Influențarea rezultatelor alegerilor.

Scopul și mijloacele marketingului

electoral. Obiectivele ,,ingineriei electorale”.

,, ELECTORAL SYSTEMS: A PRIMER FOR DECISIONS MAKERS”- Journal of

Democracy, Donald R. Horowitz

Pentru început ar trebui să vorbim puțin despre sistemele electorale, cum

funcționează ele și care sunt cele 6 scopuri ale unui sistem electoral, identificate de autor.
În primul rând, pentru a aprecia utilitatea și calitatea unui sistem electoral, trebuie
să avem în vedere ce iși dorește acesta să realizeze, întrucât oricât de mult ne-am dori și
aștepta, niciun sistem electoral nu oglindește perfect preferințele alegătorilor sau contextul
socio-politic existent. Fiecare sistem modeleaza și gestionează aceste aspecte ale
societății în felul său caracteristic.
Trebuie să notăm faptul că un sistem electoral are o sarcină destul de dificila: să
transpună dorințele și nevoile alegătorilor în rezultate electorale, într-o decizie comun
benefică. Un impediment al acestui fapt este că în mod subconștient, orice sistem electoral
are prejudecăți încorporate în mecanismele sale de decizie, acestea interferând cu structura
alegerilor cu care iau contact alegătorii. Astfel, nu numai că preferințele alegătorilor nu sunt
reprezentate în mod real, ci până și aceste preferințe sunt influențate de sistemul electoral,
astfel încât acestea nu exista una fară alta.

Șase Țeluri

Cele șase obiective posibile ale unui sistem electoral:

I) proporționalitatea locurilor cu voturile;2) responsabilitate față de constituenți;
3) guverne durabile;4) victoria „câștigătoarei Condorcet”;5) concilierea interetnică și
interreligioasă; și6) deținerea de funcții minoritare.

1) Proporționalitatea locurilor față de voturi. Din ce în ce mai mult, oamenii de

știință și factorii de decizie sunt înclinați să judece sistemele electorale după capacitatea
sau incapacitatea lor de a produce rezultate proporționale. Se susține că un partid politic
care obține 20 la sută din totalul voturilor ar trebui să câștige 20 la sută din totalul
mandatelor, mai degrabă decât câteva locuri sau deloc. Un partid cu 50 la sută din voturi ar
trebui, din această perspectivă, să câștige doar 50 la sută din mandate, mai degrabă decât
cele 60 sau 65 la sută pe care le poate primi în cadrul sistemelor electorale care oferă
adesea un bonus de locuri din neatenție celui mai mare partid.

Există mai multe modalități de a produce rezultate mai mult sau mai puțin
proporționale, inclusiv Reprezentarea Proporțională în sistem de liste (sau RP, cu cele două
variante principale ale sale, listele naționale și listele de circumscripții) și votul unic
transferabil.
Corectitudinea rezultatelor, în sensul proporționalității locurilor față de voturi, este
doar unul dintre mai multe obiective și poate să nu fie cel mai important.

2) Responsabilitate față de constituenți. Alegerile pentru organele

reprezentative presupun un anumit grad de responsabilitate a legiuitorilor față de cei care îi
aleg. În general, se crede că sistemele electorale care limitează puterea liderilor de partide
centrale de a alege candidați produc reprezentanți mai receptivi.
Sistemul național de liste de RP deține, de obicei, o mare putere în liderii de partid
pentru a decide care candidați vor avea poziții favorabile pe listele partidelor și astfel, au
sanse mai mari de a fi ales. Atunci când liderii partidelor centrale au o astfel de putere,
suveranitatea alegătorului de a alege candidații, mai degrabă decât de a alege dintre
candidați, este considerată a fi afectată.

3) Guverne durabile. Evident, un sistem electoral nu poate reprezenta opiniile

nerezonabile ale fiecărui alegător. Cu toate acestea, unele sisteme fac posibilă
reprezentarea multor nuanțe de opinie, uneori atâtea încât legislativul ajunge să fie
fragmentat, un partid având aproape 50 la sută din mandate. În astfel de cazuri, coalițiile
sunt, desigur, necesare. Acolo unde legislatura este profund fragmentată, poate fi dificil să
se alăture coaliții durabile.
Acestea sunt din păcate fragile și instabile și atentează la existența unui guvern
durabil, care este idealul de atins. În consecință, unele sisteme electorale forțează unirea
unor opinii și diminuarea numărului de partide, în dorința succesului electoral.

4) Victoria ,,Câștigătorului Condorcet”. Câștigătorul Condorcet este candidatul

care ar primi majoritatea voturilor în competiție în pereche sau față în față cu fiecare alți
candidați. Câștigătorul Condorcet este, evident, candidatul mai popular, a cărui victorie ar
trebui să fie preferat. Dar există obstacole în calea acestui rezultat, deoarece adesea există
mai mult de doi candidați.
Participați la un concurs cu trei părți în care candidații primesc următoarele voturi:
A, 45%; B, 40%; Z, 15%. În primul scrutin, candidatul A câștigă. Dar dacă candidatul B s-ar
confrunta numai cu candidatul A mai apoi într-un scrutin ulterior, B ar putea fi candidatul
preferat de majoritatea alegătorilor; și așa B l-ar putea învinge și pe C într-un concurs în
pereche.

5) Concilierea interetnică și interreligioasă.

