Dreapta politică

Dreapta este acea parte a sferei politice care promoveaza pozitii liberale,
conservatoare, capitaliste, sau pur si simplu aflate in opozitie cu stanga. Aceasta cuprinde mai
multe ideologii politice, cele care primeaza fiind nationalismul si patriotismul, care vizeaza
apararea tarii, traditionalismul si conservatorismul, in ideea mentinerii unei societati
disciplinate si ordonate, iar liberalismul devinte un exponent aferent al acestei gandiri politice.
Adeptii dreptei au fost mereu cei iubitori de traditie, ghidati de morala, tinzand spre
ordine, iar in comparatie cu stanga, care are o viziune optimista, considerand omul o fiinta
perfectibila, dreapta se situeaza intr-un spectru mai pesimist, ca sistem filosofic aceasta
sustinand ca natura umana contine imanent raul. Acest fapt nu inseamna ca omul este exclusiv
un spunent al maleficului, ci ca, in circumstantele potrivite, ce poate izvori din sufletul omului
este un pericol real, aproape iminent, iar de aceea se doreste prevenirea acestor manifestari,
prin ordine, morala si credinta.
Dreapta politica este mai sceptica cu privire la credinta ca natura umana poate fi
imbunatatita prin influenta politica, aceasta apeland des la emotii si credinte non-rationale,
incluzandu-le si pe cele religioase, afirma moralitatea traditionala a familiei, tinde sa sustina
nationalismul si vede anumite parti pozitive in inegalitate sociala si economica.
Privind din aceasta perspectiva, dreapta economica este promotoarea liberii alegeri in
campul economic si al afacerilor, mai presus de interventia guvernului, favorizeaza o
economie libera de piata, care nu e dominata de stat, ci cu o minima implicare a acestuia, asfel
incat fiecare individ are dreptul la proprietate privata.
Emst Nolt spunea, in cercetrarea lui despre dreapta germana ca :,, se poate afirma că
originile Dreptei trebuie căutate în provocările Stîngii, şi că ambele sînt posibile numai într-o
societate care oferă cel puţin rudimentele libertăţii civile - libertatea de gîndire şi expresie”.
Problema in Romania era ca amenintarea stangii nu avea nicio semnificatie politica reala,
observandu-se mai tarziu, in timpul comunismului, consecintele lipsei de traditii a stangii
democratice romanesti, in timp ce in tari precum Polonia, Cehoslovacia si Ungaria, unde forta
din interiorul statului a fost posibila tocmai datorita existentei acestor traditii.
Dreapta mai moderata si calculata este adesea numita centru-dreapta, in cealalta
extrema aflandu-se partea mai exagerata de dreapta, ultraradicala. Aceasta se situeaza la
dreapta partidelor liberale sau conservatoare care participa in guvern, aceasta apartinand de
treapta non-guvernamentala. Valorile dupa care se ghideaza sunt adesea nationaliste sau
traditionaliste religioase, iar uneori dimpotriva, neo-pagane sau rasiste, unele din
caracteristicile extremismului de dreapta fiind ca, in esenta, rasele umane nu sunt egale,
drepturile omului nu sunt considerate universal valabile sau ca guvernarea bazata pe
impunerea prin forta este mai buna decat democratia. Termenul de extrema de dreapta este
unul jignitor pentru cei ce o practica, fiind folosit de actorii politici adversari.