o
evident geometric, un principiu care Iace
parte, potrivit autorului Iormulrii sale, din
,ordinea esential' a societtilor politice.
Desi, acest principiu este absolut evident,
ntruct el este un rezumat al rezumatelor,
ntruct el deriv si se bazeaz pe cunoasterea
experimental a naturii lucrurilor, a legilor
ordinii sociale; desi aici avem de-a Iace cu un
principiu-cheie al Statului de drept, cu o
trstur Iundamental, organic, a acestuia,
totusi, ratiunea de stat, ratiunea interesului
public, pe scurt, morala politic, prevede,
admite si postuleaz o derogare legitim de la
exigentele sus numitului principiu, o derogare
legitim pe care cetteanul elector, adic
suveranul originar, este constrns realmente
si moralmente, adic din interior, s o accepte,
deoarece acea derogare se nItiseaz
constiintei si inimii lui cu o autoritate moral
inapelabil, pe care o poate conIeri numai
experienta colectiv si milenar a societtilor
politice. Iat mai concret si explicit n ce const
Iondul acestei derogri legitime.
n evolutia Iurtunoas si inegal a
societtilor politice apar numeroase momente
cruciale, etape de criz multiIorm: politic,
economic, moral si cultural, etape critice
de patologie social (cI. E. Durkheim) n care
societatea este intoxicat de produsele
trndviei sale (H. Bergson) n care
Iunctionalitatea legilor si regulilor sociale,
considerate obisnuit ca legitime, este blocat,
substituindu-se normalittii si echilibrului
social incertitudinea si incoerenta,
dezechilibrul, Ienomene si Iactori negativi,
care pun n joc nssi supravietuirea ca Stat
contractual, nssi cauza salvrii poporului
(Salux Res publica).
Ei bine, ntr-un asemenea context
exceptional de crize si anomie, ce vizeaz
ansamblul societtii, nimic mai evident dect
Iaptul c principiul corespondentei dintre
drepturi si datorii nu poate Iunctiona n mod
normal, adic n deplintatea eIicientei sale
beneIice.
Ori, pentru c putem trece la un nou nivel
de adncime n analiza noastr, noi trebuie s
H
omanele lui Richard Wagner
Lisas geheimes Buch
(Jurnalul secret al Lisei)
(1996) si Im Grunde sind wir alle Sieger (In
fond, toti suntem nite invingtori) (1998)
aduc n prim-plan un tip de personaj recurent
n creatia autorului originar din Banat:
brbatul matur, ajuns la vrsta la care, de
obicei, n romanele americane s-ar declansa
o devastatoare midliIe crisis. n cele dou
romane, instanta narativ se mrturiseste a
Ii un brbat aIlat n perioada ce urmeaz unei
relatii destul de lungi cu o Iemeie. El este cel
prsit, cel vulnerabil, chiar dac se
strduieste s nu arate aceste lucruri. Este
marcat, ceea ce-l Iace prudent n aria sa de
miscare vital. La Wagner, brbatul propune
tipologia introvertitului, care a nvtat s nu
se etaleze pregnant, s Iie permanent n
expectativ. Pare un tip avolitiv, care accept
ceea ce i oIer viata, Ir ca el nsusi s
treac la actiune direct. Existenta sa se
consum static n majoritatea timpului, iar
reperele miscrii sunt marcate de baruri de
noapte si aventuri cu prostituate, ori de one-
night-stands. Este reIuzat orice Iel de
implicare sentimental, traseele existentiale
sunt doar scurte apropieri, din care
perspectiva este aprioric exclus. Lumea n
care eroii lui Wagner deambuleaz este cea
,inoIicial', underground, rutele sunt
parcurse noaptea, ntruct ziua, lumina
constituie un moment de care personajele
se Ieresc. Abia peisajul nocturn i anim si
pare a le reda identitatea.
Ceea ce propune Richard Wagner este
un personaj ce se situeaz Ioarte inteligent
ntre ,tipul nvinsului' si ,tipul nteleptului'.
Brbatul este un observator al vietii, pe care
o ia n posesie la modul Irust, ns o las
imediat s alunece mai departe. Reperele cu
caracter polarizator sunt reIuzate, clipa este
trit mereu cu privirea ndreptat incert
undeva spre trecut. Implicarea masculin nu
se produce, realitatea este absorbit
instantaneu, precum stirile de la televizor,
este Iiltrat minimal, Ir ca, prin aceasta,
tipul creat de Wagner s nu Iie un cognitiv.
Viata este preluat Iragmentar, ntre
momentele nocturne care aduc sentimentul
unei oarecare mpliniri, pauzele sunt lungi,
iar discursul narativ le red laconic. De altIel,
laconic este si stilul scriitorului, un stil
obiectiv si concret la maxim, Icnd
evenimentialul translucid. Insertiile specu-
lative sunt minimale, tablourile dobndesc
o consistent a marginalului. Vocea narativ
scoate la lumin reperele existentei under-
ground, oameni, situatii si locuri despre care
,cetteanul onest' reIuz s vorbeasc. n
aventurile cu Iemei usoare, tipul masculin al
lui Wagner nu-si probeaz superioritatea sau
Iorta prin njosirea partenerei. Din contr.
Cu delicatete, el le observ laturile umane,
se propune pe sine ca pe un egal al lor.
Dincolo de tipul propus, o tem recurent
la Richard Wagner este schimbarea. n spe-
cial cea politic, ce antreneaz o serie de
dezechilibre umane. Privirea autorului
sondeaz adnc, remarc
transIormrile, hiatusurile ce iau
nastere, imposibilitatea racor-
drii la paradigme reale. Dispa-
ritia barierei Est-Vest produce
numeroase mutatii ontologice,
baza existential real este
distrus, visele sunt bulversate
de existenta adevrat. Lisas
geheimes Buch este povestea
unei prostituate, o documentatie
Iictionalizat, faction, ca s
utilizm un termen actual.
naintea celor 11 minute ale lui Coelho,
Wagner aduce n prim-plan viata unei
curtezane moderne, Ir s apeleze deloc la
placidele ,siropuri' mixate cu ,ezoterismul
pentru toti' ale scriitorului brazilian. Lisa a
venit n Berlin din Iosta RDG. Cstorit si
mam a trei copii, observ c toate ideile
sale despre tara liber sunt violent contra-
carate. Dispare sentimentul certitudinii, al
securittii, iar ea trebuie s se ralieze rapid la
noua constiint pentru care doar banii au
important. AstIel, se decide s se
prostitueze, cu stirea sotului si a printilor.
Lisa i povesteste lui Frank, reporter la un
ziar, viata sa n cadrul ntlnirilor (pltite)
dintre cei doi. Interventiile instantei narative
sunt minimale n Iluxul redrilor Iemeii, dar
interpolrile si momentele n care se produc
sunt alese cu grij. De altIel, personajele
masculine ale lui Wagner au o propensiune
maniIest ctre discursivitatea altora, pe
care o accept imperturbabili. Viata lor se
consum, n bun parte, la nivel discursiv.
Cderea Zidului Berlinului a nsemnat o
cotitur Iundamental n viata Lisei, ca si a
multor altor locuitori ai Republicii
Democrate. Prin vocea narativ biIocal nu
se condamn n vreun Iel
discrepantele ntre asteptri si
realitate, ci ele sunt redate calm,
cu ironie pe alocuri. n ciuda unei
teme aparent ,usoare' sau ,nese-
rioase', problematica este una ct
se poate de tragic. Si n Im
Grunde sind wir alle Sieger
transpare problematizarea mo-
mentului schimbrii din 1989.
ntr-un pasaj dens, Wagner
rezum excelent situatia post-
comunist: ,A Iost Ialimentul
unei ideologii, am spus eu, si nu s-a vrut s
se recunoasc acest lucru. De aceea, s-a
inventat o generatie care, la comand,
trebuia s administreze abisul. Pentru ca
totul s Iie iarsi n ordine, am spus eu. |...|
De Iapt, oamenilor le este team, spun eu.
Pentru c prin astIel de cezuri ca cea din `89,
timpul de dinainte devine tot mai ireal. Nu
dispare, pur si simplu, ci dobndeste o
important artiIicial. |...| O generatie,
continu Max, care are sentimentul de a nu
putea interveni nicieri, de a nu putea
nIptui nimic. De a Ii ntr-o lume care exist
si Ir contributia ei.' (pp.151153)
Cosmin DRAGOSTE
RepereIe unei geografii underground
Nicu VINTIL
For|a virtu|ii
apelm la un alt principiu cooperativ, anume
la principiul diIerentei, pe care n virtutea
caracterului su speciIic de conversalitate,
de asemenea suntem nevoiti a-l recunoaste
ca Icnd parte din ordinea esential a lumii.
n scopul ediIicrii noastre asupra acestui
concept de principiu al diIerentei, s
prezentm cteva din exigentele sale: acest
principiu metodologic ne cere si ne oblig s
Iacem distinctie ntre un macrosistem social
si microsisteme institutionale; s Iacem
distinctie ntre statul de drept si statul des-
potic, s Iacem distinctie ntre rzboaiele le-
gitime de aprare si rzboaiele ilegitime de
cucerire; s Iacem distinctie ntre o stare
exceptional, deci anormal, a societtii si o
stare normal, s Iacem distinctie ntre un
partid politic totalitar si un partid politic demo-
cratic, s Iacem distinctie ntre legile scrise si
legile nescrise, s Iacem distinctie ntre
greselile individuale si greselile colective,
dintre greselile reparabile care sunt
succesibile de iertare, si greselile ireparabile,
care nu se pot ierta nici n cer nici pe pmnt
(ca termen de comparatie si meditatie, vezi
Pcatul contra Spiritului Sfant cI. Evanghelia
Matei, cap. XII, verset 31 32). Mai departe,
principiul diIerentei ne cere si ne oblig s
Iacem distinctie ntre diIerenta de grad si diIe-
renta de natur, avertizndu-ne c ntr-un
anumit context speciIic diIerenta de grad
echivaleaz cu diIerenta de natur.
S Iacem distinctie ntre utopie, posi-
bilitate si realitate, s Iacem distinctie ntre
scop si mijloace, ntre om si subom, ntre omul
politic cu o vocatie patriotic si democratic
si politicianistul (piratul politic) etc.
Pentru a sublinia nc o dat semniIicatia
metodologic a acestui principiu al diIerentei,
consider c nu-i de prisos s repet si aici
maxima lui Montaigne: ,Distingo este
categoria cea mai universal a logicii mele'.
n urma si pe temeiul acestei suite de
considerente, e locul s conchidem prin
Iormularea unei reguli practice de conduit a
cetteanului.
Richard Wagner
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 19
Eseu

rice intentie dictatorial

ncepe prin a ucide
cuvntul././ Dictatura
striveste cuvntul la surs, modernitatea l
determin s proliIereze n indiIerent dup
ce l-a golit de sens, spunea David le Breton
(Despre tcere, ed. All, Buc., 2001, pag.18).
Mrturisesc c am simtit deseori
multiplele tensiuni si Iorme ale tcerii. Tcere
linistit, ostil, vinovat. Prietenul vechi pe
care l-ai prsit se mbrac ntr-o tcere
asurzitoare, care tip.
ntr-un mod asemntor, tatl meu m-a
Icut s nteleg odinioar ct de subtil
poate Ii prezenta si absenta (mai ales acum,
cnd nu mai este, pare mai consistent n
prezent dect cnd era n viat).
Eram amndoi n nisa-scuar dintre dou
corpuri ale spitalului de cardiologie: pleca
acas dup o externare care i crease un
minunat rgaz. si luase hainele ca un recrut
de la urgente si, n timp ce si punea sacoul
pe umerii colturosi, mi-a spus c tineretea
nu si d seama, dar e minunat sntatea
ca pre:ent n sine si nu ca absent a bolii.
Nu l ntelesesem cu adevrat. Multiplele
noastre excesivitti, prin care locuiam prea
plinul, ne Iceau opaci. (Coabitam pasional
cu nIptuitul, cu zgomotul, actiunea.)
Perceptia absentei (ca realitate post fac-
tum) tine, ca si tcerea, de una din ,maladiile'
modernittii. Dar s vedem care sunt Iluidele
ascunse si simpatiile reciproce dintre
absent, nonpre:ent si minunat.
nainte de toate, s asimilm cumva
minunea: o vizualizez ca pe un nvelis prin
care omul are acces, din sIera vietii sale
dominat de acte, la cmpul potentialittilor.
Este minunat de pild s hrnesti o
ntreag adunare cu sapte pini si s mai si
rmn, iar prin nsumarea numrului de
cosuri de Iirimituri s se depseasc volumul
initial al pinilor (o situatie de depsire a
cantitativittilor). Este, de asemenea, o
minune s nvie un mort (spunem asta
pentru c experientele au deIinit cu
exclusivitate drept o regul, cu impact de
lege, contrariul).
Minunea este asadar n aIara regulii,
dincolo de ea, deasupra ei. Dac este o lege
a Iizicii ca toate obiectele lsate libere s
cad pe pmnt, spunem c este minunat ca
ele s se ridice n sus (aidoma sIintilor n
intensitatea rugciunii), Ir ca nicio alt
Iort care poate Ii explicat si pe care o
numim natural s actioneze asupra ei.
Dar exist tot att de bine si tentatia de a
atribui Iaptelor si ntmplrilor pe care nu ni
le putem explica, calitatea de a Ii ,minunate'.
Este evident o deprindere vicioas a ratiunii
de a ,oculta' tot ceea ce iese din aIara
cmpului ei determinat n timp, si de a o Iace
minunat. (Reamintim, de pild, c adevrata
dogmatic crestin este mpotriva ereziilor
superstitioase care tin de necunoasterea la
un moment dat).
Dar pe cine mai intereseaz cu adevrat
htisul dezbaterilor pe problematica
minunilor? Mult mai eIicace este a sesiza un
aspect de detaliu, concret si extrem de im-
portant: diIerenta dintre absent si non
pre:ent, incapacitatea omului de a percepe
minunea altIel dect ca potentialitate, ca
absent a actualului. (Tot asa cum
minunat ne poate prea , cum spuneam la
nceput, sntatea, la care abia acum ne
gndim n sine, dup ce am perceput-o ca
absent a bolii)
Fat de nonpre:ent, absenta mai are n
ea nc un rest, o urm de activitate. Ea este
starea ce sugereaz c ceva a Iost cndva si
a plecat, a trecut, s-a consumat. Fiind un
locus al unei foste pre:ente, absenta
pstreaz nc amintirea, golul, vecinttile
acelei prezente. Este o diIerent esential
Iat de non pre:ent, cnd nu sunt deIinite
distinctiile nici mcar la modul trecut si nu
putem vorbi despre ea.
Non pre:enta e potentialitate pur. Fr
determinatii, Ir distinctii, nu poate Ii
Iormulat, nici mcar gndit. A se observa
c descrierea sau enuntarea unui lucru
elementar relativ la ceva presupune ca acel
ceva s aib posibilitatea unei distinctii (care
de regul e o negatie): raportat la acea
distinctie, enuntul nostru o scoate din zona
posibilului si o Iace actual, cci Iormularea
enuntului tine de nIptuit, de prezent. Pentru
expresivitate, s ne reamintim plastica
biblic: Paradisul indistinctiilor este sIsiat
de distinctia creat prin act de primul om,
ceea ce a Icut posibil plasarea actualului
n dou :one ale posibilului: de o parte, n
Iavoarea interdictiei, sau de cealalt parte,
mpotriva ei.
Non pre:enta, ca potentialitate pur,
este, deci, indescriptibil. Dar care e
diIerenta, de vreme ce absenta, locul din care
subiectul a plecatsi, n aIar de un trecut
care s-a consumat si care poate c nu mai
Iace obiectul nici mcar al amintirilor,
seamn teribil de mult cu non pre:enta?
Derrida a preIerat s lase aceast
situatie intraductibil; exceptional e c, de
la vechii greci cel putin, nu potentialitatea
ca non pre:ent, ci potentialitatea
postIactual ca absent, adic acea
potentialitate odat ,impresionat', pe care
actiunea deja a lucrat, deIinindu-i posibile
,viitoare vecintti' este generatoarea,
mama tuturor lucrurilor.
Este o chestiune de ntelepciune
,empiric' pe care nu as Ii bnuit-o niciodat
apt s Iie proprie metaIizicului (cel pe care
l-am suspectat pn acum de rigiditti si
nchideri tautologice). Mai clar spus, lumea
Iaptelor mplinite nu este zadarnic si Iaptele
noastre nu dispar ca Iumul n trecut, chiar
dac nu ne este Ioarte clar unde se duc, unde
e situat acea entitate
capacitiv care le stocheaz.
(n aIara acelui locus
depozitar al actelor, este de
nenteles n schem logic
orice moral). Ei bine, actele
sunt cele care impresio-
neaz potentialitatea,
oblignd-o ntr-un anumit
Iel.
Aceste conditionri pe
care actualul le poate impu-
ne potentialului deschid o
perspectiv extraordinar.
Ele explic de ce lumea arat
ntr-un anumit Iel si de ce
Iaptele oamenilor sunt att
de importante, de ce eroii
oameni i preocup att pe
zei si de ce urmresc ei ca
niste chibiti Iaptele noastre.
S ne amintim c
Brncusi spunea:,tot ce
Iacem pe pmnt se leag
si n cer'. O intuitie teribil
a conditiei metaIizice a
Iaptului mplinit. Dup
Jede, ,zeii se ntretin prin sacriIiciu' (acel
soi de Iapt ritual a omului , Icut s
recupereze traseul cderii). Zeii au un handi-
cap: nu pot interveni n act. Pentru aceasta
au nevoie de oameni. Faptele unora sunt
hrana celorlalti. Actele oamenilor sunt o
ncununare a actualittii. Ele Iac prezentul,
dau consistent timpului pe care poate astIel
l creeaz, cruia i dau substant, l sustin.
Revenind, nu potentialitatea ,absolut'
e cea care genereaz actualitatea, ci acea
Khora: o virtualitate post Iactum, dup ce
actul a plecat. Sau potentialitatea deja
impresionat, vecinttile circumscrise unui
post act, devenit deja trecut, care nu mai
pstreaz dect amintirea abstract n spatiul
a-spatial al virtualittii care are exercitiul
ntruprii n act.
Ori am vzut c distinctiile create n
vecintate de act sunt sursele numelui.
,Dup aceste precautii si ipoteze nega-
tive vom lsa numele Khorei la adpost de
orice traducere./ ./ C ele privesc nsusi
numele de Khora, (,loc', ,slas', ,lcas',
,regiune', ,tinut') sau ceea ce traditia
numeste Iiguri comparatii, imagini,
metaIore propuse chiar de Timaios
(,mam', ,doic', ,receptacul', ,port
emblem'), traducerile rmn prizoniere ale
unor retele de interpretri'(Jacques Derrida,
Khora, Ed. Scrisul Romnesc, Craiova, 1998,
pag. 27).
Vorbind despre determinrile acestui lo-
cus lipsit de spatialitate, ca si de alte
determinri, Derrida subliniaz:,Khora
primeste, pentru a le oIeri slas, toate
determinrile, dar nu posed niciuna din ele
n chip propriu. Ea le posed, le are, pentru
c le primeste, ns nu le posed ca
proprietti, nu posed nimic n chip propriu.
Ea nu ,este' nimic altceva dect suma sau
procesul a ceea ce se nscrie ,pe' ea, n
legtur cu subiectul ei, chiar subiectul ei,
ns ea nu este subiectul sau suportul
prezent al tuturor acestor interpretri, desi
totusi ea nu se reduce la ele. /./ Aceast
absent a suportului, pe care nu o putem
traduce n chip de suport, provoac si rezist
oricrei determinri binare sau dialectice,
oricrei examinri de tip IilosoIic, s spunem
Horia DULVAC
Absen| i nonprezenJ. FeIuri de posibiI
mai riguros de tip ontologic' (ibid., pag. 38
si urm.)
Asadar, Iaptul mplinit, odat consumat
si aruncat n trecut, nu este n zadar. Actiunile
oamenilor nu sunt Ir urmri, chiar dac ar
Ii complet uitate. Pe lng aceea c Iaptul
mplinit ntretine zeii, c el constituie hrana
acelor generalitti ce guverneaz cu
suveranitate evenimentialul si statistica,
actul are si implicatii asupra indeterminrilor
potentiale.
Tot ceea ce Iacem pe pmnt ,se leag'
si n cer, provoac o reverberare n lumea
zeilor preocupati s urmreasc ce se mai
nIptuieste n universul celor liberi, n act.
Un anume tip de actualitate, determin, prin
impresiune, ,precipitarea', din virtualitatea
indeterminrilor potentiale, a unui anume tip
de realitate.
Am putea spune c e un Iel de
neasteptat, inversat conditionare pe care
lumea Iaptului mplinit o aplic lumii
posibilului. n ceea ce priveste distinctiile
operate aici ntre absent si nonprezent,
ele gzduiesc dou tipuri de posibil:
extraordinara substant metaIizic a
IilosoIiilor empirice contemporane e dat de
Iaptul c acel ,posibil cotidian' e n
permanent provocat prin inIluenta pe care
faptul implinit o are asupra potentialittii.
Actualizarea care d sustenabilitate
prezentului, chiar dac urmeaz schema
metaIizic de la nceputuri, nu este totusi
identic siesi, asa cum unitatea ce desparte
pe Unul de Doi nu este egal cu unitatea ce
desparte pe Doi de Trei. Sunt situatii
metaIizice si scheme distincte. Ceea ce s-a
produs de la nceputul lumii este avansarea
n propria Iertilitate a numerelor, acumularea
Iaptului mplinit. Nu i-a Iost indiIerent
potentialittii nicio secvent de prezent,
Iaptul c el s-a petrecut ntr-un Iel sau se va
Ii putnd petrece n alt Iel.
Dar simplul Iapt c realitatea a cptat
o anumit expresie, c actualitatea e ntr-un
Iel dat, atrage dup sine, n sirul potentiali-
ttilor, o obligatie irezistibil aplicat indeter-
minrilor potentiale. Iar aceste conditionri
ale Iaptului mplinit particip la constructia
propriei lumi: o lume secvential, dispus
dup o reticularitate actual.
S
a
s
h
a

