1.

ORGANIZAREA STATELOR MODERNE:

1.1. “REVOLUŢIA GLORIOASĂ”
D1 La începutul sec. al XVII-lea Anglia era, după Olanda, cea mai dezvoltată ţară a Europei.
Economia engleză se baza pe agricultură, manufacturi şi comerţ. Dezvoltarea economică a dus la
apariţia de noi forţe sociale reprezentate de burghezie şi noua nobilime. Acestea erau interesate de
dezvoltarea manufacturilor, a comerţului maritim şi a fermelor de tip capitalist, erau adepte ale
puritanismului şi dominau Parlamentul, instituţie de bază a statului englez, înfiinţat încă din 1265 având
rolul de a aviza legislativ şi fiscal politica monarhilor. Aceste noi forţe au intrat în conflict cu forţele
absolutiste care îngrădeau iniţiativa particulară şi libertăţile economice şi individuale reprezentate de
monarhie şi nobilimea feudală conservatoare adepte ale anglicanismului.
D2 Moartea reginei Elisabeta I, în 1603, a dus la stingerea dinastiei Tudor şi instalarea dinastiei
Stuart. Reprezentanţii acesteia Iacob I (1603-1625) şi fiul său Carol I (1625-1649) au încercat să
conducă Anglia ca monarhi absoluţi, intrând în conflict cu Parlamentul. (vezi fig.p.8 man. Corint)
D3 Carol I având nevoie de bani a convocat în 1628 Parlamentul, cu scopul de a vota noi impozite.
Parlamentul a refuzat noile impozite, şi i-a adresat regelui “Petiţia dreptului” prin care se afirma
limitarea puterii regale şi libertăţile individuale enunţate încă din 1215 în “Magna Charta”.
(întrebare-problemă dacă elevii îşi amintesc contextul apariţiei acestui act)
În această situaţie regele a dizolvat în 1629 Parlamentul şi a condus singur ca un monarh absolut
până în anul 1640, când lipsa de bani l-a făcut să convoace din nou Parlamentul. Profitând de situaţia
grea în care se afla monarhia, Parlamentul a impus regelui demiterea şi condamnarea colaboratorilor
apropiaţi şi anularea impozitelor adoptate în perioada când Parlamentul nu a funcţionat. Acest nou
parlament a refuzat noile impozite şi i-a adresat regelui, în 1641, un protest numit “Marea Mustrare”
care critica abuzurile regale. Carol I a încercat arestarea şi dizolvarea Parlamentului, dar, populaţia
Londrei s-a răsculat în apărarea acestuia. Astfel, a început Marele războiul civil (1642-1649) între
susţinătorii Parlamentului şi cei ai regelui.
D4 Petiţia dreptului (1628) 1. Lorzii ecleziastici şi mireni şi comunele, întruniţi în Parlament, aduc
la cunoştinţă cu toată smerenia suveranului şi stăpânului nostru, regele, că printr-un statut întocmit sub
domnia lui Eduard I ... s-a declarat şi statornicit că Regele şi moştenitorii săi nu vor impune, nici nu vor
încasa talia(taxă, impozit) sau ajutoare în acest regat fără consimţământul arhiepiscopilor, episcopilor,
comiţilor, baronilor, cavalerilor, burghezilor şi altor oameni liberi din comunele regatului; iar prin
autoritatea Parlamentului, s-a declarat şi stabilit că nimeni, în viitor, nu va putea fi constrâns să
împrumute bani Regelui fără voia sa, deoarece o asemenea obligaţie era contrară raţiunii şi libertăţilor
ţării...
2. Prin statutul numit Marea Chartă a Libertăţilor Angliei, s-a hotârât şi statornicit, de asemenea, că
nici un om liber nu va putea fi arestat şi întemniţat, nici lipsit de libertăţile şi drepturile sale, nici pus în
afara legii sau exilat, nici molestat în orice alt chip, decât în baza unei sentinţe legale din partea
egalilor săi sau a legilor ţări.
10. În aceste privinţe, ei se roagă cu smerenie, Prea Înaltei Voastre Maiestate, ca nimeni, în viitor, să
nu fie silit să facă vreun dar gratuit, împrumut de bani sau dar de bunăvoie, nici de a plăti vreo taxă sau
impozit fără consimţământul comun votat de Parlament.
C1 Identificaţi care era situaţia economică, socială şi politică în Anglia?
C2 Identificaţi care erau forţele politice şi sociale antagoniste, ce se vor confrunta.
C3 Care era componenţa adunării de stări a regatului?
C4 Care erau drepturile şi libertăţile obţinute de-a lungul timpului?
(2.3 Analizarea factorilor pol., sociali, ec., culturali care alcătuiesc imaginea unei societăţi).
C5 Formulaţi trei argumente prin care să motivaţi decizia Parlamentului de rezistenţă împotriva
absolutismului regal. (1.2. Formularea de argumente referitoare la un subiect istoric)
H1 Harta “Anglia în timpul războiului civil”
 D5 În război s-a afirmat Oliver Cromwell (vezi fig.p.9) Acesta a reorganizat armata Parlamentului
numită “Armata Noului Model” cu care a obţinut victorii decisive. Carol I a fost înfrânt, prins, judecat,
condamnat la moarte şi executat în 1649. Odată cu moartea regelui se proclamă Republica
(Commonwealth), în care puterea era deţinută de armată şi de conducătorul ei Cromwell. Acesta
instaurează dictatura, în 1653, când dizolvă Parlamentul şi se proclamă “Lord Protector”. Regimul
politic instaurat de el poartă numele de Protectorat.
După moartea sa, în 1658, urmează fiul său, care este înlăturat de la conducere, în 1660 şi are loc
“Restauraţia” prin încoronarea lui Carol al II-lea (1660-1685), fiul fostului rege decapitat.
Acesta a condus cu prudenţă şi a colaborat cu Parlamentul, dar fratele său Iacob al II-lea (1685-1688),
care i-a urmat la tron, a încercât să conducă ca un monarh absolut a fost alungat şi înlocuit în 1688 cu
ginerele lui Iacob I, Wilhelm de Orania, guvernatorul Olandei.
Acesta a fost încoronat în 1689 doar după semnarea unui act constituţional numit “Declaraţia
drepturilor” act ce garanta libertăţile obţinute în timpul revoluţiei.
Evenimentele petrecute între 1688-1689, prin care Anglia a trecut de la monarhia absolută la
monarhia parlamentară (constituţională) poartă numele de “Revoluţia glorioasă”.
D6 Oliver Cromwell (1599-1658) a fost una dintre marile personalităţi ale istoriei Angliei,
participant direct la evenimentele din timpul revoluţiei şi figura centrală a Protectoratului.
S-a născut la Hutington, lângă Cambridge, într-o familie din noua nobilime, Cromwell a urmat studii
de drept; de confesiune puritană, el a fost ales mereu deputat în Parlament. În ciuda formaţiei de jurist,
nu era un mare orator, dar avea calităţi de organizator şi spirit practic. El a organizat un corp de
cavalerie (Coastele de Fier), care a devenit nucleul Noii Armate. Aceasta a învins armata regelui în
bătăliile faimoase de la Maston-Moor (1644), Naseby (1645) şi Preston (1648). În 1650-1651 a impus
dominaţia Angliei asupra Scoţiei şi Irlandei. Cruzimile săvârşite în Irlanda l-au făcut odios în ochii
irlandezilor. În 1651, prin adoptarea Actului de Navigaţie, în care vasele străine puteau aduce în Anglia
numai mărfuri din ţara lor şi nu din alte ţări, s-a deschis seria războaielor navale cu Olanda, în urma
cărora Anglia a devenit cea mai mare putere maritimă şi comercială a lumii. În 1653 s-a proclamat Lord
Protector impunând Protectoratul conducând Anglia până la moartea sa în 1658. În această calitate,
Cromwell avea prerogative care le depăşeau pe cele ale unor suverani din Europa. Teoretic, guverna
alături de Parlament, pe care însă l-a dizolvat. Treptat, Protectoratul s-a trasformat într-un regim de
dictatură militară, puterea aparţinând în totalitate lui Cromwell. Astfel, spiritul său puritan a marcat
întreaga societate engleză: jocurile şi dansurile au fost interzise; teatrele şi cabaretele şi-au închis porţile;
toate distracţiile au fost interzise; revoltele catolicilor irlandezi au fost reprimate cu asprime. Totodată a
zdrobit revoltele micii burghezii (levellerii=răzvrătitorii care cereau votul universal, reforma
impozitelor, interzicerea împrejmuirilor şi egalitate în faţa legilor. John Liburne, conducătorul lor, a fost
închis şi a scris pamfletul “Noile lanţuri ale Angliei”, în care Crowell era numit uzurpatorul şi asasinul
poporului liber al Angliei) şi a sărăcimii (diggerii=săpătorii care doreau desfiinţarea proprietăţi private şi
să lucreze pământul în comun). În 1660 în timpul Restauraţiei, trupul său a fost dezgropat şi spânzurat.
Cromwell a fost un produs tipic al Revoluţiei engleze, rămânând pănă astăzi o personalitate dintre cele
mai controversate.
D7 Oliver Cromwell despre Armata Noului Model “Îmi place mai mult un căpitan prost îmbrăcat
care ştie pentru ce luptă şi iubeşte ceea ce cunoaşte, decât ceea ce voi numiţi un gentilom şi care nu-i
bun de nimic altceva. Se poate ca pe unii să-i supere când văd oamenii simpli făcuţi căpitani. Dar
văzând că era nevoie să meargă treaba înainte, mai bine oameni simpli decât deloc”
C6 Care erau calităţile pe care Cromwell le aprecia la un ofiţer?
C7 Caracterizaţi personalitatea lui O.Cromwell?
D8 Declaraţia drepturilor (1689) “Sus-zişii lorzi şi comunele, întruniţi astăzi, declară: că pretinsa
putere a autorităţii regale de a suspenda legile sau exercitarea lor fără consimţământul Parlamentului
este ilegală. Că o contribuţie bănească pentru Coroană sau în folosul ei, fără consimţământul
Parlamentului este ilegală. Că este un drept al supuşilor de a prezenta petiţii regelui şi că orice
întemniţări şi urmări din pricina acestor petiţii sunt ilegale. Că ridicarea şi întreţinerea unor armate în
regat în timp de pace, fără consimţământul Parlamentului este contrară legii“
C8 Identificaţi restricţile impuse regelui. Câte dintre ele îşi păstrează actualitatea.
D9 “Pentru multe generaţii viitoare, revoluţia din 1688-1689 a fost numită de strămoşii noştri
“Gloriasa revoluţie”. Gloria ei nu a constat în vreo faptă de arme, în vreun act excepţional de eroism
din partea englezilor, nici din faptul că o întreagă naţiune s-a dovedit mai puternică decât un rege
foarte necugetat... Adevărata glorie a revoluţiei britanice stă în faptul că a fost făcută fără vărsare de
sânge, fără război civil, fără masacre sau proscripţii şi, mai presus de toate, că s-a ajuns la o
reglementare prin consimţământ mutual a diferendelor religioase şi politice, care despărţiseră atât de
multă vreme şi atât de cumplit oamenii şi partidele. Reglementarea constituţională din 1689 a rezistat
încercării timpului.” (G.M.Trevelyan, Istoria ilustrată a Angliei)
C9 De ce s-a adoptat denumirea de “Revoluţia Gloriaoasă”?
C10 Faceţi o paralelă între conflictul anterior dintre rege şi Parlament şi felul în care a fost rezolvată
problema în 1688. Evidenţiaţi diferenţele! (1.1.Exprimarea de opinii în limbajul adecvat istoriei)

Dicţionar
Anglicanism – religie de stat a Angliei, formă de protestantism, introdusă în secolul al XVI-lea de
regele Henric al VIII-lea. Păstrează multe elemente ale cultului catolic (de exemplu ierarhia), ceea ce
nemulţumea pe adepţii altor confesiuni protestante (în special pe puritani).
Puritanism – grupare protestantă engleză, ai cărei adepţi doreau “purificarea” Bisericii engleze de toate
influenţele catolice. Puritanii duceau o viaţă caracterizată prin respectarea strictă a preceptelor religioase
şi morale.
Parlament – istituţie de bază a statului englez, înfiinţată în 1265, care avea rolul de a aviza legislativ şi
fiscal politica monarhilor. Iniţial, Parlamentul a fost o adunare a stărilor din care făceau parte
reprezentanţii clerului înalt şi cei ai nobililor (Camera Lorzilor) şi cei ai oraşelor (Camera Comunelor).
Treptat, Parlamentul englez s-a trasformat într-un organ legislativ modern, bicameral. Această evoluţie a
fost definitivată de evenimentele din secolele XVII şi XVIII, care au condus la apariţia primului stat
modern din istoria lumii.
Magna Charta Libertatum – document semnat, în 1215, de regele Ioan fără Ţară, prin care se afirma
limitarea puterii regale şi libertăţile individuale.
Război civil – este un conflict armat în care fracţiunile alate în conflict sunt segmente ale populaţiei
aceleaşi ţări.
Republică-Commonwelth – formă de guvernare în care suveranitatea aparţine poporului, iar puterea
executivă este exercitată de cetăţeni aleşi pentru o perioadă determinată de timp.
Lord Protector – titlul luat de către Oliver Crowell în 1653
Protectorat – formă de guvernământ instaurată, de O.Cromwell în Anglia, între 1653-1658, care consta
într-o dictatură militară.
Restauraţie – revenirea la monarhie, eveniment petrecut în Anglia între 1660-1688, după înlăturarea de
la conducere a fiului lui Oliver Cromwell, .
Revoluţia Glorioasă – evenimentele petrecute între 1688-1689, prin care Anglia a trecut de la monarhia
absolută la monarhia parlamentară (constituţională).