REVOLUTIA GLORIOASA

A jumătatea secolului al XVII-lea Anglia a fost bulversata de o revoluţie burgheză ce a dus la

instaurareaRepublici. După moartea lui Oliver Cromwell in 1658, monarhia va fi restabilita având insa alături un
parlament al cărui rol a crescut foarte mult. Tensiunile intre rege si parlament au izbucnit in timpul regelui Iacob I
(1603-1625) in ceea ce priveşte taxele fixate de rege. Aceste tensiuni s-au accentuat in timpul domniei urmaşului
sau Carol I Stuart (1625 -1649).
Cauzele revoluţiei din Anglia:
1. Încercările regelui Carol I de a colecta fonduri fara acordul Parlamentului.
2. Politica religioasa dusa de rege care era anglican si avea simpatii pentru catolicism, in timp ce membrii
parlamentului erau in mare puritani.
3. Politica filo-franceza dusa de rege.
4. Frânarea dezvoltării economice prin acordarea brevetelor de înfiinţare a întreprinderilor de către rege.
In 1628, parlamentul i-a adresat regelui "Petiţia Dreptului" act care:
- stabilea ca este ilegala impunerea de taxe fara acordul parlamentului;
- ii atrăgea atenţia asupra limitelor puterii regale cat si asupra prerogativelor parlamentului.
Rezistenta parlamentului l-a determinat pe rege sa îl dizolve in 1629, urmând o perioada de guvernare fara ajutorul
acestuia. Nevoia de bani pentru a continua războiul cu Scoţia îl determina pe Carol I sa convoace parlamentul in
1640. Profitând de situaţia in care se afla regalitatea, parlamentul:
- a anulat taxele impuse anterior.
- i-a adresat regelui: “Mustrarea cea Mare”: care făcea bilanţul abuzurilor monarhiei.
Rău sfătuit, regele a încercat sa aresteze conducătorii opoziţiei din parlament, încercarea sa a eşuat si
părăseşte Londra, declanşându-se astfel războiul civil (1642- 1649). De partea Parlamentului se situa burghezia,
noua nobilime si orasele iar regele a primit sprijin din partea nobilimii si a Bisericii anglicane.
Republica:
Victoria finala a aparţinut Parlamentului care după condamnarea si executarea lui Carol I (30 .ianuarie.
1649) a proclamat Republica. In cadrul noului sistem politic, puterea reala aparţinea armatei condusa de Oliver
Cromwell. Desele conflicte intre învingătorii războiului civil îl determina pe Cromwell sa dizolve parlamentul
(1653) si sa se proclame Lord - protector. Noul regim era de fapt o dictatura militara. În 1658 Oliver Cromwell
moare urmându-i la conducere fiul său Richard Cromwell care s-a dovedit a fi incapabil să facă faţă opoziţiei,
permiţând astfel victoria regaliştilor si restauraţia Stuarților. Dinastia acestora cuprinde domniile regelui Carol al -
II-lea (1660-16685) si Iacob al II-lea (1685- 1688). In 1689, după înlăturarea lui Iacob al II-lea, la tronul Angliei
este adus Wilhelm de Orania care a acceptat sa guverneze pe baza declaraţiei drepturilor producându-se "Revoluţia
Glorioasa".
Sistemul politic britanic:
Încoronarea lui Wilhelm de Orania si a soţiei sale Maria, ca regi ai Angliei a reprezentat de fapt înlocuirea
monarhiei ereditare de drept divin cu monarhia parlamentara întemeiată pe suveranitatea naţiunii. Desi nu exista o
constituţie britanica adevărată, conducerea statului era asigurata printr-un ansamblu de legi care fundamentau
formalizarea politica a Angliei:
- "Declaraţia Drepturilor"- (1689)- in care se precizau drepturile si datoriile poporului si ale regelui.
- "Actul Trienal" (1694)- adoptat in 1694 hotăra alegerea parlamentului o data la trei ani.
- "Actul de reglementare"-(1701)- care stabilea ca regii trebuie sa fie protestanţi.
- "Actul Unirii"- (1707)- uniunea politica dintre Anglia si Scotia luand naştere Regatul Unit al Marii
Britanii. In 1801 unirea dintre Marea Britanie si Irlanda
La baza noului sistem a stat principiul separării puterilor in stat:
- puterea legislativa era exercitata de Parlament alcătuit din doua camere: Camera Lorzilor si Camera
Comunelor;
- puterea executiva asigurata de Cabinetul alcătuit din miniştrii;
- puterea judecătoreasca era asigurata de instanţele judecătoreşti.
Partizani ducelui de York au alcătuit gruparea iacobiţilor (Tory- conservatori) iar adversarii sai pe cea a
whigilor (liberali). Cele doua grupări au reprezentat nucleele viitoarelor partide politice moderne.
In timpul domniei lui Carol al II-lea, parlamentul a adoptat Habeas Corpus Act (1679), un document
fundamental care stabilea ca nici o persoana nu putea fi arestata sau deţinuta mai mult de 24 de ore fara o hotare
judecătorească. Acest fapt constituia un moment de mare importanta in formarea statului modern in Anglia,
întrucât se stabilea un nou raport intre cetăţeni si putere. Următorul rege, Iacob al II-lea, a luat masuri prin care
dorea sa restabilească puterea monarhiei ştirbita in urma războiului civil.
Pentru a împiedica un nou conflict distrugător, tory-ii au încheiat o înţelegere cu Whigii, in urma căruia
Iacob al II-lea a fost detronat.