M
e
r
e
j

-

M
a
g
i
c
a
l

1
u
b
a
// oo 20 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Cronic Iiterar
Eseu
Un rus Ia New York

rozator matur, a crui validare

s-a produs ntr-un context
concurential exigent prin Intre
dou lumi. Povestirile unui doctor de femei
si, mai ales, prin Circul din fata casei, Adrian
Sngeorzan stie c sansa demersului narativ
de a se impune se aIl n concretul imprevi-
zibil ce se cere ordonat n Iunctie de criteriul
semniIicatiei. Iat de ce, actiunea noului su
roman, Jitali (Ed. ,Curtea Veche', 2008), este
plasat n locurile unde azi se ntmpl ceva
cu adevrat important, acolo unde se
hotrste chiar soarta planetei, la Moscova
si la New York, ntr-un timp cnd umanitatea
se reconIigureaz dureros, pndit de dintii
acelui ,malaxor' Ieroce al globalizrii.
Alert, captivant, romanul (de aventuri,
erotic, de rzboi, sau toate acestea la un loc)
condenseaz, nc din primele pagini, Iapte,
situatii, evolutii surprinztoare. Personajul
central, adolescentul Vitali, este prins n
cavalcada evenimentelor ce deIinesc o lume
explodat, la propriu si la Iigurat, Iluxul epic
Iiind guvernat de o special poietic a
ruperilor de ritm (,O rupere de ritm, o ntm-
plare, o Iat nou, o alt or n care timpul s
nu mai Iie la Iel cu cel din ora dinainte').
Jitali este cartea individului aIlat n
momente de cumpn. Protagonistul
vietuieste ntr-o Moscov ,de tranzitie',
incert, populat de Iiinte care ncearc s
se acomodeze noilor realitti de dup
cderea comunismului,mcinati de nostalgii
ori agresati de agentii rului,scpati parc
dintr-o sinistr cutie a Pandorei (teroristi,
alcoolici, drogati, bisnitari, diversi marginali,
prostituate). Hotrrea mamei sale de a si-l
aduce alturi n America apare ca o solutie
salvatoare. Numai c ntre cartierul moscovit
Lianozovo si Brighton Beach din Brooklyn
nu exist diIerente de esent. Vitali trece
,pragul' celor 15 ani plonjnd ntr-un univers
n care cinismul devine Iorm de protectie,
iar recursul la violent,la rezolvrile extreme
este propriu interlopilor,aceiasi pretutindeni.
ConIruntarea cu visata ,lume nou' atinge
duritti greu suportabile, dramatice n unele
momente, dezvluindu-i propriile ambiguitti
si vulnerabilitti.
Adaptarea devine si un proces de
(auto)cunoastere, iar ca novice este disputat
ntre mai multi initiatori. Un rol aparte i va
reveni lui Vladimir,alturi de care parcurge
treptele decderii n zonele suspecte, lune-
coase ale paradisurilor artiIiciale, dar si
revenirea la supraIat, n urma exercitiilor de
dezintoxicare n desertul din Utah.
Ca ntr-un Iilm de actiune,secventele se
succed rapid,potentnd senzationalul,ca n
cazul scenelor ,controlate' de Misa
Korbatov, seI maIiot si amant al mamei lui
Vitali,sau al tablourilor Iictionale din Irak
(rpirea si evadarea ,eroului'). Trebuie ns
precizat amnuntul deloc neimportant c
Adrian Sngeorzan este un constructor,
bildungsromanul su avnd o subtil arhi-
Reografii
Iiterare
Constantin
M. POPA
tectur contrapunctic. Neprevzutul Iapte-
lor exterioare si gseste corespondentul n
zona sensibil a Irmntrilor suIletesti,a
interogatiilor si evalurilor existentiale:
,Sunt Vitali Ahmatov, un copil rus corcit,care
a ajuns n New York, orasul visurilor sale si
care n loc s se simt bine, se simte ca peste-
le pe uscat. Ce se ntmpl cu mine, de Iapt?
Ce e de Icut? De ce am nelinistea asta, golul
sta care creste de la o zi la alta si care nu
poate Ii umplut cu nimic? De ce m d peste
cap un asemenea Ileac, legat de un strbunic
de-al meu cu care nu am mare lucru n
comun?'. Despre strbunicul Ahmatov se
spune c, n Iruntea soldatilor si, ar Ii
cucerit Kremlinul si l-ar Ii predat lui Lenin, n
mprejurrile revolutiei bolsevice, n Iond o
parabol a trecutului care te urmreste, a
legturilor (lianelor Lianozovo) de care nu
te poti elibera cu totul niciodat.
Istoria recent prilejuieste o serie de
recurente tragice, autorul convocnd n
pagin imagini apocaliptice: aruncarea n
aer de ctre ceceni a blocului din Moscova
si, simetric, prbusirea ,Gemenilor' n
metropola american, n urma atacului
terorist din 11 septembrie 2001. Avertisment
n legtur cu adevrul c atrocittile nu
apartin doar trecutului si c oroarea si
anexeaz o pervers mretie ce Iace pn si
chipul Meduzei s se nspimnte.
Tlcuri sugerate de arta contrapunctului
pot Ii desciIrate si n aventura egiptean a
bunicii paterne, anticipare a probei redemp-
tive trit de Vitali n desert, deschiznd calea
spre solutiile supravietuirii.
Protagonistul are, curnd, revelatia
Ialsittii noului mod de existent: ,Mama
ncepuse s vorbeasc altIel de cnd era
patroan. Prin gura ei ieseau cuvintele
altora, cuvinte deja mestecate, tocite, scui-
pate de multe alte guri, pe care ea le rostea
cu o mndrie pe care nu i-o cunosteam'.
Tribulatiilor erotice scandaloase si
limbajului vernacular nsusit de timpuriu le
corespunde o nebnuit delicatete luntric
de Iactur poetic. n imensitatea desertului,
solitarul Vitali descoper proIunzimea noptii
nstelate: ,Cineva parc dduse cerul la maxi-
mum. Era nIricostor de Irumos'. Desi om
al actiunilor ,viguroase' (nu ne-am putut
sustrage nici noi sugestiei onomastice), Vitali
crede n virtutile terapeutice ale visului: ,I-am
visat noapte de noapte pe toti ai mei si am
avut vise lungi care ncurcau ru de tot
Rusia cu America, Moscova cu New Yorkul,
pe cei vii cu cei morti'. Starea oniric oIer,
de altIel si cheia de interpretare a crtii.
nsotit de Alina,iubita sa moldoveanc, Vitali
va reveni la Moscova, nchiznd cercul
deambulrilor printr-un eIect de anticlimax
neasteptat. ,Mesajul' auctorial s-ar traduce
astIel: ntr-un univers n criz, care-si pierde
identittile, care se ambiguizeaz, a pleca
pentru a rmne reprezint singura logic
ncheiere.
"
rasat pentru a uni
gospodriile celor care
apartin aceluiasi neam, ulita
a Iost, nainte de toate, semn al uniunii si,
doar dup aceea, semn al utilittii. Nu
ntmpltor, n satele romnesti vechi, de tip
adunat, ulitele poart numele neamului
desclector si las impresia a ceva Iamilial,
avnd aspectul, pstrnd proportiile, de hol
mai mare. Ulita nu ndeprteaz casele, ci le
apropie, Iiind un Iel de prelungire a curtilor;
ea nu nstrineaz, ci solidarizeaz.
De altIel, exist documente care atest c
locuirea la romni a Iost reprezentat de satul
de tip risipit si c adunarea satului n jurul
unei axe centrale si alinierea lui la linie se Iace
relativ trziu, printr-un proces Ioarte lent ce
ncepe n secolul al XVIII-lea din motive
economice, precum Iolosirea judicioas a
terenurilor. Pn atunci, gospodriile se
ntemeiau n raport de aspecte magice (loc
bun/loc ru) si de o pragmatic topograIic
esential (existenta unui curs de ap sau a
unei Iorme geograIice protectoare). ntre
gospodrii se ntindeau livezi sau Inete, ceea
ce dovedeste c vatra satului se utiliza cu
mult generozitate si lejeritate. Limitele
propriettilor erau marcate tot magic, prin
brazde, santuri sau ,lemne de pocire', Iorme
simbolice, acreditate de un tip speciIic de
mentalitate, bazat pe solidaritatea locuirii si
pe sensurile mitico-magice ale acesteia.
Trecerea de la o astIel de mentalitate la
una modern, modelat de principii
economice, a adus cu sine mbogtirea
Iormelor de asezare si locuire: linia (ulita),
NicoIae PANEA
Eseu de antropoIogie a urbanuIui. BuIevarduI
dinuieste de multe ori si dup ce strada
dispare.
Strada este o matrice urban si, n acelasi
timp, identitar. Despre ea poti s spui: ,Pe
strada asta m-am nscut.' sau ,Am copilrit
pe strada asta.' sau acea Iormul Ioarte uzitat
,Asta-i strada mea!' care nu nseamn altceva
dect un construct identitar, ceva la care m
pot raporta pentru a m deIini, ceva care mi
genereaz amintiri; un Iel de madelein urban.
ntr-un astIel de context, bulevardul este
o exceptie de la regul. Din punct de vedere
istoric, este o aparitie trzie care contrazice
matricea urban. Despre el nu poti s spui
niciodat ,Este bulevardul meu!', cci el este
al orasului. El exclude posesia individual n
Iavoarea celei colective. n primul rnd, pentru
c sunt, ca numr, apoi, ca dimensiuni,
exceptii. n al doilea rnd, pentru c ele nu
solidarizeaz, ci aglomereaz.
Bulevardele reprezint deschiderea
oraselor ctre exterior, legtura, calea de
conIigurare a retelei urbane nationale. De
multe ori, ele chiar poart numele localittilor
vecine, spre care conduc (Calea Bucuresti,
Calea Timisoarei, Calea Aradului etc.).
Aceast deschidere pulverizeaz nu
ancoreaz. De aceea nu poti s spui despre
un bulevard c este ,al tu'.
El nu poate Ii ,al meu' si pentru c un
bulevard nu uneste, ci separ. Aproape Ir
exceptie, si-au nIipt rdcinile n durere, cci
au Iost construite pe ruinele unor strzi, case,
destine. De la baronul Haussman si Napo-
leon al III-lea pn la Nicolae Ceausescu,
trasarea bulevardelor a presupus drmarea
unei prti a vechiului oras. Starea de spirit a
celor care au locuit pe strzile disprute n
burta vast a bulevardului tantos si zgomotos
nu-i poate solidariza cu cei care se plimb
gardul, poarta, hambarul. Niciuna nu are, ns,
scop separator sau desolidarizant, ci, mai
curnd, individualizator. Dovad c, la
nceputul secolului al XX-lea, ntr-o statistic
Icut de Petre Cazacu n Regat, cei care au
Icut din gard un simbol obstructor, constru-
indu-l din piatr, reprezint doar 1,9 din
cele aproape 30.000 de gospodrii inventa-
riate. La polul opus, 11 din gospodrii nu
au gard, iar 4 au gard de trestie, Iorm, mai
curnd, simbolic dect eIicient, de aprare.
De altIel, marea majoritate a gospodriilor,
49,7, au garduri de nuiele, ceea ce dove-
deste clar ideea de protejare si marcare si nu
de separare.
Un alt aspect ne este oIerit de semniIicatia
portilor si, mai ales, de obiceiul tranilor ro-
mni de a le orna. AstIel de porti au, mai curnd,
rolul de marc social, identiIicnd si impu-
nnd din punct de vedere social proprietarul:
,Portile sunt, din punct de vedere vizual, o
preIatare a locuirii, srbtoresti prin elevatie,
embleme kairotice de ntmpinare, conIer prin
raportarea la rest, orizont, sens si calitate uma-
n locuirii' si ,traduce statutul social al
proprietarului'.
Asa stnd lucrurile, linia (ulita) nu
desparte, ci impune solidarizarea locuitorilor,
asezati pe un spatiu pe care ea l marcheaz,
locuitori vzuti ca individualitti capabile de
dialog social. Ulita este un Iel de agor a
satului romnesc.
Functional, spatiu de trecere, ea este,
totodat, si spatiu de socializare a celor care
au n comun originea, strmosul, dar si spatiu
ritual consacrat, devenind scen a unor
ritualuri semniIicative pentru comunitate, care
ritmeaz existenta acesteia, dndu-i sens si
conIerindu-i idexntitate.
Linia este un semn al ospitalittii. Dac
poarta este o preIatare a locuirii, linia este
preIatarea vizitrii. Ea se cere parcurs, dar
nu e-n promenade ca o strad de oras, Ir
scop, agale, permeabil Iat de semnele
culturale emise de arhitectur, de sculptur,
de mirosurile de hran gtit, ce ies pe
Ierestrele larg deschise ale buctriilor, ci cu
un scop bine stabilit, acela de a te duce la
cineva, vecin, rud, prieten, dusman pentru a
nIptui ceva.
Vizitarea ca Iorm de maniIestare a
ospitalittii concretizeaz o serie de raporturi
sociale pe care simpla plimbare pe strzile
orasului nu o Iace. Vizitarea exclude anoni-
matul, plimbarea pe strzile orasului, nu.
Din acest punct de vedere, bulevardul
reprezint maximizarea anonimatului urban.
ntlnirea cu un cunoscut este o ntmplare,
regula presupune ca bulevardul s adune
oameni care au n comun ,...le mme got
dune promenade anonyme'. Bulevardul
desolidarizeaz, separ.
Din punct de vedere al retoricii urbane, el
este o contradictie. Orasul ca Iorm de locuire
Iace ca bulevardul s Iie o anomalie. Orasul
ca structur Iunctional l transIorm n
necesitate.
Orasele, si, chiar dac au alt paradigm,
nici cele romnesti extracarpatice nu Iac
exceptie, sunt construite pe alternanta strad-
piatet. Fie din ratiuni istorico-militare care
au impus ca strada s Iie ngust si ntorto-
cheat, Iie din ratiuni de proprietate care au
Icut ca strzile s treac doar pe acolo pe
unde a permis proprietarul pmntului si nu
rareori ele au cptat un aspect sinuos, ilogic,
doar pentru c trebuiau s ocoleasc
proprietti, Iie din ratiuni economice care au
generat o lrgire astzii pentru a asigura
conditiile unui comert Iluent, atractiv si
productiv, indiIerent de epoc, strada
construieste n jurul ei o identitate, care

// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 21
Eseu
Cronic Iiterar
grbiti si nepstori si pentru care bulevardul
nu nseamn altceva dect o adres.
Bulevardul desparte si la propriu, nu doar
sensurile circulatiei, ci si cartiere. Pe un trotuar
esti ntr-un cartier, pe cellalt n altul. Pstrnd
proportiile, trotuarele se transIorm n malu-
rile a dou continente, a dou lumi. Si este
suIicient s ne gndim la Berlinul post-belic
ca metaIora s se umple de izul putrid al realit-
tii istorice. El separ, sIsie arterele memoriei,
tulbur acea existent aIlat sub semnul
posesivului optimist al meu cu semnele
tioase ale posesivului haotic al nostru.
Ltimea bulevardelor este completat de
nltimea imobilelor construite de-a lungul
lor. Multe sunt sedii de Iirme, unele necunos-
cute, care se distanteaz prin anonimatul lor,
altele notorii, care impun distant tocmai prin
aceast notorietate. Atunci cnd aceste
cldiri imense sunt spatii de locuit, bulevardul
devine chiar o lume contradictorie, cci
normalitatea orizontal a locuirii traditionale
este contrazis de verticalitatea locuirii
moderne. Casa si succesiunea de vecintti
din orasul vechi, care alctuiesc o strad ca
unitate de memorie, se transIorm, n orasul
nou ntr-o ,masin de locuit' (Le Corbusier),
aIlat pe o scar de bloc, cu o arhitectur
trist, neIericit si hiperIormalizat ce exclude
memoria nlocuind-o cu o surescitant stare
de tranzitie, de provizoriu. Locuirea n astIel de
apartamente este sinonim unei necesare tre-
ceri printr-un purgatoriu aerian pentru a Ii demn
de a reveni n paradisul terestru. Dintr-un
motiv sau altul, c esti strin n oras sau c
destinul te-a pedepsit, alungndu-te din casa
printilor ti, locuirea la bloc reprezint un
stagiu obligatoriu, ca o initiere sau o expiere,
pentru ca, mai curnd sau mai trziu, n raport
de vrednicie sau gravitatea pcatului comis,
s poti reveni n lumea caselor, a identittilor
concrete, s te rntrupezi n orsean.
Acest plan vertical al locuirii este
traumatizant printr-o dubl asimetrie, cea
mental, a coordonatei orizontale a vietuirii
si cea concret, spatial. Cnd astIel de
blocuri sunt ridicate pe strzi nguste, aceast
lips de simetrie este si mai evident, cldirea
suIocnd att strada ct si trectorul.
Paradoxal, bulevardul prin lungimea sa, ca o
devenire pe orizontal, echilibreaz
anormalitatea dezvoltrii pe vertical a
locuirii, atenund contradictia. P. Sansot
consider chiar c bulevardul ne restituie
orizontalitatea pmntului. As completa,
aIirmnd c aceast restituire se Iace
sacriIicnd orice cale spre transcendent, iar
acest tip de sacriIiciu ni se pare Iorma
suprem de separare, de ndeprtare. Ea se
concretizeaz absenta bisericilor construite
pe marile noastre bulevarde. De cele mai
multe ori, strzile vechilor orase dobndeau
sens si directie prin intermediul bisericii, care,
din punct de vedere arhitectural si urbanistic,
coagula spatiul n jurul ei, iar, din punct de
vedere simbolic, devenea un centr al
labirintului de strdute. Parcurgerea lui zilnic
poate s nsemne viat Ir orizont, dar si
prob initiatic, ce se termina prin descope-
rirea existentei bisericii cu Iiecare liturghie.
Aceast descoperire este sinonim cu ridica-
rea privirii, cu limanul, cu iesirea din rtcire,
att la propriu, topograIic, ct si la Iigurat,
spiritual.
Sansot vorbeste despre o constructie
jungian a orasului, pe care l vede ca o man-
dala. As spune c, din aceeasi perspectiv,
orasul este o juxtapunere de mandala,
centralitatea desenului labirintic Iiind
asigurat de biseric.
Bulevardul este lipsit de o astIel de
perspectiv, poate si pentru c el exercit o
astIel de iluzie: aceea a deschiderii terestre.
Te atrage hipnotic s-l parcurgi, iluzionndu-te
c-ti poate apropia orizontul, Icndu-te
stpn pe spatiul necunoscut. Bulevardul
este, ntr-un Iel, catedrala omului modern, care
nu mai priveste n sus ci doar n deprtare.
L
a nceputul anilor 80 Caryl
Churchill, o scriitoare britanic
de succes, si gseste drumul
ctre teatrul eliberat de tiparele structurale
masculine si public piesa Top Girls (1982)
care este pus n scen n acelasi an la
Londra si la New York. Autoarea
reuseste ntr-adevr s surprin-
d trecutul si prezentul, traditio-
nalul si modernul, interIerndu-
le ntr-o manier ingenioas,
deIinind n cele din urm ceea ce
Simon Trussler numeste ,calita-
tea Ieminin a operei ei', adic
,nlocuirea conIlictului cu dialec-
tica si preIerinta pentru o oper
deschis n detrimentul punctu-
lui culminant'.
Caryl Churcill culege din
istorie si din art personaje Iemi-
nine emblematice, s zicem, si le pune Iat n
Iat ntr-un restaurant Londonez n
contemporaneitate. Marlene, cea care este
gazd si si srbtoreste promovarea pe
pozitia de director general al agentiei ,Top
Girls', are ca invitate pe Isabella Bird (1831-
1904) care a cltorit o mare parte din viat,
de la 40 la 70 de ani , Lady Nijo (nscut n
1258) curtezana unui mprat japonez care
mai trziu devine clugrit budist , Dull
Gret personaj din pictura Dulle Griet de
Pieter Brueghel (1562) care conduce o armat
de Iemei n lupta mpotriva iadului , Papa
Ioan o Iemeie deghizat n brbat despre
care se crede c a Iost pap ntre 854856
si Griselda sotie obedient din povestirile
lui GeoIIrey Chaucer. Fiecare dintre aceste
personaje contribuie la conturarea
personalittii lui Marlene, Iemeia modern
care Iace carier neglijnd viata de Iamilie.
Actul I este spatio-temporal si ideatic
deschis: prezenta acelor Iemei ntr-un res-
m
ostenitorul culturii italiene,
pe care o stim a Ii cel putin
lampedusiano-ghepardi-
n, asadar merituos interpret al semnelor,
Umberto Eco nu nceteaz s uimeasc,
producnd volume, unele de critic/
semiotic, altele Iictionale, romane cu
rsunet: Pendulul lui Foucault, Numele
trandafirului si chiar literatur pentru copii.
Semioticianul Eco, precum i s-a spus acas
sau n America, unde a conIerentiat, nu a
rmas doar la teoria semio:ei. Autorul de
talent a continuat pe linia interpretrii
semnelor ciudate, alese cu grij, att pentru
atragerea publicului cunosctor, ct si a
publicului larg.
De la pragmaticul Ch. S. Peirce din Statele
Unite a preluat el semio:a pe care a Iunda-
mentat-o n continuare deschis, n Inter-
pretation and Overinterpretation/Limitele
interpretrii, publicat si la Constanta,
Pontica. ntr-unul din capitolele acestui
tratat de semiotic, desciIrarea semnelor ce
ne nconjoar la Iiecare pas si n Iiecare
cultur, se Iace Iiresc, aproape matematic
(crvstal clear), dar si prin suportul de
poveste (storv), nct ne-am dori s Iim
studentii lui Eco. Asa se Iace c Zadig al lui
Voltaire e destul de abil, s cupleze urme pe
nisip, de cal, copite, coad, de clret, nct
s si salveze viata plednd nevinovat
naintea regelui babilonian. Nu mai putin
CaryI ChurchiII i teatruI socio-poIitic britanic
FIorentina ANGHEL
FeIicia BURDESCU
SemioticianuI Eco, aI semnelor aIese
cunoscutul Shakespeare nzestreaz grzile
de la Elsinore, soldati obisnuiti, cu mintea
ager, care scot sensuri din cum se schimb
norii pe cer: s fie o vulpe, ba chiar o
nevstuic (?!), premonitoare
rului de la curtea Danemar-
cei...
Acestea nu sunt semne
obisnuite. As spune c Eco
teoreticianul are si ambitii de
autor fictional, astIel comple-
tndu-si cariera de critic
ideal. Se ocup el nsusi n
romane de semniIicatia stra-
nie a miscrii hipnotico-letale
a pendulului, de mitul postmo-
dern, renviat al trandafirului,
simbol supramarcat stilistic,
ntre altele cu ntelesuri
maximalepentru rosicrucieni,
Irancmasoni. Si scotoceste
original prin proz: papirusuri medievale,
biblioteci, stiint veche, ordine clugresti,
pentru publicul de azi, care poate lua din
Numele trandafirului Iie si numai o poveste
politist.
Ornitorincul, mamiIerul composit cu
cioc de rat si labe de crtit este asezat de
Eco lng Immanuel Kant, desigur IilosoIul,
poate cel mai mare (?!) al idealistului german.
Ultimul tratat aprut n traducere
proIesionist si la Constanta, Pontica (2002)
prin grija sotilor Mincu, italienisti devotati,
chiar prieteni ai multor autori din peninsul,
reveleaz un semiolog mai aproape de
IilosoIul contemporan, dect teoretician si
critic.
Tot prin asociatii exotice,
povestiri celebre, crora li se
altur semne ciudate, decrip-
tate, ocultate, ne Iace Eco s
relum actul hermeneutic al
rescrierii operelor, de la
idealismul kantian, la pragma-
tismul peircean. E un limbaf
speculativ, suplu, postmodern
n care Eco toarn Iormule si
conexiuni la inIinit, mutnd
semioza la marginea IilosoIiei,
de ast dat. Odat cu aparitia
acestui tratat n manier tipic,
de complexitate si uurint,
att de speciIic lui Eco, doresc
s semnalez si monograIia (professional)
Florentinei Pascu, o Iost tez de doctorat
sub conducerea lui Eugen Negrici (Umberto
Eco. Modelele textului teoretic, Ed.
Universitaria, Craiova, 2004). S-ar mai putea
spune la Iinal c Eco oIer cu acest ultim
tratat un semn mereu pulsatoriu al altor
semne att de celebre si multe din cultura
italian, nct... S Ii avut n minte pe Carlo
Colodi cu Pinicchio, cnd punea pe hrtie
povesti pentru copii...
taurant din Londra n acelasi timp
contrasteaz cu timpul si locul de
provenient, plasndu-l pe cititor ntr-un
context practic ireal, dar incitant prin
varietate si problematizri. Ca rspuns la
tendinta ctre intertextualitate si chiar
interdisciplinaritate, cele mai
multe dintre personaje sunt
preluate din alte opere de art,
altele sunt cu identitate
contestat sau cu evolutii
surprinztoare oscilnd ntre ex-
treme n cutarea identittii.
Dac primul act este o
punere n scen obiectiv a unor
probleme ale personajelor,
lsnd s se ntrevad interesul
autoarei pentru acestea numai
prin Iaptul c le-a ales, urmtoa-
rele dou acte dezvluie tema
central a piesei: critica ambitiilor Ieministe.
n actul II Marlene este la agentie n noua ei
pozitie si si dezvluie calittile, care au
ndrepttit-o s ocupe acel post, chiar n Iata
nepoatei ei Angie, Iiica lui Joyce, sora perso-
najului principal. Actul urmtor este o alt
ntoarcere n timp, prezentnd vizita pe care
Marlene i-o Icuse lui Joyce cu mai multi ani
n urm, la invitatia lui Angie.
Marlene se dovedeste a Ii mama lui
Angie pe care i-a lasat-o n grij sorei
ei. Joyce are o viata anost, prins
de obligatiile Iat de Iamilie si Iat
de mama ei, aIlndu-se n opozitie
cu Marlene.
Caryl Churchill creeaz o oper
lipsit de romantism si de sensibili-
tate n care personajul principal este
o Iemeie masculinizat, o oper n ge-
nul documentarelor ,no-comment'
n care cititorul/spectatorul este
lsat s interpreteze si s trag
concluzii. n Iinalul piesei autoarea arat cum
Marlene atinge apogeul indiIerentei, n ciuda
ironiei sortii de a avea o Iiica, deoarece o
abandoneaz spunnd c ,va Ii n regul'.
Angie ncheie piesa repetnd cuvntul
,Ireightening' care pare s sintetizeze
ntreaga oper.
Originalitatea piesei const att n
continut ct si n Iorm. Primul act este
aparent rupt de restul piesei si multi l percep
ca Iiind superIluu. Caryl Churchill l-a pstrat
astIel pentru c piesa ei se bazeaz pe dou
idei: Iemeile moarte care se rentorc si Iemeile
care muncesc. Nu trebuie ignorat, totusi,
Iaptul c Marlene se regseste n cele cinci
invitate din trecut. Ultimul act este o ntoar-
cere n timp, o tehnica neconventional n
teatru. Forma a venit, asa cum avea s
mrturiseasc autoarea, dup continut si
avea s contribuie la conturarea unei socie-
tti Iragmentare prin juxtapunerea perspec-
tivelor si evidentierea individului n detri-
mentul grupului. Mai mult, analiza limbajului
Iolosit de Churchill poate clasa Top Girls
printre piesele social-politice din a doua
jumtate a secolului al douzecilea si ntr-
adevr, n ciuda declaratiilor autoarei, piesa
este perceput ca Ieminist si socio-politic.
Pieter Bruegel the Elder Dulle Criet

