Diferentele dintre nationalismul secolului 20 si nationalismul secolului 21

Naționalismul este o forță profund înrădăcinată în structura socială a societăților globale,

evoluând semnificativ de-a lungul timpului. Deși aspectele sale politice sunt bine documentate
și deseori dominante în discuții, înțelegerea esenței naționalismului din perspectiva individului
rămâne crucială. Explorând complexitățile acestui fenomen, este vital să nu ne concentrăm doar
pe aspectele politice, ci și pe dimensiunile sale personale.

Pentru a înțelege diferențele dintre naționalismul secolului XX și cel din secolul XXI, este
esențial să distingem mai întâi subtilitățile interpretărilor individuale ale naționalismului. În
timp ce naționalismul politic ocupă adesea un loc central, mai ales în discursurile istorice,
percepția personală a acestuia influențează profund dinamica socială.

Pentru a înțelege pe deplin disparitățile dintre cele două epoci ale naționalismului, trebuie să
pătrundem în complexitatea a ceea ce înseamnă naționalismul pentru indivizii de azi, în contrast
cu predecesorii lor din secolul trecut. Această investigație va evidenția schimbările în identitate,
comunitate și apartenență într-o lume tot mai interconectată, dar totodată fragmentată.

Conform unui studio realizat de ,, Oxford Research Encyclopedia of Politics ‘’-,,Naționalismul

este un ansamblu de credințe despre națiune: originile sale, natura și valoare. Pentru naționaliști,
suntem animale sociale particulare. Pe de o parte, viețile noastre sunt structurate de un
sentiment profund de unitate și similitudine: împărtășim limbi și amintiri. Pe de altă parte,
viețile noastre sunt caracterizate de diviziuni și diferențe profunde: trasăm granițe și contestăm
narativele istorice. Pentru naționalism, umanitatea nu este nici o comunitate unică pentru
întreaga specie, nici o agregare de indivizi, ci este împărțită în națiuni distincte și unice. În
centrul naționalismului sunt afirmații despre identitatea și nevoile noastre ca animale sociale
care formează baza unei serii de afirmații normative.’’
Pentru a răspunde la întrebările "ce ar trebui să fac" sau "cum ar trebui să trăiesc", trebuie mai
întâi să răspundem la întrebările "cine sunt eu" și "unde îmi este locul". Naționalismul afirmă că
apartenența noastră la o națiune are prioritate și, în cele din urmă, trebuie să ghideze alegerile și
acțiunile noastre. În ceea ce privește ghidarea alegerii și acțiunii, gândirea naționalistă propune
o formă specifică de parțialitate. În loc să trateze interesele sau pretențiile persoanelor și
grupurilor în mod imparțial, naționalistul solicită să favorizeze propriii noștri, fie ca grup, fie ca
persoane individuale. În timp ce naționalismul nu pretinde să fie singura formă de parțialitate,
pretinde că depășește toate celelalte: loialitatea sau obligațiile față de alte grupuri sau identități
sunt subordonate loialității naționale. Împreună, aceste afirmații funcționează ca o ideologie
politică. Naționalismul identifică națiunea ca fiind forma centrală a comunității și o ridică la
rangul de obiect al loialității supreme. Această preocupare fundamentală pentru națiune și
pentru prosperitatea ei poate fi fragmentată în obiective mai înguste: autonomia națională,
identitatea națională și unitatea națională. Dezbaterile despre naționalism tind să se împartă în
două grupuri, unul descriptiv și unul normativ, care fac doar contact parțial. Pentru istorici și
sociologi, întrebările sunt explicative: Ce este naționalismul, ce este o națiune, cum sunt ele
legate și când și cum au apărut? Filozofii și teoreticienii politici se concentrează pe justificarea
naționalismului sau a afirmațiilor naționaliste: Este loialitatea națională defensabilă, care sunt
limitele acestei loialități, cum clasificăm loialitățile noastre și este naționalismul în conflict cu
drepturile omului?

Deci, cum percep oamenii naționalismul astăzi? Cum se diferențiază aceste perspective față de
cele ale celor care au trăit în vremurile tulburi ale secolului XX? Pentru a începe această
călătorie a înțelegerii, trebuie să explorăm peisajele ideologice personale, afilierea culturală și
contextele socio-politice care modelează percepțiile contemporane asupra naționalismului. Doar
atunci putem începe să dezlegăm complexitățile și subtilitățile care separă naționalismul
secolului XX de cel din secolul XXI.

