· DAN URSULEANU 2022

desfășurător
PROIECȚIE ABSTRACTĂ + HEBLU
{ toată lumea în afara scenei}
VLAD BENESCU{se aude din off}
Clipele vin
Clipele stau
Clipele pleacă .
CĂLINA EPURAN{se aude din off}
Dulcele vin
uneia-i beau,
Alta e seacă.
VLAD BENESCU
Toate mă ţin
Toate mă au
Toate mă joacă
CĂLINA EPURAN
Clipele vin,
Vreau să le iau..
Clipele pleacă.
{intră Vlad în scenă}
POEZIE VLAD BENESCU {pe text trupa se amplasează încet în spațiu}

În cuier stau eu,fără mine.

Bascul e ca o lună albastră,

cu căptuşala arsă de febra inspiraţiei.

Fularul, aripă frântă,
e  şifonat de câteva atentate.
Paltonul, căzătoare frunză,

are un nasture care s-a rupt

într-o mică înghesuială,
pentru …întâietate.
( pe ecran imagini DESEN ANIMAT . Autor BOGDAN MIHĂILESCU)
În cuier stau eu,fără mine.
Bascul e ca o lună albastră,

cu căptuşala arsă de febra inspiraţiei.

Fularul, aripă frântă,
e şifonat de câteva atentate.
Paltonul, căzătoare frunză,

are un nasture care s-a rupt

într-o mică înghesuială,
pentru …întâietate.
{final poezie, toată lumea stop cadru. când se mișcă Vlad, se mișcă și trupa}
{Vlad iese}

REGĂSIRE STOP PROIECȚIE ABSTRACTĂ + START PROIECȚIE 2 + LUX

FINAL MELODIE= HEBLU + PROIECȚIE FILMARE TEATRUL MASCA

SORIN DINCULESCU
POEZIE 1
Mă tem, sper în tacere şi implor
Când gheaţă sunt, când foc mistuitor
Pot să admir, mă lasă totul rece.
Mă despresor şi lanţul mă petrece.
Îmi place viaţa şi admir ce-i stins.
Sunt un câştigator, mereu învins.
Nădejdea - la pământ, speranţa – crez,
Fidel iubirii, însă o tradez.
Rămân umil, râvnesc la culmi de slavă
Vreau să fiu liber, inima mi-e sclavă
Sunt eficient, mă stradui în zadar.
Un Prometeu dezlanţuit îmi par.
Succesul în neimpliniri se întoarce
Incert e firul meu, urzit de Parce.
POEZIE 2
Suntem o naţiune de bolnavi,
Cu miile, cu sutele de mii.
Încercuiţi de-atâtea farmacii
Am devenit ai medicinii sclavi.
Depindem de reţete ca de drog,
Cu două mâini ingurgităm pastile
La orice colţ de stradă, un olog
Cerşeşte pentru bietele lui zile.
Colecţionăm prescripţii medicale,
Spitalele plesnesc de muşterii,
În polclinici e atâta jale
Că-ţi piere chefu-n ele să mai vii.
Dăm munţi de bani pentru investigaţii,
Râuri de sânge pentru analize,
Iar doctorii, sleiţi de consultaţii,
Fug în străinătate fără vize.
Epidemia se revarsă peste noi
Precum la inundaţii viitura :
Porcina, aviara, gripe noi
Fără scăpare, ce mai tura-vura.
Politica ne face suferinzi
Cu inima, dar mai ales cu capul
De boală cum mai poţi să te desprinzi
Când tot mai mult ţi se scumpeşte hapul ?
Cu-atâtea maladii ce vin pe tine
Pe uşile din faţă şi din dos,
Ai sentimentul că îţi e ruşine
De te arăţi în lume sănătos.
VLAD BENESCU
Dansez poezie, dansez poezie, dansez poezie
CĂLINA EPURAN
Dansezi, dansezi, dansezi poezie
LUX+ STOP PROIECȚIE, RĂMÂNE DOAR SUNET, VLAD DANSEAZĂ
POEZIE 3 SORIN DINCULESCU
Muzeu... de aluzii,
Muzeu de iluzii.
Era acolo o hartă
Spaţiile să le împartă
Şi mai era acolo un ceas
Ca să măsoare timpul rămas
Mai era acolo lăsat,
Un animal împăiat
Să amintească la fiecare
C-o viaţă avem, trecătoare
Putea fi văzută acolo,o mască
Vizitatorul să recunoască
Duplicitatea omenească.
O sticlă de apă,
De unde să-nceapă,
Frustrare şi chin,
Pentru dependentul de vin.
O sfoară subţire
Sugerând legături de iubire
Un briceag,
Ca să tai sfoara de drag,
Pentru cine în bani se încrede.
Câteva expirate monede.
O carte,
Amintind că lectura-i pe moarte.
Câteva panglici uşoare,
Trimiţând la politică oare ?
Mai erau şi alte obiecte
Întruchipând felurite defecte.
Întreţinând voite confuzii
În acel muzeu de aluzii.
În acel muzeu de iluzii.