// oo 22 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Cronic Iiterar
Interviu
H
criere cursiv, bine legat,
Iictiune coerent si consis-
tent, Apa din ci:me (Bucu-
resti, Editura Curtea veche, 2006, editia a
doua) se proIileaz drept unul dintre
romanele reprezentative pentru devenitul
recognoscibil mod de a scrie al lui Mircea
Daneliuc.
Romancierul este individualizabil, mai
nti, prin mrcile scriiturii sale: senzatia c
opera se sedimenteaz dintr-o rsuIlare, c
ea se Iace mpreun cu un interlocutor, c
discursul avanseaz rapid si c
scenele se trag unele pe altele pre-
cum vagoanele pe calea Ierat. n
al doilea rnd, remarcabil la Mircea
Daneliuc se arat a Ii naturaletea
cu care personajele se raporteaz
la necunoscut, incertitudine,
neinteligibil. n sIrsit, proIilul de
speciIicitate al romancierului se
ntregeste prin democratia si echi-
valenta tipurilor de cunoastere ce
asigur Iunctionalitatea povestii
romanesti: vis proIund, reverie,
meditatie aplicat, reIlectie Iugitiv,
reamintire, inductie, deductie, rationalizarea
ntmplrii, ,rationamentul dilematic',
demonstrarea iluziei, constiinta Iailibilittii,
calculul.
Acceleratia stilistic, acceptarea
necunoscutului si egalizarea variettilor de
cunostinte delimiteaz o Iigur a spiritului
creator ce se maniIest ca amprent n ntregul
univers al productiilor artistice: roman, Iilm si
tefan VLDUESCU
teatru. Apa din ci:me intr, ca o pies de puz-
zle, n acest contur. Pe acest Iond, romanul
prinde relieI prin lentila metaIorei de titlu,
translatie revelatoare de la o situatie de viat:
,Stii cum e s te aIli n dou cizme pline cu
ap? Rece?... Pun pariu c nici nu ti-a trecut
prin cap. S le simti nghetate si grele, s vrei
s le misti si nici s nu se gndeasc... (...)
Cum intr apa? (...) Se simte apa cum intr de
sus si se ridic de jos.'
Realitatea intr n viata noastr precum
apa n cizme: n mod nedorit, neplcut,
intempestiv si uneori dezagreabil.
Ca gnd artistic apa din cizme este
intervalul n care ratiunea pierde
controlul. Atunci ea cere ajutorul
emotionalului, visului, iluziei si-l
obtine dup regula lipsei de con-
trol. Acest concept al ,apei din
cizme' const n pierderea contro-
lului mintii (nnebunirea creierului)
determinat de incapacitatea
corpului de a suporta anumite
emotii. Conceptul se sprijin pe
dou aplicatii interne ale roma-
nului, gerate de dou idei: ideea c ,un corp
nu nseamn nimic' si ideea c Iericirea
corporal angreneaz mintea ntr-un proiect
neacceptabil (,trebuia s m Ieresc de Pusa,
pentru c ultima dat am Iost Iericit. sta-i
un semn dezastruos').
Problema Iundamental a romanului ce
se deschide prin metaIora-concept ,apa din
cizme' este problema relatiei minte-corp n
care intervine constiinta. Este vorba nu doar
de o chestiune artistic, de o inventie.
Urmrind interogatia pe care o dezvolt
cartea, ajungem mpreun cu Iustin Raetchi
si prin constiinta acestuia la o inevitabil
aporie: comanda n-o are nici mintea
(creierul), nici corpul. Un specialist n
IilosoIia mintii, precum Thomas Nagel, arat
c existenta constiintei Iace ca raportul
minte-corp s Iie de nepus n termeni
determinativi exacti: ,Ir problema
constiintei, arat IilosoIul, relatia minte-corp
ar Ii mult mai putin interesant, dar cu ea,
pare Ir iesire' (Jenice intrebri,
Bucuresti, Editura All, 1996, p. 164).
Iustin Raetchi are 43 de ani. Este solistul
trupei de muzic usoar ,Nemesis'. El are
un prieten Sonea (Soni). Sotia sa, Angela
Raetchi, mai tnr cu ctiva ani dect el,
este nc ,o Iemeie cu care poti s iesi'. Au
mpreun un Iiu, Mugurel. Csnicia celor doi
s-a aIlat la un moment dat n pragul
divortului, cauza constituind-o Iaptul c
Iustin a avut o relatie extraconjugal cu o
anume Angela-Piti, iar doamna Raetchi a
aIlat de aceasta. Pentru a-l scpa de durerea
de a Ii Iost prsit de Angela-Olanda, Soni
(cel care i-o prezentase) i-a Icut cunostint
cu Pusa Ionescu. Acum, gelos, o determin
pe Pusa s Iac sex cu Soni de Iat cu el.
Argumentul decisiv, cel cu care o convinge
este urmtorul: ,Un corp nu nseamn nimic,
ti-am mai spus. Nu-l poti murdri. Dac m
iubesti suIleteste, e totul perIect'. Terapia
de eliberare prin dezgust de iubirea pentru
Pusa se dovedeste Ialimentar.
Are loc invazia chinez a Bucurestiului.
Chinezii Iac mitinguri. Se declanseaz o nou
revolutie, o contra-revolutie. Iustin si pune
piciorul n ghips. Merge la televiziune, unde
se aIla si Soni care-i spune: ,F-te c plngi
de bucurie' (,nenorocitii ne bgaser n
emisie cu vorbe cu tot'). Se clameaz
,Triasc marele popor chinez!' Se anunt
gsirea unui geamantan cu cadavrul (Ir
cap) al chinezului Sung-Ho. De la prietenie,
Iustin ajunge la ur Iat de Soni. Pentru a se
rzbuna, pune la cale ndreptarea vinovtiei
asasinrii lui Sung-Ho ctre acesta. Este
arestat sub acuzatie de ucidere a lui Sung-
Ho. Mugurel se combin cu Pusa si Iug n
Olanda. Gndind c o operatie de transplant
de rinichi ar duce la eliberarea sa conditio-
nat, Iace interventia, rinichiul Iiindu-i dat
de Angela. Calculul este gresit, cci din spital
este dus pe stadion pentru a Ii executat de
chinezi. Acum realizeaz c mintea l-a dus
la pierderea lucrurilor printre degete, c o
ntmplare prosteasc l duce la moarte.
ncearc o salvare prin rugciune. Imediat
contiinta i aduce aminte ,pe ce lume e'.
Trupul su urma s suporte executia. Viata
sa Iusese un esec bine gestionat.
Romanul arat cum iubirea ajunge ur,
cum prietenia se transIorm n dusmnie si
cum revolutia trece n contra-revolutie. Pn
la urm, metamorIozarea n contrariu Iace ca
lucrurile s devin echivalente: oricare ar Ii
calea aleas, aceea este calea pe care lumea
sIrseste. Apa din ci:me ne apare ca un ro-
man remarcabil.
Mircea DaneIiuc:
EecuI contiin|ei ce aIege ntre minte i corp
Cassian Maria Spiridon: Despre
gnduri, Heidegger, iubitor al presocraticilor,
ne atentiona: nu noi afungem la ganduri.
,ele' vin la noi, preciznd si cele trei
pericole ce amenint gndirea: ,Pericolul cel
bun, si de aceea mntuitor, este vecintatea
poetului-rapsod. Pericolul cel ru, si de aceea
cel mai aprig, este gndirea nssi. Ea trebuie
s gndeasc mpotriva ei nssi, ceea ce
doar rareori i st n putint. Pericolul de-a
dreptul nociv, si de aceea aductor de
rtcire, este IilosoIarea'; recunoscnd
totodat: caracterul poetic al gandirii este
inc ascuns. Si, as continua, asa va rmne,
balansnd vesnic ntre divin si nedivin, ntre
teluric si ceresc. Ne miscm ntre templu, ca
locuire a zeului, si casa inimii, ca oglindire a
templului, dttoare de rost. ,Templul, cum
citim n Originea operei in art a IilosoIului
de la Freiburg, nchide n sine Iigura zeului,
si n aceast ascundere el o Iace s emane,
prin sala deschis a coloanelor, n spatiul
sacru. Datorit templului, zeul este prezent
(anwest) n templu. Aceast prezent a zeului
este, n sine nssi, desIsurarea si
delimitarea spatiului ca Iiind unul sacru.
Templul si spatiul su nu se pierd ns n
nedeterminat. Templul ca oper rostuieste
(fgt) si adun n jurul su unitatea acelor
traiectorii si raporturi n care nasterea si
moartea, restristea si belsugul, biruinta si
nIrngerea, supravietuirea si disparitia
dobndesc conIiguratia si desIsurarea
unui destin de Iiint uman. n nltarea
sa, templul conIer lucrurilor chipul care le
este propriu si oamenilor o perspectiv
asupra lor nsisi'. Formatoare este traditia,
este Poezia ca esent a artei. Cum citim n
Estetica lui Hegel: ,.obiectul care cores-
punde poeziei este mprtia nemrginit a
ScriitoruI Cassian Maria Spiridon
n diaIog cu N. N. NeguIescu
spiritului. |.| Sub acest aspect, sarcina
principal a poeziei este aceea de a ne Iace
s simtim puterile vietii spirituale si, n gene-
ral, valurile suitoare si cobortoare ale
pasiunilor si sentimentelor omenesti ori ceea
ce trece linistit prin Iata contemplatiei,
mprtia atotcuprinztoare a reprezentrilor,
Iaptelor, actiunilor, destinelor omenesti,
agitatia acestei lumi si guvernarea divin a
lumii. AstIel a Iost poezia si mai este nc
nvttoarea universal si pretutindeni
prezent a genului uman'.
N. N. Negulescu: Se spune c ,la limita
dintre suIletul animal si cel uman se aIl
memoria si Iacultatea estimativ, aceea prin
care reprezentrile sunt triate. Aceste
potente se aIl n serviciul intelectului
practic, el nsusi n slujba intelectului
contemplativ'. Dar, ,problematica intelec-
tului provine de la Aristotel si Alexandru
din Aphrodisia. Intelectul agent aristotelic
putea Ii identiIicat cu Dumnezeu' (J. R.).
Care ar Ii ntelesul exoteric? Dar cel
ezoteric? Se resimte n aceast ,tez'
inIluenta gndirii grecesti?
C.M.S.: Sigur c memoria si amintirea
nsotitoare ne diIerentiaz de lumea celor
care nu cuvnt. Cum si precizeaz
Heidegger, gandirea se sprifin pe sosirea
a ceea ce fiintea: in chip esential venind
dinspre trecut i este aducere aminte ce vine
in intampinare.
Pentru greci extazul era conditia de
contopire absolut dintre uman si divin, o
experient despre care cel care a ncercat-o
mai totdeauna i-a Iost imposibil s o
comunice, s Iac lmurite cele de care a
devenit constient. Aici am putea aIla calea
prin care cei initiati, cunosctorii doctrinei
exoterice, capabili a atinge extazul, au reIuzat
s-i Iac public stiinta. Sensul ezoteric
aIirm deschiderea, posibilitatea cunoasterii,
bnuirea si de ctre proIan a Divinittii.
N.N.N.: Cum deIiniti cunoasterea
abstract?
C.M.S.: Platon, n dialogul Theaitetos
(Despre cunoatere), considera cunoasterea
ca Iiind opinia adevrat nsotit de logos.
Etimologic, trimite la ,actul de nvtare', o
cale prin care omul ia act de datele
experientei si ncearc s le nteleag si nu
mai putin s le explice. Dup Kant ntreaga
noastr cunoastere ncepe cu experienta.
Experienta Iiind ,materia prim' a
cunoasterii. Pentru a deveni obiect al unei
cunostinte, necesit organizare, Iapt posibil
doar cu sprijinul structurilor a priori ale
ratiunii, ce Iac posibil cunoasterea. Kant
concepe cunoasterea drept o constructie
elaborat de inteligent, avnd ca temei
materia sensibil: ,Pn acum se admitea c
toat cunoasterea noastr trebuie s se
orienteze dup obiecte; dar, n aceast
ipotez, toate ncercrile de a stabili ceva
despre ele a priori cu ajutorul conceptelor,
prin intermediul crora cunoasterea noastr
ar Ii lrgit, au Iost zadarnice. S ncercm
deci o dat, dac n-am reusi mai bine n
problemele metaIizice, presupunnd c
lucrurile trebuie s se orienteze dup
cunoasterea noastr, ceea ce concord si
mai bine cu posibilitatea dorit a unei
cunoasteri a lor a priori, menit s
stabileasc ceva asupra lucrurilor nainte de
a ne Ii date. Aici se petrece acelasi lucru ca
si cu prima idee a lui Copernic, care, vznd
c explicarea miscrilor ceresti nu ddea
rezultate dac admitea c toat armata
stelelor se nvrte n jurul spectatorului,
ncearc s vad dac n-ar reusi mai bine
lsnd spectatorul s se nvrt, iar stelele
dimpotriv s stea pe loc' (Critica ratiunii
pure). Cunoasterea abstract ar putea Ii o
constructie elaborat de inteligent, Ir a
apela la materia sensibil, independent de
experient, una a priori.
N.N.N.: Aspirati la Iericirea transcen-
dental?
C.M.S.: Pentru Kant, transcendentalul
deIinea ceea ce poate deveni cognoscibil
cu conditia ntemeierii a priori. A priori este
acel rationament care merge de la principiu
la cunostint. n teoria cunoasterii trimite la
cunostint absolut independent de
experient. Nu sunt Iericit a priori.
N.N.N.: Prin IilosoIia lui Avicena se
instaureaz o metaIizic oriental. El sustine
c ,Universul existentului se mparte n dou
regiuni antagonice: occidentul, simboliznd
lumea tenebroas si material, si orientul,
simboliznd patria spiritual a suIletului'.
Sunt acestea numai delimitri strict
teoretice?
C.M.S.: n Cartea tmduirii Avicenna
propune o versiune neoplatonic a
aristotelicului Iiltrat prin gndirea arab de
la sIrsitul primului mileniu. Ct priveste
posibilitatea ca asertiunea citat s se
rezume sau nu la delimitri strict teoretice,
mi-ar Ii greu s m pronunt. O consider mai
mult o metaIor dect un adevr ontologic.
Interviu realizat de N.N. Negulescu
Continuare din nr. 9
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 23
Eseu
U
enumirea popular a lunii
octombrie, Brumrel sau
Brumarul Mic consemneaz
prezenta brumelor, o trecere meteorologic
de la toamn la iarn, cnd ncepe s
brumreasc. Activittile n satul patriarhal,
pstrate pn astzi vizeaz strngerea
recoltelor din livezi, vii si grdini, psunatul
comunitar, organizarea trgurilor si
iarmaroacelor.
Brumarul este luna dedicat universului
pastoral, cu practici si obiceiuri, srbtori
speciIice, Iiind si perioada cnd turmele sunt
pornite spre locurile de iernat.
Luna debuteaz cu srbtoarea
Procoavele, srbtoare respectat de Iemei
si stiut sub numele de ,Acopermntul
Maicii Domnului'. Se crede c SIntul
Procoav celebrat la 1 octombrie acoper
pmntul cu un strat de zpad pentru a-l
Ieri de nghet, de npast. Prin translatie de
semniIicatie, Iemeile tin srbtoarea pentru
a avea prul Irumos, ,acopermntul'
capului, si pentru a Ii ajutate s se mrite.
Mare srbtoare n Brumrel este Vinerea
Mare, la 14 octombrie. Este o srbtoare cu
dat Iix. n orice zi din sptmn ar Ii, tot
Vinerea Mare se va numi. Este una din cele
GabrieIa RUSU-PSRIN
scenariu ritual, ceremonial numit Srindarul
de obste. Cercetrile de teren realizate de
reputatul Iolclorist Al.I. Amzulescu au
evidentiat trisecventialitatea
acestui obicei. Primul mo-
ment, ,purtarea srindarului'
are loc n lunile Iebruarie-
martie, cnd Iamiliile Iiecrei
ulite se leag ntr-o ceat
pentru a prznui srindarul
lor de obste. Al doilea mo-
ment, ,slobozirea srinda-
rului', se deruleaz n prima
sptmn a lui septembrie.
La aceste dou momente
particip numai Iemei. Al
treilea moment reuneste tot
satul, ,spargerea srindarului
de obste', la Smedru.
Ineditul si Irumusetea obiceiului l-au
determinat pe marele Iolclorist Al. I.
Amzulescu s realizeze un Iilm n anul 1968,
Iilm circumscris n seria de circulatie
international Enciclopedia Cinemato-
graphica, produs de Institutul de Film
stiintiIic din Gttingen, Germania.