Creșterea naționalismului în secolul al XX-lea: Explorarea cauzelor și consecințelor

Naționalismul a crescut în importanță în secolul al XX-lea, modelând peisajele politice,

alimentând conflicte și influențând societățile din întreaga lume. Ascensiunea sa a fost
multifacetată, determinată de o combinație de factori economici, politici și sociali. Acest articol
se adâncește în cauzele din spatele ascensiunii naționalismului în acest secol crucial, explorând
contextul care a propulsat popularitatea sa și examinând consecințele economice, politice și
sociale rezultate.

Nemulțumirea economică: Începutul secolului al XX-lea a fost martorul unor tulburări

economice semnificative, inclusiv Marea Depresiune și consecințele Primului Război Mondial.
Aceste crize au condus la șomaj generalizat, sărăcie și deziluzie printre populațiile din întreaga
lume. În astfel de vremuri tulburi, naționalismul a apărut ca un strigăt de luptă, oferind un
sentiment de identitate, solidaritate și scop comunităților care se confruntau cu dificultăți
economice. Retorica naționalistă adesea punea vina pe forțe externe pentru necazurile
economice, promovând un sentiment de unitate împotriva amenințărilor și adversarilor
percepuți.

Instabilitate politică: Colapsul imperiilor și redesenarea frontierelor după Primul Război

Mondial au creat un teren fertil pentru mișcările naționaliste. Tensiunile etnice au fierbet în
regiuni precum Europa de Est, Balcanii și Orientul Mijlociu, unde populații diverse luptau
pentru autodeterminare și autonomie. Naționalismul a furnizat o ideologie puternică pentru
mobilizarea politică, pe măsură ce statele-natie aspirante căutau să-și afirme suveranitatea și să-
și forjeze identități coezive. Mai mult, răspândirea fascismului și a regimurilor totalitare au
capitalizat pe fervoarea naționalistă, exploatând nemulțumirile și nemulțumirile pentru a
consolida puterea și a reprima disidența.

Fragmentarea socială: Diviziunile sociale și inegalitățile exacerbate de industrializarea rapidă și

urbanizarea au alimentat sentimentele naționaliste. Pe măsură ce structurile sociale tradiționale
se erodau și comunitățile se confruntau cu deplasări culturale, naționalismul oferea un sentiment
de apartenență și coeziune. Mai mult, ideologiile naționaliste adesea cooptau mișcările sociale,
accentuând patrimoniul cultural, etnia sau religia ca elemente definitorii ale identității și
solidarității. În acest context, naționalismul a servit atât ca o forță unificatoare, cât și ca un
instrument diviziv, alimentând un sentiment de mândrie colectivă în timp ce exacerba tensiunile
dintre diferitele grupuri sociale.
Totodata,natonalismul secolului XX se caracteriza prin puternici ambitii
imperialiste ,cuceritoare de extindere a influentei prin acapararea de noi teritorii ,fapt ce era
realizat prin forta bruta,prin folosirea fortei militare pentru coplesirea ,,victimelor’’,in timp ce
dialogul politic intre state era aproape complet absent.Nationalismul prezenta idea de cotropire
ca un drept propriu,ca un raspuns la nevoile proprii vazute ca fiind superioare nevoilor
celorlalte state .Pe scurt,nationalismul secolului XX ,se baza pe simpla sintagma,,mananca,sau
vei fi mancat’’.Nationalismul secolului XXI este prezentat ca fiind o reactie a altor
popoare ,,invadatoare’’ ce deregleaza echilibrul etnic iar persoanele ce apartin acestor grupuri
entice sun vazuti drept inlocuitorii ai cetatenilor tarii afalte in cauza.

Consecințele naționalismului: Ascensiunea naționalismului în secolul al XX-lea a avut

consecințe pe termen lung, atât pozitive, cât și negative. Pe de o parte, mișcările naționaliste au
catalizat eforturile de decolonizare, ducând la apariția statelor-națiune independente în Africa,
Asia și Orientul Mijlociu. Naționalismul a alimentat, de asemenea, mișcările pentru drepturile
civile și autodeterminare, împuternicind comunitățile marginalizate să-și afirme drepturile și să
ceară egalitate. Cu toate acestea, manifestările mai întunecate ale naționalismului au inclus
xenofobia, etnonaționalismul și genocidul, așa cum au fost exemplificate de atrocitățile din Al
Doilea Război Mondial.