CALINA EPURAN
Stau la taifas culorile
Le întreb ce mai fac?
Şi ele îmi răspund,
Roşul îmi spune
că tocmai a înviat din nişte elanuri.
Albastrul mă supără
S-a aşezat speranţei în cale.
Verdele e optimist.
Ocroteşte iubiri.
Galbenul mi se destăinuie
De sine flămând,
migrează solemn,
înspre pâine.

HEBLU+ START PROIECȚIE TEATRUL DE MARIONETE GIANNI şi COSETTA

COLLA
din Milano
VLAD SCOLARI
POEZIE 1
Devenind adolescent, mi s-a retras alintarea.
A trebuit să-mi rostesc numele matur şi întreg,
Ca o placă de bronz, ce se cerea domolită,
Într-o rece efigie, irepetabilă.
Până atunci fugărisem ierburi sălbatice,
Risipind bucuria copilăriei.
M-am trezit deodată sărac,
Mai puţin un căluţ.
Mai puţin, încântările jocului.
Rătăcesc în neştire printre statui îngheţate,
Care-şi ţin stâns în mână,
Ca pe nişte flori grave,
Servietele.
POEZIE 2
Mă înalţ, ca un fum şi plutesc.
Am ochii legaţi,
Cu pecetea de plumb a oboselii.
Jur împrejur neliniştile
Se apleacă pe hărţi neştiute.
Curg torenţial prin adâncul întâilor riduri.
Mă rătăcesc prin umbre de păr sălbăticit,
Bântuit de furtuni, cu trăsnete albe.
Mă destind în tiparul trupului meu,
Şi capul, vinovat de-atâtea idei,
Îmi cade, ca retezat, de securile somnului.
POEZIE 3
Savanţii-au stabilit pur matematic,
că orice fapt are urmări directe,
şi orice se întâmplă siptomatic,
e-o-nlănţuire cauze-efecte.
Dacă din întâmplare comiţi crima
de a ucide-un fluture în China,
se va schimba în Groenlanda, clima
Mont Saint-Michel îşi va toci colina.
Dar astea vor fi fost doar începutul.
În golful Mexic, se vor scufunda vapoare,
iar în Olanda, se va rupe scutul
statornicit între uscat şi Mare.
În România li se vor reteza
localnicilor, completamente banii,
iar pe planetă se vor instala
la guvernarea lumii, talibanii.
Ce-a fost serios, s-ar transforma în comic.
Ce-a fost de râs, devine un mormânt.
Rusia va porni război atomic
şi pandemiile vor curge pe pământ.
Se vor mişca oceane, continente,
descătuşând seisme şi vulcani.
Nenorocirile vor fi prezente
peste un număr foarte mic de ani.
 Şi însăşi Luna, naturalul satelit,
rupând al gravitaţiei blestem,
îşi va găsi în Soare-un trist sfârşit,
eveniment de care eu mă tem.
Pământul îşi va pierde Ni-Fe-Si-Ma.
I se va răspândi în cer lumina,
dacă, din întâmplare, comiţi crima,
de a ucide-un fluture în China.
MOMENT VLAD BENESCU (DE COMPLETAT CU LUX & PROIECȚIE ÎN
FUNCȚIE DE
VLAD)
VLAD BENESCU
Clipele vin
Clipele stau
Clipele pleacă
Toate mă ţin
Toate mă au
Toate mă joacă
JOC DE DOI LUX+ PROIECȚIE
VLAD BENESCU
Mărul din care a muşcat Eva
A fost roşu
Pentru că a deschis capitolul
Răzvrătirilor omului.