murit SteIan Iordache. A

murit Regele Scamator.
Teribila veste am primit-o n
Armenia, la Festivalul Shakespeare de la
Yerevan, la numai cteva ore de la sosire.
Plecasem din tar rvsit de stirile legate de
mbolnvirea sa. Stiam c SteIan era grav
bolnav, chiar Ioarte grav. AIlasem cu cteva
zile nainte c va Ii transportat la Viena, unde
urma s Iie nsotit de unul dintre vechii si
prieteni si colegi de liceu. Speram c odat
ajuns acolo se va produce o minune. Se pare
c Dumnezeu a rnduit altIel. A dorit s-l
aduc mai devreme n preajma sa, avea
nevoie, pare-se, de un nger actor, de nc
un nger actor. Si l-a ales pe el, cel att de
corect, de drept, cinstit si credincios.
Am avut sansa, pentru c a Iost o sans,
s-i Iiu coleg de grup la Institutul de Teatru,
s-i stau alturi, s respirm aerul aceleiasi
clase timp de patru ani, s Iim din cnd n
cnd parteneri. Au Iost ani minunati, poate
cei mai Irumosi din viata noastr. Eram
stpniti cu totii de pasiune, de sperante si
visuri.
O sear din sptmn o petreceam n
Rahova, invitati de SteIan si de printii lui,
olteni din CalaIat, ndeajuns de sraci, dar
cu casa si suIletele deschise.
Amintirile din anii de studentie sunt
puternice. Ca si legturile. Ele dinuie, n
ciuda Iaptului c Iostii colegi se vd rar,
uneori chiar deloc. mi revin n minte, uimitor
de limpezi, imagini legate de SteIan. mi este
ns greu, aproape imposibil s scriu si s
vorbesc acum despre el. Poate mai trziu voi
Ii n stare s spun mai multe. Nu stiu dac
legtura noastr poate Ii deIinit drept
prietenie, dac el a vzut n mine un prieten
apropiat, asa cum l-am considerat eu
ntotdeauna. La el, ierarhizrile de acest Iel
Iunctionau altIel dect la ceilalti. Poate a Iost
mai putin dect o prietenie, sau cu mult mai
mult. Ne-au unit, nainte de toate, dou
momente extrem de importante din viata
EmiI BOROGHIN
A murit RegeIe Scamator.
Iiecruia, cele legate de spectacolul nostru
de absolvire si venirea lui la Craiova.
n relatiile cu cei apropiati, SteIan a Iost
un monument de generozitate. Personal i
datorez enorm. n aceast mare generozitate
a lui, atunci cnd vorbea n interviuri despre
anii studentiei si debutul su, aproape c
nu a existat prilej s nu aminteasc Iaptul c
eu am Iost acela care a ales piesa
Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprit
si i-a sugerat proIesorului distribuirea sa.
El considera, poate pe bun dreptate, c
de la realizarea acestui rol s-au tras toate
celelalte. Apoi, cnd n ultimii ani i pomenea
pe cei care i-au inIluentat, i-au marcat
devenirea, pe marii si directori, Horia
Lovinescu de la Teatrul ,Nottara' si Dinu
Sraru de la ,Teatrul Mic', de cele mai multe
ori l aseza alturi de ei si pe Iostul su coleg
de grup.
Faptul c SteIan Iordache, cel care nu ar
Ii Iost niciodat capabil s Iac vreo aIirmatie
n care nu ar Ii crezut, spunea toate acestea,
a contat enorm pentru cei din lumea teatrului,
care au privit cu si mai mare atentie ceea ce
se ntmpla n acei ani la Craiova. Cu el
alturi, cu Silviu Purcrete, cu Ilie, Valer,
Tudor si ceilalti, si angajarea mea a cptat
o alt dimensiune.
Debutul lui pe scena de la ,Casandra' a
Iost unul meteoric, n Arturo Ui. uluind
lumea cultural bucurestean si romneasc.
Au venit s-l vad George Vraca, Radu
Beligan, Mihai Iacob, Sanda Manu, Dinu
Cernescu, Florin Tornea si multi, multi altii.
Dinu Sraru a scris o cronic a spectacolului,
vorbind la superlativ despre el.
Sigur, SteIan a Iost actorul de geniu al
Studioului Casandra, al Teatrului ,Nottara',
al ,Teatrului Mic, dar si al Teatrului National
din Craiova. Timp de opt ani, din 1991 pn
n 1999, SteIan a Iost component al
colectivului artistic al Nationalului craiovean,
dndu-i strlucire, nnobilnd acest colectiv.
Aici a Iost iubit, respectat, divinizat de toti,
de la director si pn la cabinier sau portar.
Vorbea despre Teatrul National din Craiova
ca despre o insul a sperantei, n care a
rentlnit atmosIera, emotiile si tririle din
anii studentiei.
Cu SteIan n Titus Andronicus n regia
lui Silviu Purcrete, am strbtut lumea de la
un capt la altul, am Iost invitati la mari
Iestivaluri, am luat importante premii, am
jucat la Tokyo, la Montreal, la Mnchen,
Melbourne, Anvers, Sao Paolo, Singapore,
Avignon, Londra, Cambridge, Parma sau
Dublin. El a Iost unul din marii artizani ai
izbnzilor noastre.
Nu putini au Iost aceia care l-au asemuit
cu Lawrence Olivier si cu Peter O`Toole.
El a Iost ns SteIan Iordache, unicul, unul
dintre cei mai mari actori romni, un actor
planetar. I-a plcut viata, i-au plcut oamenii,
nu s-a dezis niciodat de prietenii lui din
copilrie si mahalaua Rahovei, pe orice drum
ar Ii apucat acestia.
Pentru teatrul romnesc si slujitorii lui,
disparitia lui SteIan Iordache reprezint o
pierdere urias.
Cnd eram la Yerevan, tremuram la
gndul c aducerea trupului lui nensuIletit
de la Viena ar putea s ntrzie, reusind astIel
s ajung n tar n ziua nmormntrii. Nu a
Iost ns asa. Nu am avut cum s-l petrec pe
drumul Ir de ntoarcere, s Iiu printre cei
care i aduceau n acest Iel un ultim omagiu.
Mi se prea nedrept.
Revenit n tar, mpreun cu doi prieteni
ai mei si cunoscuti apropiati ai lui SteIan, am
mers la Gruiu, la mormntul lui. L-am gsit
ngropat sub zecile de coroane, din partea
sotiei, prietenilor Ioarte apropiati,
Presedintelui trii, Primului ministru,
Ministerului Culturii, Universittii Nationale
de Art Teatral si CinematograIic,
Guvernatorului Bncii Nationale, Primriei
Capitalei. ntre coroanele care strjuiau de
o parte si de alta aleea care te conducea spre
mormnt, purtnd nsemnele teatrelor
bucurestene si ale ctorva din tar, se aIlau
si cele ale Iostilor colegi de la Craiova si ale
calaIetenilor. Acel CalaIat pe care l-a iubit
cu toat Iiinta lui, univers al copilriei, cu
bunica Nstsia, cea care i prezisese
destinul prin acele vorbe pe care SteIan le
amintea mereu: ,Bre muic, tu scamatoriu o
s te Iaci !'
Si acum ,Regele Scamator', ,Printul
CalaIatului', ,mpratul Rahovei', ,Regele
Scenei', nu mai este.
A murit ,rndunic-cap de rnd', a murit
Arturo Ui, Hamlet, Raskolnikov, Richard al
III-lea, Titus Andronicus.
A murit Regele Lear, posibilul Lear,
dintr-un spectacol al lui Silviu Purcrete, pe
care l-am dorit si eu si SteIan, l-am visat, dar
a crei realizare am amnat-o mereu.
Revd crucea simpl de la mormntul de
la captul aleii, pe care stau nscrise, cu litere
usor sterse, trei nume, cel al doamnei doctor
Tonitza, al lui SteIan si al doamnei Mihaela.
SteIan a tinut s-si aib locul de veci la
Gruiu.
Recitesc ultimul lui interviu. Abia acum
nteleg semniIicatia tuturor vorbelor. El, omul
de lume, prietenul sincer, camaradul attora,
dar, de cele mai multe ori si suIletul bntuit
de singurtate, cernd s Iie nhumat la
Gruiu, a vrut parc s Iug de lume, s i se
piard urma. Dac a intentionat acest lucru,
sunt convins c i s-a jucat o Iest.
Pentru mine, pentru multi dintre noi,
SteIan Iordache, Regele Scamator, e nc viu.
Si asa va rmne pentru mult timp, poate
pn la sIrsitul zilelor noastre...
CaIendar popuIar romnesc - BrumreI
dousprezece vineri de peste an tinute cu
post si nelucru. Srbtoarea este dedicat
reprezentrii mitice cu acelasi nume, SInta
Vineri, o corespondent din Panteonul ro-
man al Zeitei Venera. Vinerea Mare are
interdictii de lucru n credinta c astIel
membrii Iamiliei vor Ii pziti de primejdii, de
boal, de trsnet si grindin, de boli de ochi.
Este o srbtoare si pentru mediul pas-
toral, perioada numindu-se Npustitul
Berbecilor (Arietilor), cnd se slobod
berbecii. ConIorm calendarului pastoral dup
21 de sptmni, n primvar, turmele se
vor nmulti cu miei, cu dou sptmni
nainte de Pasti. Si tot pentru a avea miei
Irumosi ciobanii nu Iolosesc obiecte de tiat
n Vinerea Mare ,s nu ias mieii trcati'
(,nsemnati').
La 17 octombrie se cinsteste Lucinul,
nceputul perioadei denominat ,Filipii de
toamn', care culmineaz cu Filipul Schiop
la 27 octombrie. Srbtoarea pastoral este
dedicat lupilor pentru a preveni stricciu-
nile produse de ei. Stabileste si perioada cnd
lupii se strng n vi si e vremea de prsil.
De unde si teama pe care o genereaz Ziua
Lupului, conIorm zicalei: ,lupul tot lup e,
chiar dac nu ti-a mncat oile'.
Cea mai mare srbtoare popular n
Brumrel este ns Sn-Medru sau Smedru,
precedat de Mosii de toamn, zi de
pomenire a mortilor, cnd se-mpart ,oalele
de mosi', modelate ntr-o
gam tipologic si ornamen-
tal bogat. De Smedru se
Iac nvoielile ntre ciobani, e
ziua soroacelor. n noaptea
dinaintea srbtorii se Iace
focul lui Samedru, Ioc cu
semniIicatie Iunerar dar si de
regenerare. Este n esent un
act socializator, la care parti-
cip ntreg satul. Este prilej de
veselie si ndestulare, cum
stau mrturie strigturile: ,Hai
la Focul lui Smedru/ C-a tiat
popa iedul/ Si d de mncat
la toti/ Ca s aib si cei morti' (Cosesti, jud.
Arges,). Femeile aduc colaci, mere, nuci,
covrigi, pe care le mpart copiilor si (secvent
inedit reperat de noi la Cosesti, Arges),
aprind cte o lumnare pentru copiii
,nenumiti', adic pentru cei ce ,i-au lepdat'.
n Oltenia, de Smedru, n zona
CalaIatului, la Desa, se deruleaz o secvent
important a unui obicei traditional cu amplu
Stefan Iordache
// oo 24 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Poezie
Eseu
Nu trage|i numai n Pi|i!
TabIeta
de sport

