1.

Statele italiene în anii 50 ai sec al XIX-lea

După înfrângerea revoluției din 1848, Regatul Sardiniei (Piemontul) a fost unicul stat italian care și-a
menținut Constituția și era condus de cabinete libere. Contele Camillo Benzo Cavour devine prim-ministru la
începutul anilor 50 ai sec al XIX-lea. Acesta a întărit monarhia constituantă prin introducerea unui sistem de
balanțe între regele Victor Emmanuel al II-lea, guvern și parlament. Economia se dezvolta prin
industrializare, construcția căilor ferate, semnarea tratatelor comerciale avantajoase cu alte state etc. Sunt
realizate reforme pe plan militar, se secularizează averile mănăstirești, ce vor face Piemontul cel mai
puternic stat italian.

În 1855-1856 armatele Regatului Sardiniei vor participa alături de statele occidentale la Războiul Crimeii
contra Rusiei. Prim-ministrul Cavour va avea ocazia să participe la tratativele de pace de la Paris alături de
biruitori, și să relateze chestiunea italiană pe plan internațional.

2. Războiul franco-italo-austriac

În 1856 la Plombieres a fost semnată o alianță secretă antiaustriacă între Cavour și Napoleon al III-lea. Acest
tratat prevedea alipirea Veneției și Lombardiei către Sicilia, însă cedarea regiunilor Nisa și Savoia Franței în
caz de succes militar. În Centrul Italiei statul papal și-ar răspândi influența în continuu, iar statele mai mici
italiene ar fi creat un regat în frunte cu un prinț francez.

În aprilie 1859 Franța și Sardinia declară război Imperiului Austriac, ce a determinat formarea numeroaselor
unități militare în toată Italia pentru a sprijini frații. Peste două luni în urma bătăliilor de la Magneta și
Solferino, Lombardia a fost eliberată.

Napoleon al III-lea văzând că războiul nu va aduce pe plan îndelungat avantaje Franței, a semnat fără a se
consulta cu Cavour un armistițiu cu împăratul austriac la Villafranca. Italienii au fost împotrivă însă în cele
din urmă au cedat, alipind Lombardia, însă Veneția aflându-se în continuare sub ocupația habsburgică.

Principii din statele central-italiene dependenți de Austria au părăsit conducerea, fiind înlocuiți cu guverne
provizorii. În martie 1860, la Toscana, Modena, Parma, și parțial Romagna prin plebiscit au votat pentru
unirea la Piemont.

3. Expidiția celor O Mie condusă de Garibaldi. Alipirea Regatului Neapolului