Universul inel
Trec umbrele orelor, linistit, linistit.
Mã macinà, latent, un roi de fluturi
Nutrind al creierului rug albastru,
in care ard idei ce nu-s nâscute.
imi infloreste palma pe copaci
Si fiecare deget se face râdâcinà.
De-aceea, vezi, naturii nu mà smulg
Decât cu insási ea.
Nu và mirati când constatati:
Inel îmi este universul.
HEBLU+ PROIECȚIE
ADRIANA TRANDAFIR
POEZIE 1
Poţi să fii, la o adică
Într-o pană de idei
Dar ideea nu se strică
De-o fixezi cu un condei
Ridic un semn de întrebare
Rod al nedumeririi mele :
De ce femeile uşoare
Rămân câteodată grele ?
Un paradox ce mă apasă
Au oare cine mi-l deznoadă ?
Ades, femeile de stradă?
Au timpul lucrativ în casă.
Ieşiră fetele la joc,
Dar nu le înţeleg deloc
Că a lu’ Relu, a lu’Gelu,
Cu toate joacă Alunelu.
De multe ori, câte-un nătăfleţ
Sau, dacă vreţi, câte un gură cască
Zice apă de ploaie cu dispreţ
Când apa ploii, mană e, cerească.
Nu denigra o pălălaie
Spunând că e un foc de paie.
Un foc de paie, dus de vânt,
Îţi pune satul la pământ.
Sunt unii care, cu minţi scurte,
Mizează pe Înalta Curte.
Dar dânsa, cât ai zice peşte,
Nu te înalţă, te trânteşte.
Cu doar o literă, sprinţară,
Pe care-o vom adăuga
Un lucru este o „comoară”,
Iar „c-o omoară”, altceva...
Sărac e, banii nu se-adună,
Că-şi are loc într-o comună.
Mizeria, ce să mai spun,
E pentru el un loc comun.
În satul lor, paragina-i în floare,
Mormane de gunoaie stau în stivă.
Decât aşa comună primitivă
Mai bine-aveau comună primitoare.
Poliţia, în ţara asta, ştie
Să amendeze cu sălbăticie.
Comportamentul ei exagerat,
Ar trebui să fie...amendat.
După tot ce-am dezbătut Am ajuns la adevăr :
E mai bun un măr bătut
Decât unul bătut măr.
Mărul din care a muşcat Eva
A fost roşu
Pentru că a deschis capitolul
Răzvrătirilor omului.
POEZIE 2
Femeia casei a coborât câteva trepte.
Deasupra pereţii s-au îndepărtat.
Cu absenţa femeii de dedesubt.
Vântul a intrat cu vorbe de circumstanţă
Şi a îngheţat în oglinzi.
Intenţiile au rămas la jumătate,
La sfert. Au continuat să mai existe
Apa pusă la fiert,
Lavanda agonizând în batiste.
Numai pendula, timpul de lut
L-a bătut, a bătut, a bătut...
POEZIE 3
Pe lângă mine, trece grăbit un om ciudat
cu capul întors în urmă
spre trecut.
Din neliniştea unei stânci,
şi din stele,
creşte miraculos
un trup de femeie.
Şi creşte şi creşte, şi creşte
Destul !
Privirile mele
nu mai pot să cuprindă
creşterea asta nesăbuită
a şoptit, cu glas nerostit,
omul ciudat
cu cap răsucit
spre trecut.
POEZIE 4
Fugea pe câmpie, mânată de-un gând
s-ajungă departe de tot ce-i era amintire.
Pământul rânjea ca o ticvă,
cu sute de guri, sfârtecate de bombe.
Pământul şi fierul şi piatra zăceau sfâşiate
şi omul ucis, răsturnat în ţărână,
murise, cu roua în palme.
Şi timpul plesnise acolo-n explozii.
Doar fata fugea fugea, fugea
să scape de amintirea rece a morţii.
Iar tălpile goale, cu sânge scriau pe pământ
si nu era adiere, ca să-i fluture părul,
să-i mângâie fruntea
şi ochii să-i zvânte.
Murise şi vântul cu aripi înfrânte.
Şi fata fugea,
un sâmbur de viaţă era,
într-o lume de moarte.
VLAD BENESCU
Clipele vin
Clipele stau
Clipele pleacă .
CĂLINA EPURAN
Dulcele vin
uneia-i beau,
Alta e seacă.
SUMA ZERO LUX+ PROIECȚIE