n evolutia gndirii estetice un loc important l ocupa

Irumusetea corpului omenesc. nc din antichitate
Irumusetea corporal era opus celei spirituale, iar
Irumusetea absolut celei relative. Personalittile celebre
ale antichittii au Iost preocupate de atletism. Platon,
Pitagora, SoIocle, Thales au ntruchipat si integrat idealul
armoniei n educatia elen si au mbinat dezvoltarea
intelectual cu ndemnarea sportiv. Platon spunea: ,Pentru
armonia proportiilor, Irumusete si sntate este necesar o
pregtire nu numai n domeniul stiintelor si artelor, ci si
practicarea n tot cursul vietii a exercitiilor Iizice, a gimnasticii,
dat Iiind c gimnastica este mama tuturor sporturilor'. n
perspectiv, asa cum arta ToIIler, Iactorul inteligent va
primi un rol preponderent: ,tehnica zilei de mine preia tocmai
aceste munci, lsndu-le oamenilor doar Iunctiile care
necesit judecat, ndemnare, imaginatie'. Istoricul
Grousset evidentiaz importanta snttii, a miscrii pentru
aIirmarea plenar a personalittii sustinnd: ,omul complet
este cel care, ca si Euripide, scria IIigenia cu aceeasi mn
cu care a obtinut laurii atletici la Jocurile Olimpice'.
Privitor la estetica corpului omenesc si Irumusetea
expus, Vitruvin sustinea: ,Corpul omenesc n particular
este un atare model: n arhitectonic simetria si bunele
proportii trebuie s Iie bazate n mod temeinic pe proportiile
unui om bine Icut'. n aceeasi manier mai adaug si
comparatia: ,Exist varietti de Irumusete; Stilul doric e
masculin, cel ionic e Ieminin, corinticul Ieciorelnic'. Vitruvin
a ncadrat perIectiunea corpului uman n Iiguri geometrice
simple si le-a denumit n latin homo quadratus (ptrat si
cerc) sau n greac aner tetragonas. Ideea de om ptrat s-a
mentinut n anatomia artistic pn n timpurile moderne.
n acest sens, Savonarola sustinea c ,Frumusetea nu st
numai n culori, ci este o anumit calitate care rezultdin
proportia si potrivirea membrelor si a celorlalte prti ale
corpului; nu vei spune c o Iemeie este Irumoas pentru c
are nas Irumos sau mini Irumoase, ci doar dac proportiile
sunt cum se cuvin ntr-nsa'.
n prezentarea si sustinerea importantei armoniei si
proportiilor corpului uman, Leonardo da Vinci stabilea
compozitia geometric si demonstra c si corpul uman
corespunde Iigurilor geometrice. n redarea corpului uman,
sculptorii greci urmreau s reproduc proportiile din natur
dup anumite reguli antropometrice. n schimb, Michelan-
gelo nu pleda pentru proportiile stabile, se baza pe judecata
ochiului, pe vz si intuitie. Elocvent n acest sens este
Afrodita, simbolul perIectiunii corpului Ieminin, capodoper
de neegalat nici pn n zilele noastre. n sculpturile lui
Bernini, Apolo i Dafne, linia abdomenului este usor
proeminent, iar la Galleria Borghese Paolina Bonaparte a
lui Canova se observ acelasi motiv, ct si un trunchi scurt
comparativ cu lungimea membrelor inIerioare.
Jean FIRIC
Estetica
corpuIui feminin
Modele Ieminine
au evidentiat Ior-
mele mai pline ale
bazinului si coap-
selor. n Toaleta
Jenerei, Rubens a
Iolosit drept model
pe nssi sotia sa,
Madame Fourment.
Formele planturoase
redate erau pe gus-
tul pictorului, cores-
pundeau genului
renascentist si re-
Ilectau tendintele
obezittii. n privinta
perIectiunii liniei,
Pandora din tabloul
Eva Prima a lui
Cousin reprezint o
siluet longilin cu
proeminenta centurii
abdominale. Si Girardon n detaliul din basorelieIul Nimfe
scldandu-se a reprezentat grupul de Iete cu abdomenul,
bazinul si coapsele acoperite cu tesut adipos n exces, Iapt
ce ne dovedeste c modelul AIroditei nu este respectat.
Aceleasi impresii ne sunt transmise de multi artisti, mai
ales de Renoir si Degas n operele Nud. Curentele artistice
si reprezentrile corpului Ieminin pot Ii considerate Tres in
una si par a Ii o variant a celor Trei gratii, dar de Iapt sunt
o sintez a studiului asupra conIiguratiei corpului Ieminin.
Opera de art reprezint trei tipuri constitutionale de Iemei
ntlnite n natur speciIice curentelor antic, renascentist si
modern. n centrul sculpturii distingem Iemeia antichittii
cu Iorme ideal armonioase, cu abdomenul usor proeminent,
bazinul nclinat, sezuta mai plin si genunchii n usoar Ilexie;
n dreapta, Iemeia renascentist cu linia umerilor czut, cu
centura abdominal sensibil proeminent, acoperit cu strat
adipos si sezuta rotunjit marcat; iar n stnga, tipul mo-
dern, cu umerii ridicati si mai puternici, cu bazinul evident
nclinat napoi si abdomenul aplatizat, cu genunchii rectiliniii
n hiperextensie si sezuta bine relieIat. Acum, n orase
ntlnim Irecvent tipul cerebral, n zonele bogate, tipul de
obez, iar n zonele srace, tipul musculos. n sprijinul celor
prezentate Rousseau aIirma: ,Mersul m nvioreaz si m
inspir. Rmnnd n repaus, aproape nu pot s gndesc;
corpul meu trebuie s se pun n miscare, pentru ca mintea
mea s nceap si ea s se miste', iar Rabelais spunea:
,educatia Iizic trebuie s Iie baza dezvoltrii intelectuale'.
U
up partida de debut a nationalei Romniei n
campania de caliIicare pentru Cupa Mondial din
2010, acel 03 cu Lituania de la Cluj, meci jucat de tricolori
Ir Chivu si Mutu, ziaristii si destul de multi oameni de Iotbal
din Romnia nu au digerat deloc aceast nIrngere, Icndu-l
pe selectionerul Victor Piturc principalul vinovat de surprin-
ztorul esec. Unele atacuri la adresa lui Piturc au depsit
limita, ca s nu zic altIel, multe Icnd ns reIerire la viata
privat a selectionerului. , ntre sutii romni din Paris si Milano
si Piturc nu mai e nicio diIerent', asa a scris un june ziarist
ntr-un cotidian de sport din Capital.
Nici mass-media din Franta nu l-a crutat pe selectionerul
Frantei, Raymond Domenech, nationala ,Cocosului galic'
pierznd si ea n meciul de debut al preliminariilor CM n Iata
Austriei, scor 31 pentru Austria. Ambele nationale, aIlate n
grupa a 7-a a preliminariilor CM 2010, au dres busuiocul, cum
se spune, n urmtoarele ntlniri din grup (etapa a II-a):
Romnia a cstigat (cu 10) n Feroe, iar Franta, 21 cu
Serbia.
naintea meciului de la Constanta, Romnia Franta,
Domenech s-a aIlat ntr-o situatie similar cu cea a selectio-
nerului romn, si el contestat de pres si de suporteri.
La ora intrrii n tipar a revistei ,Scrisul Romnesc',
nationala Romniei a terminat la egalitate, 22, importanta
ntlnire cu urmasii lui Platini. A Iost nc un meci n care s-a
demonstrat, pentru a nu stiu cta oar, c un 20 este un scor
periculos n Iotbal. Dup un start nebun, n minutul 17,
tricolorii lui Piti aveau 20 pe tabela de marcaj, un scor
neasteptat, dar conIorm cu gaIele deIensivei Frantei. De la
acest extaz, a urmat... agonia, Ribery si ceilalti readucndu-ne
cu picioarele pe pmnt, nationala Frantei egalnd ca urmare
a unor gaIe individuale ale elevilor lui Piturc. Si astIel,
statistica a rmas tot de partea nationalei ,Cocosului galic',
Romnia nereusind s nving niciodat Franta ntr-un meci
oIicial! n grupa noastr, aceast etap a 3-a a consemnat un
rezultat surpriz: Feroe Austria 11. Serbia a zdrobit revelatia
primelor dou etape, pe Lituania, cu 30. Lider este Serbia, n
timp ce Romnia este n subsolul grupei, locul 5. Pentru
nationala Romniei urmeaz acum meciuri Ioarte grele,
aproape Iinale, cum se spune.
,Nu o s-mi dau demisia de la national dect dac sansele
noastre de caliIicare devin nule si matematic', a reamintit
Piturc.
El a vrut s plece de la crma reprezentativei Romniei
dup turneul Iinal de la EURO 2008, dar colaboratorii si si
Ionut Lupescu, directorul general al FRF, l-au tinut pe loc.
Dup meciul cu Franta de la Constanta, el a explicat: ,Am Iost
suprat c nu mi s-au recunoscut meritele dup Euro 2008.
Am venit selectioner cnd Romnia era pe locul 33 n lume,
ne-am caliIicat dup opt ani, chiar n Iata Olandei, si am
beneIiciat de un tratament pe care nu l meritam!'.
Ion JIANU
CaIendar
octombrie octombrie
1 oct. 1955 s-a nscut Ion Stratan n
com. Isbiceni n jud. Olt (m. la 19 oct. 2005,
n Ploiesti);
1 oct. 1927 s-a nscut Nestor
Vornicescu n com. Lozova Vorniceni, jud.
Lpusna (m. la 17 mai 2000, n Craiova);
2 oct. 1881 s-a nscut Nicolae al
Lupului, n com. Brdiceni, jud. Gorj (m. la
13 iul. 1963);
2 oct. 1875 a murit Petrache Poenaru,
n Bucuresti (n. la 10 ian. 1799, n com.
Benesti, jud. Vlcea);
2 oct. 1942 s-a nscut Romulus
Diaconescu, n Blnesti, jud. Gorj (m. la 29
mart. 2003);
2 oct. 1899 a murit SteIan Vellescu, n
Bucuresti (n. la 26 dec. 1838, n Craiova);
3 oct. 1934 s-a nscut Constantin
Voiculescu (m. n 2001, n Craiova);
4 oct. 1970 s-a nscut Robert Serban,
n Drobeta TurnuSeverin;
5 oct. 1971 a murit Vania Gherghinescu
(n. la 12 nov. 1900, n satul Crceni, jud.
Mehedinti);
6 oct. 1951 s-a nscut Titu Dinut, n
com. Sisesti, jud. Mehedinti;
9 oct. 1947 s-a nscut Nicolae Lupu, n
com. Velesti, jud. Dolj;
9 oct. 1922 s-a nscut Emil Manu, n
satul Manu, jud. Mehedinti;
10 oct. 1946 s-a nscut Nicolae Dan
Fruntelat, n com. Blcita, jud. Mehedinti;
10 oct. 1907 s-a nscut Constantin
Nisipeanu, n Craiova (m. 1998);
10 oct. 1943 s-a nscut Radu Nitu, n
Caracal, jud. Olt;
11 oct. 1897 s-a nscut Marcel
Romanescu, n orasul belgian Lige (m.
1956);
13 oct. 1927 s-a nscut Constantin
Mciuc, n comuna Iasi, jud. Gorj;
14 oct. 1903 s-a nscut Traian
Punescu-Ulmu, n Craiova (m. 1983 la
Bucuresti);
14 oct. 1994 a murit Aurel Tita n
Bucuresti (n. la 8 ian. 1915 n com. Risipiti.
jud. Dolj);
16 oct. 1963 s-a nscut Gabriel
Cosoveanu, n Craiova;
17 oct. 1905 s-a nscut Alexandru
Dima, n Turnu Severin (m. la 19 mart. 1979);
17 oct. 1884 s-a nscut Constantin
Saban Fgetel, n com. Fgetel, jud. Olt (m.
la 5 dec. 1947);
18 oct. 1928 s-a nscut Ion Stvrus,
n com. Golesti, jud. Vlcea (m. 1977 la
Bucuresti);
19 oct. 1952 s-a nscut Mircea Brsil,
n com. Crciu, jud. Gorj;
19 oct. 1935 a murit Gib I. Mihescu (n.
la 23 apr. 1894, n Drgsani, jud. Vlcea);
19 oct. 2000 a murit Tudor Dumitru
Savu la Cluj-Napoca (n. la 1 Iebr. 1954, n
Rmnicu Vlcea);
20 oct. 1947 s-a nscut Aurel Antonie,
n com. Castranova, jud. Dolj;
20 oct. 1956 s-a nscut Isidor Chicet,
n satul Scheia, jud. Iasi;
20 oct. 1928 s-a nscut Pompiliu
Marcea, n com. SteInesti, jud. Gorj (m. la
27 mart. 1985, la Bucuresti);
20 oct. 1958 s-a nscut Gabriela Rusu-
Psrin, n Slatina, jud. Olt;
24 oct. 1943 s-a nscut Cornel Moraru,
n com. Pietrari, jud. Vlcea;
25 oct. 1902 s-a nscut Dumitru
Popovici, n com. Dneasa, jud. Olt (m. la 6
dec. 1952, n Cluj);
26 oct. 1954 s-a nscut Marius Ghica,
n Bilesti, jud. Dolj;
26 oct. 1928 s-a nscut Grigore Smeu,
n satul Bltisoara, jud. Gorj;
26 oct. 1941 s-a nscut Ion D. Soare, n
satul Bercioiu, com. Budesti, jud. Vlcea;
26 oct. 1888 s-a nscut Dem. Theodo-
rescu, n com. Roesti, jud. Vlcea (m. la 11
apr. 1946, n Bucuresti);
27 oct. 1936 a murit Bogdan Amaru (n.
la 6 apr. 1907, n satul Budele, jud. Vlcea);
28 oct. 1950 s-a nscut Zenovie
Crlugea, n satul Maiag, jud. Gorj;
28 oct. 1874 s-a nscut Const. D.
Fortunescu, n Craiova (m. la 21 sept. 1965);
28 oct. 1953 s-a nscut Doina Drgut,
n com. Silistea Crucii, jud. Dolj;
31 oct. 1908 s-a nscut Ilariu Dobridor,
n com. Dobridor, jud. Dolj (m. n ian. 1968, la
Bucuresti).
Afrodita
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 25
Rodica GRIGORE
Cronic Iiterar
Eseu
\
u toate c opera scriitoarei americane Carson
McCullers a Iost, cel mai adesea, analizat din
perspectiva elementelor gotice, grotesti sau
bizare care o strbat, exist nc un aspect de care trebuie s
tinem seama, dac e s avem o imagine concludent asupra
acestui tip aparte de scriitur. Si anume, imensa capacitate a
autoarei de a se Iolosi de nebnuitele resurse ale umorului,
ntr-o manier comparabil cu a lui Mark Twain, si care va Ii
urmat de Toni Morrison sau Alice Walker. De altIel, n subs-
tantialul eseu The Russian Realists and Southern Litera-
ture, McCullers consider c ,dimensiunea gotic' despre
care s-a spus c ar reprezenta esenta literaturii Sudului este
insuIicient, Iiind pe deplin constient de rolul umorului la
nivelul unei constructii romnesti. Exemplele de acest gen
sunt de gsit la tot pasul la o lectur atent a romanelor lui
McCullers. Dar tot ele reprezint si dovada, dincolo de orice
ndoial, c, uneori, n spatele umorului sau a oricror (si
orictor) elemente grotesti sau bizare, nu se ascunde altceva
dect singurtatea. O singurtate de care cu totii se tem, dar
pe care nimeni nu e dispus s-o recunoasc: n Sud, oamenii
adevrati nu se tem de nimic... Nu ntmpltor, Carson
McCullers spunea n acest sens: ,Toti oamenii sunt singuri.
ns uneori mi se pare c noi, americanii, suntem cei mai
singuri dintre toti. Dorinta noastr de a descoperi mereu
alte si alte locuri sau noi moduri de viat ne-a nsotit mereu,
aproape ca o boal national; iar propria noastr literatur e
marcat de acest semn al unui dor nestins si a unei nelinisti
permanente.'
Jane Austen spunea c tot ceea ce-i trebuie pentru
scrierea romanelor sale e un spatiu reprezentat de cadrul
rural si un numr restrns de Iamilii care s-l populeze.
Aparent surprinztor, William Faulkner va ajunge, treptat,
s nteleag si s practice modernismul la nivelul literaturii
cam n acelasi mod, Iiind celebr mrturisirea pe care a Icut-o
n acest sens: ,Mi-am dat seama c buctica mea de pmnt
natal era, ntr-adevr, un subiect despre care merit s scriu.'
Exact ceea ce Tate si Davidson ntelegeau prin ,regiona-
lism', termen adus n discutie de Iiecare dat atunci cnd se
vorbeste despre literatura Sudului american. Spre deosebire
de nostalgicii aprtori ai ,culorii locale' speciIice vechiului
si, la captul lungilor ani de Rzboi Civil, deopotriv
ngenuncheatului Sud, reprezentantii acestei noi orientri
vedeau n regionalism singurul rspuns valabil din punct
de vedere uman si estetic la provocrile epocii moderne.
Sigur, Sudul n-a Iost singura regiune a Statelor Unite care a
ncercat s-si aIirme pregnant individualitatea la nceputul
secolului XX, dar succesul scriitorilor porniti de aici a Iost
remarcabil, el Iiind extins pn n anii `40, reprezentnd ceea
ce a devenit ,The Southern Renaissance'. n contextul
acestei noi Renasteri, comparatia pe care majoritatea
scriitorilor care o reprezint trebuie s o suporte este cea cu
SuduI american, dragostea i singurtatea
opera lui Faulkner. Numai c, pe de o parte, acest model nu
este usor de egalat, iar pe de alta, numerosi autori nici nu si-au
propus s imite etalonul la care, dintr-o relativ comoditate
a conceptelor criticii au Iost raportati cu totii. n plus, tot
Faulkner a deschis calea aIirmrii unei generatii de tineri
scriitori care au reusit, astIel, s se miste mult mai usor prin
teritorii literare rar explorate anterior, dar pe care nssi ope-
ra Iaulknerian le Icuse cunoscute cititorilor.
Acesta este cadrul n care trebuie
discutate scrierile lui Carson McCullers,
autoarea care, prin neasteptatul su de-
but din 1940, reprezentat de romanul
Inima-i un vantor singuratic, a dobndit
rapid o neasteptat celebritate. ntreaga
sa oper, cu adevrat aparte n cadrul
literaturii Sudului american, este populat
de personaje care depsesc limitele
normalittii unele au dizabilitti (Singer
din cartea amintit deja), altele sunt
marcate de imposibilitatea comunicrii
(medicul de culoare Copeland din acelasi
roman) sau chiar suIer de un grav
handicap Iizic (Anacleto din Rsfrangeri
intr-un ochi de aur e pitic, negresa
Berenice din In vara aceea verde... are un
ochi de sticl albastr) sau intelectual (cum
se ntmpl mai cu seam n cazul lui Antonapoulos din
Inima-i un vantor singuratic). La Iel ca si alti reprezentanti
ai literaturii Sudului, cum ar Ii Truman Capote, Tennessee
Williams, Flannery O`Connor, Eudora Welty sau chiar (mai
ales!) William Faulkner, McCullers se Ioloseste Irecvent de
procedee care au Iost ncadrate n asa numita orientare a
,goticului sudic': pentru c imaginile grotesti, cele violente
sau chiar nspimnttoare i-au servit din plin pentru a
evidentia anomaliile grave (,boala') de care suIerea o
ntreag societate plin de probleme legate de apartenenta
rasial sau social, precum si de numeroase dereglri psihice
identiIicabile la nivelul Iiecrui individ n parte consecinte
vechi si de lung durat ale Rzboiului Civil.
Considerat, nu o dat, una dintre cele mai Irumoase
povestiri scrise vreodat de un autor american, Balada
tristei cafenele se nscrie si ea n aceast orientare, gsindu-si,
ns, un loc aparte n contextul operei lui Carson McCullers,
mai ales pentru c, dincolo de atmosIera pe care reuseste s-o
creeze, dincolo chiar de subiectul n sine constituirea
neasteptat a unui inedit soi de triunghi conjugal n casa
domnisoarei Amelia Evans si tensiunile inerente ce decurg
de aici si care sunt extraordinar prezentate, nu att prin
descrierile pe care cititorul le gseste n text cu privire la
protagonisti, Vrul Lymon si Marvin Macy, ct mai ales n
inIinitele sugestii pe care autoarea stie perIect cum s le
dozeze povestirea aceasta devine, ne dm seama la o
lectur atent la nuante, o adevrat Iabul despre puterea
dragostei de a transIorma si, uneori, de a distruge, alegndu-i
pe cei care iubesc si cei care sunt iubiti ntr-un mod capricios
si bizar. O nou mrturie cu privire la hazardul care pare a
guverna ntotdeauna domeniul sentimentelor umane n proza
lui Carson McCullers, reluat si nuantat n mai toate textele
din volumul de proz scurt de curnd aprut si n limba
romn, de la O problem domestic la
hunderkind si de la Madame Zilenskv
i regele Finlandei la att de poeticul si
tulburtorul exemplu din Un copac, o
stanc, un nor. Volumul, purtnd titlul
general Balada tristei cafenele, descrie,
n linii mari, acelasi spatiu simbolic de
care scriitoarea se dovedise a Ii apropiat
de la nceputurile sale literare, o
adevrat ,tar' (pustie, de ast dat,
nicidecum a Igduintei) dintr-un oras
din Sud, perIect asemntor cu attea
altele din zon. Personajele care popu-
leaz acest tinut par, n anumite momente,
desprinse din povestirile lui Sherwood
Andreson, McCullers continund, n
Iond, maniera grotesc impus de
acesta. E vorba ntotdeauna de oameni
extrem de singuri, incapabili de comunicare, izolati n mijlocul
propriilor Iamilii. Nu o dat, la Iel cum se ntmpla si n Inima-i
un vantor singuratic, personajele sunt construite pe baza
imaginii jocului de sah si a implicatiilor sale. Iar dac Singer,
Iigura simbolic a romanului amintit anterior, care le ddea
tuturor impresia c ntelege si mai ales c are capacitatea
de a Iace jocurile, se sinucide, aIirmnd, implicit, c nu Iusese
nici el altceva dect un pion pe o alt tabl de sah, ntr-o
partid ale crei reguli nu le stabilesc oamenii, ci, n acest
Sud, doar hazardul, majoritatea eroilor din povestirile incluse
n Balada tristei cafenele aleg retragerea n sine, renuntarea,
Iuga sau, pur si simplu, tcerea n Iata dezamgirilor de care
existenta nu-i Iereste nicidecum. Dar, paradoxal, ei aleg
tcerea si n Iata miracolelor care, chiar dac rareori, le mai
apar n cale, ntre acestea cel mai mare rmnnd, desigur,
cel al dragostei, tema prezent, de altIel, n toate textele aces-
tui volum. Si care este deIinit, succint si perIect, ntr-unul
din cele mai Irumoase dialoguri din ntreaga oper a lui
Carson McCullers si, de ce nu, din ntreaga proz a Sudului
american: ,Stii cum ar trebui s nceap iubirea? |...| Btrnul
se aplec si mai mult si sopti: Un copac. O stnc. Un nor.'
Carson McCullers, Balada tristei cafenele. Traducere
si note de Mirella Acsente si Maria Valer, preIat de Ctlin
Sturza, Bucuresti, Editura Leda, 2008
Anca MITORIC
PaviIionuI Romniei Ia BienaIa de Arhitectur din Vene|ia
H
ienala de la Venetia este de mai mult de un
secol cea mai respectat maniIestare cultural
din lume. A Iost lansat n 1985 cu prima
expozitie de art, iar n 1930 au Iost adugate Iestivalurile de
Iilm, muzic si teatru. Festivalul de Iilm din 1932 a Iost de
Iapt primul de acest Iel din lume. n 1980 s-a organizat prima
bienal de arhitectur, si de atunci cele dou bienale au loc
consecutiv, odat la doi ani.
Anul acesta, a 11-a
Bienal de arhitectur de
la Venetia se desIsoar
ntre 13 septembrie si 22
noiembrie si are ca tem
Out There: Architecture
Beyond Building
(Arhitectura dincolo de
constructie). Romnia
particip ca de obicei cu
o expozitie original n
pavilionul permanent pe
care l detine la ,Giardini
di Castello', acea parte
verde a Venetiei care
gzduieste an de an toate
pavilioanele nationale. Tema
general a bienalei din acest an
oglindeste tendinta din ce n ce
mai accentuat n ultimul timp de
a da o nou orientare bienalei de
arhitectur, de la abordarea
intitial strict proIesional, deci
adresat numai arhitectilor, ctre
o deschidere spre teme de interes
larg social si IilosoIic, cu accent
deosebit pus pe inovatie. n acest
spirit, prezenta romneasc se
nscrie perIect n cadrul bienalei prin expozitia denumit
BOLT. n urma unui concurs, proiectul curatorial BOLT,
propus de un colectiv Iormat din Mariana Celac, Serban
Sturdza, SteIan Bortnovski, Iulian Ungureanu, Sebastian
Ionescu si Klaus Birthler a Iost selectat ca oglindind cel mai
bine tema general a bienalei n contextul romnesc.
Comisarul Romniei la Bienal a Iost arhitectul Marius
Marcu-Lepadat. Ideea proiectului, reIlectat si n denumirea
de BOLT, este legtura solid, permanent, dar Ilexibil si
Iragil n acelasi timp, dintre arhitectur si mestesugurile
populare, dintre arhitecti si artisti, dintre mediul construit si
natur, dintre trecut si prezent. Ca exempliIicare, s-a pornit
de la una din cele mai ingenioase si simple creatii n lemn ale
rudarilor din Oltenia: scaunul din lemn cu
trei picioare. Artisti si arhitecti au Iost
invitati s creeze variante moderne ale
prototipului original care s dovedeasc
valoarea peren a creatiei traditionale
populare ce continu s inIluenteze
designul modern din ziua de azi. AstIel, n
cadrul expozitiei, au Iost prezentate
scaunele-sculpturi create de Amur
Busuioc, Ion si Mihai Fesu, Virgil Scripcaru
si Marian Zidaru alturi de o instalatie
central Iormat dintr-o multitudine de
scaune originale din lemn create de rudarii din Vaideeni. n
acest Iel autorii expozitiei au pus Iat n Iat creatia spontan
popular, cu designul soIisticat al artistilor contemporani,
iar ceea ce a rezultat este un dialog vibrant si coerent al
Iormelor care de-a lungul timpului vorbesc aceeasi limb,
limba spiritului artistic romnesc.
Pavilionul romnesc, a crui deschidere oIicial a avut
loc pe 13 septembrie, s-a bucurat de mare interes din partea
publicului si a presei de specialitate prezent la bienal.
Este interesant de remarcat Iaptul c expozitia BOLT a Iost
perceput att de vizitatori ct si de presa din Venetia mai
ales ca un omagiu adus creatiei populare traditionale
romnesti.
Carson McCullers
// oo 26 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Ion
PARHON
Teatru
Teatru
Lugoj: ,FestTeamArt" edi|ia a IX-a
Oaspe|i de peste mri
i |ri

erIormanta aproape miraculoas a

Casei de Cultur si a Teatrului
,Traian Grozvescu' din Lugoj, de a putea
organiza patru Iestivaluri, de Iolclor, de art
coral, concurs de tenori si Iestivalul
international de teatru, si aIl bine nIipte
rdcinile ntr-o puternic traditie cultural a
municipiului, considerat cndva ,inima
Banatului'. Aici, pe meleagurile ce vor
srbtori nu peste mult vreme 175 de ani de
teatru, s-au jucat piese n limba romn, nc
din 1841, n interpretarea unei trupe de elevi,
apoi si de ctre adulti, primul lor spectacol cu
Ciuta sau Opincrita floas aIlndu-l printre
interpreti si pe Coriolan Brediceanu. n cldirea
actualului teatru, ridicat n 1902, s-a nIiintat
n 1966 un teatru popular, devenit n 1990 teatru
municipal, care din 1995 poart numele marelui
artist Traian Grozvescu, plecat prematur din
aceast lume si nmormntat aici, la Lugoj.
Din 1992, colectivul artistic al teatrului,
condus cu pilduitoare competent si
neobosit pasiune de domnul proIesor
Nicolae Blidaru, a reusit s organizeze acest
Iestival bienal, mai nti national, apoi
international, si s realizeze Iructuoase turnee
n strintate si parteneriate cultural-artistice,
ca membru al Asociatiei Internationale a
Teatrelor NeproIesioniste, cu trupe din Grecia,
Italia, Spania, Serbia si, mai nou, Austria.
Aceast editie de Iestival, organizat de Casa
de Cultur a municipiului, Primrie, Consiliul
municipal, cu concursul Consiliului judetean
Timis si al Directiei pentru cultur, culte si
Patrimoniu cultural national al judetului Timis,
s-a impus prin participarea remarcabil a unor
artisti din Perigiali si Thermi (Grecia), Serbia
(Satu Nou Voivodina), Israel, Spania, Ar-
gentina si a trupelor romnesti din Lugoj,
Tulcea, Clrasi, Brasov si de la Catedra de
artele spectacolului din cadrul Universittii
de Vest Timisoara.
O vaIoroas ,prefa|"
Pentru cei aproape 200 de artisti romni si
strini, public, jurnalisti si pentru membrii
juriului, alctuit din actorul Dorel Jian,
criticul de teatru si realizatoarea de emisiuni
radio Mariana Ciolan, proI. univ. dr. Jioleta
Un Om fascinant printre actori,
un Actor de geniu printre oameni
Poezie yi muzic n pnzele Elenei Eugenia Olar

