- practic, prin această revoluţie, Anglia devine o monarhie constituţională (sau parlamentară), care funcţionează după următorul principiu: Regele domneşte, dar nu guvernează! - cum a fost posibil ca regii Angliei să nu mai fie monarhi absoluţi? Totul porneşte din anul 1603, atunci când regina Elisabeta I (din dinastia Tudor) moare fără urmaşi → tronul Angliei este ocupat de o rudă îndepărtată, Iacob I din dinastia Stuart (care era deja regele Scoţiei) → la moartea lui Iacob, în 1625, rege al Angliei devine fiul său, Carol I care intră în conflict cu Parlamentul englez! - Parlamentul englez era o instituţie foarte puternică în Anglia, formată din Camera Lorzilor şi Camera Comunelor. Parlamentul putea aproba impozite, iar regele Carol avea nevoie de bani pentru diferite obiective care nu foloseau statului, prin urmare Parlamentul refuză să aprobe impozitele de care avea nevoie regele. Acesta este motivul conflictului dintre rege şi Parlament. - Regele dizolvă Parlamentul şi conduce ţara fără Parlament mai bine de 10 ani, însă este nevoit să convoace din nou Parlamentul → neînţelegerile dintre rege şi Parlament se agravează → izbucneşte războiul civil între rege, care dispunea de o armată bine echipată, şi Parlament, care dispunea de o armată formată din voluntari, fără echipament deosebit. Armata Parlamentului era condusă de Oliver Cromwell, un parleamentar foarte talentat care va reuşi să disciplineze trupele armate ale Parlamentului şi să obţină victoria împotriva armatei regelui. Regele este executat! - în Anglia se instaurează republica pentru o scurtă perioadă (1649-1660), iar Oliver Cromwell devine lord protector, fiind cel mai puternic om în stat. - după moartea lui Cromwell, este restaurată monarhia, iar Carol al-II-lea, fiul regelui executat, colaborează cu Parlamentul, însă fratele său, regele Iacob al-II-lea, intră în conflict cu Parlamentul pentru că vrea să restaureze absolutismul şi catolicismul (Anglia era deja o ţară protestantă). - 1688 - Parlamentul îl înlătură pe regele Iacob al-II-lea şi oferă tronul fiicei regelui, Maria, şi ginerelui acestuia, Wilhelm, conducătorul Olandei. - 1689 - cei doi regi acceptă un document de o importanţă capitală, Declaraţia Drepturilor, prin care puterea regală este limitată, autoritatea Parlamentului creşte, însă sunt recunoscute şi drepturi ale cetăţenilor. Practic, Anglia trece de la monarhia absolutistă (în care regele are puteri depline) la monarhia constituţională sau parlamentară (în care regele domneşte, dar nu guvernează, Parlamentul fiind instituţia cu cel mai important rol). - Pentru că regele Wilhelm a urcat pe tron fără ca fostul rege, Iacob al-II-lea, să fie executat, deci fără vărsare de sânge, evenimentul de la 1688 este numit “revoluţia glorioasă.”