Poezia :Numere

Suntem marcati de numere si iata

ca doi ne-au fost parintii, neaparat, cand ne-am nascut s-a pus pe noi o data si un
numar de adresa ni s-a dat
Aceasta fost-au numerele prime din sirul numerelor, natural. Ele mi-au fost intaiul
capital
si de aceea le fixez in rime

Poezia: Anestezi cu fraze-dictatura

E cruntà realitate, anii-s duri

Si ne-apärám de ale lor ciocane
cu fluvii de cuvinte in cälduri,
care se varsà-n statice oceane.

Tangaje, ruli se involbureazà,

intr-o oralitate farà rost,
in care si desteptul pare prost
când vorbária lui nimic creeazà.

Stäm intuiti de mesele rotunde,

urechile prind fraze din eter.
Discutii sterpe vin sä ne inunde,
cu intelesul strâmb si efemer.

Se suprapun vocabule absurde

la radio si la televiziuni.
Cuvântatori stupizi incep sà zburde
Si farà bazà, ne promit minuni.
Nimeni pe altul nu îl mai ascultà,
galimatiile ne iau ostatici.
Prea mult prizonierat verbal, prea multà
cacofonie pentru ani àstia statici.

Cei ce râcnesc mai tare isi impun

sordidul adevär, pentru o clipà: din fraze-dictaturà nimic bun,
nicio sperantà nu se infiripà.

Iar noi, cei multi, buimacii spectatori,

privim si ascultàm ca surdomutii cum hoardele de seci cuvântàtori
ne anesteziazà cu…discutii.

Poezie: Strategii
In linia intâi voi aduce un munte
Mácinat e de lupte märunte.
Primii câzuti au si fost inhumati,
Cu panegirice scurte, de la soldati.
Tresele furà aruncate-n farasul de care
Prins-au ràdâcini reticulare.

Nu plânge, copile, câinele täu

a fugit dupà stele, sälbatic si ráu.
Sterge-ti o lacrimà incà sáracà
Leagânul penduleazà pânà la cer
Hai du-te la joacà!
Leagänul penduleazà pânà la cer
Hai, du-te la joacà!
Printre flori torturate de ger.

Au indurat infinite suplicii

La portile dintre vis si silicii.
lartà-le, copile, mácar tu pentru crima
De-a fi invins, cu-n strat, Ni-Fe-Si-Ma

Straniu tárâm de idei demodate,

Unde s-au incâlcit, la apus,
Pràvalite de sus, de prea sus,
in linia intai, câteva piepturi de munte
Mácinate de lupte marunte.

