Revoluția glorioasă

Cauze: lupta împotriva absolutismului

La începutul sec al XVII-lea tronul Angliei a revenit dinastiei Stuart. Regele Carol I
Stuart a încercat să instaureze o conducere absolutistă, impunând religia catolică și dizolvarea
Parlamentului (avea ca rol principal votarea impozitelor). Această situație a dus la un război
civil între rege și Parlament. Datorită organizării ”armatei noului model”, condusă de
deputatul puritan Oliver Cromwell, regele a fost înfrânt, iar Anglia a devenit republică-1649,
sub conducerea lui Cromwell ( a cucerit și Irlanda și Scoția).

După anul 1660 a revenit la conducerea Angliei dinastia Stuart. Regele Carol al II-lea
Stuart a colaborat cu Parlamentul și a acceptat legile votate de acesta, însă regele Iacob al
II-lea Stuart a încercat să instaureze, din nou, monarhia absolutistă. După înlăturarea acestuia,
tronul a fost preluat de Wilhelm de Orania. Astfel s-a produs revoluția glorioasă.

Regele și soția sa au acceptat documentul Declarația Drepturilor, prin care puterile

regelui erau limitate și recunoștea drepturile cetățenilor.

Anglia a devenit o monarhie constituțională care funcționa pe baza principiului

separării puterilor în stat:

- Puterea legislativă-Parlamentul format din Camera Lorzilor și Camera

Comunelor;
- Puterea executivă – Guvernul și monarhul;
- Puterea judecatorească – instanțele de judecată;

În anul 1707, prin unirea Angliei cu Scoția s-a format Regatul Unit al Marii Britanii.