-am spus-o n gnd, i-am spus-o si

n soapt, rugndu-l pe bunul
Dumnezeu s ocroteasc suIletul
su plin de credint si lumin. Am Icut-o
atunci, n holul Nationalului bucurestean,
cnd aveam s ne lum ,rmas bun' de la
acela care a Iost si va rmne n constiinta
noastr drept un Om Iascinant printre actori
si un Actor de geniu printre oameni. I-am
multumit nu numai pentru tot ce a Icut
domnia sa pe scena de scndur, pe marele
si pe micul ecran sau la radio, n cele peste o
sut de roluri, de ,vieti' menite s
mbogteasc viata noastr luntric, dar,
mai nainte de toate, pentru ce a nsemnat
domnia sa ca reper proIesional si moral, de
o dimensiune greu de cuprins n cuvinte,
ntr-o lume tot mai srac n valori autentice
si mai putin obisnuit cu respectul Iat de
acestea. Noi, oltenii, stiindu-l nscut n
CalaIat, iar mai trziu, mult mai trziu,
bucurndu-ne c a binevoit s sporeasc
perIormantele si prestigiul Teatrului National
,Marin Sorescu' din Bnie, prin talentul su
urias, dublat de o energie intelectual iesit
din comun, ne simteam poate si mai singuri,
n acest nceput de toamn, cnd natura
nssi ne-a vestit, prin lacrimile unor ploi
neasteptate, c ,cel mai iubit dintre
pmnteni', asa cum ni s-a nItisat n Iilmul
lui Serban Marinescu, a pornit ctre trmul
eternittii.
Ce s aleg mai repede din noianul de
impresii de nesters, din sirul nenumratelor
bucurii de spectator si de critic de teatru,
legate de marile sale creatii, dintr-o carier
nceput n chip semniIicativ, n anii
studentiei, prin acel surprinztor Arturo Ui,
si ncheiat, dup mai bine de patru decenii,
pe scena Nationalului bucurestean, prin rolul
principal din Ecaterina cea Mare, dar si
printr-un premiu binemeritat, obtinut n
aceast var la Festivalul National de la
Buzu, dedicat artei actorului, unde am avut
privilegiul de a Ii n juriu si de a urmri cu
lacrimi n ochi ,recitalu' din Alex i Morris,
alturi de valorosul su partener Mitic
Popescu, n Iata unei sli arhipline, electri-
zat de acea lectie nucitoare si seductoare
de teatru de cea mai bun calitate.
A Iost si Hamlet, n semntura
regizorului Dinu Cernescu, la ,Nottara', si
Richard al III-lea, la Teatrul Mic, n viziunea
lui Silviu Purcrete. Ne-a mai cucerit, pur si
simplu, prin pesonajele de o exceptional
complexitate, gndite mpreun cu regizoarea
Ctlina Buzoianu, n Maestrul i
Margareta sau S imbrcm pe cei goi, la
Teatrul Mic, dar si n Fuga lui Bulgakov, la
Teatrul de Comedie. A strlucit n Ji:iuni
flamande, Bun seara, domnule hilde si
Printul negru, la ,Nottara', dar si n O
scrisoare pierdut, apoi n Barrvmore, rol
ca o veritabil sintez proIesional, aproape
,testamentar', de pe scena Nationalului
bucurestean.
Ne-a ncntat prin admirabilele sale
evolutii pe marele ecran, n Iilme greu de
uitat, ca Strinul, n regia lui Mihai Iacob,
Inghititorul de sbii, de Alexa Visarion, De
ce trag copotele, Mitic, de Lucian Pintilie
si, mai ales n Glissando, de Mircea Daneliuc,
alturi de Ion Fiscuteanu, plecat si el dintre
noi, sau n Hotel de lux, semnat de Dan Pita,
si n Cel mai iubit dintre pmanteni, spre a
ne reIeri doar la cteva dintre mrturiile
cinematograIice pe deplin ediIicatoare
pentru ,puterea si adevrul' geniului su
interpretativ. Pe micul ecran, n teatrul de
televiziune, ne-a oIerit numeroase alte dovezi
peremptorii ale puterii sale creative, n Don
Juan, n serialul Muatinii, n Jlaicu Jod,
n Janina Janini, n Bun seara, domnule
hilde, n Cldur mare, acolo, alturi de
acelasi coleg si prieten, Mitic Popescu, n
Recitindu-l pe Shakespeare si altele.
Nu putine au Iost rolurile exceptionale
interpretate de marele si regretatul actor ,pe
calea undelor', la teatrul radioIonic, n
Adela, Ce:ara, Din fale se intrupea: Elec-
tra, Don Juan, Faust, Hotii, Intrusul,
Michelangelo Buonarotti, Othello, Privete
inapoi cu manie, R:boi cu Troia nu se
face, Tinereta lui Moromete, Unchiul
Janea, Prometeu, Sechestratii din Altona
si multe, multe altele.
A Iost si seductor personaj de carte, n
mrturisiri ct o viat, n Regele scamator,
volumul datorat criticului Ludmila Patlanjoglu,
populat de Iarmecul inconIundabil al acestui
Om printre actori si Actor printre oameni.
Cu o nemsurat generozitate, bunul
Dumnezeu a pus n Iiinta Actorului Ioarte
mult har si Ioarte mult omenie. A pus o
smnt de umor mucalit, oltenesc, si o alt
smnt de simplitate bonom si de sincer
solidaritate cu cei umili, din Rahova
copilriei. A pus n Iiinta sa ntelepciunea
de a reusi s transIorme propriile rni ori
deziluzii, legate de piesajul social din jur,
ntr-o mhnire aproape metaIizic, bine
stpnit, care nu i-a zgzuit niciodat
uriasa poIt de a tri, bucuria nemsurat a
vietii si a meseriei, a cntecului sau a unui
pahar de vin alturi de prieteni, ntlniti
pretutindeni, dar mai ales la Gruiu, n patria
lui de suIlet si de Iericire, mplinit alturi de
preabuna lui sotie, eminent proIesor
teatrolog, Mihaela Tonitza.
La ceasul desprtirii, mi-au revenit
naintea ochilor multe dintre ntlnirile
noastre, de la Bucuresti sau Mangalia, de la
Craiova, asa cum a Iost aceea de la srb-
torirea ,Generatiei de aur' si, poate mai mult
dect toate, acel turneu extraordinar al
Teatrului National din Bnie la Stockholm,
n 1997, la Festivalul Conventiei Teatrale
Europene, cu Titus Andronicus, de William
Shakespeare, n regia lui Silviu Purcrete.
L-am ntrebat atunci, la ceas trziu de noapte,
n hotel, cu dou zile naintea ntlnirii cu
publicul suedez, curios de a-i cunoaste
gndul: ,Nea Fane, spune-mi sincer, esti
emotionat de ntlnirea asta?' ,Emotionat
sunt, cum s nu Iiu? Ca om si ca actor, nu
pot scpa de emotia asta. Si poate nici nu
vreau. Vd c si tu esti emotionat lng noi,
nu-i asa? Dar, s-ti mai zic ceva: cred c si
suedezii ar trebui s Iie emotionati de
ntlnirea cu noi, cu un asemenea spectacol!'
Retin aceste cuvinte astzi, pentru c nchid
n ele, mpreun cu zmbetul lui ,nea Fane',
mariajul uluitor dintre onestitatea proIund
si demnitatea care si reIuz o Ials modestie.
Iar ovatiile ce au rsunat un sIert de ceas n
sal, ba si n Ioaier, unde avea loc ,epilogul'
reprezentatiei, mi conIirmau Iaptul c
publicul suedez avusese parte de o sear de
srbtoare a artei spectacolului, cu
protagonisti ,alesi' de Dumnezeu spre a da
chip Teatrului n stare de gratie. Printre ei, la
loc de Irunte si de pretuire maniIest din
partea muritorilor din sal, se aIla Mria Sa,
nea Fane... ,L-ati jucat pe Hamlet?', ntreab
un reporter ntr-o emisiune de televiziune.
,Am ncercat s-l interpretez pe Hamlet!',
rspunde Actorul. No comment !
Cum s nu-l iubesti? Cum s nu-l regreti?
Cum s-l uiti vreodat?
Stefan Iordache, n Alex yi Morris
Zonte si subsemnatul, prima surpriz ne-a
ntmpinat n Ioaierul teatrului, devenit un
exceptional cadru ,scenograIic', ce a preIatat
ntlnirea noastr cu arta spectacolului.
Cteva lucrri de mari dimensiuni, din zona
abstractului, cu o cromatic de o rar
muzicalitate, predominnd galbenul solar si
sancvinitatea energizant a rosului ori
eleganta ,princiar' a Ioitei de aur, n care
detaliile ne-au dezvluit si o discret dar
incitant prezent laitmotiv a ,ochiului',
alturi de un ciclu de lucrri cu motive vegetale,
unde se remarc dialogul complementar rosu
verde al ,macilor', dar si expresivitatea
pnzelor cu ,Iloarea soarelui', sunt mrturii
convingtoare pentru creatia pictoritei Elena
Eugenia Olar, aIlat la vrsta deplinei
maturitti si a unui recunoscut prestigiu
proIesional. n spatiul acestui delicat
,spectacol' al artelor vizuale, ne ntmpin si
impulsurile de o mare Iort dramatic prilejuite
de sculpturile lui Marius Bacriu-Petrescu,
sub Iorma unor ,aripi' nvluite n cldura
lemnului si n misterul unor sugestii moderne
inspirate de ,mitul lui Icar', sau acei ,stlpi'
cu valoare metaIoric, realizati de Ladislau
Pokker, ca un Iragment Iabulos de peisaj
citadin.

// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 27
HaruI poetic n casa
ThaIiei

