„Revoluția glorioasă”

Origini
Spre deosebire de alte state, în Anglia funcționa instituția Parlamentului
în care erau reprezentate și interesele unei noi categorii sociale,
apărută odată cu epoca modernă, burghezia.
Instituția Parlamentului limita atribuțiile legislative ale regelui.
 Contextul religios a influențat starea conflictuală din Anglia: regele
era conducătorul Bisericii Anglicane, biserica oficială a Angliei. Pe de
altă parte, majoritatea burgheziei era puritană, opunându-se
absolutismului monarhic.
 Iacob I Stuart
(1603-1625)
Monarhii englezi doreau, pe de altă
parte, o conducere absolutistă,
ceea ce conduce la o stare
conflictuală între cele două
instituții.
Relevantă pentru acest conflict este
adoptarea de către Parlament a
„Petiției dreptului” (Petition of
Right), în anul 1628, prin care se
dorea limitarea puterii regelui.
Un an mai târziu Parlamentul este
dizolvat de către rege.
Ulterior, din cauza nevoii de bani, regele este nevoit să convoace din
nou Parlamentul (1640). Neînțelegerile conduc în cele din urmă la
declanșarea războiului civil (1642-1649).
Armata Parlamentului (Armata Noului Model) era condusă de Oliver
Cromwell.
În anul 1649 regele Carol I Stuart a fost condamnat la moarte și
executat.
 Oliver
Cromwell
(1599-1658)
Proclamarea Republicii (Commonwealth)
După înlăturarea monarhiei, puterea îi aparținea, de fapt, lui Cromwell.
El inăbușă mișcările regaliste, dar contribuie și la dezboltarea flotei
engleze și a comerțului (Actele de navigație – 1650-1651).
Printr-o lovitură de stat, Cromwell dizolvă Parlamentul și se proclamă
Lord Protector (1653), noul regim fiind cunoscut sub denumirea de
Protectorat.
 Restaurația Stuarților
După moartea lui Cromwell, puterea îi este oferită lui Carol al II-lea
Stuart (1660-1685). Acestuia îi va urma la conducere fratele său, Iacob
al II-lea Stuart (1685-1688)
Ei vor încerca restaurarea absolutismului monarhic și imputerea
catolicismului ca religie oficială.
Carol al II-lea Iacob al II-lea
„Revoluția
glorioasă”
În acest context, tronul îi va fi oferit
lui Wilhelm de Orania.
Înainte de încoronarea acestuia,
Parlamentul a adoptat „Declarația
drepturilor”, prin care puterea
regelui era limitată în favoarea
Parlamentului. Acest eveniment
este cunoscut sub denumirea de
„Revoluția glorioasă”.