O modalitate de a ne gândi la sistemele electorale și la concilierea interetnică este
de a ne întreba dacă un anumit sistem oferă politicienilor stimulente electorale pentru
compromisuri cu membrii altor grupuri etnice sau religioase de dragul succesului electoral.
Unele sisteme pot face acest lucru.
Un sistem electoral conceput inițial în Liban - cu locuri rezervate etnic,
circumscripții cu mai multe locuri și alegeri cu liste comune oferă politicienilor motive foarte
întemeiate să coopereze peste liniile de grup, deoarece ei nu pot fi aleși doar cu voturile
propriului grup. Ei trebuie să pună în comun voturile (adică să facă schimb de sprijin) cu
candidații altor grupuri care candidează în locuri diferite rezervate în aceeași circumscripție.

6) Deținerea unei funcții minoritare. Unii scriitori, autorități ce concep politici și

activiști de grup etnic cred că proporționalitatea grupului ar trebui să fie un obiectiv al
sistemelor electorale. Ipoteza (discutabilă) este că, dacă grupul A cuprinde 10 la sută din
populație, ar trebui să cuprindă 10 la sută din membrii legislativului. Multe sisteme electorale
produc rezultate care au subreprezentat membrii grupurilor minoritare în legislaturi, dacă
prin reprezentare înțelegem o pondere a învingătorilor electorali proporțională cu ponderea
minoritară a populației.
Scopul deținerii de funcții minoritare poate fi astfel văzut ca un exemplu al
aceluiași fenomen al încercări de a atinge proporționalitatea dintre voturi și locuri, cu
excepția faptului că proporționalitatea în acest sens este proporționalitate de partid, mai
degrabă decât proporționalitate de grup.
În unele țări, în special în Statele Unite, s-au făcut eforturi serioase pentru a crește
ponderea minoritară a legiuitorilor.

ALEGEREA DINTRE OBIECTIVE

Mulți actori cu putere decizională încearcă să modeleze sistemul electoral pentru

a-l maximiza. Germania, de exemplu, are un sistem bazat pe circumscripții, dar cu o
suprapunere proporțională, astfel încât legiuitorii au motive să răspundă alegătorilor lor, dar
partidele primesc și un număr total de locuri care este mai mult sau mai puțin proporțional
cu voturile pe care le au câștigat la nivel național. Există o tendință tot mai mare de a adopta
sisteme hibride pentru a atinge mai multe obiective, așa cum au făcut Noua Zeelandă, Italia
și Japoinia.

În ciuda înclinației către sisteme hibride, există și continuități culturale puternice în

aranjamentele electorale. Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Canada, India, multe țări
africane anglofone și Malaezia folosesc toate sistemul first-past-the-post(sistemul electoral
majoritar), care este privit ca un sistem comun în țările vorbitoare de limbă engleză. În
schimb, Europa continentală tinde să folosească lista RP, la fel și țările francofone din
Africa.
 Totodată, sistemul: votul unic transferabil, operează în circumscripții cu mai mulți
membri ;i pragul de succes este guvernat de o formulă specială
Pentru a fi ales, un candidat trebuie să atingă o cotă, după cum urmează:

Cota = (1/Număr de locuri +1 )+1

Cu alte cuvinte, un candidat este considerat ales dacă, într-o circumscripție de

patru membri, el sau ea primește un vot mai mult de o cincime din voturi.

ATENȚIA LA DETALII VITALE

Rezultatele electorale sunt produse nu doar de sisteme, ci de modelul preexistent

al clivajelor sociale, fie ele simple sau multiple, bipolare sau multipolare.
De exemplu, pentru lista RP, o problemă este dacă există un prag scăzut de 1
(sau 2 la sută) sau ridicat (5 la sută sau mai mult) pentru ca o parte să își asigure
reprezentarea. Un sistem în care orice partid cu un procent din voturi poate câștiga un loc,
sau locurile în parlament oferă partidelor stimulente mari să se împartă în fracțiunile lor
componente și poate permite partidelor foarte mici care pot forma sau distruge guverne să
aibă un impact disproporționat în stabilirea politicii și în primirea patronajului, așa cum fac
partidele mici în Israel. În mod ironic, cu cât proporționalitatea integrată într-un astfel de
sistem este mai perfectă, cu atât rezultatele finale ale politicii pot fi mai disproporționate.
Praguri foarte mari în sistemele de PR pot produce rezultate și mai capricioase.
Dacă electoratul este fragmentat, un număr de partide pot cădea sub prag și nu-și pot
asigura niciun loc, oferind din neatenție un bonus mare de locuri partidelor care depășesc
pragul. Cel mai frapant exemplu al acestui fenomen sunt alegerile din Turcia din 2002, în
care Partidul Justiției și Dezvoltarii, cu rădăcini islamice, a câștigat o mare majoritate de
locuri cu o minoritate de voturi și atât de multe partide nu au reușit să depășească pragul de
10% încât 46% din toate voturile au fost irosite. Acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a
arăta că detaliile contează.

Prin urmare, alegerea sistemului electoral implică inevitabil preferințe conflictuale

și previziuni incerte cu privire la efecte. Necesitatea de a asigura o majoritate pentru
aprobare poate acorda o influență disproporționată câtorva legislatori cu interese distincte
și, astfel, poate modifica reforma într-un fel sau altul. Oricât de mare ar fi claritatea
obiectivelor de la început, reforma electorală perfect coerentă este greu de realizat.