Revoluția Engleză în Anglia

1. Societatea engleză la începutul sec al XVII-lea

Sec. al XVII-lea – În Anglia este stabilit un sistem egal între monarhie și parlament, a doua fiind o instituție
reprezentativă cu prerogative fiscale, legislative și politice.

Regele are o autoritate mai mare, fiind capabil să numească funcționari și judecători, să înființeze și să
dizolbe parlamentul

1603 – După moartea Elizabetei, tronul englez este luat de dinastia Stuarzilor, cu obiectivul de a centraliza
puterea.

2. Premisele revoluției

Sistemul feudal este menținut de guvernarea absolutistă, ce limita activitățile socio-economice, impunând
reglementări statale.

Burghezia și nobilimea nouă doreau să înlăture vechile relații de producție și orânduirea feudală.

Protestanții englezi, puritanii și burghezimea cu nobilimea mică se împotriveau politicii filocatolice a

Dinastiei Stuarților, ce se exercita prin intermediul Bisericii Anglicane cu scopul de a sprijini centralizarea
statală.

Iacob I Stuart (1603-1625) și Carol I (1625-1649) promovau regimul absolutist, realizând activitățile
impozitare, fiscale fără acordul parlamentului, încălcând legile statului și limitând drepturile burgheziei și
noii nobilimi.

1628 – deputații insistă la semnarea de către rege Petiției drepturilor, ce limita puterea regelui prin
interzicerea sporirii taxelor fără decizia parlamentului și arestarea persoanelor fără motive serioase, însă
regele dizolvă Parlamentul și conduce 11 ani autoritar.

În acest sens burghezia și noua nobilime este înlăturată de pe arena politică, se intensifică urmărirea
puritanilor și cenzura, se limitează drepturile și libertățile, ansamblul economic se înrăutățește din cauza
monopolizării ce stabili creșterea prețurilor și micșorarea condițiilor de viață, amplificând valurile masive de
emigrare, îndeosebi în America.

3. Războaiele civile. Protectoratul

1640 – Regele reîntrunește parlamentul din cauza insuficienții de bani, pentru a trece la o lege financiară, ce
activează 13 ani.

Anglia se va afla într-o perioadă de războaie civile: (1642-1646, 1648 și 1649-1651), în care se confruntă
două fracțiuni – parlamentariștii (compuși din burghezie, orășeni, nobilimea nouă, țăranii) și monarhiștii
(armata regală, aristocrație, funcționari din curte, Biserica Anglicană și țăranii supuși seniorilor).

Oliver Cromwell (1599-1658) se află în fruntea armatei revoluționare, biruind armata regală în bătăliile de la
Nasebey (1645) și Preston (1648).

1649 – regele este executat, și se proclamă republica.

4. Revoluția glorioasă
După moartea lui Cromwell (1658), în Anglia este restabilită monarhia, însă ca ea să asigure drepturile. Carol
II Stuart (1660-1685) confirmă libertățile civile și supremația legii asupra monarhiei.

1688 – regele devine Wilhelm al III-lea, care semnează Declarația drepturilor, un act normativ ce determină
dominația Parlamentului asupra monarhiei.