n cadrul Iestivalului, o alt surpriz

plcut a Iost prezentarea n premier
a volumului Actori-poeti, poeti-actori,
initiativ a criticului Mircea Ghitulescu,
materializat de ctre Lucia Nicoar si
Cristiana Gavril la Editura Brumar din
Timisoara. Introducerea n universul acestei
crti-eveniment a Iost Icut de ctre doamna
Lucia Nicoar si actorul clujean Dorel Jian,
unul dintre ,protagonistii' volumului. Alturi
de celebrii actori plecati dintre noi, de la Emil
Botta la Toma Caragiu si Adrian Pintea, sau
printre cei pe care i putem si astzi urmri pe
scen, ca Mircea Albulescu, Ion Lucian,
Horatiu Mlele, SteIan RadoI, i rentlnim
cu bucurie aici, ca poeti, pe ,menestrelul'
craiovean Tudor Gheorghe si pe sotia domniei
sale, actrita Geta Tudor, ori pe Mirela Cioab,
o interpret aIlat adeseori pe ,genericul'
succeselor de notorietate ale Nationalului din
Bnie. ntr-o vreme cnd suntem de-a dreptul
invadati de pseudo-modele, de Ialse VIP-uri,
iar presa, mai ales unele tabloide, se nghesuie
s strpung intimitatea omului de art si s-i
terIeleasc imaginea, de dragul de a vinde
,senzationalul' si ,anormalitatea' n culori ct
mai vulgare, aceast Iereastr deschis ctre
,vocatia poetic' a unor valorosi oameni de
teatru, ca expresie mai putin cunoscut a
dreptului acestora la pretuirea si la respectul
publicului, merit aprecierile noastre adresate
si realizatorilor volumului si organizatorilor
Iestivalului.
Ova|ii pentru Iaurea|i
Fireste, n prim-planul atentiei unui public
numeros si entuziast, s-au aIlat spectacolele
gzduite pe scena Iestivalului-concurs. Aici,
desigur, au existat si nvingtori si nvinsi, dar
marele cstigtor a Iost teatrul, nItisat nu
numai n oglinda unei binevenite
multiculturalitti, dar si ntr-o diversitate de
expresii scenice. Acestea izvorau din teatrul
traditional, asa cum a Iost spectacolul
gazdelor, prezentat n aIar de concurs, cu
Jocul de-a vacanta, ncununat ns cu un
Premiu de excelent din partea Fundatiei
Europene Drgan, teatrul clasic, intr-o
restituire modern, oIerit de trupa timisorean
de la Universitatea de Vest, cu Nunta
insangerat, dup Federico Garcia Lorca,
detintoarea Premiului II, teatrul ca un fericit
mariaf intre cuvant i imagine, realizat printr-o
mizanscen de mare mobilitate, asa cum ne-a
dovedit trupa ,Secretul sunetului' din Israel,
cu O lume paralel, spectacol inspirat de
holocaust, pentru care a primit Premiul III, si
teatrul ca un liant emotionant i convingtor
intre arhaic i contemporan, ntre traditia
Iolcloric ce ,mbrac' aici o simpl dar
emotionant poveste de iubire si vitalitatea
unui discurs artistic ce reuneste dialogul,
cntecul si dansul, pitorescul unor autentice
costume populare, cu sugestia nu mai putin
expresiv a detaliilor de decor, calitti ce au
situat trupa din Perigiali, condus de actrita
Polixeni Orkopoulou-Xanthakis, pe cea mai
nalt treapt a podiumului, la Premiul I.
De bune aprecieri s-au bucurat si
reprezentatia artistilor greci de la ,Theatre Vi-
sion' din Thermi, cu Don Camillo, ntr-o
montare ingenioas, cu insolit relatie ntre
scen si public si o ,constructie' scenograIic
alctuit din siluetele actorilor, dar si aceea a
inimoasei trupe a romnilor din Satu Nou
Voivodina, ncununat cu mentiune, amintind
de ,teatrul trnesc' de la noi din tar, din
comuna Sant, ori spectacolul cu Ochii lunii,
al Teatrului Trastos, din Cuenca (Spania), oras
care n 2006 va deveni capital cultural
european, spaniolii primind si ei o mentiune.
n Iruntea aprecierilor juriului si al ovatiilor
publicului s-a situat, ns, reprezentatia cu
valoare de recital a tinerei actrite Jorgelina
Jenon, de la Teatrul ,Movimiento Ataque'
din Ciudad Mendoza (Argentina). Premiul de
interpretare, singurul acordat de juriu la
aceast categorie, i-a revenit acestei minunate
interprete, pentru un discurs de o rar
tensiune emotional din zona teatrului
gestual-coregrafic, pe care actrita l-a prezentat
si n Polonia, la un workshop desIsurat la
Institutul Grotowski si apreciat clduros de
oamenii de teatru.
Lugojul a onorat Iestivalul printr-o
organizare ireprosabil, datorat staII-ului si
ntregului colectiv al teatrului-gazd si al Ca-
sei de Cultur a municipiului. Acest succes
vdeste respectul lor maniIest Iat de art si
spectatori, un respect nu numai Iat de
traditiile culturale ale acestei asezri, ci si Iat
de nzuinta de nscriere temerar n peisajul
de astzi al vietii teatrale.
Expresia corporal n recital 1ragism yi speranj, n O lume paralel
"
imp de opt zile, la Bucuresti
am avut privilegiul de a m
simti contaminat de bucu-
riile greu e cuprins n cuvinte, de veselia
urias, glgioas, contagioas din slile de
spectacol cuprinse pe genericul celei de-a
patra editii a Festivalului international de
teatru pentru copii intitulat semniIicativ
100, 1000, 1.000.000 de poveti. Organizat
de ctre Teatrul ,Ion Creang', condus de
regizorul Cornel Todea, care este si direc-
torul artistic al Iestivalului, acest veritabil
maraton al povestilor a reunit la start nume-
roase spectacole prezentate de reputate
trupe din Romnia, Italia, Rusia, Danemarca,
Anglia, Coreea, Germania, Belgia si Repu-
blica Moldova, urmrite cu suIletul la gur
de un public ce a umplut pn la reIuz slile
teatrului-gazd si ale Teatrului ,Nottara',
unde s-au desIsurat reprezentatiile. Cola-
borarea Iructuoas cu UNITER si ARCUB,
cu TVR Cultural si Radio Romnia Cultural,
sprijinul constant oIerit de Primria
Municipiului Bucuresti, de Ministerul
culturii si cultelor, dar si implicarea ntregului
colectiv-gazd n tot ce a nsemnat buna
desIsurare a Iestivalului-concurs au
condus la reusita deplin a acestei mari
srbtori a teatrului celor mici.
Nu mai putin antrenante si generatoare
de bucurie pentru cei mai tineri iubitori ai
teatrului au Iost spectacolele, atelierele si
work-shop-urile desIsurate n cteva scoli
bucurestene, sub ndrumarea unor
prestigiosi artisti, n Irunte cu domnul
Hugues Delabv, proIesor la Universitatea
Artois din Franta, sustintor al unui atelier
de tehnici teatrale destinat cadrelor didactice.
Teatru
Mare srbtoare Ia
teatruI ceIor mici!
O minunat expozitie de IotograIii inspirate
de spectacolele de pe scena Teatrului ,Ion
Creang', semnate de Sorin Radu si
Mariana Stefnescu, lecturile artistice dedi-
cate celor mai valoroase texte din cadrul
Concursului de dramaturgie si celor trei
piese norvegiene, reprezentatiile de strad
ale trupei ARCUB, din Iata Teatrului ,Ion
Creang', nnobilate de harul lui Marian
Ralea, ce au preIatat n chip pitoresc emotia
din sala de spectacol, sau dialogurile
pasionante dintre artisti si spectatori au
rotunjit conturul acestei maniIestri devenit
pentru prima dat Iestival al Asociatiei
Internationale de Teatru pentru Copii si
Tineret. Asa cum am nteles din cuvntul de
salut (gzduit n remarcabilul caiet-program)
semnat de domnul proIesor dr. holfgang
Schneider si din alocutiunea rostit de
domnul Ichica Simic, presedintele si,
respectiv, secretarul acestei asociatii,
datorit perIormantelor de pe scen si a
capacittilor sale organizatorice, Teatrul ,Ion
Creang' a devenit acum membru al
ASSITEJ, dup ce, cu ani n urm, a Iost
cooptat n retelele de organizatii EuNetArt,
cu sediul la Amsterdam, si Epicentre, cu
sediul la Zagreb.
S ne ntoarcem, ns, n lumea
povestilor... Ea ne-a cucerit printr-o
nucitoare varietate de spectacole n care
Iie cuvintele, Iie imaginea, Iie cntecul ori
dansul s-au ntrecut n a-si apropia admiratia
si aplauzele Iurtunoase ale micilor spectatori,
ale printilor si bunicilor sau ale cadrelor
didactice din sal. Uimitoarea explozie de
umor si de vitalitate datorat trupei Teatrului
,Batida', din Copenhaga, cu Grande finale,
n care cei nou artisti care se dovedeau
excelenti actori de teatru si pantomim,
dansatori si muzicanti (instrumente de suIlat
si percutie), reprezentatiile artistilor rusi din
Sankt Petersburg, cu Inceputul, o poveste
nelipsit de umor si de poezie, cu ngeri hazlii
si petrecreti, ce vegheaz ntlnirea dintre
Adam si Eva, oIerit de Teatrul ,Tyuz', si cu
Mutabor, o viu colorat demonstratie de
,tinerete Ir btrnete' din lumea circului,
gzduit n spatiul central de la Bneasa
Shopping Center, spectacolul de un nalt
proIesionalism al Teatrului ,Ion Creang',
cu Smanta vrfit, n regia lui Mihai
Manolescu, o ingenioas si captivant
revitalizare a virtutilor commediei dellarte,
dar si celelalte spectacole ale gazdelor, n
aIara concursului, de la avanpremiera cu
piesa Cand fucriile spun pa, n regia lui
Attila Vizauer, la Alb ca Zpada i cei apte
pitici, Rotocol, La-la, do-do sau Dou veti
i trei poveti, inventiva si incitanta ,lectie
de zoologie', de un pilduitor dinamism si o
mare expresivitate vizual, cu titlul Acvarium,
sustinut de Fondazione Teatro Ragazzi e
Giovani din Torino, care a reusit s dea viat
celor mai banale sau nstrusnice obiecte de
recuzit, calitate ce s-a Icut apreciat si n
reprezentatiile cu Pescarul i sotia sa,
inspirat de ,Pestisorul de aur' (Theater
Sielhenschub, din Germania), Pietricelele
(Imaginerie aslb Belgia), O, cer albastru
(Helios Theater Hamm Germania) si n
work-shop-ul propus de CTC Theatre
Darlington din Marea Britanie, cu Leonardo,
ca un omagiu la adresa ingineriei
si artei lui Leonardo Da Vinci, sau
mariajul dintre teatru si Iarmecul
dansului, din spectacolul cu
Fereastra de hartie, prezentat de
Visual Theater Company din
Coreea, au Iost doar cteva dintre
perIormantele de pe scena
Iestivalului.
De o bun primire din partea
numerosilor spectatori s-au
bucurat, ns, si acele spectacole
inspirate de unele texte nemu-
ritoare, asa cum au Iost Pinocchio
n interpretarea artistilor de la
Teatrul de copii ,CiuIulici', din Ploiesti,
reprezentatia de o verv ce survola impactul
textului cu Prostia omeneasc, adus n Ies-
tival de cinci interpreti de la Teatrul National
,Marin Sorescu' din Craiova, peripetiile lui
Dnil Prepeleac, ntrupate de un colectiv
al Teatrului ,Maria Filotti' din Brila, n
Irunte cu veteranul Bujor Mcrin, adaptarea
ingenioas dup ,ScuIita rosie', cu titlul In
gura lupului, cu dou bune interprete
(actorie si coregraIie) de la Teatrul La
Piccionaia - I Carrara din Italia, reprezentatia
n limba maghiar cu Hansel i Gretel,
realizat de Teatrul ,Figura' din
Gheorghieni, Jrfitorul din O:, oIerit, ntr-o
montare de o Iidelitate Iat de text cam
obositoare, de ctre Teatrul ,LuceaIrul' din
Chisinu ori originala Cltorie fantastic
a celor doi clovni la curta Motanului ncltat,
dezvluit cu umor si suspans de o trup a
Teatrului Tineretului din Piatra Neamt.
Trebuie spus c n Iata acestei diversitti
impresionante de texte si montri scenice a
Iost Ioarte diIicil, dac nu chiar ingrat
sarcina juriului alctuit din Jeremy Turner
(Marea Britanie), Lola Lara Crespo-Lopez
(Spania), Tulin Saglam (Turcia), Michel
Dieuaide (Franta), Doina Modola (Romnia).
Au cucerit laurii acestei editii de Iesti-
val: Premiul pentru cel mai bun spectacol:
Inceputul (Teatrul tineretului din Sankt
Petersbug), Premiul pentru regie: Mutabor
(Compania Mr.Pega`s Wandering Dolls,
Sankt Petersburg), Premiul de interpretare:
Grande finale (Teatrul Batida, Copenhaga,
Danemarca).
Samanta vrjit - Teatrul ,Ion Creang'
Grande finale Teatrul Batida, Copenhaga
Ion PARHON
// oo 28 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Cum vorbim,
cum scriem
CeciIia
CPN
Mrci Iingvistice aIe
aproximrii
7ELAHIEJ=HE=
\
nd vorbim de mentalitate, ne
reIerim la gndirea tipic si la
comportamentul tipic unui om
sau unui grup, la un anume mod de a vedea
lucrurile, la anumite principii morale pe care
se ntemeiaz acest Iel particular de a gndi.
Mentalitatea nseamn o viziune asupra
lumii, un sistem de valori care se reIlect n
atitudini si comportamente caracteristice.
Din punctul de vedere al unei limbi,
mentalitatea poate constitui sursa expresiilor
sale speciIice.
n limba romn, mrcile lingvistice ale
exprimrii certitudinii par mai multe dect cele
ale exprimrii incertitudinii. Iat ctiva
termeni cu ajutorul crora asigurm inter-
locutorul de certitudinea celor relatate: sigur,
desigur, cert, negreit, bineinteles, firete,
cu sigurant, cu certitudine, fr doar i
poate, fr indoial, fr discutie, fr
comentarii, deasupra oricrei indoieli/
discutii / interpretri / oricrui comentariu,
de bun seam s.a. Iat si termeni adverbiali
prin intermediul crora prezentm lucrurile
ca Iiind probabile, incerte: poate, probabil,
parc, pesemne, cic, pasmite. Alturi sau,
mai degrab, ntre cele dou atitudini se
plaseaz aproximarea. Limba romn
dispune de Ioarte multe mijloace de exprimare
a acesteia, indicnd o particularitate a menta-
littii noastre.
Cnd numrul termenilor sinonimi dintr-o
serie oarecare e mai mare dect al altor serii,
nseamn c termenul-baz denumeste ceva
important, c acesta are nsemntate n
mentalitatea respectiv. Mentalitatea
dominant a unui popor se dezvluie, de
multe ori, prin intermediul seriilor sinonimice
cu multi termeni. Limba reIlect si cantitativ
temele dominante ale unei gndiri. Nu
ntmpltor, lenea, prostia, minciuna, betia
dispun n romna colocvial de o exprimare
bogat, mai ales n ce priveste nivelul lor
superlativ: prost de bubuie, minte de
ingheat apele, bea de stinge, lene de pute
locul sub el.
O dominant sociolingvistic, identiIi-
cat cu usurint n limba romn, este
aproximarea. Exprimarea romneasc a
aproximrii dispune de serii sinonimice Ioarte
bogate. Am putea rezuma mentalitatea
impreciziei prin expresia merge i aa', si nu
prin numai i numai aa'. Dar, tot att de
bine, am putea crede c, de Irica de a nu
gresi si din grija de a nu (se) nsela, vorbitorul
preIer aprecieri aproximative. n locul unei
cuantiIicri, adic al precizrii cantittii, att
de utile nu doar cercetrii stiintiIice cum
s-ar putea crede ci chiar unei banale
observatii, se preIer utilizarea unor mrci
de aproximare precum: in fur de, in furul, un
fel de, un soi de, destul de, nici...nici..., mai
mult sau mai putin, pe la (ora trei), ceva de
genu, ani in ir, ani la rand, ht departe,
intre dou varste, maine-poimaine, cat pe
ce, ceva-ceva s.a.
Cele mai potrivite cuvinte s exprime
ceva neidentiIicabil sunt unele pronume, ad-
jective si adverbe nehotrte: cineva, ceva,
careva, catva, oarecare, oarece, candva,
cumva, undeva, oarecum, (nu) cine tie ce,
cine tie cine / ce / cat / unde / cand / cum,
nu se tie cine / ce / care / cat / cum / unde
/ cand, te miri cine / care / ce / cat / unde /
cand / cum.
Cnd nu gsim substantivul cel mai
potrivit pentru un anume reIerent, Iolosim
cteva substitute substantivale, precum:
problem, chestie, situatie, treab, individ
s.a. n urmtoarele enunturi, substantivul
problem apare ca substitut universal:
Oprescu are o problem ,conIlict, nentele-
gere, disput' cu arhitectul-ef. Ai o
problem ,neajuns, deIicient, aspect
neIunctional, deIect' cu PC-ul? Ce
probleme ,boli, suprri, griji, lucruri de
rezolvat' ai?
Nesiguranta Iixrii genului proxim din
deIinirea unor notiuni ia, n unele cazuri, Iorma
unei identiIicri aproximative, bazate pe o
comparatie cu mrci speciIice: un fel de
(Proprietatea a devenit un fel de pusculit de
partid; Euro-TV un fel de OTV al Bacului),
un gen de (rock-ul e un gen de muzic), un
soi de (speranta e un soi de Iericire), de tipul
(stimulatoare de tipul amIetaminelor), de
genul (un brbat de genul lui Peter O`Toole),
de felul (oameni de felul tu), in genul
(Google lanseaz un serviciu video in genul
Youtube), ceva de genu (ghid pentru bac
sau ceva de genu sta).
n ce priveste cuantiIicarea, se constat
c majoritatea caracteristicilor unor obiecte
pot avea nu doar gradele de intensitate
cunoscute, ci si o intensitate gradual, ntre
limitele subiective ale intensittii maxime si
minime. Aceasta se exprim cu ajutorul unor
adverbe si colocatii adverbiale: mult (mult
prea obosit, o victorie mult meritat), putin
(romnii, putin interesati de eveniment; erau
putin relaxati), oarecum (limitele oarecum
normale), cumva (vizionarea e cumva
inaccesibil copiilor), destul de (un motiv
destul de sigur), suficient de (norme
suficient de flexibile), indeafuns de (nu e
indeafuns de bun), atat de (inIormarea este
atat de important, sunt prea mici pentru o
Iunctie atat de mare), aa de (nu e aa de
simplu cum credeti), mai mult sau mai putin
(idei mai mult sau mai putin interesante),
nici (puternic), nici (slab).
Pentru gradul superlativ al aprecierii unei
nsusiri, limba romn dispune de Ioarte
multe si variate mijloace de exprimare. n
opinia mea, doar adverbul foarte, care
nsoteste adjective si adverbe trebuie
considerat marc gramatical a acestui grad.
Toate celelalte constructii au diIerite grade
de expresivitate, expresivitate care le exclude
din inventarul mrcilor gramaticale si le in-
clude n cel al mrcilor expresive ale
superlativului. ntre acestea, gro:av / teribil
/ nemaipomenit / ingro:itor / extrem /
extraordinar / deosebit de (inteligent) sunt
Irecvent ntlnite.
Imprecizia cuantiIicrii unei multimi Ior-
mate din obiecte sau Iiinte numrabile este
marcat Ioarte variat. De regul, apare
exprimat cu ajutorul unor locutiuni grupate
n dou serii. n prima, colocatiile adjectivale
au semniIicatia ,multi, multe': o groa: de
(lucruri), o multime de (examene), un
morman de (gunoaie), o sumedenie de
(modele), o grmad de (site-uri), o droaie
de (mall-uri), o pu:derie de (stele), o carc
de (comisioane), un purcoi de (bani), un vraf
de (acte), o avalan de (motiuni), marea
maforitate (a studentilor), (o) mare parte
(dintre ei). n a doua serie intr colocatii cu
semniIicatia ,putini, putine': o man de
(oameni), un pumn de (bani). Ct priveste
cuantiIicarea imprecis a substantivelor
nenumrabile, se Iolosesc colocatii ca: un
pic(ut) de (mndrie), o do: de (ncredere),
o umbr de (cinste), o fram de (sperant),
o brum de (cultur).
Exist si o asociere a unor mrci ale
aproximrii cu un grup Iormat dintr-un
substantiv care denumeste o unitate
conventional de msur si determinantul
su numeric. Aceste mrci sunt adverbe,
prepozitii si locutiuni de aproximare: cam (o
or), circa (200 km), vreo (200 gr),
aproximativ (3 litri), aproape (100 de euro),
in fur de (5 milioane), peste (2 zile), sub (3,63
lei/euro), pe la (ora 6), in furul a (100 de
kilometri). Tot pentru aproximarea cantittii
se Iolosesc unele constructii precum: intre
(200) i (1200 euro, spaga pentru un loc n
cmin) (www.presaonline.com), (a adugat)
trei-patru (litri de ulei). Unele dintre aceste
mrci nsotesc si cuvinte care exprim nsusiri
ale lucrurilor si Iiintelor: cam trist, aproape
perfect.
Un adverb Irecvent Iolosit pentru
exprimarea aproximrii este mai. Aproximarea
timpului, de pild, se poate Iace si cu ajutorul
acestuia: mai ieri (era copil), mai (in)totdea-
una (e elegant), (nu reIuza) mai niciodat
(pe nimeni), (este) mai mereu (ocupat), mai
acum (un an erai cstorit), (pan) mai anul
trecut / luna trecut (puteau admira
peisajul), mai devreme sau mai tar:iu (va
ntelege), (s-a sculat) mai an (bdita Traian).
Aproximarea spatiului, la Iel: mai oriunde
(se duc, sunt ntmpinati cu rceal), (s-a
plimbat) mai peste tot, (expuse vnzrii) mai
pretutindeni, (bnci presrate) mai in tot locul,
(nu se gseste) mai niciunde (marIa asta).
Si aproximarea modului sau manierei se
Iace cu ajutorul acestui adverb Iixat n
locutiuni ca: mai ales, mai exact, mai pre-
cis, mai nou, mai degrab, i mai i, dar si
cu adverbe si locutiuni modale: cumva,
oarecum, nicicum, intrucatva, aa i aa,
cum, necum, cat pe ce, oare s.a.
Acelasi adverb apare naintea pronu-
melui sau adjectivului pronominal toti, toate
cu rol de marc a aproximrii: mai toti
(veniser); mai toate studentele (se mbrac
modern).
Asadar, se poate aIirma c limba romn
dispune de mijloace bogate pentru
exprimarea aproximrii si c aproximarea este
una dintre caracteristicile mentalittii
romnesti. Ar Ii bine s avem mentalitatea
unui neamt care msoar de zece ori si taie o
singur dat! Din pcate ns, tiem cam des
si crpim ntruna greselile nemsurrii.
Crafic de Sasha Merej
Arhiv sentimental Arhiv sentimental Arhiv sentimental Arhiv sentimental Arhiv sentimental
Membrii fondatori ai Societtii Dramatice craiovene (1898): Ion Anestin, Clotilda
Calfoglu, Maria Petrescu, Maria Cristescu-Anestin, Ion Tnsescu (jos, de la stnga
la dreapta), I. D. Cretu, Nicolae Petreanu, Ion Serghie Frcyanu, Nae Popescu,
Pandele Nicolau (sus).
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 29
Eseu
Evenimente cuIturaIe
Geo CONSTANTINESCU
N
scut n Santander, Spania,
n 1922, Jose Hierro a purtat
pretutindeni n suIlet para-
disul acestor locuri, n Iond paradisul
copilriei sale, cnd viata nc nu nvlise
cu Iorta-i irational, cu capcanele si, mai apoi,
cu revelatia mortii.
Ca adolescent, viitorul poet va cunoaste
atrocittile rzboiului civil (19361939) si
dup aceea grozviile nchisorilor lui Franco,
vreme de patru ani.
Proiectat imediat din paradis n inIern,
poetul s-a descoperit pe sine si lumea,
mutilati de concasoarele circumstantelor
istoriei. AstIel, poezia sa devine o ndrjit
cutare a omenescului n ceea ce rmne din
conIruntarea eului cu timpul, cu semenul
castrator si nclestrile istoriei.
AstIel, Jose Hierro a devenit nc de la
nceput o voce original, poetul neIiind
ispitit de moda religiosului abstract al
,clasicistilor' promovati imediat dup rzboi,
tocmai pentru a justiIica imobilismul
traditionalist si desuet al nvingtorilor, nici
nu s-a integrat n corul nbusit al nvinsilor,
creatori ai unei ,robuste' poezii sociale, dar
n care eul poetic era substituit cu pluralul
,noi', care, cum am vzut si din experienta
creatiilor romne din perioada totalita-
rismului, srceste pn la urm poezia.
Jose Hierro si-a creat o poezie a sa, n
care lumea intra cu racilele-i sIsietoare,
halucinante, iar el i conIerea propria-i imag-
ine, ntr-un limbaj poetic nou, ce evita cliseele
si justiIicrile ideologice ale unor conIrati.
Jos Hierro
HaIucina|ii postmoderniste
Lupta lui cu viata nctusat si cu
moartea ca premiu al acesteia se contureaz
ca motiv esential nc din volumul de debut,
Tierra sin nosotros (1946).
Eul poetic este nsusi poetul n
recluziune, nchis pentru convingerile sale,
pentru demnitatea de-a rmne om. El a
crezut n libertate si, n contra curentului, s-a
pus n slujba ei si a adevrului. Lundu-i-se
lui libertatea, pentru a supravietui, s-a
rentors n lumea copilriei: ,Esti un copil
care e cuminte/ Ai pierdut rsul si nu-l mai
regsesti./ Poate c a czut n mare/ Si l-o Ii
mncat balena'. Acestea sunt valorile la care
se raporteaz poetul nchis. Sunt valorile
vietii necontaminate de Ialse ideologii, de
spectrul mortii, de betia de snge a clilor.
Cu volumul Alegria (1947) poezia lui
ncearc revelarea emotiilor pure. Scopul
poetului devine cstigarea cu pretul durerii
a culmilor bucuriei. n aceste conditii, dac
poetul nceteaz s mai lupte, va pierde
constiinta de a Ii viu. Pentru el viata nu e
vis, precum si-a imaginat-o Calderon de la
Barca. Este continu lupt pentru aIirmarea
sinelui.
n Con las piedras, con el viento (1950)
lrgeste viziunea tririlor, punnd problema
dragostei si a vietii din totdeauna, ca dat
ontologic. Sunt nIierate singurtatea si
autoinculparea, ca rezultate ale ipocriziilor
sociale. Poetul mrturiseste c este viu n
lupta cu inertia.
Volumul Cunto s de m (1958) aIirm
ideea c rdcinile cntecului rezid n
durere. Viziunea sa continu s releve
misterul ce subzist realittii contraIcute,
cosmetizate. Personajul rmne un om czut
din timp, trdat de istorie. Posibilitatea de a
rmne viu este lupta de a palpa bucuria din
suIerint. Poezia devine, prin intermediul
cunoasterii de sine, o cronic liric a exaltrii,
a esecurilor si ale mortii. Dincolo de realitatea
care se vede, apare cea care e, a halucina-
tiilor, n care dorintele si Irustrrile poetului
sunt msti nseltoare si revelatoare ale
acesteia. AIirm nsusi poetul: ,Teoria mea
const n purcederea de la o serie de date
conIuze acumulate zi dup zi. Apelez la ele
n diIerite momente. Complexul lor se
lumineaz ncet, ncet, sedimentndu-se si
termin prin a se cristaliza ntr-un poem'.
Acolo, n suIerint si singurtate, ntr-un
timp inertial si inert, precum marile spirite, n
loc de a ceda, ntr-o comoditate mai rea dect
moartea, poetul are revelatia versului: ,Cnd
viata se opreste,/ se scrie trecutul sau
imposibilul/ pentru ca ceilalti s triasc
aceasta/ ceea ce deja a trit (sau nu a trit)
poetul'. Poetul umple acel timp cu suIerinta
dar si cu visurile sale, crendu-i semenului
de aIar, dar poate la Iel de oprimat, un pilon
al dialogului, ca prim treapt a actiunii.
Conditia lui va Ii aceasta: cu ct mai mult
durere, cu att mai mult constiint. Propria
salvare, va Ii salvarea omenescului n
vremuri de restriste: ,Poezia este precum
vntul,/ sau precum Iocul, precum marea:/
OIer aparent de viat/ a ceea ce e imobil,
paralizat.'
n Libro de alucinaciones (1964) e
ngrijorat de un destin cuminte, comun, ba-
nal, burghez: ,si suntem condamnati s
trim,/ murind putin cte putin,/ ntr-un Iel
dureros si Ir mretie'. Timpul de lupt a
trecut, regimul s-a mai mblnzit, alte idealuri
se contureaz mprejur. Constiinta e n
pericol de a Ii anihilat. Se apropie de cea a
dusmanului, Iost erou Iranchist, cruia
timpul n care a semnat moartea i-a trecut
si, acum, s-a cuIundat n banalitate: ,trec
bietii pe lng el, distrug/ moartea cu muzica
lor, precum mai ieri cu praIul de pusc'.
E un nou timp, o nou criz. E pericolul
mortii spiritului, a idealurilor pentru care
poetul si-a jertIit tineretea. Un timp al inertiei,
al automultumirii, al paraliziei constiintei.
Copiii care au Iost, care au devenit, mai apoi,
cli si victime, zbiri sau lupttori pe
baricadele conditiei umane triesc un timp
letargic, nivelator si nseltor totodat: ,Deja
a trecut timpul/ peste noi toti./ Multi s-au
eliberat deja de timp./ Micile noastre
eroisme/ au dobndit adevrata dimen-
siune'.
Poet al cataclismelor istoriei si al dramei
omului contemporan, al cruciIicrilor
destinului paradisiac al omului n inIernurile
contingentelor sau ale propriei conditii
individuale, vesnic amenintate de inertie,
degradare si moarte, Jose Hierro, la o
jumtate de deceniu de la trecerea n neIiint,
rmne nu doar o mare voce poetic a
Spaniei, ci si o constiint de reIerint a
veacului recent svrsit.
L
una octombrie debuteaz cu
Palabre central-europene. Pano-
rama crtilor din Europa Central,
maniIestare ce are loc de 5 ori pe an si
reuneste autori, traductori, editori, critici
literari din trile Europei
Centrale. ntlnirea din data de
2 octombrie, organizat de
Institutul Cultural Romn din
Paris, are ca tem Reporterii
Europei de dup 1945, iar
crtile dezbtute sunt: Makra
de Akos Kertesz (Ungaria),
Un plus grand espoir de Ilse
Aischinger (Germania),
LEurope daprs lEurope de
Jan Patocka (Republica Ceh),
Art et politique en Roumanie
19451989 de Magda Crneci
(Romnia) si o carte a auto-
rului srb Aleksandar Tisma. Un rezumat
critic al crtilor dezbtute va aprea n
rubrica ,Journal' a reputatei reviste ,Esprit'.
n data de 7 octombrie va avea loc verni-
sajul expozitiei ,SOLITDAIRE' (solidaire
solitaire; solidar solitar) a tinerei artiste
Irina Botea, care beneIiciaz deja de o recu-
noastere international (v. criticile din revis-
tele ,Flashart', ,Art Forum', ,KunstIorum'
sau ,Le Jeudi'). Expozitia prezint o serie de
Iilme video centrate pe conceptul de
solidaritate: Ladvbug (2006), La Reconsti-
tution (2006), Total Comfort (2008). Expozitia
Prezen|e cuIturaIe romneti
Ia Paris
IIeana FIRAN
poate Ii vizitat pn pe 31 octombrie, la
sediul ICR Paris.
O dezbatere pe baza crtii Romania post
1989 de Catherine Durandin si Zoe Petre va
avea loc n data de 9 octombrie, la sediul
Ambasadei Romniei la Paris.
Aprut n acest an la editura
,l`Harmattan', cartea va Ii pre-
zentat de cele dou autoare.
n cadrul Iestivalului Lire
en fte (1012 octombrie),
Romnia este prezent printr-o
sear de lectur, care va reuni
peste 20 de scriitori romni si
Irancezi, printre care: Ioana
Crciunescu, Daniela Crsnaru,
Jacques Darras, Michel Deguy,
Claude Ber, Laure Cambau,
Sylvestre Clancier, Rodica
Drghincescu, Dinu Flmnd,
Jean-Pierre Simeon, Grete Tartler, Dumitru
|epeneag, Anca Visdei, Matei Visniec.
Acestia vor citi din propriile creatii si vor
dezbate n jurul temei din acest an Tinere-
tul, moderatori Iiind Jacques Darras si
Magda Crneci. Mai multe crti scrise de
autori romni si aprute n Irancez n acest
an vor Ii prezentate: De ce iubim femeile de
Mircea Crtrescu (Ed. ,Denoel'), Exilul
Alexandrei de Anca Visdei (Ed. ,Actes
Sud'), antologia Doispre:ece poeti romani
(Ed. ,L`Harmattan'), Trei anotimpuri poetice
de Magda Crneci (Ed. PHI), s.a.m.d. Lectu-
rile vor Ii punctate de momente muzicale
inedite (10 octombrie, Reid Hall).
Muzica revine n Iort printr-un concert
de pian sustinut de tnrul pianist romn Matei
Rogoz. Acesta va interpreta compozitii de
Beethoven, Schubert, Chopin, Liszt, Enescu
(15 octombrie, Ambasada Romniei la Paris).
ntre 2126 octombrie are loc importantul
Trg de art contemporan Show Off (la
Espace Pierre Cardin), n cadrul cruia Romnia
este prezent prin Galeria
Ivan din Bucuresti. Aceasta
propune expozitia de grup
Tovs for Girls and Bovs
(Jucrii pentru Iete si bieti),
cu creatii ale artistilor
romni Geta Brtescu, Elian,
Oana Frcas si Camil Tulcan.
A 13-a editie a Iestiva-
lului Intalniri franco-roma-
ne in Mediterana, care are
loc n mai multe orase din
sudul Frantei (Montpellier,
Ste; 1620 octombrie), va
avea ca invitati scriitori si
artisti din Romnia, printre
care: scriitorul Dan Lungu,
IotograIii Miana si Radu
Bentze, muziciana Maria
Rducanu. Festivalul va
cuprinde proiectii de Iilm
romnesc, vernisaje, dezba-
teri, concerte.
Luna octombrie se ncheie cu o
retrospectiv a artistilor pictori romni care
si-au prezentat operele n cadrul expozitiilor
organizate n Franta, de ctre asociatia ,Soleil
de l`Est'. Acestia sunt: Petre Achitenie, Ion
Gh. Anghel, Tudor Banus, Constantin
Blendea, Ilie Boca, Adrian Chira, Emil
Ciocoiu, Horea Cucerzan, Suzana
Fntnariu, Ion Grigore, Victor Hagea, Dan
Hatmanu, Ana-Ruxandra IlIoveanu, Nicolae
Iorga, Constantiu Mara, Viorel Mrginean,
Waldemar Mattis-Teutsch, Vasile Muresan-
Murivale, Aurel Nedel, Mircea Nicolau,
SteIan Pelmus, Marilena Preda-Snc, Ion
Slisteanu, Ioan Sulea, Gabriel Stan,
Corneliu Vasilescu, Petre Velicu. Vernisajul
expozitiei va avea loc n data de 30 octombrie,
la Fundatia Taylor, iar iubitorii de art sunt
asteptati pn n data de 22 noiembrie.
Elian - Ultima suprema
Jose Hierro
// oo 30 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
Eseu
keanos
GaIeriiIe Radio-Arts
DiscursuI poIitic i reIa|iiIe dipIomatice n istoria Romniei i Rusiei
GabrieIa RUSU-PSRIN
Revista si Editura
/ / .co
organizeaz
CONCURS DE DEBUT
Se adreseaz celor care nu au mplinit
35 de ani yi nu au debutat publicistic
sau n volum.
Concursul se desfyoar n
urmtoarele sectiuni: poezie, proz,
teatru, eseu.
Lucrrile vor fi semnate cu un motto,
care se va regsi de asemenea yi pe un
plic nchis atayat manuscrisului. El va
cuprinde numele yi prenumele
concurentului, data de naytere, adresa,
numrul de telefon, eventual yi premiile
obtinute la alte concursuri literare.
Manuscrisele vor fi trimise, pn la
data de 30 septembrie 2009, pe adresa:
Revista-Editura Scrisul Romnesc,
str. Mihai Viteazul, nr. 4, Craiova.
Un juriu alctuit din personalitti ale
lumii literare va acorda cte un premiu
pentru fiecare sectiune, separat pentru
revist, separat pentru editur.
Relatii suplimentare se pot obtine la
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