STEAUA VITEJIEI
CĂLINA EPURAN
Culorile s-au amestecat fără cuvinte,
într-una singură, gândită dinainte.
Grea, pământie, dospită.
Printre crengile caisului,
Uscatele, grelele,
Cad stelele visului.
VLAD BENESCU
Te-am căutat într-o scoică și-n locul brațului tău
 am atins sfâșiere de valuri
 Mi-au ars genunchii, rugându-mă stelelor:
Înduplecați valurile s-arunce la țărm
 himerele toate, s-o caut pe-a mea...!
 Te-am căutat în frângeri de codru,
 tăinuind întristări,
 în umbre-ncrustate-n candoarea zăpezi
  Uimit de-ntrebare, vântu-a-nghețat între crengi, ascultând
Soare al lumii, trage umbra în crengi
în trunchiuri și ascunde-o în rădăcini,
  pădurea s-o pot străbate cu pasul...
Te-am căutat în brațele mele
   și-am stârnit furtună pe mare, cădere de stele,
  ninsoare de gânduri și piscuri de brazi,
    Mă rog, durerii de ieri, durerii de mâine,
să-mi lase surâsul durerii de azi.       
PLEACĂ
VLAD BENESCU
Clipele vin
Clipele stau
Clipele pleacă (AMÂNDOI)
Dulcele vin
uneia-i beau,
Alta e seacă.
Toate mă ţin
Toate mă joacă
Clipele vin,
Vreau să le iau..
Clipele pleacă. (AMÂNDOI)
FLORIN ZAMFIRESCU doar audio, PROIECȚIE PICTURI + HEBLU
POEZIE 1
O fi plecat în alte ţări norocul
Acestui neam nedreptăţit şi biet
Că tot ce-a mai rămas e un bilet
La marele spectacol- Iarmarocul.
Unde-au fost flori şi pajişte de iarbă
Se-aşterne dezolarea moartă, căci
Privind în jur, te-aşteaptă doar barăci
Cu estropiaţi, pitici, femei cu barbă.
Au stabilit meschinele consorţii,
În sălile supremului palat,
Că viitorul ne va fi barat,
De greaua barieră- Zidul morţii.
Divertismentul nostru găunos
Ne-arată la o oră de bilanţuri
Doar tiribombe, căluşei şi lanţuri
Şi tobogane ce te trag în jos.
Vino popor şi cheltuieşte-ţi banii
Pe bere, pe mici şi puţin muştar.
Să mai păstrezi un leu în buzunar
Când ies în scenă, circomananii.
Cu Lume, Lume, te-amăgesc bandiţii
Să intri în baraca lor sordidă
Iar tu, în vălmăşagul ce rezistă
Li te predai, fără să pui condiţii.
Cobai şi spectator le eşti matale,
Păpuşă moale, dezarticulată.
Te-au înşelat, o, pentru-a câta dată?
În astă Operă de trei parale
POEZIE 2
Doctore, fă ceva pentru mine.
Mă simt tot mai rău, nu mai bine
Şi sănătatea nu mă mai ţine.
Îndură-te de mine, săracul,
Vino degrabă cu leacul
Să nu mă dau de-a berbeleacul.
Nici nu mai ştiu ce mă doare,
Dar toate mă dor foarte tare
Din creştet şi până-n picioare.
Timpurile astea viclene
Îmi dau nevralgii şi migrene,
Mi-e foame, mi-e sete, mi-a lene...
Vino, doctore, să mă consulţi,
Am înghiţit prea multe, prea mulţi,
Grosolani şi inculţi.
Hei, doctore, ce să mă fac ?
Am un gol important în stomac
Şi bani de mâncare, nici leac.
De pe urma acestei situaţii
La inimă simt palpitaţii.
Cum să-i reintru în graţii ?
Ceva în dreapta m-a înţepat.
Va trebui să fiu operat
Că nu-i am pe mulţi la ficat ?
Capul, dezastru. Un greier
Îmi saltă frenetic prin creier
Şi nu-l pot prinde, oricât cutreier.
Ochii cruciş mi se-adună.
Nici starea lor nu-i mai bună
De când privesc atâta minciună.
Mâinile dor fără pauze
Şi doar una din multele cauze
E că s-au extenuat de aplauze.
Picioarele – urâtă e treaba.
Mă doare glezna şi laba
De la alergatul degeaba.
Vino, doctore şi mă învaţă
Cum să alung sindromul de greaţă
Măcar o singură dată în viaţă.
POEZIE 3
Când vârsta mea în declin
Va începe să scapete
Unii or să capete
Din mine câte puţin.
Deci, fii pe fază
Domnule notar,
Te rog, notează
Ce las după mine în dar.
Focului îi las nişte cărţi,
Câteva mobile,
Şi o colecţie de hărţi
Cu drumuri nobile.
Puterea cuvântului
O încredinţez vântului
S-o ducă tot mai departe
Peste viaţă şi moarte.
Apei îi las moştenire
Amintirile mele confuze.
Ambiţii, iubire,
Umbra sărutului de pe buze.
Inima mea necuprinsă,
Va fi a soarelui, toată,
Atunci când, învinsă,
O să bată ultima dată.
Filosofia mea –
Al vieţii palid seismograf
O ofer unei trâmbe de praf
Praful să se-aleagă de ea.
Oamenilor, ce aşteaptă un dar
Atunci când n-o să mai fiu.
Le las moştenire un fiu,
Tot eu, în alt exemplar.
Restul de gând, restul de dor,
De va rămâne un rest
Las să le ducă în zbor
Un vultur, pe Everest...
VLAD BENESCU
Clipele vin
Clipele stau
Clipele pleacă (AMÂNDOI)
Dulcele vin
uneia-i beau,
Alta e seacă.
Toate mă ţin
Toate mă joacă
Clipele vin,
Vreau să le iau..
Clipele pleacă. (AMÂNDOI)