Naționalismul în Epoca Modernă: Trăsături și Divergențe față de Secolul 20

În secolul 21, naționalismul a rămas un fenomen central în politica mondială, manifestându-se

în diverse forme și contexte. În timp ce rădăcinile acestui sentiment pot fi urmărite înapoi în
timp, naționalismul modern s-a adaptat la noile realități și provocări ale lumii contemporane.
Așadar, este esențial să examinăm trăsăturile și caracteristicile sale distinctive în zilele noastre,
comparându-le cu naționalismul din secolul 20.

Naționalismul modern se dezvoltă într-un context global complex și diversificat, reprezentând o

amalgamare de idei, sentimente și acțiuni care transcend granițele fizice și culturale. În contrast
cu naționalismul secolului 20, caracterizat adesea prin conflicte violente și izolarea în ghetouri
etnice, naționalismul contemporan își găsește radacinile într-o lume interconectată, marcată de
schimbări economice, sociale și tehnologice. Această formă de naționalism este mult mai
subtilă și complexă, reflectând o societate în continuă evoluție.

Una dintre trăsăturile definitorii ale naționalismului modern este lupta împotriva imigrației. În
contextul globalizării accelerată, fluxurile migratorii au crescut semnificativ, provocând adesea
reacții naționaliste puternice în rândul unor comunități. Grupurile naționaliste își exprimă
îngrijorările legate de pierderea identității culturale și de posibilele efecte negative asupra
economiei și securității naționale. Această luptă se reflectă în politici restrictive privind
imigrația și în manifestații de stradă împotriva comunităților străine.

Problemele economice și sociale reprezintă un alt punct central în naționalismul modern. În fața
schimbărilor rapide ale piețelor globale și creșterii inegalităților, mulți se simt marginalizați sau
amenințați în propriile țări. Naționalismul contemporan folosește aceste resentimente pentru a
promova politici economice protecționiste și redistributive, sub sloganuri precum "America
întâi" sau "Țara noastră întâi". De asemenea, el poate alimenta și exploata tensiunile sociale,
amplificând diviziunile între clase și etnii.Pe de altă parte, naționalismul modern se confruntă și
cu o realitate paradoxală: tendința spre globalizare. În timp ce naționaliștii se opun imigrației și
influenței culturale străine, societatea este tot mai interconectată și multiculturală. Tehnologia și
comunicarea digitală au dus la o apropiere fără precedent între oameni din întreaga lume, iar
ideile și valorile circulă liber peste granițe. În acest context, naționalismul modern trebuie să
navigheze între promovarea identității naționale și recunoașterea realităților unei lumi
interdependente.Caracteristicile naționalismului contemporan depășesc limitele ideologice ale
secolului trecut. Dacă în trecut naționalismul era adesea asociat cu extremismul și intoleranța,
astăzi el poate să își manifeste sub diferite forme, inclusiv sub forma unui patriotism moderat
sau a apărării drepturilor naționale în fața supremației globale. Mai mult decât atât,
naționalismul modern se adaptează la schimbările tehnologice și sociale, folosind platformele
online pentru a-și promova mesajul și pentru a organiza acțiuni colective.

Naționalismul modern este un fenomen complex și dinamic, care se manifestă într-un context
globalizat și interconectat. El se caracterizează prin lupta împotriva imigrației, preocupările
economice și sociale și tentativa de a naviga între promovarea identității naționale și realitățile
unei lumi interdependente. Cu toate acestea, este important să recunoaștem că naționalismul
modern nu este o forță statică și uniformă, ci un concept în evoluție, influențat de schimbările
sociale, tehnologice și politice din întreaga lume.

Bibliografie:

Polis.Revista de Stiinte Politice: https://revistapolis.ro/nationalismul-fondul-ideologic-al-

reactiilor-europenilor-la-provocarile-actuale/

Oxford Research Encyclopedia of Politics:

https://oxfordre.com/politics/display/10.1093/acrefore/9780190228637.001.0001/acrefore-
9780190228637-e-2039

Smith, Anthony D. "Nationalism: Theory, Ideology, History." Polity Press, 2016.

Brubaker, Rogers. "Nationalism Reframed: Nationhood and the National Question in the New Europe."
Cambridge University Press, 1996.