n revista Apostrof (nr. 8/2008), o

anchet ,de var' are n prim-plan
superstitiile. Paul Aretzu, SteIan Bolea,
SteIan Borbely, Ctlin Ghit, Ana
Muresanu, Ovidiu Pecican, Elisabeta Pop,
Adrian Sngeorzan, Simona Sora si Andrei
Zanca, adic
scriitori de diIe-
rite Iacturi, din
diIerite generatii
si cu preocupri
diIerite se reu-
nesc pentru a
rspunde la o
singur ntre-
bare: ,Aveti su-
perstitii?. Fie c
au, Iie c nu, Iie
c sunt minore,
obisnuite, cotidi-
ene, cu rdcini mai adnci sau bazate pe o
experient personal, Iie c sunt tratate n
cel mai serios mod si teoretizate sau doar
personalizate, rspunsurile sunt atractive,
cci repondentii intr n joc si, mult mai
interesant ca n aproape orice anchet
jocul aIirmatiilor categorice devine amuzant
atunci cnd acestea contrazic o alt aIirmatie
cel putin la Iel de categoric. n rest, o
Introducere la actul liber prin Noica i
Cioran, de Laura PamIile, Eterna reintoar-
cere a identicului, un eseu de SteIan Bolea
si o Mise en abvme n Mortua est' semnat
de Rodica Marian. n Iine, un ,dosar' SteIan
Augustin Doinas si poeme de Aida Hancer
si Ancelin Roseti ntregesc acest numr
dintr-o revist care si pstreaz statutul si
calibrul.
H
evista Cultura public, n
numrul su din 18 septembrie
2008, un dosar Ioarte incitant despre ,Noul
proletariat'. Din pcate, nu particip dect
trei nume: Alex Cistelecan (De:moteniti din
toate trile.), Ovidiu |ichindeleanu (Gic
de la sculrie i Angela merg mai departe)
si Cristina Balinte (Proletarul. glorie i
du:in). Am Ii dorit mai multe opinii, care s
acopere mai bine ntreaga arie problematic
pe care o presupune un subiect de acest
gen, cci problema muncitorului contem-
poran este destul de complicat, iar tratarea
ei cu unelte marxiste pare nu doar
neadecvat, ci chiar tendentioas (ca s
Iolosim tot o
retoric din vre-
muri apuse). Ni
se pare intere-
sant c tocmai
tinerii redeschid
discutia despre
probleme destul
de delicate si pe
care celelalte ge-
neratii le trateaz
Iie cu dispret, Iie
cu meIient, Iie
cu prejudecti. Pe care, de altIel, le ntelegem,
cci numai auzul termenului proletariat
Iolosit n titlul anchetei si cu o intentie
provocatoare trezeste oroare celor care au
suIerit de pe urma ,dictaturii proletariatului'.
Asteptm opinii, reactii, controverse care,
suntem convinsi, nu se vor lsa prea mult
asteptate.
N
umrul 8/2008 al revistei Orizont
contine, ca de obicei, multe
articole atractive pentru cititori. Cea mai
bogat sectiune este reprezentat de cronici,
printre care si despre recentul volum al lui
Eugen Negrici despre Ilu:iile literaturii
romane. ns cele mai interesante sunt
interviurile din acest numr al revistei
timisorene. Adriana Babeti si Mircea
Mihies l incit la dialog pe Cornel
Ungureanu sub titlul: ,De ce s rmnem
ilegalistii sperantei?', criticul combinnd
luciditatea n perceptia realittii cu nostal-
gia calin a trecutului. Un alt interviu este
realizat de Eugen Bunaru si l are ca pro-
tagonist pe unul dintre cei mai importanti
poeti ai ,generatiei 2000', Dan Coman. Sub
titlul conIesiv ,Marele meu vis e s pot
scpa de scris.' se dezvluie o atitudine
tioas, cu unele accente teribiliste, dar care
l prinde Ioarte bine pe scriitor. Antologia
pe care a lansat-o,
cuprinznd cele
dou volume ante-
rioare si un ciclu
inedit, se dove-
deste a Ii mai de-
grab un joc, cci
renuntarea la lite-
ratur este doar
un pretext pentru
a relua discutia de
pe pozitii de supe-
rioritate. Foarte
interesant Iragmentul de proz semnat de
Filip Florian, intitulat Zilele regelui. Poezia
este reprezentat de Monica Rohan, care se
adaug ,rubricilor' permanente ale celor doi
poeti pe care i citim n continuare cu aceeasi
plcere si poate chiar nc ceva n plus:
Serban Foart si Adrian Bodnaru.
Red.
N
esIrsita varietate a mintilor
omenesti Iace ca niciun
adevr s nu se prezinte n
acelasi chip pentru doi oameni scria L.N.
Tolstoi, reIerindu-se la preluarea datelor unei
realitti socio-politice ca spatiu pentru
derularea unei naratii literare.
De la cadrul istoric al unei creatii artistice
prin regresie la etnoistoria sau mitistoria
etnic, procesul se deruleaz cu o Iort de
persuasiune ce va genera acreditarea unor
,ntmplri istorice' (pretext literar) drept
adevruri ale istoriei.
De aceea dezbaterile stiintiIice n spatiul
public cu scopul de reasezare ntr-o crono-
logie sugestiv argumentat a evenimentelor
istorice sunt o necesitate.
n acest spirit, credem, a Iost organizat
a XIII-a sesiune a Comisiei bilaterale a
istoricilor din Romnia si Rusia sub egida
Academiei Romne si a Academiei Ruse de
Stiint.
Sesiunea a Iost consacrat mplinirii a
130 de ani de la stabilirea relatiilor diplo-
matice dintre Romnia si Rusia si s-a
desIsurat n perioada 1521 septembrie
2008 la Bucuresti si Craiova.
Institutul de Cercetri Socio-Umane
,C.S. Nicolescu-Plopsor' din Craiova si
Universitatea din Craiova au Iost gazdele
acestei maniIestri stiintiIice internationale,
a crei receptare public (nu doar academic)
a Iost potentat de contextul actual
geopolitic.
Galeriile Radio-Arts au avut ca invitati
reprezentanti ai celor dou delegatii
academice: proI. univ. dr. Viktor Borisovici
Kirillov, prorector al Institutului (Universi-
tatea) de Stat de Relatii Internationale al
MAE al Federatiei Ruse, vicepresedintele
Prtii ruse a Comisiei bilaterale a istoricilor
din Rusia si Romnia, dr. doc. Vladislav
Iakimovici Grosul, cercettor stiintiIic
conductor, Institutul de Istorie a Rusiei al
Academiei Ruse de Stiinte, dr. Mioara Anton,
cercettor stiintiIic principal, Institutul de
Istorie ,Nicolae Iorga' al Academiei
Romne, secretar al Prtii romne a Comisiei
bilaterale, proI. univ. dr. Nicolae Panea,
prorector al Universittii din Craiova.
ProIesorul V.B. Kirillov a sustinut printr-o
pledoarie necesitatea Iormrii n medii
academice a viitorilor diplomati. Experienta
personal n domeniul istoriei si metodo-
logiei predrii relatiilor sovietico-romne s-a
constituit n tem de dezbatere si pentru
actuala situatie geopolitic.
De-a lungul secolelor
mitistoria etnic (sau etnoistoria)
a oIerit un amalgam de adevruri
istorice si idealizri, n care mitul
politic s-a combinat cu Iaptul
variabil documentat. Accentul s-
a pus pe legend, eroism si
unicitate, oIerindu-se astIel un
portret emotional al istoriei
comunittii. Epopeea, poemul
epic si cronica au Iost principalele
Iorme ale etnoistoriei premo-
derne.
n acest context de reIerint
prezenta radioIonic a proI. univ.
dr. Nicolae Panea a Iost receptat cu interes
de publicul asculttor, subiectul abordat
Iiind de actualitate: reprezentarea social a
voievodului Vlad |epes'. ncadrarea n tema
sesiunii Comisiei bilaterale a istoricilor din
Romnia si Rusia a adus un plus de noutate:
,DiIerentele de reprezentare social a
voievodului Vlad |epes n anecdotele ger-
mane si cronicile rusesti'.
Dr. doc. Vladimir Iakimovici Grosul s-a
dovedit a Ii ,veteranul' Comisiei bilaterale,
cu o activitate de peste 40 de ani n domeniul
cercetrii istorice a diplomatiei dintre
Romnia si Rusia. Dovezile istorice
prezentate au conIirmat c relatiile
diplomatice dintre cele dou tri nu sunt
stabilite doar de 130 de ani, ci din secolul al
XIV-lea, continuitatea acestora asigurnd n
istorie o bun vecintate. Acesta este si
Iundamentul ideatic n sustinerea pozitiei
istorice a proI. univ. dr. Gheorghe Buzatu:
,Vecintatea Rusiei, o permanent a
diplomatiei romne moderne?', un titlul
interogativ ca spatiu deschis pentru
dezbaterea cu argumentele istorice
Iundamentate stiintiIic.
n acelasi context, dr. Mioara Anton a
deIinit zona de interIerent dintre ,Puterea
politic si discursul istoriograIic'.
Dezbaterea sustinut de istoricii rusi si
romni a Iost de un real interes, reIlexul
imediat Iiind mediatizarea ,n cascad' pe
toate canalele mediatice.
,Relatiile romno-ruse si romno-
sovietice n istoriograIia celor dou tri sub
impactul transIormrilor geopolitice' (tema
unei sectiuni stiintiIice) se constituie ntr-un
subiect deschis, eIectul mediatic al unei
emisiuni-dezbatere Iiind generarea intere-
sului public pentru tem si reluarea n noi
contexte stiintiIice si, n plan mediatic, n noi
emisiuni radiodiIuzate sau televizate.
Rectorul Universittii din Craiova, proI.
univ. dr. Ion Vladimirescu si Directorul
Institutului de Cercetri Socio-Umane ,C.S.
Nicolescu-Plopsor', Craiova al Academiei
Romne, proI. univ. dr. Cezar Avram rmn
garantul continurii seriilor de maniIestri
stiintiIice internationale care conIer
Craiovei girul de centru stiintiIic academic
international, semnarea protocolului ntre
cele dou delegatii, rus si romn,
constituindu-se ntr-un argument concret al
demersului diplomatic si stiintiIic.
Galeriile Radio-Arts rmn astIel spatiul
public si mediatic al evenimentelor cu im-
pact national si international.
J.B.Kirillov, M. Anton, C. Rusu/Psrin, J.I. Crosul, N. Panea
// oo
Nr. 10 (62) I octombrie 2008 31
Evenimente
cuIturaIe
Pagin reaIizat cu sprijinuI
ServiciuIui Imagine i ReIa|ii
Interna|ionaIe - Primria Craiova
Coordonator: Laura Conu
Duminic, 19 octombrie
19
00
Piata Mihai Jitea:ul
Deschiderea oIicial a Zilelor
Municipiului Craiova
19
00
Teatrul Liric Elena Teodorini
Hamelin legea tcerii, de Juan
Mayorga, spectacol al Teatrului Mic
Bucuresti. Din distributie: Gheorghe Visu,
Marius Cordos, Dana Dembinski-
Medeleanu, Radu Zetu. Regie: Claudiu
Goga. ScenograIie: Liliana Cenean si SteIan
Caragiu
19
00
Teatrul National Marin Sorescu
Sala Am:a Pellea
Se caut un tenor, spectacol al Teatrului
National ,Marin Sorescu'. Din distributie:
Valer Dellakeza, Angel Rababoc, Marian
Politic. Regia: Mircea Cornisteanu
Luni, 20 octombrie
12
00
Biblioteca Judetean Alexandru i
Aristia Aman
Colocviile Mozaicul, Editia a XI-a
Modernitate i traditie. Centenar Biblioteca
Judetean Alexandru si Aristia Aman
Lansare de carte. Nicolae Marinescu
Revista ,Mo:aicul'. Modernitate i
traditie. Constantin M. Popa Adrian
Marino. Ideocriticul impenitent.
17
00
Teatrul National Marin Sorescu
Sala I. D. Sirbu
Grsana Spectacol al Teatrului
National ,Marin Sorescu'. Din distributie.
Marian Politic si Raluca Pun. Regia: Mircea
Cornisteanu
18
00
-20
00
Piata Mihai Jitea:ul
Animatie stradal. ,Cavalerii Coroanei'
si ,Cest la vie`, spectacole sustinute de
Teatrul Strada (Brasov)
19
00
Teatrul Liric Elena Teodorini
Gin Rummv, spectacol al Teatrului
National Constanta. Distributie: Liviu
Manolache si Nina Udrescu. Regia: Liviu
Manolache
19
00
Teatrul National Marin Sorescu
Sala Am:a Pellea
O sear la Tnase, spectacol de varietti
al Teatrului ,Constantin Tnase'. Din
distributie: Alexandru Arsinel, Stela
Popescu, Cristina Tnase, Adriana TrandaIir,
Nae Lzrescu, Vasile Muraru. Regia: Bitu
Flticineanu
Marti, 21 octombrie
12
30
Sala Mare a Primriei Municipiului
Craiova
Jeti proaste spectacol de teatru, cu
participarea actorilor Sorin Leoveanu i
Nicolae Poghirc. Lansare de carte Jeti
proaste, de Cristian Nedelcu
18
00
Filarmonica Oltenia
//./. o/.//// ./r.
Editia a XII-a, 1926 octombrie 2008
ProgramuI principaIeIor
manifestri cuIturaI-tiin|ifice
Gala muzicii Iolk
Invitati . Nicu AliIantis, Mircea Baniciu
si Vlady Cnejevici, Ducu Bertzi si Mihai
Nenit, Zoia Alecu, Mircea Vintila, Dinu
Olrasu, Maria Gheorghiu, Vasile Seicaru,
Tatiana Stepa, Mdalina Amon, Bogdan
Grosu.
19
00
Teatrul Liric Elena Teodorini
Mscriciul spectacol al Teatrului
Lucia Sturza Bulandra Bucuresti. Distributia:
Horatiu Mlele si Niculae Urs. Regia:
Horatiu Mlele
Miercuri, 22 octombrie
11
00
Strada Unirii
Deschiderea Targului Meterilor
Populari, Editia a XXXI a,
18
00
Muzeul de Art
Salonul Municipal de Art Plastic
vernisaj. ConIerirea premiilor salonului
18
00
-20
00
Piata Mihai Jitea:ul
Animatie stradal
Cimpoierii din Transilvania (Hunedoara)
parada si spectacol cu cimpoaie si tobe
19
00
Filarmonica Oltenia
Concert coral extraordinar, sustinut de
Corala Academic a Filarmonicii Oltenia.
Dirijor: Alexandru RACU
19
00
Teatrul Liric Elena Teodorini
Revi:orul spectacol al Teatrului de
Comedie Bucuresti. Din distributie: George
Mihit, Horatiu Mlele / SteIan Bnic jr.,
Delia Seceleanu, Valentin Teodosiu, Eugen
Racoti. Regia: George Mihit
1oi, 23 octombrie
16
00
Casa de Cultura ,Traian
Demetrescu'
Colocviile Mo:aicul Editia a XI-a
Dezbatere cu tema Repere europene
craiovene, ieri i a:i. Perspective.
17
00
Primria Craiova Sala Mic de
consiliu
Colocviile Scrisul Romanesc
Dezbatere pe tema Multiculturalismul.
Particip proIesori universitari, scriitori,
traductori, critici literari din tar si
strintate.
Lansarea volumului Craiova Oraul
intalnirilor, n prezenta unor autori.
18
00
Muzeul de Art
SteIan Popa Popa`S Expozitie
personal de caricatur. Gabriel Bratu 60
de ani de caricatur n presa romneasc
Vernisaj.
19
00
Teatrul Liric Elena Teodorini
Sotul pclit, de Molire Spectacol al
Teatrului ,C.I. Nottara'. Din distributie: Ion
Haiduc, Cerasela IosiIescu, Camelia
Zorlescu, Viorel Comanici, George
Alexandru / Rares Stoica, Irina Cornisteanu,
Sorin Cocis; Bogdan Vod. Regia: M.
Cornisteanu
20
30
-23
00
Velodromul din Parcul
Nicolae Romanescu
Concert extraordinar Scorpions
Vineri, 24 octombrie
10
30
Sala Mic a Primriei
Colocviile Scrisul Romanesc
Lansri de carte si ntlniri cu scriitori
din tar si din S.U.A.:
Adrian Cioroianu Istorie, eroi, cultur
politic,
Carmen Firan hords & Flesh,
Adrian Sngeorzan Jitali,
Prezint: Ioana Crciunescu, Cezar
Avram, Gabriel Cosoveanu, Ion Deaconescu,
Florea Firan, Constantin M. Popa, Dumitru
Radu Popa.
12
00
Sala Mare a Primriei Municipiului
Craiova
Sedinta Solemn a Consiliului Local al
Municipiului Craiova
17
00
Muzeul de Art Sala Oglin:ilor
Colocviile Scrisul Romanesc
Decernarea premiilor Scrisul Romanesc
pe anul 2007
Expozitia de carte si reviste Scrisul
Romanesc, 20022008
19
00
Filarmonica Oltenia
Concert simIonic extraordinar, sustinut
de orchestra simIonic. Dirijor: Octav
Calleya. Solisti: Georgeta Stoleriu (sopran)
si Alexandru Munteanu (chitar)
Smbt, 25 octombrie
12
00
Muzeul de Art
Salonul National de Art FotograIic,
Editia a XXV-a
12
00
Casa de Cultur ,Traian
Demetrescu'
Concursul national de poezie ,Traian
Demetrescu`, Editia a XXX-a, premierea
cstigtorilor
12
00
Piata Mihai Jitea:ul
Trgul Mesterilor Populari, Editia a
XXXI a
Festivitatea de premiere
ConIerirea distinctiei Premiul Cettii
Banilor
19
00
Teatrul Liric Elena Teodorini
Blocati in dormitor. Distributia: Valentin
Teodosiu si Emil Hossu. Regia: Dan Tudor
Duminic, 26 octombrie
19
00
Teatrul Liric Elena Teodorini
San:iana i Pepelea spectacol al
Teatrului I. L. Caragiale Bucuresti.
Distributia: Mircea Albulescu, Ileana
Olteanu, Monica Davidescu, Magda
Catone, Marius Bodochi, Silviu Biris, Ovidiu
Cuncea. Regie si muzic: Dan Tudor.
ScenograIie: Anca Rdut
Craiova - Piaja Mihai Jiteazul
// oo 32 Nr. 10 (62) I octombrie 2008
/ / .co
32 pagini - 2,5 Iei R
om
nesc S
cri
l
su
SR
5 7 5 9 6 3 3 7
ISSN 1583-9125
India -
mpotriva cuvinteIor (IV)
Carmen FIRAN
Continuare n pag. 17
A AA AAt tt ttelier de ar elier de ar elier de ar elier de ar elier de artis tis tis tis tist tt tt
FIorin ROGNEANU
U
up cteva zile ale sejurului meu indian,
cnd socul unei culturi att de diIerite
trecuse, cnd m asteptam s m obisnuiesc
oarecum cu spiritul locurilor, m-am trezit cu sentimentul c
orict as cltori n interiorul acestei tri, oricte orase, pal-
ate musulmane, moschei, stupe budiste, temple hinduiste
ori jeneiste as vedea, nu voi ntelege India niciodat. Un
sentiment care poate s Iie provocator ori s-ti induc
resemnarea. Instictiv, pentru a Ii oarecum n armonie cu acea
lume n care timpul pare s nu aib putere, am ales renuntarea.
Am ncetat s mai caut explicatii, s gsesc motivatii, s m
mir sau s astept altceva dect repetitia unui ritual etern,
egal cu el nsusi, exersat pe un teritoriu de trupuri si ele
resemnate.
E ziua n care zburm de la Kajurahu la Varanasi, orasul
sInt al Indiei, ntre cele mai vechi orase locuite din lume,
locul unde hindusii din toat lumea viseaz s ajung si
chiar mai mult, s moar, respectnd credinta conIorm creia
suIletul li se va duce direct n Rai, oprind ciclul rencarnrilor.
Varanasi e si orasul Shivei, zeul distrugerii, cel mai venerat
n India, odat ce distrugerea Iace loc unui alt nceput, unui
alt ciclu de viat, n cutarea iluminrii si perIectiunii.
Resemnarea pe care hotrsem s-o aIisez avea s Iie curnd
rvsit de imagini si triri pentru care un outsider nu cred
c poate pretinde vreodat c ar Ii pregtit. Ceea ce pentru
noi se poate traduce ca emotionant, acolo are doar
semniIicatia unui act banal, parte din ritualuri ancestrale
pstrate intacte. Cum? Desi mi propusesem s nu mai gsesc
explicatii, m gndesc c viata acelor oameni a rmas Ioarte
aproape de natur, pmnt, animale, si zei, nealterat de
Iormele noastre de civilizatie, n timp ce hinduismul sau
budismul le-au oIerit valorile spirituale necesare spre a-si
accepta soarta.
Sarnath
Jaranasi

n ultimul deceniu, artistul Lucian Irimescu ne-a surprins de Iiecare

dat prin modul n care si-a conceput expozitiile personale si prin
expozitiile de grup pe care le-a realizat, Iiecare dintre ele pe alte
coordonate, pe alte idei uniIicatoare, n ciuda unor tehnici si expresii artistice
extrem de diverse.
La Iel este si expozitia ce poart titlul Metamorfo:e, deschis la Galeria
,Arta' a U.A.P.R. din Craiova pe parcursul lunii octombrie, n care, alturi de
Lucian Irimescu (graIic), expun Constantin Plvitiu (pictur si ceramic)
si Eleonora Gheorghiu (pictur). Dialogul pe care ni l-au propus cei trei
artisti a Iost unul extrem de interesant: ntre Iormele de tip arhaic si expresia
modern a Iormelor care si-au pierdut sensul magic initial, ntre mitul
maternittii si al Iertilittii cu attea rezonante n arta neoliticului si relatia
natur-Iruct, acesta din urm ca simbol al continuittii naturii-mam.
Inteligenta si
experienta vizual
a vizitatorului
este supus unui
,joc' serios si
extrem de pasio-
nant n relatia cu
lucrrile lui Lucian
Irimescu n care
ntlnim, alturi de gestul eroic si temerar al personajului su
niciodat deIinit pentru c el se aIl mereu n miscare, n cutarea
unui punct sau spatiu ideal, Iructul asezat hiperbolic n spatiu,
Iruct cu rezonante biblice (strugure, mr, nuca), dar si insinuri
prin intermediul nuantelor luminoase, ale corpului uman.
De la aceste expresii graIice simbolice ptrundem n
universul pictural al Eleonorei Gheorghiu pentru care spatiul
oltenesc din zona Novaci-Rnca este unul n care natura si
dezvluie Irumusetile si spectacolul n compozitii panoramice.
Viziunea de tip postimpresionist cu expresivitti accentuat
cromatice ale picturii sale vin s ne reaminteasc Iiecruia c
suntem Iii ai naturii, c Iacem parte din acelasi univers al lumii
Iizice si suntem construiti aproape pe aceleasi coordonate.
Rentlnirea cu arta lui Constatin Plvitiu, dup trei ani de la
expozitia sa de la Craiova, a constituit o surpriz ntruct, pe
lng pictur, domnia sa a expus un spectaculos ansamblu ce-
ramic ntr-o desIsurare care sugera pendularea ntre trecut si
prezent, ntre expresia arhaic si atitudinea contemporan Iat de
motive si Iorme, ntre idolii din perioada neoliticului si simbolurile
Iertilittii din epoca modern.
Este ca un adevrat parcurs pentru regsirea sensului uman
initial. De altIel, domnia sa mpreun cu Lucian Irimescu Iac parte
dintr-un grup artistic aprut n urm cu mai multi ani si care, sub
titulatura de ARHART, ncearc s propun, ca o provocare pentru
artistul contemporan, o reevaluare spiritual si o viziune modern
Un diaIog inedit
Lucian Irimescu - 1oc
Lucian Irimescu - Mr din tine pn mor
asupra ceea ce a nsemnat calitatea si expresivitatea artei
neolitice n evolutia istoriei artei moderne.
Este usor de recunoscut astzi, la mai toate civilizatiile
europene si meditera-
neene, circulatia unor
motive decorative ar-
hetipale care si au
provenienta si rdci-
nile n aceste
nceputuri.
Asadar, suntem n
Iata unui experiment,
unui adevrat eseu
expozitional al crui
mesaj se las usor de
desciIrat si care a
constituit, de altIel,
intentia initiatorului
acestui proiect,
Lucian Irimescu.
Eleonora Cheorghiu - Podul suspendat (pictur pe lemn)
Eleonora Cheorghiu - Casele Coconetzu
Constantin Plvijiu - Altar cu zeije