Regatul Piemont-Sardinia,cuprinzand nordvestul Italiei si insula Sardinia,s-a implicat in luptele de eliberare
nationala din 1830 si 1848.Infrangerea suferita din partea Austriei, in 1849,nu l-a impiedicat pe proaspat incoronatul rege al Piemontului,Victor Emmanuel al II-lea (1849-1878),sa mentina forma de guvernare liberala instituita de tatal sau.In calitate de stat progresist si de dimensiuni relativ mari,dispus sa lupte pentru unificare,la inceputul deceniului al cincilea Piemontul se bucura de sprijinul nationalistilor italieni.In 1852 regele l-a numit ca prim-ministru pe contele Camillo di Cavour,un maestru al realpolitik .Sustinute de conducerea Piemontului,metodele utilizate de catre Cavour au facut din intiatorul lor fondatorul natiunii italiene. Modernizarea economica i-a oferit Piemontului,asijderea, posibilitatea de a inzestra mai bine si mai eficient armata pe care si-o dezvoltase.Cavour era constient ca,in viitoarea confruntare cu Austria,victoria va fi de partea statului mai puternic. Primul ministru mai era constient si de faptul ca statul piemontez avea nevoie de aliati extrem de puternici,care sa-i asigure victoria
impotriva Habsburgilor.Astfel,in 1855,el a acceptat invitatia de a
se alatura Angliei si Frantei in Razboiul Crimeii,castigand,cu un efort militar mai degraba simbolic,sustinerea celor doua mari puteri. Pe aceleasi coordonate,Napoleon al III-lea si Cavour s-au intalnit pret de cateva ore la Plombieres,unde au incheiat un pact secret. Imparatul se angaja sa sprijine un razboi impotriva Habsburgilor in cazul in care Austria ar fi atacat prima.Napoleon accepta si dreptul Piemontului de a anexa teritoriile stapanite de Austria in nordul Italiei:Lombardia,Venetia,Parma si Modena.In continuare, imparatul francez accepta formarea unei confederatii italiene prezidate de Papa,eliberarea Italiei de sub dominatia Austriei si controlul Piemontului asupra nordului peninsulei.In schimb,.Cavour ii oferea lui Napoleon Nisa si Savoia,doua provincii cu populatie majoritar franceza apartinand Piemontului.Cei doi conducatori au studiat harta,pentru a decide unde si cum ar putea fi atrasa Austria in razboi.In urma acestui pact,Cavour a depus eforturi sustinute pe parcursul a luni de zile ca sa-si determine inamicul sa atace.Austria a cazut in cursa in luna aprilie 1859. Bataliile purtate la sfarsitul lui mai si inceputul lui iunie 1859 au dovedit eficienta pregatirilor facute de Cavour pe plan intern si extern.Dupa lupte soldate cu mari pagube,austriecii au pierdut Lombardia. Datorita iesirii neasteptate a Frantei din razboi,Piemontul a trebuit
sa se multumeasca doar cu Lombardia.Totusi,inainte de sfarsitul
razboiului a fost pus in evidenta efectul combinatiei dintre realpolitik si actiunile de masa.Statele italiene Toscana,Modena, Parma si Romagna au rasturnat vechiul regim,apoi s-au unit cu Piemont-Sardinia.Victor Emmanuel al II-lea si Cavour se gaseau, acum,in fruntea unui regat care cuprindea cea mai mare parte a nordului Italiei. Statele papale din centrul si estul peninsulei au votat,si ele, anexarea la Piemont,iar Papa a pastrat regiunea central-vestica a peninsulei.Legendarul Giuseppe Garibaldi si populatia regatului sicilian cucerit de el l-au acceptat ca rege pe Victor Emmanuel. La 17 martie 1861,noul parlament italian a proclamat Regatul Italiei,condus de regele Victor Emmanuel.Numai teritoriul papal si Venetia austriaca ramaneau in afara granitelor acestui nou stat national. In 1866,cand a izbucnit razboiul dintre Prusia si Austria, Italia a profitat de ocazie pentru a sustine Prusia impotriva Habsburgilor.Prusia a invins,iar Venetia a revenit Italiei.In 1870 a izbucnit un conflict armat intre Prusia si Franta.Ca urmare,trupele franceze ramase sa-l sustina pe Papa au parasit Peninsula Italica.In aceste conditii,Regatul Italiei a ocupat ultimul dintre Statele Papale,stabilind la Roma capitala unei natiuni pe deplin
unificate.
Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate