Națiunea și naționalismul sunt doi termeni comuni, ambii alfându-se într-o legătură strânsă.

Naționalismul
fiind o mișcare ideologică care pledează pentru identificarea unei națiuni cu statul, ce trebuie să satisfacă
interesele grupului etnic dominant și inclusiv, să formeze pe baza culturii, limbii și etniei o identitate
națională, adică o națiune, pe principiile naționalismului etnic. În alte cazuri, putem vorbi despre națiuni
echivalente din perspectiva socio-politică, ce nu i-au etnia ca un criteriu definitoriu în construcția identității
naționale, aceasta în termeni numindu-se naționalism civic și multiculturalism. Primele națiuni apar tocmai
în momentul prăbușirii feudalismului, când începe procesul de absolutism, unificarea țării în plan economic
și socio-politic, inclusiv prin fixarea unui sistem capitalist coerent. Baza economică pentru apariția națiunii a
fost proprietatea privată a mijloacelor de producție, distrugerea fragmentării feudale, întărirea relațiilor
economice între comunitățile etnice locale individuale și unificarea piețelor interne în formele lor naționale.
Burghezii au contribuit la formarea națiunilor, care și-au dorit să unească popoarele într-un singur stat
pentru a le asigura dezvoltarea favorabilă. Însă dezvoltarea relațiilor etnice și a aspectelor care își păstrează
numele național este ceea ce duce la apariția națiunii.